Cei 15 care ne predau pădurea la samsari

• Un proiect legislativ în Parlament poate arunca în aer întreaga pădure din proprietatea statului
• Pe motiv că procesul de retrocedare este blocat, un grup de senatori și deputați vor să cedeze din pădurile deținute de stat înainte de 1948
• Inițiativa modifică o altă lege controversată din 2013, care ajuta retrocedarea nelegală a 43.000 de hectare de păduri în județul Bacău
• Noul proiect legislativ a ajuns la Cotroceni pentru promulgare, iar Președinția a sesizat la CCR neconstituționalitatea acestuia
• Curtea de Conturi estimează că peste 500 de mii de hectare de pădure au fost retrocedate nelegal în perioada 1990-2012, acesta fiind un motiv pentru care procesul de retrocedare a fost blocat în unele cazuri
• În instanțele românești, solicitările de retrocedări depășesc acum 400.000 hectare de pădure, însumând o valoare de piață de peste 4 miliarde de euro și o suprafață cât județul Galați
• În ultimii 10 ani, terenurile forestiere ale statului, administrate de Romsilva, au fost sub un permanent asalt al proiectelor legislative care urmăreau retrocedarea pădurilor bogate

ARENA SE EXTINDE

Retrocedările ilegale de păduri au diminuat dramatic fondul forestier disponibil pentru restituirea în natură către foști proprietari deposedați abuziv de regimul comunist. 

Consecința? 

Cei care au revendicat proprietățile confiscate de comuniști le mai pot primi cu greu pe vechile amplasamente, acaparate, între timp, de alții. Peste 500 de mii de hectare au fost fie retrocedate nelegal în perioada 1990-2012, fie erau revendicate fără drept. 

Bilanțul a fost realizat în 2013 de Curtea de Conturi, care a constatat atunci grave nereguli:   

“Proprietatea publică a statului asupra pădurilor s-a diminuat prin reconstituiri sau, de cele mai multe ori, prin constituiri abuzive de drepturi de proprietate, autoritățile publice manifestând adeseori o inexplicabilă indiferență și pasivitate”.

Erau păduri traficate, obținute de moștenitori fictivi, cu documente false, sau prin suplimentarea din pix a suprafețelor. 

Concomitent cu descoperirile Curții de Conturi, România înregistra recordul tăierilor ilegale din ultimii ani.

Tot în 2013, Guvernul își asuma rapid răspunderea pe o nouă lege ca să finalizeze retrocedările, incluzând la restituiri și pădurile aflate în proprietatea publică înainte de 1948, când a început procesul de naționalizare. 

(1) În situaţia în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unităţii administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat ulterior în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată. 

(2) În situaţia în care pe raza unităţii administrativ-teritoriale nu există teren forestier disponibil, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe terenuri forestiere situate pe raza altor unităţi administrativ-teritoriale din judeţ, cu aprobarea comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de fond funciar a municipiului Bucureşti. 

(3) Noţiunea de teren forestier în sensul prezentei legi este definită în normele de aplicare ale acesteia. 

Numai că articolul 13 a fost declarat neconstituțional în 2017. 

CCR a decis atunci că proprietățile publice ale statului pot fi restituite numai după ce sunt transferate, în prealabil, în domeniul privat al statului. Altfel, nu. Trebuia schimbat deci regimul lor administrativ.

Între timp, Romsilva s-a trezit cu alte 450 de mii de hectare solicitate în instanțele din toată țara. O suprafață cam cât județul Galați. 

Acesta era contextul la finalul lui 2019, când cincisprezece parlamentari- 13 de la PSD și câte unul de la ALDE și, respectiv, PMP – au propus un proiect de lege prin care au reluat asaltul asupra pădurilor statului și care a fost aprobat de parlament acum o lună. Inițiatorii susțin că modificările lor la legea existentă ar debloca retrocedările.

“O LEGE CRIMINALĂ” 

Noua lege deschide calea altor abuzuri, susțin experții în domeniu. Unul dintre ei este Silviu Geană, președintele Federației Sindicale din Silvicultură: 

”Nu doar că această lege criminală atacă proprietățile de stat, dar vizează și terenurile care au intrat în proprietatea publică după 1948. Adică statul, prin Romsilva, le-a răscumpărat, de exemplu, de la unii proprietari și acum trebuie să le ofere din nou. Statul român pierde de două ori, nu este normal”. 

Geană susține că sunt în pericol cel puțin 140.000 de hectare, adică aproximativ cinci la sută din suprafețele pe care statul român le mai deține în prezent.

Pe o pagină A4, motivarea celor 15 parlamentari pentru noua lege numără 34 de rânduri cu informații generale și invocă blocajul intervenit după 2017, când CCR a stopat restituirile în natură din domeniul public.

Expunerea de motive nu conține date oficiale care să justifice urgența legii, în condițiile în care cei în drept pot să fie despăgubiți cu echivalentul proprietății în bani, atunci când restituirea nu se mai poate realiza pe vechile amplasamente.

”Am făcut propunerea fără să avem date la nivel național, așa este, dar eu am primit multe memorii de la oameni, mai ales din zona Gorjului”, recunoaște Doina Silistru, senator PSD Vaslui și cea care a semnat prima expunerea de motive.

 “Eu cred că dacă tot s-a dat la toată lumea, să se dea tuturor. Ce să se facă acum? Eu sunt conștientă că ar trebui să se facă niște controale la cum s-au făcut retrocedările și sunt convinsă că se vor găsi niște greșeli”, continuă Doina Silistru.

Astfel de controale au fost mai fost anunțate în Parlament, chiar de către un alt inițiator al noii legi.

Ioan Stan, coleg de partid cu Doina Silistru, era președintele comisiei de abuzuri din Camera Deputaților în 2011, când a anunțat o anchetă privind retrocedările nelegale și furtul de păduri din proprietatea statului. ”Județul Suceava ocupă primul loc la reconstituirea ilegală, după cele sesizate de Regia Națională a Pădurii”, spunea Ioan Stan, anunțând totodată că “va găsi vinovații cu ajutorul unei subcomisii de anchetă”. 

Au trecut nouă ani, iar Stan nu-și amintește ce-a descoperit:

”Nu mai știu la ce concluzie am ajuns. Dar, nu vi se pare drept că eu am fost posesor de pădure să mi se dea? Și mergeți acolo unde primarii au restituit păduri pe alte amplasamente decât cele adevărate, că dacă sunt probleme să se rezolve. Nu pleacă pădurea din țară, ea rămâne și se exploatează în regim silvic aici la noi”. 

Ioan Stan este senator de Suceava și unul dintre cei 15 inițiatori ai proiectului legislativ. 

Și semnătura lui Dănuț Păle, senator PSD Buzău, se află pe lista inițiatorilor. Buzău, județul lui, e afectat puternic de samsari. Doi foști prefecți și un judecător au fost condamnați recent pentru o retrocedare de 5500 de hectare de pădure. RISE a dezvăluit cazul în 2015 AICI și AICI.

Senatorul Dănuț Păle știe că s-au comis abuzuri în trecut: 

“Nu îi bag pe toți la găleată și cine a făcut ilegalități să se ducă unde trebuie să se ducă, iar instituțiile să-și facă treaba. La mine, la Buzău, sunt proprietari de păduri cu hotărâri definitive și Regia Pădurilor nu semnează deciziile pentru că CCR a dat o decizie pe o anumită speță de acum câțiva ani. CCR va da verdictul și nu vreau să comentez mai mult”.

Inițiatorii susțin în expunerea de motive că restituirea nu trebuie să afecteze proprietatea deținută de stat înainte de 1948, deși proiectul lor de lege țintește inclusiv aceste terenuri. 

”Este o aberație și o fractură de logică teribilă. Pe mine mă șochează superficialitatea din expunerea de motive. Este determinată și de necunoașterea situației juridice a proprietăților forestiere la nivelul anului 1948”, susține unul dintre puținii noștri specialiști în retrocedări de terenuri forestiere, fost angajat în Regia Națională a Pădurilor Romsilva. 

Expertul – care a dorit să-și păstreze anonimatul – a adăugat: 

”Nu se justifică în niciun fel necesitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe amplasamente care la nivelul anului 1948 se aflau în proprietatea publică a statului. Logic, aceste suprafețe ar fi trebuit să nu facă obiectul retrocedărilor, dacă legile de fond funciar se aplicau corect. Nu se poate vorbi de o reparaţie morală şi materială, aşa cum derivă din spiritul legii, ci în cele mai multe cazuri de o sursă de corupţie instituţionalizată de care profită unele persoane implicate în actul de decizie a reconstituirii dreptului de proprietate, în detrimentul statului şi a unor persoane efectiv îndreptăţite”.

Documentele de arhivă consultate de RISE arată că, în 1948, statul deținea 1,87 milioane de hectare în regim proprietate publică. Majoritatea erau administrate atunci prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului (CAPS).

Statul mai are acum aproape 3 milioane de hectare, ceea ce reprezintă, de exemplu, jumătate din fondul forestier public din 1990. 

Inițiatorii mizează pe diferența de 1,3 milioane de hectare față de anul 1948, când marile naționalizări comuniste încă nu avuseseră loc. 

”Este exact diferența speculată politic acum”, zice fostul angajat Romsilva. În realitate, tot în proprietatea statului se aflau în 1948 alte peste un milion de hectare, dar care nu erau în administrarea Casei Autonome a Pădurilor Statului, cum era pe atunci: 

“Sunt suprafețe pentru care nu mai exista vocație succesorală (lipseau moștenitori), păduri care aparțineau unor instituții publice (Casa Școalelor), fundații de drept public (Fondul Bisericesc din Bucovina, Epitropia Sfântul Spiridon din Iași, Eforia Spitalelor Civile). Tot în proprietatea statului, prin legile armistițiului, au trecut și suprafețe deținute de persoane fizice după al Doilea Război Mondial. Alte 140.000 de hectare au trecut în proprietatea statului, care a plătit 103 tone de aur, prin Procesul Optanților. Puțină lume știe și faptul că Statul Român a cumpărat drepturi pentru 28.000 de hectare în cadrul unor obști de răzeși. Alte zeci de mii de hectare au intrat tot în proprietatea statului după ce acestea au fost puse gaj la unități bancare cu acționar majoritar de stat, cum este Creditul Funciar Rural, sau Societatea Națională de Credit Industrial, iar creditele nu au mai fost onorate”.

În 2013, Curtea de Conturi a torpilat grav modul în care politicienii comparau aritmetic proprietățile statului: 

”Opiniile des auzite și exprimate – conform cărora retrocedările pot continua fără grijă, deoarece suprafaţa de pădure retrocedată până în prezent este departe de nivelul la care ar afecta proprietatea publică a statului din 1948 – sunt iresponsabile. Atitudinea de îngăduinţă faţă de abuzuri, motivată de astfel de justificări riscă să înlocuiască abuzurile statului din 1948 cu abuzurile asupra proprietăţii statului, în special din perioada de după anul 2000”.

Raportul Curții de Conturi mai arată că solicitările de restituire ale persoanelor fizice (plus formele asociative private) depășeau deja cu 570 de mii de hectare, la finalul anului 2010, suprafața deținută de persoanele private și asociații în 1948. 

Pe fondul ăsta, Guvernul și-a angajat rapid răspunderea chiar la câteva zile după raportul alarmant. Așa a apărut Legea 165/2013, care a permis retrocedări din pădurile istorice ale statului, printre altele.

Cronologia a fost următoarea:

• 25 martie 2013. Curtea de Conturi trimite raportul Parlamentului cu situația patrimonială a fondului forestier (1990-2012).
• 11 aprilie 2013. Guvernul Ponta prezintă Parlamentului un nou proiect de lege, cu tot cu articolul 13, care deschidea calea restituirii terenurilor forestiere inclusiv din pădurile aflate în proprietatea statului înainte de 1948, când a început practic naționalizarea.
• 17 aprilie 2013. Guvernul își angajează rapid răspunderea pe noul proiect. 
• 24 aprilie 2013. E trimis la Președinție pentru promulgare. 
• 16 mai 2013. Devine legea 165/2013, după publicarea în Monitorul Oficial 

MIZA ȘI MODIFICĂRILE 

(1) În situaţia în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unităţii administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată. Restituirea terenurilor forestiere care s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948 se face în condiţiile legii, cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (5). Restituirea terenurilor forestiere care au intrat în proprietatea statului după anul 1948, respectiv terenurile proprietate privată ce au făcut obiectul naţionalizării, se face de către comisiile locale și judeţene de fond funciar, respectiv de către comisia de fond funciar a Municipiului București, conform prevederilor legale în vigoare.

Miza se ridică la zeci de miliarde de euro. 

Abuzurile din procesul de retrocedare au avut impact major, nu doar asupra proprietarilor, ci și asupra integrității pădurilor. Mare parte din suprafețele retrocedate nelegal, aproximativ 500 de mii de hectare, au fost tăiate la ras sau brăcuite, adică a fost extras numai lemnul de valoare, iar în urmă au rămas arborii cu defecte și putregaiurile. 

Experții au estimat paguba la peste 10 miliarde de euro, calculând o valoare minimă de piață (70 de euro / metrul cub de lemn de foc). Dar suma ar putea fi mai mare, întrucât grosul buștenilori tăiați a fost prelucrat în industria lemnului. Cele 10 miliarde de euro nu includ nici pierderile sociale și de mediu. 

Proiectul de lege a fost trimis la promulgare, dar președintele Iohannis l-a atacat la CCR, fiindcă ar fi neclar și forțează transferul pădurilor din domeniul public în cel privat al statului, deși mai multe acte normative o interzic. Inclusiv Codul Silvic. 

Teodor Țigan, directorul RNP Romsilva, susține că instituția sa a trimis mai multe propuneri celor care au inițiat modificarea legii, majoritatea nefiind luate în considerare: “Dacă legea va fi promulgată, fondul forestier aflat în proprietatea publică a statului român înainte 1948 va fi dramatic afectat.”

Cele mai mai mari suprafețe revendicate acum în instanțe se află exact în județele bogate în păduri de stat – Suceava, Bihor, Bacău, Covasna, Maramureș. 

MARII PÂNDARI  

În 2013, legea făcea pârtie pentru ditamai tunul imobiliar: o retrocedare nelegală de zeci de mii de hectare. 

Când Guvernul Ponta își asuma răspunderea, procurorii anticorupție anchetau deja câțiva politicieni influenți care așteptau deznodământul din Parlament. 

Primul era Tudor Chiuariu, senator PNL atunci și fost ministru al Justiției. 

Chiuariu este interceptat pe 9 aprilie 2013, când discută retrocedarea celei mai mari păduri din istoria României (43 de mii de hectare). 

CHIUARIU: “Avem pe raza judeţului Bacău, pe legea nouă pe care o să şi-o asume Guvernul săptămâna viitoare, e un articol expres şi după aia ne ducem pe alte judeţe! Adică, în momentul în care am pus toată chestia asta pe traiectorie, nu poate da greş! Dar să ştiu că mergem împreună, că altfel… 

Al doilea era Viorel Hrebenciuc, lider marcant al Partidului Social Democrat, implicat și el în dosarul retrocedării.

HREBENCIUC (19 aprilie 2013): Aşa. Ăăă… deci 23 de mii de hectare în cel mai rapid… ăăă… timp, nici un fel de problemă. Diferenţa de la 23 la 40 de mii, cum erau discuţiile alea să-s puse nu ştiu cum şi nu ştiu ce, legea actuală ne ajută, cea care a apărut.

(…)

HREBENCIUC:… ca să legalizăm chestia asta. Cum spune,  zice  vedeţi că Chiuariu a băgat un amendament că să se dea din pădurile statului înapoi aşa…”

Procurorii anchetau atunci un grup infracțional organizat, care obținuse ilegal retrocedarea celor 43 de mii de hectare de pădure în județul Bacău. Adică, fosta moșie a familiei Ghika din Valea Trotușului.

Printre actorii retrocedării mai figurau deputatul PSD Ioan Adam, magistrați și oameni de afaceri. Reușiseră astfel, potrivit procurorilor, să influențeze doi judecători de la Tribunalul Covasna să le aprobe retrocedarea pădurii, provocând un prejudiciu de peste 300 de milioane de euro. 

(Detaliile retrocedării pot fi citite (AICI, (AICI) și AICI.)

Politicienii implicați aveau însă o problemă atunci: vechile amplasamente nu mai existau. Nu puteau să fie puși în posesie. Trebuiau identificate noi păduri și mai era nevoie de un cadru legal care să permită schimbul.

Interceptările DNA surprind și interesul fostului ministru al agriculturii, Ilie Sârbu, pentru situație. Vorbim despre socrul premierului de atunci, Victor Ponta, cel care își asumase răspunderea pentru legea 165. Sârbu se consulta fix cu directorul Romsilva, Adam Crăciunescu, un apropiat al său.

După cinci ani de procese – în care unii au fost achitați, iar alții condamnați – un complet de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, în 2019, ca dosarul să fie rejudecat.

Retrocedarea celor 43.000 de hectare este blocată astfel până la soluționarea definitivă a dosarului penal.

Legea lui Hrebenciuc viza asociațiile istorice (obști, composesorate), pădurile grănicerești, dar și împroprietărirea lăcașelor de cult. 

Anul trecut, în Parlament, au mai existat două inițiative legislative care urmăreau modificarea legilor funciare și a Codului Silvic. 

Unul dintre proiecte era asumat de Liviu Dragnea și avea ca scop înstrăinarea proprietății de stat către unități de cult, schituri, mănăstiri și biserici. Fiecare unitate ar fi trebuit să primească câte 30 de hectare. UDMR a introdus un amendament și inclus asociațiile grănicerești. alături de biserică

Statul ar fi pierdut astfel 650 de mii de hectare de pădure, o treime din proprietatea publică deținută înainte de 1948. Ambele proiecte se află și acum la Camera Deputaților, în așteptarea avizului.

Aplicate haotic, legile funciare au lăsat loc escrocheriilor, abuzurilor politice și interpretărilor juridice. Iar acum, noul proiect supune din nou domeniul public forestier lăcomiei samsarilor.

Andrei CIURCANU