Afaceri neumanitare

Intervențiile umanitare în zone de conflict pot face minuni pentru comunitățile și statele aflate în pragul disperării. Însă, adevărul este că aceste intevenții sunt și o mare afacere la nivel internațional. Sumele de bani vehiculate sunt adesea imense iar jocurile de influență presupun o adevărată artă a comunicării și a competiției pe care orice actor umanitar, fie el individ sau organizație, trebuie să le stăpânească pentru o acțiune de succes. Succesul înseamnă uneori îmbunătățirea situației celor defavorizați iar alteori, îmbunătățirea imaginii personale, deschiderea unor oportunități de afaceri prospere și câștigul financiar al ‘umanitarului’. 

RISE Project a adoptat filmul „Mission Congo” în cadrul programului „Adoptă un Documentar” al festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania din 17-23 martie 2014.

Adopția filmului se leagă de experiențele recente pe care le-am avut și noi în Congo.

Între 2009 și 2012, doi dintre membrii RISE au petrecut câteva luni în Republica Democrată Congo, o țară care a căzut victimă multor crize de-a lungul istoriei sale. Cele mai recente: criza refugiaților în timpul genocidului din Rwanda din 1994, războaiele civile dintre 1996 – 2003 și conflictele interminabile dintre autorități și armatele de rebeli din interiorul țării care au și ele diverse interese economice și politice. Pe lângă toate acestea, domnește o corupție extremă care s-a născut odată cu țara pe vremea colonizării și a rămas legată organic de guvernarea ei, de la cel mai jos până la cel mai înalt nivel. Datorită conflictelor interne, a bolilor și a exploatărilor miniere, o foarte mare parte a populației a fost dislocată din locurile de baștină, trăind în sărăcie, teamă și într-o permanentă luptă pentru supraviețuire.

Populația Congo, în jurul de 80 de milioane, este printre cele mai sărace din lume în timp ce țara este, din punctul de vedere al resurselor naturale, una dintre cele mai bogate de pe mapamond : de la diamante, aur, valorosul coltan la vaste întinderi de apă, pamânt fertil și vegetație bogată. În multe zone din Congo, poți supraviețui și cu ceea ce cade din copaci.

Mbuji-Mayi, capitala Provinciei Kasai-Oriental. Foto: RISE Project

Datorită istoriei sale agitate, Congo mai are o bogăție: o mare concentrație de organizații umanitare, misiuni de binefacere și fonduri pentru dezvoltare. „Renforcement des capacités”, „développement local”, „ateliers de formation” – sunt doar câteva dintre devizele întâlnite la tot pasul pe posterele agențiilor instalate în Congo, unele de câteva decenii bune, pentru a contribui la ieșirea țării din criză. Cu toate acestea, populația rămâne printre cele mai sărace și bolnave din lume.

Piață din Kananga, capitala Provinciei Kasaï-Occidental. Foto: RISE Project

În timpul șederii noastre în Congo, am lucrat la diferite proiecte în capitala Kinshasa dar și în aproape toate celelalte provincii, ajungând în zonele mai instabile din estul Congo. Am discutat și colaborat cu o mulțime de jurnaliști congolezi, ONG-uri locale și organizații internaționale implicate în special în ceea ce poartă numele de „media development” sau „media assistance”. Am stat de vorbă cu activiști pentru drepturile omului, cu membri ai misiunii ONU de menținere a păcii, membri ai guvernului, soldați din armata congoleză, misionari religioși, preoți locali, medici, profesori, artiști, baieți de 18-20 de ani care pierdeau vremea pe stradă câte 6-7 la o tarabă mică de cartele pentru reîncărcarea mobilelor și, cel mai important, cu simpaticele „mamans congolaises” care vindeau papaya, mango, banane și viermișori grăsuți (și probabil delicioși) pe marginea drumului sau în piață.

Toți aveau câte o poveste despre starea familiei, a comunității lor sau a țării in general și toți aveau câte o experiență mai mult sau mai puțin directă cu programele umanitare sau cu cele de asistență pentru dezvoltare locală. Acordul general era același: se ia mai mult decât se dă.

Blestemul Congo este bogația.

Sunt prea puțini actori umanitari adevărați și prea mulți care investesc în cultivarea relațiilor cu oficialii pentru a obține beneficii proprii sau acces la exploatarea adesea ilegală a resurselor locale. Aceste investiții iau uneori forma unor acțiuni umanitare de imagine așa cum este cazul tele-evanghelistul multimilionar Pat Robertson din Statele Unite, proprietar al Christian Broadcasting Network (CBN).

sursa: captură din filmul „Mission Congo”

Profitând de criza genocidului din Rwanda din 1994 în urma căreia sute de mii de refugiați s-au adăpostit în estul Congo, Robertson a inițiat o amplă și foarte mediatizată misiune de binefacere. El a colectat bani de la enoriașii săi din Statele Unite pentru a-i investi mai apoi, de fapt, în afacerea sa de exploatare a diamantelor în Congo. În campania sa televizată, Robertson folosea imagini cu medici ai altor organizații tratând copii subnutriți și bolnavi de holeră din taberele de refugiați în timp ce, în spatele aparențelor, opera o companie offshore care folosea mâna de lucru locală pentru extragerea diamantelor.

Povestea acestei afaceri (ne)umanitare este foarte bine ilustrată în filmul documentar „Mission Congo” (Misiune pentru Congo), inclus în cea de-a șaptea ediție a festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania care începe luni, 17 martie, la București.

Filmul „Mission Congo”, adoptat de RISE Project, face parte din secțiunea „Statul strâmb” a festivalului și va fi difuzat în două zile:

• Sambătă, 22 martie, ora 17:00, Studioul Horia Bernea (Muzeul Tăranului Român)
• Duminică, 23 martie, ora 20:00, Cinema Elvire Popesco (Institutul Francez)

Membri RISE vor fi prezenți acolo pentru a discuta cu publicul după fiecare proiecție. Vom împărtăși din experiența noastră directă în Congo și din ceea ce am observat acolo în sfera acțiunilor umanitare, la aproape 20 de ani după acțiunea din film.

Despre festival

Cea de-a șaptea ediție a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania aduce la București 50 de filme, împarțite în 5 secțiuni principale și proiecții speciale, dar și matinee pentru liceeni, un atelier de film documentar, spectacole de teatru, dezbateri, un masterclass al cineastului polonez Marcel Lozinski și chiar un circuit turistic aparte, în centrul Bucurestiului.

Cele 5 secțiuni principale de anul acesta sunt: Dupa 25 de ani, Rebeli pentru cauze, Statul strâmb, Clinica mass-media, Si dragostea este un drept al omului.

Fiecare proiecție va fi însoțită de o discuție cu publicul.

Informațiile complete despre secțiuni, evenimente conexe, invitați, lista completă a filmelor și trailer-ele acestora sunt disponibile pe site-ul oficial al festivalului.