LECȚIILE REGIZORULUI PUIU ȘERBAN

Umilire, avansuri sexuale și abuz de putere. Puiu Șerban, directorul artistic al Teatrului Elisabeta din București, regizor și profesor de actorie, le bifează pe toate, potrivit unor mărturii ale fostelor sale studente. Predă de peste două decenii la cea mai mare universitate de profil din România – UNATC București. 

Mărturiile culese de RISE acoperă tot atâția ani. 

„Tu, dacă vrei să reușești în meseria asta, tre să te fuți bine, că ești urâtă ca un buhai de baltă.” 

„Asta îmi place, dar așa ca o rudă. Pe tine te-aș fute.”

„Eu vă dau pâine. Dacă nu o să jucați teatru la mine la Elisabeta, unde o să jucați?”

Profesorii, studenții știau. Dar, din cauza lipsei unei culturi de etică și integritate în Universitate, comportamentul său fie nu a fost considerat o problemă, fie a fost trecut cu vederea. Chiar și anul trecut, când a fost cercetat în Comisia de Etică, a fost sancționat pentru că remarcile sale misogine, făcute într-o emisiune mondenă, au prejudiciat imaginea universității, nu pentru abuzul reclamat de studenți. Profesorul a obținut anularea sancțiunii în primă instanță.

Contactat de RISE, Puiu Șerban a respins acuzațiile: „Despre toți profesorii de la Arta Actorului din țară circulă aceleași povești”. A recunoscut însă că are un limbaj „mai colorat”, la fel ca „toată lumea”. A catalogat foștii studenți ca fiind „răuvoitori”. „Tot o dăm cu abuzul. Care abuz? (…) Mulți dintre ei au o frustrare”, „au ciudă pe profesor”, a spus regizorul. 

Rectorul UNATC, Liviu Lucaci, nu a răspuns apelurilor RISE.

Acest articol face parte din proiectul „Catedra de abuz”, care își propune să monitorizeze hărțuirea și abuzul sexual în școlile, liceele și universitățile din țară.

*Unele dintre persoanele cu care am discutat au dorit să rămână anonime. 

„MI-AM ÎNTRERUPT STUDIILE”

„Ești ca o prăjiturică din aia din care după ce ai mușcat, cu cât mănânci mai mult, cu atât vrei mai mult”, spune actrița Alice Monica Marinescu că i-a șoptit Puiu Șerban la o ieșire cu grupa în oraș, în afara cursurilor.

Avea 19 ani în 2006. Era în anul întâi la Actorie, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC), și trecuse deja printr-un istoric „de intimidări în privat” din partea profesorului ei de 37 de ani. „Făcea tot felul de aluzii care implicau că e ceva între noi”, își amintește actrița.

La clasă, profesorul găsea mereu motive să o atingă. Odată „a început să mă pipăie pe umeri și să-i zică altei studente că e schiloadă și că uite ce umeri am eu”. De multe ori, o studentă se așeza lângă el și „zbang, o mână pe picior. Am fost și eu printre norocoase. (…) Totul se transforma într-o glumă (…) se purta ca și cum e normal”, spune ea.

Altă dată a acostat-o în stația de autobuz din fața universității: „Ce faci, măi, piticuțule?”,  apoi a insistat să meargă cu el la Suceava. „A fost o întreagă discuție care m-a intimidat îngrozitor. (…) Mă panicasem complet. Nu știam cum să (reacționez)”, adaugă ea.

„Anxietate maximă”. Așa descrie Alice alt moment, în care îl vede doar pe profesorul Puiu Șerban în fața facultății. Trebuiau să se întâlnească cu toată grupa, să meargă la restaurant, dar nu știe de ce, colegii n-au mai venit. Profesorul o roagă insistent să meargă doar ei doi. 

Alice nu știe cum să-l refuze. „Mi-era foarte teamă (…) Toată întâlnirea am turuit și am încercat (…) să normalizez”, explică fosta studentă raportul de putere dintre ea și profesorul ei.

La plecare, Puiu Șerban s-a oferit să o lase cu taxiul acasă. Dar în mașină, spune ea, „a început cu insistențele: „Eu mă duc la nu știu ce apartament. Vii cu mine? Vii cu mine? Hai, vino cu mine”. L-a refuzat. „A doua zi la facultate (…)  m-a ignorat” și n-a mai lăsat-o să lucreze alături de ceilalți colegi, își aduce actrița aminte „punctul culminant”, care a făcut-o să își înghețe anul.

„Eu n-am invitat pe nimeni în nicio locuință, la cină. Dar, într-adevăr, sunt actrițe și chiar studente cu care, da, am mâncat la un restaurant sau la altul (…) Astea sunt niște aiureli cu care vreți să înnebuniți lumea, să atacați învățământul românesc”, a spus Puiu Șerban pentru RISE, contactat telefonic.

„PIERDE UN AN, DAR CÂȘTIGĂ O VIAȚĂ”

Alice a povestit atunci prin ce a trecut unor colegi din anul patru. RISE a discutat cu ei. „Ce mi-a rămas foarte limpede în minte e faptul că era o situație de hărțuire. (…) O presa (…). Era disperată (…) era destul de deprimată”, subliniază Dragoș*. Era „terifiată” să meargă la școală, întărește și Matei*.

STUDIU. Unul din doi elevi și studenți a trecut prin cel puțin o formă de hărțuire sexuală

Ambii colegi au sfătuit-o să-și înghețe studiile. „Pierde un an, dar câștigă o viață în condiții care i-ar permite să facă meseria asta mai departe”, explică Matei* cum a gândit atunci.

Ea le-a urmat sfatul. S-a reîntors la facultate anul următor. Nu l-a mai avut profesor pe Puiu Șerban. Când îl vede din întâmplare, are „un gol în stomac”, „o senzație de rău fizic”.

„În anul întâi e perioada în care ei [profesorii abuzatori] fac chestiile cele mai groaznice, (…) noi n-avem cum să reacționăm, (…) nu prea știm de unde să apucăm lucrurile și atunci mi se pare că profită cât pot”, spune Katia Pascariu, fosta sa studentă la UNATC, între 2002 și 2004.

„Compasul meu moral era foarte stricat la 19 ani”, punctează Claudia*, care era în anul întâi în 2003. „Eram foarte timorată”, „complexată și ca studentă, și ca tânără fată”, își aduce aminte Alice Monica Marinescu despre începuturile facultății, în 2006. „Eram într-o perioadă în care nu știam ce-i cu mine, nu știam ce vreau să fac”, zice Cosmina*, studenta regizorului în 2019-2020.

Mai multe victime cu care RISE a discutat au explicat că profesorul țintește fete vulnerabile, pe care le alege și după criterii fizice. 

„SCOPUL ERA CA EU SĂ MĂ CULC CU EL”

Puiu Șerban încalcă limitele și pe ascuns, când nu-l vede sau nu-l aude nimeni.

„Se uita la una dintre colegele mele și a zis: «De asta îmi place, dar așa ca o rudă. Dar pe tine te-aș fute”, își aduce aminte Miruna*, care a fost studenta lui la jumătatea anilor 2000. În prezent este actriță cunoscută într-o țară mai la vest de România. Am ajuns la ea după ce a completat formularul destinat victimelor, pe pagina proiectului RISE, „Catedra de abuz”. Este pentru prima dată când vorbește public despre asta.

„Scopul era ca eu să mă culc cu el, pentru că într-o seară m-a sunat și m-a invitat la el acasă. Lucru care nu s-a întâmplat”, adaugă Miruna*.

Până să ajungă aici, Puiu Șerban a pregătit terenul la facultate:

„Eram în culise, în spațiul universității, în sala de repetiții (…) în spatele decorului. (…) Era destul de întuneric, nu mai erau alți oameni acolo. Mi-a spus: «Tu fără mine n-o să reușești să fii o actriță bună»”, își aduce aminte Miruna*. 

Altădată, „eram pe holul universității, eram singură (…) și mi-a spus «Știi cum vânează leul o căprioară? O izolează de grup». Era o pildă, probabil, pe care mi-o transmitea”, povestește fosta studentă.

Într-o zi, „erau oameni în clasă, eu stăteam cumva la perete, (…) trebuia să îmi dea un set de chei (…), s-a pus în fața mea astfel încât să fiu acoperită de restul clasei, și-a pus mâna la spate ca să-mi dea setul de chei, moment în care m-a atins în zona intimă. (…) Nu s-a simțit ca fiind din greșeală. Era o chestie țintită, era o mișcare clară”, rememorează actrița momentul.

Ea avea 19 de ani. El 43. 

„Am înghețat, n-am știut cum să reacționez”, spune ea.

S-a distanțat, nu mai ieșea la restaurant cu grupa și profesorul, după cursuri. Automat, „nu mai eram eleva bună”, adaugă Miruna*.

Întrebat dacă i-a spus vreodată unei studente că-și dorește să facă sex cu ea, Puiu Șerban a răspuns: „Niciodată. Asta este o poveste care nu se vehiculează numai despre mine. (…) Este un folclor care se întreține îndelung în facultatea noastră.”

PROFESOR, REGIZOR ȘI DIRECTOR DE TEATRU

Puiu Șerban predă la Departamentul Arta Actorului la UNATC încă din anul 2000. 

Cariera sa în teatru a început în timpul regimului comunist, ca pompier la teatrul Bulandra. După Revoluție, a fost promovat regizor tehnic. A absolvit Facultatea de Actorie în 1996 și a urmat o carieră de regizor și de pedagog.

A ajuns preparator la Actorie în UNATC patru ani mai târziu. Tot atunci s-a îndrăgostit de studenta sa din anul I, cu 11 ani mai mică decât el, actuala actriță și partenera sa de viață, Alexandra Velniciuc.  

Relațiile între profesori și studenți erau în acea perioadă „o practică” în UNATC, explică pentru RISE o profesoară, colegă cu Puiu Șerban, care a fost de acord să discute cu noi sub anonimat. „Ăsta e trecutul (…).  Tot ce putem noi să facem (…) e să vedem cum lucrăm la viitor și la prezent”, spune ea.

În 2014, Puiu Șerban era deja conferențiar doctor la UNATC, funcție pe care o deține și acum. Tot atunci, a co-fondat Teatrul Elisabeta, al cărui director artistic este și în prezent. Aici se joacă mai ales comedie bulevardieră, care are la bază legături amoroase – soți, amanți etc..

„În general, ceea ce face el [la clasă], este hipersexualizat, pentru că el așa lucrează și ca regizor”, spune Miruna*. „Regia lui Şerban Puiu este respectuoasă faţă de stilul teatral al anilor ’40. (…) Este, însă, gustul altei epoci, care nu e a noastră”, scria o recenzie din revista „Teatrul azi”, la sfârșitul anilor 2000.

Studenții se duc câteodată toată grupa să-i vadă piesele – „Ținea cont de asta”, își reamintește fostul său student Mihnea Niculescu. 

Teatrul Elisabeta este finanțat de oameni cu legături cu PSD, abonați la contracte cu statul și pasionați de clădiri de patrimoniu, cum ar fi clădirea în care își desfășoară activitatea Teatrul Elisabeta.

Din 2014, Puiu Șerban se folosește constant de poziția sa de director și profesor la UNATC pentru a forma și a aduce forță de muncă la Teatrul Elisabeta.

„Era un premiu, era un fel de «dacă sunteți buni, ajungeți la Elisabeta». În același timp eram amenințați că «dacă vreau eu, dacă mă enervez, n-ajungeți nicăieri»”, spune Mihnea. 

„Eu vă dau pâine. Dacă nu o să jucați teatru la mine la Elisabeta, unde o să jucați?”, scrie în mărturia anonimă primită pe adresa de mail a proiectului „Catedra de abuz” și trimisă și Comisiei de Etică a UNATC, anul trecut.

„Este un abuz de putere când ți se spune «n-o să mai joci, n-o să te angajeze niciun teatru»”, explică Marian Popescu, președintele Centrulul de Acțiune, Resurse, Formare pentru Integritate Academică al Universității din București (CARFIA).

Întrebat dacă a spus vreodată vreunei studente că fără el nu poate ajunge o actriță bună sau studenților, în general, că „le dă pâine”, Puiu Șerban a răspuns: „Oferta pe piața culturală este atât de mare, încât niciun regizor sau director de teatru sau producător de film nu deține monopolul asupra carierei cuiva. (…) Astea sunt prostiile pe care tot felul de persoane care n-au reușit în profesie le proiectează asupra celor care, vezi doamne, avem puterea. Profesorii de la Arta Actorului nu pot să influențeze decisiv cariera unui student cu adevărat talentat.”  

LECȚIA DESPRE FEMINITATE

Fostele studente ale lui Puiu Șerban își aduc aminte de șabloanele în care au fost încadrate de profesorul lor: mamă, pentru că era „înaltă și cu voce groasă”, cu „aer rusesc”, pentru că era din Republica Moldova, „sexy, semi prostuță”, pentru că avea „craci lungi”, „victime, fecioare, moarte, bătute”, pentru că era „palidă” și nu se machia.

„La admitere e ca un fel de târg de animale”, spune actrița Katia Pascariu, care a dat examenul în 2002. „Imediat te bagă într-un șablon și după îl impun”, explică ea felul în care profesorii decid, în funcție de considerațiile personale asupra aspectului fizic al studentei, ce roluri va juca aceasta, pregătind-o de multe ori doar pentru acelea. 

Puiu Șerban le cerea studentelor să fie „mai feminine”, pentru că nu se potriveau imaginii sale despre cum trebuie să fie o actriță: „machiată”, „să se vadă piciorușul”, „cu sânii înainte, umerii drepți”, „pe tocuri”, „elegantă” „ascultătoare”, „își dă ochii peste cap”, „cochetează”, „se înroșește”, „flirtează”, „este veselă”, „niciodată obosită”, spun mai multe actrițe cu care RISE a discutat. 

„Ți-e foarte frică că de fapt așa e meseria, că numai așa poți s-o faci”, explică Katia. Nu avea curajul să-și confrunte profesorul – se ascundea după cortină, unde „plângeam des. Nu eram singura”, subliniază ea.

În anul trei de facultate s-a mutat de la grupa regizorului: „Era un mediu neprofesionist, toxic, extrem de încărcat sexual”. Când a început să joace, după absolvire, „am fost șocată de faptul că sunt oameni care vor să lucreze cu mine”, povestește ea.

KATIA PASCARIU: „MI-AU ZIS SĂ ÎMI RIDIC FUSTA LA ADMITERE”

L-am întrebat despre practicile de a preda actorie și pe Yuri Kordonsky, regizor și profesor de regie la facultatea de teatru David Geffen a Universității Yale, din Statele Unite, o instituție unde există reguli împotriva abuzului de cel puțin 40 de ani. Ne-a scris că „i s-a ridicat părul în cap” când a citit practicile descrise de foștii studenți ai lui Puiu.

„Orice discriminare bazată pe aspectul fizic este ilegală, iar refuzul de a distribui o persoană într-un rol din aceste motive (…) se sancționează”, spune Kordonsky. 

Convingerile lui Puiu Șerban despre cum trebuie să fie o femeie actriță nu s-au schimbat de-a lungul timpului.

• Katia Pascariu, studentă 2002-2004: „Mi s-a zis că par palidă, bolnavă, că tot timpul sunt așa terminată, să mă mai machiez.”
• Claudia*, studentă 2002-2005: „Reproșa în continuu că nu sunt feminină (…) nu sunt moale (…), ca o pisică (…), sexy (…), seducătoare.” 
• Alice Monica Marinescu, studentă 2006-2007, povestește că profesorul-regizor le sfătuia pe studente să nu se ducă la casting „îmbrăcate ca niște măicuțe”, ci să poarte decolteu: „Voi trebuie să îi dați regizorului cel puțin speranța că vă va fute”.
• Ana*, studentă 2006-2009: „Aveam 18 ani. M-a pus să stau lângă el la curs, mi-a luat părul și a făcut așa [l-a mirosit].” După ce s-a tuns, povestește că regizorul i-a zis: „că m-am distrus, că nu mai am nimic personal al meu (…) Ce spune el că e feminin, aia e (…). Și crezi, (pentru) că e profesorul tău.”
• Irina*, studentă la clasa regizorului în 2012, povestește că profesorul i-a spus la un curs că „nu mă îmbrac ca o femeie, că de ce port tot timpul negru și de ce port bocanci? Că ar trebui să ies cumva din zona de confort. Ceea ce pot să înțeleg. Dar se bătea [monedă pe asta].”
• Cosmina*, studentă la clasa lui Puiu Șerban în 2019: „Mă certa că de ce în viața de zi cu zi nu mă îmbrac” în fustă și în topuri. „Îmi spunea că sunt băiețoasă, că trebuie să vin îmbrăcată în tocuri, să las ghetele, că sunt ghete sperie pulă.”
  
  Întrebat cum ajută această remarcă studenta, profesorul a explicat pentru RISE: „Nu am zis că ajută. (…) Când sunt studenți răuvoitori, scot chestia asta din context și vor face ca și cum e trauma vieții. Dumneavoastră credeți că pentru studenta respectivă e trauma vieții ei, în caz că eu aș fi spus asta? Că nici nu mai țin minte. Uneori folosesc un limbaj mai colorat, dar (…) toată lumea face treaba asta.”
• Nicoleta Jantoan, studenta lui Puiu Șerban 6 luni, până în martie 2022: „Dacă te îmbrăcai într-un mod mai expus, (…) asta chiar se lăuda. (…) Toate modurile de a fi un pic mai desfrânat erau apreciate (…). Se încuraja lucrul ăsta.” 

La Yale, aspectul vestimentar este „absolut neimportant”, spune Yuri Kordonsky, iar comentariile despre aceste aspecte se referă strict la rol, nu la studentă. „Putem spune «acest personaj este o tânără hot, sexy și feminină». Dar nu-i putem spune actriței că trebuie să fie o femeie hot, sexy și feminină pentru a obține un rol”, completează profesorul.

LECȚIA DESPRE UMOR

Puiu Șerban pune toate aceste sfaturi pe seama umorului sau actului pedagogic: „Uneori îmi permit să fac glume mai licenţioase. (…) Dacă mi-aş păstra un ton doctoral, i-aş inhiba definitiv”, explică el într-un interviu din 2010, în revista Yorick. La Universitatea Yale, din SUA, repetarea unui astfel de comportament „poate duce la rezilierea contractului”, spune profesorul de regie Yuri Kordonsky.

La cursurile lui Puiu, „totul era mascat sub formă de glumă”, își reamintește Nicoleta Jantoan de cele șase luni, până în 2022, petrecute sub îndrumarea lui Puiu Șerban. „Spunea (…) «băiatul ăsta se uita tot timpul doar la țâțele tale cât tu făceai exercițiul (de actorie)» (…) Dacă nu percepeai gluma, înseamna că ceva nu e în regulă cu tine”, explică ea.

„Spunea că dacă nu înțelegeam, n-avem noi umor”, confirmă și Mihnea. 

„Este irelevant dacă cineva e prea sensibil sau nu, dacă era o glumă bună sau nu, inocentă sau nu. Dacă doare, dacă produce disconfort, dacă se tot repetă, este bullying”, explică psihologul Bogdan Morar.

„Abuzul mascat în umor oferă o portiță de scăpare pentru abuzator, care se poate ascunde mereu în spatele «glumei» atunci când ar fi tras la răspundere sau confruntat”,

spune psihologul.

„Actorul (…) ca să poată juca, trebuie să își asume condiția sexului lui la vârsta lui”,„cu bocanci nu ai cum să joci Shakespeare”, a explicat Puiu Șerban anul trecut, într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Există puneri în scenă ale piesei „Romeo și Julieta” la București, de către alți regizori, care s-au jucat în bocanci și geci de piele, la Teatrul Metropolis și la Teatrul Național. La Yale, să joci Shakespeare în bocanci a devenit deja un clișeu, explică profesorul Yuri Kordonsky. 

LECȚIA DESPRE FEMEI ȘI BĂRBAȚI

„Dacă cineva este curios să știe cum decurgeau orele noastre, se poate uita la o emisiune cu Măruță. Asta spunea el la ore (…) ideile lui despre (…) relații, despre cum funcționează (…) femeile, bărbații”, subliniază  Katia Pascariu.

Într-un podcast „Acasă la Măruță”, de anul trecut, profesorul-regizor explica cum o femeie trebuie să se îmbrace pentru a stimula sexual creierul unui bărbat sau cum se invidiază femeile între ele din cauza bărbaților: „Bărbații trag cu ochiul la femei, dar femeile trag cu ochiul la alte femei, pentru că sunt invidioase, se uită dacă aia e mai bună ca ea”.

Comisia de Etică a UNATC s-a autosesizat față de remarcile făcute de Puiu Șerban în podcast, pe motiv că a lezat imaginea universității. Profesorul a emis atunci un comunicat de presă în care anunța: 

„Un regret sincer însoţit de empatie adresez tuturor persoanelor care s-au simţit lezate de glumele mele neinspirate; (…) asigurându-i că acele nefericite minute din emisiunea-pamflet nu mă reprezintă ca om şi ca profesor.”

La cursuri, „ne zicea mereu că suntem șerpoaice rele veninoase”, își amintește Cosmina*, studenta sa între 2019-2020.

LECȚIA DESPRE SEX ȘI SUCCES

„Tu, dacă vrei să reușești în meseria asta, tre să te fuți bine, că ești urâtă ca un buhai de baltă”. Asta povestește regizoarea Adina Lazăr că i-a spus Puiu Șerban în 2006. Avea 19 ani și era în anul întâi la Departamentul de Artă Teatrală din cadrul Universității de Litere și Arte din Sibiu.

„Țin minte punctual, cuvânt cu cuvânt”, susține Adina. Până atunci nu se gândise la ea în acești parametri: „Am început să mă simt super urâtă (…), să am probleme de alimentație. (…) Mi-a afectat mai departe cariera (…), tot timpul eram obsedată de (…) comparația cu colegele mele.” Și-a dat seama cât de mult rău i-a făcut această remarcă mult mai târziu: „A fost ca o sămânță plantată care a lucrat în timp și nu mi-am dat seama până n-am început să fac terapie”, explică Adina. 

În 2019 a postat public pe Facebook despre asta, inspirată fiind de piesa de teatru „Fuckulatate”, bazată pe experiențe reale despre abuzurile din universități.

„Elucubrații scoase din context” de unii „dispuși să explice de ce n-au reușit ei în viață”, ne-a spus Puiu Șerban despre această mărturie. Apoi a punctat: „Nu am obstrucționat niciodată cariera unui tânăr sau a unei tinere (…), că nu îmi stă în caracter.”  

„Orice încurajare de a trezi dorința sexuală pentru a fi distribuită într-un spectacol ar fi aici o infracțiune care poate fi pedepsită cu concedierea”, explică Yuri Kordonsky cum e la facultatea de teatru de la Universitatea Yale.

Puiu Șerban însă a tot repetat de-a lungul carierei sale ideea necesității actului sexual în cariera teatrală. Este viziunea sa pedagogică, pe care o aplică unor fete de 18-20 de ani.

• Claudia*, studentă din 2003: „Sugera că tu ca femeie îți porți toată feminitatea pe scenă și omul când te vede jucând, (…) ar trebui să poată cu ușurință să-și imagineze cum ești în pat.”
• Alice Monica Marinescu, studentă în 2006: „Ne preda chestia asta (…) unde te crăcești, în funcție de asta e succesul”.
• Miruna*, studentă la Actorie, la Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, la mijlocul anilor 2000: „Mi-a spus (…) «Crezi că vei reuși să ajungi actriță recunoscută în vreun teatru (…) dacă nu o să te întinzi pe biroul managerului?».
• Tiberiu*, fost student UNATC în 2019: „Mi-a povestit (odată) cum e cu pedagogia: «Studentele se (…) holbează la tine, le curg balele și nu te mai ascultă. În momentul ăla, nu le mai intră nimic în cap. (…) Ca să ajungă actrițe mari trebuie să le ciocănești și după aia își revin. (…) Ai să vezi când ajungi asistent (universitar), că nu poți să nu te culci cu o studentă»”.
• Andreea*, a absolvit Scenografie la UNATC, l-a auzit pe Puiu Șerban în 2019, la o petrecere, în cancelaria profesorilor de la Teatrologie, argumentând pentru relațiile dintre profesori și studente: „«E ok să te dai la studente (…) în momentul în care le placi, și le admiri, și le faci avansuri, și te pupi cu ele (…), le dai curaj și nu mai au inhibiții”.
• E-mail anonim primit pe adresa redacției, trimis și Comisiei de Etică în 2022,  citează din vorbele lui Puiu Șerban la clasă: „Dacă te văd pe scenă și vreau să te fut, înseamnă că ești actriță bună. Dacă nu (…), alege-ți altă meserie”.
• Nicoleta Jantoan, fostă studentă, 2022: „Menționa foarte des (…) «Dacă tu ești o actriță de succes în România, înseamnă că te-ai culcat cu regizorul și încă cu vreo trei din echipa acestuia.»”

Puiu Șerban ne-a explicat: „Lucrul cu actorul este o chestiune personală, (…) intimă (…). Nu presupune o componentă sexuală, dar studenților sau actorilor le spui uneori anumite lucruri legate de făptura lor fizică sau psihică, altfel nu poate exista un raport între actor și regizor, pentru că noi nu producem aici cuie.”

LECȚIA DE ACTORIE 

„Umilință peste umilință peste umilință. (…) «Ești prost, (…) n-aveai ce să cauți (la această facultate), (…) toți pot, numai tu nu»”, își aduce aminte Mihnea Niculescu că îi spunea Puiu Șerban în 2018. Anul următor s-a transferat de la grupa profesorului.  

Nicoleta spune că a fost admisă cu bursă la UNATC, după ce a primit singurul 10 dintre candidați. Regizorul a considerat însă că i-a făcut un favor că a luat-o la el la clasă: „O să vină tancurile peste voi în Transnistria și eu ți-am schimbat viața. (…) De obicei, nimeni (dintre profesori) nu dorește să ia basarabeni la ei în grupă”, spune fosta studentă că i-a zis profesorul. 

„Într-o singură lună (de facultate) m-am îngrășat nouă kilograme (…) îmi cădea mult păr”, mărturisește ea consecințele stresului cauzat de Puiu Șerban. Sora sa, care a sfătuit-o să renunțe la studii, confirmă într-o discuție cu RISE schimbările fizice și emoționale prin care a trecut în acea perioadă.

În august anul acesta, a plecat să studieze Teatru cu bursă, la o universitate din străinătate. Cu toate astea, mai simte și în prezent teama, „că poate nu e de mine actoria”.

La Yale se întâmplă fix invers. „Profesorul (…) ar lucra mai mult, nu mai puțin cu cineva care are dificultăți (…) De el depinde să găsească o soluție la problemele lor artistice”, explică Yuri Kordonsky.

La Actorie se fac multe exerciții bazate pe istoria personală. Uneori, Puiu Șerban se folosește de aceste informații, ca să-și umilească studenții. „Ți-o dădea în gură cu propriul cuțit (…) «Mi-a zis nu te-a iubit nimeni și nu te iubește nici tac-tu»”, își reamintește Mihnea. „Mi-ai distrus mie clasa cum a plecat maică-ta de acasă după bărbați și a distrus familia”, rememorează Cosmina* vorbele profesorului.

Puiu Șerban a explicat pentru RISE: „Să știți și pe vremea mea, când eram noi studenți, la fel se spunea despre profesori, că existau anumite exerciții de anul întâi în care vorbeai despre tine și profesorii le foloseau după aia împotriva ta”, când de fapt, „în majoritatea cazurilor, le folosesc în favoarea ta.” 

„Dobitoc/dobitoacă, țăran împuțit, sperie pulă, oltean infect, cur de maimuță, drogați infecți, pulpiță bună, poponari nenorociți, nici când futeți nu futeți bine”. Acestea sunt „doar câteva” dintre apelative pe care Puiu Șerban le folosea repetat la clasă, scrie Florin* într-un e-mail trimis anul trecut Comisiei de Etică, pe care RISE l-a citit într-un dosar din instanță. 

Dar regizorul nu vede o problemă în asta: „Se ajunge de foarte multe ori (…) la situații de nervi în preajma premierelor, examenelor, momentelor când timp de doi ani te rogi să se întâmple ceva cu studenții și tot aștepți și la un moment dat îți sunt trădate așteptările. (…) Suntem oameni cu toții și într-adevăr este posibil ca în cadrul acestui proces îndelungat un profesor să se fi enervat.” 

„Ți se spune că la 19 ani nu ai experiență de viață relevantă pentru a fi adusă pe scenă. (Profesorii din UNATC) Justifică aceste abuzuri în sensul în care îți fac bunăvoința de a-ți crea niște experiențe”, explică Matei*.

„Un profesor nu ar trebui să umilească un student niciodată. (…) E o practică de predare dăunătoare și nocivă. Dacă ăsta e singurul mod în care un profesor își ajută actorii să experimenteze o emoție, este un profesor foarte prost”, e de părere Yuri Kordonsky, profesor de regie la universitatea Yale, din Statele Unite.

Nu este singurul exercițiu de care Puiu Șerban profită pentru a cere studenților lucruri care-i fac să se simtă inconfortabil, dar pe care nu le pot adresa. „Probabil se simt constrânși să le execute (…) fie din frică, fie din dorința de a fi cooperanți – chiar dacă acționează împotriva propriilor principii”, explică psihologul Bogdan Morar.

LECȚIA DESPRE ABUZ

„În situații private sau chiar la clasă de față cu toată lumea, studenții sunt întărâtați și provocați să își abuzeze colegii. Un fel de abuz prin proxy. (…) Este o metodă practicată de foarte mulți profesori, în special la actorie”, povestește Matei*. 

Puiu Șerban „spune de toți cu care are probleme că sunt ori drogați, ori nebuni”, rememorează Ana*, studenta sa până în 2009. „Dacă vorbești (împotriva profesorului) ești catalogat ca un profesionist slab”, își aduce aminte Tiberiu*, student UNATC în 2019. „Începuse să mă vorbească pe la oameni din teatru sau de față cu colegii mei sau de față cu alți studenți de la București, că o să-mi ratez viața (…), că sunt o loser-iță”, își reamintește Miruna*, studenta lui la Sibiu la jumătatea anilor 2000.

Asfel, de multe ori oprobiul vine și de la colegi, nu doar de la profesor. „Îți dai seama că, dacă (…) liderul colectivului (…) spune ăla-i un tâmpit, tot ești influențat un pic de idee”, spune Mihnea, studentul său în 2018.

„În lumea teatrului se întâmplă asta, să existe discuții în contradictoriu despre o persoană, (…) cum puteți să incriminați așa ceva – faptul că cineva a zis (ceva) despre cineva?”, s-a întrebat Puiu Șerban în discuția cu RISE.

Majoritatea victimelor au subliniat că mulți dintre colegii lor nu găseau nimic neobișnuit în comportamentul profesorului. Persoanele care blamează victima o fac pentru că „interiorizează comportamentele și atitudinile sexiste din societate”, miturile și stereotipurile despre femei, pe care le aud încă de mici, adesea de la adulți importanți din viața lor, cum ar fi părinții, explică psihologul Bogdan Morar. Drept urmare, ajung să „dezvolte credințe false” (cum ar fi și că ea „și-a cerut-o”) și să creadă mai degrabă bărbatul.

„CERCETAREA”

UNATC a luat măsuri pentru modificarea Codului de Etică și pentru a defini hărțuirea datorită foștilor și actualilor studenți care au avut curajul să vorbească în spațiul public. Aceștia au fost rareori susținuți de vreun profesor.  

UNATC a avut un caz de hărțuire în 2020, în urma căruia un lector a fost dat afară. Dar universitatea a demarat programul „Politici de conduită” abia când abuzul psihologic al profesorului Puiu Șerban a ajuns în presă, doi ani mai târziu. Doar după ce s-a scris despre abuzurile regizorului Felix Alexa, UNATC a făcut un pas istoric și a interzis relațiile intime dintre profesori și studenți, printr-o hotărâre votată de Senat. 

Măsurile par însă de suprafață, având în vedere cum decurg cercetările Comisiei de etică, făcute de personal care nu are pregătire pentru gestionarea unor asemenea situații, explică Marian Popescu, președintele CARFIA. 

Iar câteodată, în timp ce în văzul lumii se acoperă de măsuri pe hârtie, UNATC menține profesorul abuzator la catedră invocând reglementările unui Cod de Etică, în fapt, deficitar. Este cazul profesorului Felix Alexa, despre abuzurile căruia RISE a scris anul trecut.

Catedra de ABUZ

În cazul lui Puiu Șerban, Comisia de etică nici măcar nu a cercetat un eventual abuz, explică avocatul Vladimir Ignat: „Sigur că faptele care s-au petrecut în cadrul facultății ar fi putut face obiectul unei cercetări disciplinare, dar obiectul sesizării au fost afirmațiile din cadrul podcastului [Acasă la Măruță]”, spune el pentru RISE

Acesta este contextul în care cei 15 studenți actuali ai lui Puiu Șerban, aflați atunci la începutul anului II de studiu, primesc la audieri întrebări despre comportamentul profesorului la ore. Aceștia nu neagă că regizorul are un limbaj „deocheat”, dar susțin că nu se simt „jigniți, jenați sau ofensați” . Spun despre colega lor, Nicoleta Jantoan, care renunțase la studii din cauza profesorului, că, de fapt, „nu s-a integrat (ea) în colectiv”. Comisia nu o audiază și pe Nicoleta.

„Este greu de crezut că studenții (…) ar fi arătat în mod real opiniile sincere cu privire la limbajul și atitudinea reclamantului (Puiu Șerban), având în vedere comportamentul de tip «bullying» pe care reclamantul însuși îl recunoaște”, avea să susțină UNATC mai târziu, în instanță.

Universitatea a hotărât să-i taie salariul cu 10% pe trei luni pentru discursul său „vulnerabilizant”, în ciuda amenințărilor făcute de regizor în Consiliul Facultății că va da UNATC în judecată: „Nu vreau să fiu profesor într-o școală unde să îmi fie teamă cu cine vorbesc și ce vorbesc”, a spus el.

Puiu Șerban a câștigat procesul în iunie anul acesta. Instanța nu a motivat încă sentința, dar știm că regizorul a profitat de mai multe vicii de procedură în felul cum a fost sancționat. Universitatea trebuie să-i dea banii reținuți înapoi. Până la momentul publicării, universitatea nu a făcut apel. Decizia nu este definitivă.

LECȚIA DESPRE CONSIMȚĂMÂNT

După ce a câștigat în instanță, Puiu Șerban s-a implicat el însuși în redactarea noului Cod de Etică. Invitația a fost deschisă pentru toată lumea, iar el a participat, în luna mai, la o întâlnire a profesorilor și studenților, în care s-a discutat un draft al noilor norme. Printre ele, o prevedere ce impune cererea consimțământului când „există scene (…) care presupun atingere intimă, nuditate, violență”.

„Părinții își fac griji față de copiii lor și atunci ei trebuie să fie în cunoștință de cauză de realizarea unor scene (și) că mediul în care se realizează (acestea) (…) este sigur”, a explicat Marian Popescu, președintele CARFIA, care a oferit UNATC expertiză în redactarea noului cod.

Nuditatea „e în mod clar unul dintre lucrurile care țin de demnitatea persoanei și trebuie să fie clar consimțit”, a spus un alt profesor în aceeași întâlnire, subliniind astfel că felul în care sunt privite relațiile în mediul academic s-a schimbat. În trecut nu existau astfel de limite, iar stabilirea lor ar reduce posibilitatea unui abuz.

Puiu Șerban, însă, s-a arătat îngrijorat că solicitarea consimțământului îl va împiedica să mai facă exercițiile pe care le predă, supuse acum „oprobiului public”. Fără ele, insistă, studentul n-ar putea să scape de inhibiții. 

„Îl las pe student, dacă nu-și dă acordul, cu bună știință să trăiască în continuare cu o inhibiție care-l împiedică să-și exercite profesia?”, se întreabă el retoric în fața profesorilor și studenților din sală. 

Aceeași idee a indus-o Puiu Șerban și studentelor sale, de-a lungul anilor: „Lucrezi cu emoția, cu corpul (…). Asta lasă un spațiu în care să se poată întâmpla tot felul de abuzuri sub pretextul învățării”, spune actrița Alice Monica Marinescu.

În America, la Yale, consimțământul este deja o rutină. „În cazul în care nu și-l dă, pentru că proiectul e prea traumatizant sau dăunător pentru el/ea, (…) va fi repartizat la un alt proiect și altcineva îi va lua locul. Nu vor exista represalii.”, explică profesorul-regizor Yuri Kordonsky.

UNATC alocă consimțământului doar două rânduri în noul Cod de Etică. Dar expertul în integritate Marian Popescu spune că lucrează pentru UNATC la primul Manual de proceduri din România, care va explica noile reguli în relația profesor-student. 

CATEDRA DE ABUZ: „NU TE ATINGI DE PROF. EL ESTE STĂPÂNUL LA CLASĂ”

„CARE ABUZ?”

L-am sunat pe Puiu Șerban cu două zile înainte de publicare. Am discutat o oră, timp în care profesorul a catalogat demersul ca „o calomnie”, „o răzbunare”, „o vânătoare de vrăjitoare”. „Un atac” asupra lui, dar și „asupra învățământului românesc”, de Crăciun, menit a „crucifica profesorii”. „Ați mai făcut asta și cu Felix Alexa”, a spus el.

A catalogat faptele prezentate ca „monstruozități de Barbă-Albastră”, „lături” „scoase din context”, „trunchiate”, „elucubrații”, „răstălmăciri”, „aiureli”, „exagerări”, „aberații pe care nimeni nu le poate dovedi”. 

„Această teorie neomarxistă pe care o vânturați, că profesorul se află într-o relație de putere față de student (…) este o minciună”, a subliniat el. Și a explicat: 

„Relația de putere este exact inversă, pentru că studenții împreună pot să-și boicoteze profesorul. (…) Tot o dăm cu abuzul. Care abuz? Nimeni nu poate să le facă nimic. Dar ei (studenții) pot. Ei pot tot”, a atras el atenția.

Puiu Șerban se consideră „exterminat”, „nedreptățit”, „umilit, jumilit”, „hărțuit”. „Îmi vine să și plâng de supărare și de indignare”, a spus el. 

„Eu sunt o țintă, pentru că am un teatru privat în care nu poate să joace toată lumea și atunci, din invidie” fac foștii studenți mărturisiri despre comportamentul său, explică regizorul valul de mărturii.

În opinia lui Puiu Șerban, RISE ar fi trebuit ca la fiecare mărturie despre un abuz să adune și „șapte declarații pozitive”. El susține că a format „zeci de actori mulțumiți care umplu teatrele acestei țări și n-au nicio problemă” și a făcut și „lucruri extraordinare”. „De ce merit eu chestia asta?”, „Dumneavoastră vedeți câte premiere am eu într-un an?”, s-a întrebat el. Apoi a insistat că teatrul privat pe care îl conduce „dă de mâncare (profesională și financiară) foarte multor actori”, „face spectacole cu sala plină” și „aduce bani la buget”. 

„Corect ar fi să nu aveți niciun articol”, a punctat profesorul, care consideră că RISE a făcut „presiuni” asupra fostelor studente să vorbească. Că le-a „hărțuit ca să dea declarații”, că a dat „ordine” despre „cum sunt eu un abuzator nenorocit, cum sunt un criminal”, „un conducător de cartel de droguri”. 

Puiu Șerban susține că nu e cu nimic diferit de ceilalți profesori din UNATC sau din țară: „Despre toți profesorii de la Arta Actorului din țară circulă aceleași povești”. „Uneori folosesc un limbaj mai colorat, dar nu-l folosesc doar eu – toată lumea face asta”. 

Regizorul are și o explicație pentru faptul că victimele – pe care le consideră „prietenele abuzate” ale RISE -, au vorbit cu noi: „Toată lumea care nu reușește în această profesie îți va spune că nu s-a culcat cu regizorul, că un profesor nu știu ce i-a zis”. Fac asta cei „care au luat (nota) cinci”, „ca să-și justifice eșecurile”, „pentru că au ciudă pe profesor” sau sunt „invidioși pe un alt coleg care a reușit”, sunt „răuvoitori”, „au o frustrare”. „Nu s-au simțit suficient iubiți sau poate vor să-mi atragă atenția că ei există și nu i-am băgat în seamă suficient”, e de părere profesorul.

Puiu Șerban a menționat că și-ar dori ca RISE să organizeze o întâlnire între el și victime: „De ce nu ne luați față în față să discutăm și să facem un interviu?”. „De ce nu vă întâlniți și cu mine cum v-ați întâlnit cu ei?”, „De ce mie nu-mi acordați cinci minute de discuție?”, a întrebat el când deja eram în convorbirea telefonică de o oră. 

Cât timp a durat conversația, profesorul a menționat de 23 de ori că ne va chema în instanță: „Vă asigur că vă voi da în judecată”, „eu câștig procese”. Deși „s-a interesat cu avocați” și „știe” că RISE „nu divulgă sursele, chiar dacă instanța vă obligă”, a anunțat că va cere judecătorilor dezvăluirea acestora și apoi le va acuza de calomnie. 

 „Eu nu vă ameninț. Eu vă spun că mă apăr”, a susținut el. 

Editor: Luiza Vasiliu
Au contribuit: Bianca Albu, Ionuț Sociu (Scena9)
Fact-checking: Roxana Jipa

Catedra de ABUZ

„Catedra de abuz” este un proiect jurnalistic care monitorizează hărțuirea și abuzul sexual în școlile, liceele și universitățile din țară. Dacă și tu te-ai confruntat cu o situație de abuz, scrie-ne. Completează formularul de pe https://www.riseproject.ro/catedra-de-abuz/ și pune abuzul pe hartă.

„Harta hărțuirii sexuale în sistemul de învățământ din România” este un proiect derulat de Asociația RISE Project în parteneriat cu Asociația ANAIS, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund – Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și inclusivă

#catedradeabuz #haide #ActiveCitizensFund #România #activecitizens #EEANorwayGrants