Ionuț Stănescu 
În biroul lui Sorin Gabrea, proiectul complexului Băneasa este etalat ca o carte de vizită de sine stătătoare
RISE Project a discutat cu Sorin Gabrea despre poziţia sa de arhitect al grupării Popoviciu-Dimofte şi despre felul în care crede că şi-ar păstra obiectivitatea în cazul în care ar ajunge să realizeze noul PUG al Capitalei
Comentariile arhitectului Sorin Gabrea la mai multe dintre întrebările adresate de RISE Project
Despre cum a ajuns să lucreze pentru Puiu Popoviciu şi Radu Dimofte:
„Am cunoscut echipa Popoviciu-Dimofte când eram arhitect-şef al Capitalei. Fiind cam de aceeaşi generaţie, ne-am întâlnit, au fost nişte discuţii şi, ulterior, Popoviciu mi-a făcut propunerea să preiau proiectul Băneasa”.
Despre cum a cumpărat firma Western Outdoor de la Popoviciu:
„Datorită relaţiilor pozitive (n.r. – cu Popoviciu), în momentul în care m-am separat de echipa de la Rostrada, am preluat la iuţeală această firmă (n.r. – Western Outdoor). A fost o discuţie amicală. <<Domnule, vreau să plec de la Rostrada. Cum fac? Trebuie să intru în funcţiune cât mai repede pentru continuarea lucrărilor la proiectul Băneasa. >>A fost o formulă rapidă şi practică ca să nu oprim proiectul în loc. Azi, mă şi întreb de ce am cumpărat această firmă. Puteam să-mi fac o firmă nouă, la Registrul Comerţului”.
Despre faptul că are foarte multe lucrări pentru gruparea Popoviciu-Dimofte:
„Este normal. Am un principiu prin care cultiv nişte clienţi. Nu ies în piaţa liberă. Nu mă interesează legăturile întâmplătoare. Nu fac PUZ-uri sau proiecte pentru oricine. Popoviciu şi Dimofte sunt principalii mei clienţi. Alături de alte două grupări economice puternice”.
Despre asigurările pe care le poate da cetăţeanului de rând că, în cazul în care va fi ales să realizeze noul PUG al Capitalei, nu va plia elaborarea PUG-ului pe interesele imobiliare ale grupărilor economice care îi sunt cliente:
„Eu nu pot să-l conving pe cetăţean. Dar vreau să adaug un lucru. Relaţia mea cu nişte clienţi stabili şi de calitate se bazează şi pe o încredere reciprocă. Ei au încredere în profesionalismul meu. Eu am încredere că pot să vorbesc cu ei orice. (…) Eu încerc, în măsura în care pot, să conving clientul că respectarea interesului public este în avantajul lui. Şi că o corectă dimensionare a interesului privat în raport cu interesul public este în avantajul lui”.
Despre ce ar face în situaţia ipotetică în care gruparea Popoviciu-Dimofte i-ar cere să atribuie, în regulamentul de construire al noului PUG, nişte indicatori foarte generoşi pentru terenul fostei baze sportive numite Ştrandul Tineretului:
„Din capul locului vă spun că, indiferent cine va câştiga lucrarea de executare a noului PUG – fie noi, fie Universitatea „Ion Mincu” – se va confrunta cu astfel de presiuni. Va fi o presiune foarte mare. Nu ştiu cum voi răspunde. O să încerc să rămân în limite corecte şi rezonabile. Când am făcut PUZ-ul pentru inelul median al Capitalei (n.r. – PUZ-ul pentru aşa numita „autostradă suspendată a lui Oprescu”), nu vă spun câţi m-au sunat: << Modifică-mi spaţiul verde în spaţiu edificabil!>>, <<Dă-mi şi mie CUT-ul nu-ştiu-care!>>, <<Ai grijă de terenul ăla!>> Am procedat conform legii. (…) Părerea mea e că pe locul Ştrandului Tineretului se poate construi, dar nu intens. N-aş face o clădire mai mare decât clădirea spitalului CFR din vecinătate”.
Despre motivul pentru care participă la licitaţia pentru executarea noului PUG:
„Eu n-am vrut să mă bag. Chiar voiam să evit presiunea asta: <<Pune-mi CUT-ul 4, CUT-ul 6!>>. Mi-a ajuns presiunea pe care am avut-o la inelul median (n.r. – „autostrada suspendată a lui Sorin Oprescu”). (…) Ceea ce se anunţă pentru PUG (n.r. – presiunea) e foarte mare. (…) N-am vrut să mă bag în lucrări publice, dar conjunctura de acum nu te mai lasă. Piaţa privată e foarte mică”.
Despre şansele pe care crede că echipa din care face parte Western Outdoor le are de a câştiga licitaţia pentru executarea noului PUG al Capitalei:
„Îmi place să cred că am făcut o ofertă foarte bună. Aşa se aude prin sat. (…) Şi echipa celor de la Universitatea <<Ion Mincu>> e foarte puternică, şi noi suntem foarte puternici. Cred că atuul nostru este mai degrabă organizarea”.
Despre cum a ajuns să proiecteze clădirea de pe strada Lipscani nr. 30-34, pentru fiul lui Dorin Cocoş:
„Pe jupân Cocoş îl cunosc de un car de vreme. Uitaţi-vă un pic la mine. Am o vârstă. Am trecut prin posturi publice. Suntem (n.r. – Western Outdoor) o gruparea activă din punctul de vedere al proiectelor. Zic eu că suntem oameni serioşi, în stare să facem nişte proiecte sănătoase. Avem discreţia cuvenită. Nu participăm la nicio manifestare publică stridentă. Cred că îndeplinim suficiente dintre condiţiile necesare pentru a fi consideraţi oameni cu care se poate lucra bine. Alin Cocoş a venit la mine. Am discutat cu el mai multe proiecte, dar ne-am angajat doar la unul”.
Despre faptul că un judecător a dispus continuarea urmăririi penale faţă de construirea clădirii lui Alin Cocoş:
„Ce urmărire penală? Habar n-am avut! (…) Foarte bizar! Ce reclamă autorul plângerii penale? Distrugerea ruinelor? Dar sunt păstrate, sunt conservate în interiorul proiectului. Ciudat! Avem aviz de la Comisia Naţională a Monumentelor. Am trecut prin Comisia de Urbanism a Capitalei. Am primit avize de peste tot!”
Ionuţ Stănescu
Rise Project 
Andrei Ciurcanu 