Bani murdari în râuri curate

Clanuri interlope, milioane de euro și două firme românești de energie.

Este traseul pe care procurorii antimafia din Italia l-au urmărit ani la rând ca să ajungă la fondurile secrete ale unui italian acuzat că spală banii crimei organizate. 

Miza includea și achiziția a două microhidrocentrale din România, subvenționate prin „certificate verzi” – pe care le decontăm lunar prin factura la electricitate. Câștigurile planificate de pe urma lor erau de peste 1 milion de euro anual.

Intermediarul tranzacției era un consultant financiar, care administrase o afacere imobiliară lângă Cluj-Napoca, cu ramificații într-o operațiune de șantaj la Milano. Tot acolo era și un român, care forțase înainte preluarea uneia dintre centralele hidroelectrice. 

Cei acuzați că au ascuns vânzarea firmelor de energie au fost implicați în alte microhidrocentrale, aflate sub monitorizare în procedura de infringement, deschisă de Comisia Europeană împotriva statului român.

Oamenii din dosar. Patru italieni așteaptă în prezent prima audiere în fața judecătorilor, după ce au fost acuzați, în 2022, că au ascuns transferul a două firme de energie din România.  

Primul este Alberto Pizzichemi, acuzat pentru asocieri de tip mafiot și spălări de bani. Procurorii susțin că el era cumpărătorul real al companiilor de energie. Îl numesc un „reciclator de fonduri” pentru clanurile ‘Ndrangheta – puternicul sindicat de crimă organizată cu operațiuni ilegale la nivel global: de la extorcări până la trafic de droguri și arme. 

Al doilea, Gianfranco Puri, e consultant financiar și, potrivit procurorilor, a fost complicele lui Pizzichemi în preluarea secretă a afacerilor cu energie. 

Separat, Puri și Pizzichemi au avut și alte afaceri în România. 

La fel și ceilalți doi din dosarul penal: antreprenorii Giorgio Gaiardelli și, respectiv, Guido Paternoster. Amândoi au fost cercetați că au ascuns vânzarea firmelor românești către Pizzichemi. Le-au cedat, susțin procurorii, dar au rămas proprietari în acte. 

RISE Project și IrpiMedia (Italia) au documentat personajele din traseul firmelor de energie și ramificațiile cazului penal într-un proiect imobiliar de lângă Cluj-Napoca, investiții în proiecte aurifere din Africa și o operațiune de șantaj. 

„Cel care mută banii”. În ultimul deceniu, Alberto Pizzichemi, 54 de ani, a fost acuzat de mai multe ori pentru asocierile lui cu clanurile mafiote din Italia și pentru spălare de bani.

Cele două firme românești, Alto Energy SRL și Vialtero Energy SRL, puse sub sechestru în urmă cu doi ani, aveau la momentul transferului contracte de asociere cu consilii locale pentru operarea și, respectiv, modernizarea a două microhidrocentrale. 

Prima era o centrală funcțională din satul Feneș (județul Alba). A doua era, de fapt, un proiect de modernizare a unei foste microhidrocentrale din comuna Obreja (Caraș-Severin), iar contractul cu autoritatea locală pentru repornirea ei trecuse și printr-o dispută juridică în deceniul trecut.

E în stadiul de proiect și astăzi.

În negocierile inițiale, italienii au inclus, ca parte din tranzacție, și un număr de certificate verzi pe care le-ar fi primit microhidrocentrala de la Obreja, după ce ar fi devenit funcțională, spun procurorii. 

Cealaltă beneficia deja de astfel de certificate, o schemă suport promovată de statul român pentru producția de energie din surse regenerabile. 

Certificatele verzi sunt ca o subvenție, susțin experții în energie, și sunt finanțate de noi când plătim factura lunară la electricitate.

„Micile hidrocentrale sunt o investiție excelentă. Este un sector în care oamenii obișnuiți nu își imaginează cât de mult se poate obține cu adevărat. Ca să nu mai vorbim de fondurile care vin de la UE”, ne-a spus unul dintre anchetatorii din dosarul penal. Susține și că mai mulți informatori l-au prezentat pe Pizzichemi ca fiind un „Santista”, adică o persoană care „mută banii pentru clanuri”.

La percheziții, anchetatorii susțin că au descoperit conversațiile criptate salvate în telefonul lui Pizzichemi și au aflat astfel cum au fost transferate aproape 2 milioane de euro, în 2018, pentru investiția în cele două companii de energie. Alte 15 milioane de euro au ajuns în conturile unei companii din Elveția, mai susțin procurorii. 

---

Averea secretă a lui Pizzichemi era investigată de mai mulți ani. În 2019, o firmă de transport de lângă Buzău, înființată pe numele său, a fost sub sechestru în România. Italianul fusese arestat în toamna anului 2018, pentru asociere de tip mafiot și spălare de bani, după ce preluase prin interpuși o altă afacere în Italia. Apoi procurorii au pus sechestru, în 2022, și pe companiile de energie, după ce au investigat circuitul mascat al preluării lor. Câștigurile planificate de italian de pe urma lor erau de peste 1 milion de euro anual.

---

Consultantul financiar. Gianfranco Puri, 64 de ani (portret), este acuzat că a fost complicele lui Pizzichemi, ca intermediar al lui în transferul secret al companiilor de energie din România. 

Puri respinge acuzațiile din dosar și susține că avocații lui sunt pregătiți să le combată la prima înfățișare din instanță: 

„Spre deosebire de ce s-a spus și de ce ne acuză procurorul, centralele nu și-au schimbat niciodată proprietatea, nu s-a făcut niciodată o vânzare a acțiunilor, domnul Pizzichemi nu a investit niciodată nimic și nici eu, așa-zisul intermediar fictiv, așa cum apare în acuzații. Domnul Pizzichemi a vrut sa cumpere, dar acțiunile nu au fost niciodată vândute. Atâta tot.”

Spune că fusese rugat de proprietarii microhidrocentralelor să le vândă și că Pizzichemi nu era condamnat când a început colaborarea cu el: 

„Când l-am cunoscut pe Pizzichemi, care practic mi-a distrus viața, spun între ghilimele însă chiar așa este, mi-a fost prezentat ca un mare antreprenor din domeniul transporturilor. Nu știam cine este, nu aveam elemente care să mă facă să înțeleg cine este, în afara imaginii pe care și-o crease”.

Dosarul de șantaj. L-am găsit menționat pe Gianfranco Puri și într-un amplu dosar de șantaj început în 2020 la Milano, alături de mai mulți acționari dintr-un proiect imobiliar de lângă Cluj, pe care chiar el îl administrase . 

Doi acuzați, conform unei mărturii din dosar, se cunoscuseră prin intermediul lui.

Puri spune că n-a intermediat nimic. „Nicidecum. Absolut neadevărat. Am fost invitat ca martor, să spun cum i-am cunoscut, i-am spus judecătorului cum am ajuns să cunosc persoanele”, spune Puri.

Afirmă că pe unul îl întâlnise întâmplător, iar cu celălalt avusese o companie în România:

Primul era fiul unui lider de clan (aceeași grupare despre care procurorii spun că-l folosea pe Pizzichemi pentru a-și „recicla” banii). 

Al doilea, un controversat afacerist român, pe nume Francisc Kelemen (fost partener de afaceri cu Puri). 

În joc erau sume investite în diferite proiecte aurifere din Africa.

Francisc Kelemen, 50 de ani (portret). De profesie jurist, Kelemen a sărit de-a lungul timpului de la fraude imobiliare la companii cu politicieni locali. A fost și la închisoare pentru că a preluat proprietăți în Timișoara, cu documente false, alături de un șef interlop din oraș. 

Înainte să-l acuze de șantaj, victima, un consilier italian de investiții, a fost partener de afaceri cu Kelemen, alături de care înființase o firmă în România pentru a investi într-un proiect aurifer în Africa. 

Kelemen susține că a ieșit păgubit din afacere și că n-a vorbit niciodată cu celălalt acuzat (fiul liderului de clan). Timișoreanul mai spune că nu ar fi trebuit să fie încadrat la șantaj pentru că încercase doar să-și recupereze banii lui.

„El a luat bani împrumut de la mai mulți oameni. Și de la mine a luat și așa am ajuns eu în situația asta, pentru un proiect în Africa. Și a dispărut cu tot cu bani după aceea”.  

În octombrie 2023, Kelemen a fost condamnat la 1 an și opt luni, cu suspendare, după ce a încheiat o înțelegere cu procurorii.

Cazul său a fost disjuns din dosarul inițial, în care apărea și fiul liderului de clan. 

„Eu mi-am închis situația acolo. E închis definitiv acel dosar. Dosarul meu a fost disjuns din dosarul mare, pentru că nu aveam legătură cu ei”, mai spune Kelemen.

Implicați în astfel de investiții, prin intermediul aceluiași consilier de la care plecase dosarul de șantaj, erau și câțiva italieni din compania care dezvolta cartierul lângă Cluj. Afacerea românească a fost administrată de Puri, între 2010 și 2014, când a intrat în insolvență, sub presiunea datoriilor către bănci, furnizori și bugetul local. 

Separat, Puri era asociat și cu Kelemen. Se cunoscuseră în contextul problemelor financiare ale companiei imobiliare, spune Puri. 

Iar Kelemen se implică în contractul pentru una dintre microhidrocentrale. 

Prima centrală. S-a întâmplat cu zece ani în urmă în comuna Obreja, județul Caraș Severin.  Schema de preluare a trecut și prin casa primarului din localitate.

În mai 2014, Ion Peia, 61 de ani, devine primarul comunei Obreja, județul Caraș-Severin. În casa lui de la marginea localității se afla sediul companiei Vialtero Energy. Firma avea de patru ani un contract de asociere cu Consiliul Local pentru dezvoltarea microhidrocentralei.  

Antreprenorii. Cei doi italieni excluși din afacere, Gaiardelli și Paternoster, au contestat în instanță rezilierea contractului de către Consiliul Local.  

Apărarea lor s-a bazat în principal pe faptul că instituția publică nu i-a notificat oficial înainte de reziliere. Au susținut în instanță că autoritatea locală a comunicat doar cu unul dintre fondatori, colaborator al lui Kelemen, despre care spun că se afla în relații apropiate cu conducerea Primăriei Obreja:

„Data adoptării hotărârii de încetare a contractului este, în mod convenabil, în toamna anului 2014, adică imediat după încasarea de către foştii asociaţi ai subscrisei a ultimei tranşe din preţul cesiunii (printre care şi soţia primarului)”, susține firma celor doi italieni în fața judecătorilor.

Peia nu a dorit să discute pe marginea subiectului. 

Kelemen susține că nu avea nicio relație cu primarul și că de contract s-a ocupat avocatul său de la acel moment: 

„Eu nu mă cunosc cu dânsul, vă rog să credeți, nu glumesc. Nu am o relație cu el. L-am văzut o dată sau de două ori în viață. Nu avem o relație de amiciție. De atunci, din 2015, de când am fost pe teren să văd situația, eu pe dânsul nu l-am mai văzut. Dacă italienii își făceau investiția, domnul primar putea să fie cel mai bun prieten al meu, că nu avea cum să le rezilieze. Pentru că ei s-au angajat să pună pe picioare microhidrocentrala într-o perioadă de timp, pe care nu au respectat-o”.

L-am întrebat cum de s-a oprit tocmai la acest proiect.

„De ce ne-am uitat noi la investiția aia? Pentru a obține un aviz de gospodărire ape, pe un râu, pe care să faci o microhidrocentrală era destul de dificil și era dificil și să obții locul respectiv în care să pui centrala, să pui turbina și mai ales aducțiunea. Erau tot felul de chestiuni din astea de durată și nici nu se știa dacă le puteam obține. Asta (microhidrocentrala) fiind deja existentă acolo, având toate avizele la vremea respectivă, am zis că e ușor de preluat și de dus la bun sfârșit”, mai spune Kelemen.

Dar în timpul procesului cu Consiliul Local, Gaiardelli și Paternoster își schimbă planurile. Decid să vândă Vialtero Energy, la pachet cu Alto Energy, care deținea microhidrocentrala Feneș (județul Alba). 

La începutul anului 2016, Gaiardelli îi scrie chiar lui Gianfranco Puri, partenerul lui Kelemen, să viziteze cele două centrale hidroelectrice. 

Pizzichemi vine rapid în România să le viziteze și semnează un pre-contract pentru achiziția lor, mai susțin procurorii.

Dar Kelemen spune că n-a știut despre implicarea lui Puri în vânzare:

„Nu știu ce a făcut domnul Puri pe la spate, dacă dânsul s-a pus de acord cu italienii în timp ce era contractul, lucrurile astea nu le cunosc. N-am știut că a mers în paralel cu altcineva. Da, am încercat să preluăm atunci, s-a făcut o reclamație, s-a mers în instanță, dânșii au câștigat”.

Românul susține că n-a auzit niciodată de numele Pizzichemi.

„Nu, nu, domnul Francisc Kelemen nu a avut absolut nicio legătură cu această afacere cu Pizzichemi, nici măcar nu l-a cunoscut”, spune și Puri.

Consultantul italian susține că s-a implicat în vânzare pentru că îi cunoștea pe proprietarii companiilor de energie: 

„Îi cunoșteam de 20 de ani, ei voiau sa vândă de ceva vreme, pentru ca nu se mai puteau ocupa de ele, erau în vârstă. Așa că îmi tot spuneau de ceva vreme: ajută-ne să vindem aceste centrale (hidroeletrice). Iar eu m-am zbătut să încerc sa le vând cumva.” 

Dar Puri afirmă că plata nu s-a mai făcut:

„Tranzacția de care mă acuză nu a avut loc, banii nu au fost virați, pentru că nici nu i-au găsit. Nu au fost virati, iar el (Pizzichemi) nu a cumpărat nimic. Am ajuns cu el până în momentul vânzării preliminare”. 

Procurorii susțin însă că Pizzichemi a preluat controlul prin interpuși și firme paravan, iar în final, aproape 2 milioane de euro au fost transferați în România în 2018 pentru achiziția și investiția în cele două companii de energie. 

Avocatul lui Pizzichemi ne-a comunicat că, după ce a discutat cu clientul său, nu este autorizat să ofere nicio informație despre acest dosar.

Paternoster și Gaiardelli au rămas proprietari în acte, mai spun anchetatorii, mascând astfel controlul lui Pizzichemi în cele două companii. Nici avocatul celor doi nu a oferit mai multe detalii. A comunicat doar că dosarul este în anchetă.

Partea a ll, AICI.

Autori: Daniel Bojin, Ioana Moldoveanu

A contribuit: Lorenzo Bodrero – IrpiMedia (Italia)

Ilustrație: Roma Gavrilă

Fact-checking: Roxana Jipa

ARTICOL REALIZAT CU SPRIJINUL JOURNALISMFUND.EU ȘI OCCRP

Investigație realizată cu sprijinul Journalismfund.eu.

---