Rise Project Niciun hoț de lemne n-a fost pedepsit după zece ani de la descoperirea unui masiv furt de lemne din Apuseni, unde au fost rase 860 de hectare de pădure.
Au închis ochii mai întâi cei de la ocolul silvic, apoi șefii lor de la județ. Recent, procurorii au clasat din nou dosarul penal. Prima dată, l-au clasat pe motiv că faptele nu există, iar autorii sunt necunoscuți, deși controalele efectuate la fața locului îi identificaseră pe cei responsabili de dezastru.
Singurii care au avut de pătimit au fost cei care au descoperit jaful, fiind supuși la presiuni și amenințări, chiar și în timpul controlului.
Arbori de un secol, pe o întindere cam cât 1000 de terenuri de fotbal, au dispărut în doar câțiva ani.
Paguba? Peste 10 milioane de euro.
Cheltuim acum bani publici ca să reîmpădurim zona distrusă de hoți, dar trebuie să așteptăm zeci de ani ca să crească la fel și ecosistemul să își reia rolul său.
CU GARDA SUS
Hoții din pădurea de la Gârda de Sus, județul Alba, căci acesta este locul despădurit, au operat simplu și brutal. Modificau uneori din pix diametrul arborilor, iar copacii deveneau mai subțiri pe hârtie decât în realitate. Rezulta astfel o cantitate mai mare de lemn care era vândută ilegal, fără acte. Alteori, hoții tăiau orice le ieșea în cale, fără discernământ, ca după un dezastru natural.
În urma lor au rămas doar cioate. Așa a fost pusă la pământ o pădure cam cât 1000 de terenuri de fotbal.
Hoția a fost descoperită greu, după ani de zile de furt, în care nimeni n-a văzut cum dispare o pădure, dar cei responsabili au scăpat ușor.
Dezastrul de la Gârda de Sus nu a fost descoperit de polițiști sau de angajații silvici locali, ci a fost expus din întâmplare de experți veniți de la București ca să realizeze amenajamentele silvice. Ei au venit să lucreze la planurile decenale, numite amenajamente, adică să facă o radiografie a pădurii, care indică ce tip de suprafață forestieră există, ce tipuri de exploatări și ce fel de lucrări silvice ar trebui realizate acolo pe o durată de zece ani.
La sfârșitul anului 2011, amenajamentul la Gârda de Sus a expirat, așa că o echipă de specialiști a mers pe teren ca să colecteze date pentru următorul plan decenal.
La fața locului, echipa a constatat că realitatea din documente nu se mai regăsește în teren, unde sute de mii de arbori dispăruseră. Amenajistul și-a pus problema cum e posibil să nu mai fie pădure, de vreme ce tăierile nu erau prevăzute în planul precedent.
A dat alarma la Romsilva și la Ministerul Mediului. Pentru verificările din teren au fost aduși oameni din alte Direcții Silvice din țară, Argeș, Caraș-Severin și Vâlcea.
Așa a început practic un control mai amplu.
Furtul prin modificarea diametrelor a fost ușor de dovedit – cioatele rămase erau mult mai mari decât dimensiunile arborilor tăiați, conform registrelor ocolului.
O echipă de la Romsilva, regia care administrează pădurile publice, a luat la picior toate parcelele unde existau indicii că au fost tăieri ilegale și a constatat că volumul de lemn exploatat depășește de șase ori posibilitatea legală a ocolului. Adică s-au tăiat 250 de mii de metri cubi, deși legal ar fi avut voie să taie 40 de mii.
Rezultatul? Mii de fotografii care arată prăpădul și un raport de 50 de pagini.
Unii dintre șefii Ocolului Silvic Gârda și ai Direcției Silvice Alba au contestat volumul descoperit ca fiind ilegal, motivând că, de fapt, amenajamentul din 2002 nu era întocmit corect și nu ar fi oglindit realitatea din teren.
Silvicultorii care administrau ocolul silvic au susținut că în acte ar fi fost trecută mai multă pădure decât era în realitate. Adică ce dispăruse nici măcar nu existase. Dar șefii ocolului n-au avut niciun răspuns când li s-au solicitat acte justificative și nici când au fost întrebați de ce nu au anunțat ROMSILVA despre diferențele colosale dintre realitatea pe teren și situația din hârtii.
“Nu există nici un document din care să reiasă că astfel de observații au fost făcute și înaintate ierarhic în perioada 2002-2013“, se arată în concluziile finale ale raportului de control Romsilva.
Tabloul tăierilor ilegale este confirmat și de sus, cu imaginile satelitare care arată cum versanți întregi sunt despăduriți complet.
Jaful de la Gârda de Sus începuse încă din 2005 și s-a acutizat în perioada 2008-2012. A fost una dintre cele mai dramatice descoperiri din Apuseni la acea vreme. Nu scăpase de lama drujbei nici măcar rezervația de semințe de brad și larice, care a fost lichidată prin 12 intervenții, sub pretextul tăierilor de igienă sau accidentale. Din 25 de mii de metri cubi de lemn au fost exploatați doar 2000 cu acte, restul a dispărut ilegal.
Un alt mod de operare a presupus inventarea unor calamități naturale, gen furtuni puternice sau alunecări de teren, ce ar fi impus exploatări succesive pentru extragerea arborilor doborâți.
Pădurea a fost tăiată de Ocolul Silvic atât cu utilajele proprii, cât și cu cele ale unor companii private de exploatare “pentru care se făceau prelungiri de termene de exploatare nejustificate”.
Printre contractorii privați s-au numărat firme deținute de rude ale unor pădurari, dar și companii partenere ale austriecilor de la Holzindustrie Schweighofer, cel mai mare procesator de rășinoase din țară.
De exemplu, Maranatha SRL, societate comercială care a primit utilaje de exploatare de la austrieci și care, alături de alte două firme Alredia și Lacul Codrilor, aparține omului de afaceri Sorin Beniamin Docea. În perioada 2013 – 2014 Docea devenise al doilea cel mai mare furnizor de lemn al Schweighofer din țară, cu încasări de peste 100 de milioane de lei.
RISE a publicat despre aceste căpușe din pădurile noastre AICI.
UN JAF CU MARTORI
Și Garda Forestieră Cluj fusese în zonă, imediat după ce amenajiștii au dat alarma la București.
Concluziile inspectorilor forestieri descriu cum o pădure de un secol a dispărut în doar câțiva ani:
- Au dispărut sute de hectare de molid cu vârsta între 70 și 110 de ani. În unele zone parcelele au fost rase complet, deși conform planurilor de amenajament pădurea trebuia sa fie în picioare.
- Au fost și situații în care inspectorii au constatat în teren o pădure tânără de până la 10 ani în parcele unde trebuia să fie pădure de 100 de ani.
În total, 860 de hectare, echivalentul a 1000 de terenuri de fotbal, au fost distruse complet. Peste 8500 de camioane, pline cu bușteni, au plecat din pădure fără să le verifice nimeni.
În bani, paguba depășește 10 milioane de euro, calculând la cel mai mic preț de pe piață de la vremea aceea, adică lemnul de foc.
În realitate, prejudiciul poate fi mult mai mare. Lemnul procesat își poate dubla și chiar tripla valoarea.
Prejudiciul adus ecosistemului rămâne însă greu de evaluat.
Cert este că, în ciuda numeroaselor semnale de alarmă, conducerea Direcției Silvice Alba de la vremea respectivă, în subordinea căreia se afla Ocolul Silvic Gârda, nu a descoperit tăierile ilegale de acolo. Asta deși, cel puțin din acte, reiese că o echipa de la Alba a verificat cel puțin de două ori pădurile, înainte ca cei de la Garda Forestieră și Corpul de Control de la București să constate sutele de mii de metri cubi furați.
Mușamalizarea a mers mai departe. În 2007, inspectorii forestieri au notificat Direcția Silvică Alba că exploatările de la Gârda de Sus sunt defectuoase. Dar șefii de la județ nu au luat în considerare sugestiile inspectorilor de la Cluj și au ținut la sertar constatările lor.
Jaful a fost inclus și în rapoartele Curții de Conturi, care au folosit concluziile rapoartelor inspectorilor de la Cluj pentru a descrie mecanismele tăierilor ilegale la nivel național.
“Nu există o explicaţie rezonabilă pentru astfel de fapte, care s-au produs într-o perioadă atât de lungă (10 ani) şi au scăpat de sub controlul direcţiei silvice care avea în structură ocolul silvic respectiv”, se arată în raportul publicat în 2014.
Încă din 2014, în contextul fenomenului tăierilor ilegale, Curtea de Conturi atrăgea atenția asupra condamnărilor mult prea blânde: doar 0,5 la sută din hoții de lemne prinși ajungeau la pușcărie, primind deci o condamnare cu executare:
“Acest risc este insignifiant în raport cu veniturile considerabile ce se obţin din comercializarea masei lemnoase de proveniență ilegală. În acest fel, ineficienţa instituţiilor statului devine un factor favorizant şi încurajator al tăierilor de masă lemnoasă. Formarea unor adevărate reţele de complicităţi, în exploatarea ilegală a masei lemnoase şi comercializarea lemnului provenit din aceste surse, a fost şi este stimulată şi de implantarea pe piaţa românească de lemn, a unor mari procesatori de prelucrare primară a lemnului care induc în piaţă o cerere continuă de mari cantităţi de lemn, fără a se asigura că acesta are o provenienţă licită”.
PREA TÂRZIU
La Gârda de Sus a mai trecut un deceniu de când a fost descoperit jaful, dar nimeni n-a ajuns să plătească pentru el. Pe lista celor responsabili se numărau directorul direcției, șefi de departamente, șefi de serviciu și pădurari. Unii au ieșit la pensie, alții au plecat la companii private.
Între timp, procurorii susțin că faptele s-au prescris. Dosarul penal a început în 2014, clasările au survenit în 2019 și 2021.
Decizia de clasare vine în contextul în care, ministrul mediului, Tanczos Barna, a anunțat o creștere cu 40% a infracțiunilor constatate și a dosarelor penale trimise în instanță. Oficialul sugera că problema tăierilor ilegale este o prioritate pentru administrația centrală.
Rugat să comenteze dosarul de la Gârda de Sus, în contextul luptei împotriva hoților de lemn, Tanczos Barna ne-a spus că degeaba Gărzile Forestiere și Ministerul Mediului fac eforturi pentru a descoperi ilegalitățile dacă nu există o finalitate prin condamnarea celor vinovați:
“Clasarea unui dosar de o asemenea anvergură pe motivul prescrierii faptelor este inacceptabil pentru noi. Dacă s-a ajuns la acest nivel, dacă s-au documentat, s-au depus dovezi, s-au calculat prejudicii, s-a întocmit un dosar, este inadmisibil ca acest lucru să se termine din acest motiv. Dacă ar fi constat cineva că nu exista fapta, dacă ar fi fost trimis cineva în judecată și ar fi fost achitat aș fi spus că așa a decis instanța și trebuie să respectăm decizia. Dar nu e cazul”.
Tanczos Barna a adăugat că primește deseori memorii cu privire la modul deficitar în care sunt gestionate la parchete dosarele penale privind tăierile ilegale de lemn: “Cu siguranță aceste lucruri vor fi verificate de Ministerul Public”.
ALȚI 10 ANI PIERDUȚI
Primii care au anchetat jaful de la Gârda au fost procurorii anticorupție din județul Alba.
Cronologia arată astfel. DNA a început urmărirea penală, în februarie 2014, iar, trei ani mai târziu, în 2017, a clasat cauza cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu. Tot atunci a declinat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni.
După doi ani de anchetă, în 2019, procurorul de caz de la Câmpeni clasează, la rândul lui, dosarul de la Gârda de Sus, motivând că infracțiunile invocate (neglijență în serviciu și uz de fals) nu există.
Cât privește furtul de arbori, magistratul a susținut că autorii sunt necunoscuți, cu toate că în rapoartele Romsilva sunt indicați angajații ocolului silvic și companiile care au exploatat în zonă.
Romsilva a atacat decizia la Judecătoria Câmpeni, unde magistrații au desființat soluția și au cerut procurorului să completeze urmărirea penală.
La finalul anului trecut, același procuror din Câmpeni a clasat a doua oară dosarul, motivând de această dată că faptele s-au prescris.
Conform Codului Silvic, din 2013, tăierea fără drept de arbori se pedepsea cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea prejudiciului era de 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de lemn.
Termenele de prescripție pentru aceste pedepse erau de 15 ani, conform Codului Penal.
Dar, între timp, Codul Silvic a fost modificat, fiind eliminat prejudiciul de 50 ori mai mare. A fost înlocuit cu o pedeapsă de la 2 la 7 ani pentru un prejudiciu de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de lemn. Iar, în noul Cod Penal, termenele de prescripție pentru această faptă au scăzut la 8 ani.
În condițiile în care la noi se aplică legea penală mai favorabilă, procurorul din Câmpeni a concluzionat:
“(…) de la data săvârşirii faptelor, anul 2005 – 2012, până în prezent au trecut mai mult de 8 ani şi nu s-a reuşit identificarea autorului infracțiunii acest termen nefiind întrerupt (…) rezultă că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale”.
Oamenii din Romsilva, care au făcut parte din echipa de control de la Gârda de Sus în 2013, sunt dezamăgiți că nimeni nu a fost pedepsit până acum pentru dezastrul din pădurea statului.
Am discutat cu câțiva, sub protecția anonimatului, și susțin că doar ei au avut de suferit după ce au descoperit jaful.
“Sunt extrem de dezamăgit cu privire la clasarea dosarului, mai ales că mulți dintre cei care au făcut parte din echipa de control am fost tracasați și puși sub presiune atât în perioada controlului cât și după. Imaginați-vă că primul lucru pe care l-au făcut cei care au început ancheta la parchet a fost să ceară datele personale ale noastre, cei din din echipa de control de la București. Ne-am simțit ca și cum noi am fi vinovați de jaful de la Gârda pentru că am investigat”.
Au mai povestit și că în timpul verificărilor colegii lor, detașați din Vâlcea și Caraș-Severin, “au primit telefoane”, iar unii dintre ei au renunțat astfel să mai participe la control.
Documentele consultate de reporterii RISE Project arată că Romsilva a contestat cea de-a doua ordonanță de clasare a dosarului. Parchetul Tribunalului Alba a respins deja contestația pe 28 ianuarie 2022.
Dar Regia Națională a Pădurilor poate face plângere la această soluție la Judecătoria Câmpeni.
Între timp, la Gârda de Sus, cioatele lemnului tăiat ilegal au putrezit, iar acum cheltuim sume substanțiale pentru reîmpădurirea celor 860 de hectare.
Andrei CIURCANU
Rise Project 
Bianca Albu 
Codruta Simina 
Rise Project 
Andrei Ciurcanu 
Ionuț Stănescu