Moartea afaceristului moldovean Igor Țurcan, spulberat marți în explozia unei mașini-capcană, în centrul Chișinăului, dezvăluie o lume în care crima organizată şi instituţiile care ar trebui să lupte împotriva ei colaborează strâns în statul aflat la graniţa de est a Uniunii Europene. Asasinatul, investigat de Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), developează o realitate în care poliţişti şi criminali fac afaceri împreună, în timp ce politicul este doar o platformă pentru afaceri ilegale care duc la crime violente.
Igor Turcan a fost unul dintre reprezentantii acestei lumi: pe scena publică, victima asasinatului era consultant politic, şef de federaţie sportivă şi afacerist cu ochelari auriţi şi îmbrăcat la patru ace. În spatele cortinei însă, acelaşi Ţurcan se mişca printre milioane de euro şi afaceri subterane cu ţigări, printre criminali condamnaţi, şefi din Poliţie, interlopi periculoşi şi ofiţeri de informaţii. Bomba detonată la distanţă, plasată într-un automobil Lada cu numere ruseşti furat din Ucraina, completează un puzzle de conexiuni pe care OCCRP le-a investigat în Moldova şi le-a pus cap la cap.
Conflictul Plangeri penale de 40.000 de euro
Cu 50 de zile înainte de atentatul din Chişinău, pe 19 aprilie, soţia lui Igor Ţurcan deschide un dosar civil la Judecătoria raionului Criuleni. Aproape concomitent, femeia înregistrează şi o plângere penală la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC). Juridic, acţiunile Rodicăi Cobzari-Ţurcan se contopesc pentru că ambele privesc aceeaşi faptă şi sunt îndreptate împotriva aceleiaşi firme: Bulgartabac Group MB SRL. Ca parte civilă, soţia lui Ţurcan revendică o datorie de 650.000 de lei moldoveneşti (40.000 de euro) de la această companie. În prima instanţă, Ţurcan are câştig de cauză, dar Bulgartabac Group MB a atacat decizia la Curtea de Apel. Asta se întâmpla în mai. Turcan a făcut afaceri cu această firmă în care OCCRP a descoperit prezenţa unor oameni de afaceri cu trecut criminal sau cu legături cu serviciile de informaţii sau Poliţia din Republica Moldova.
Criuleni Fabrica de fum
În marginea oraşului Criuleni, cu 200 de metri înainte de graniţa militarizată dintre Moldova şi republica separatistă Transnistria, funcţionează o fabrică de ţigări. O hală mare albastră, câteva containere de transport şi ghereta unui portar care bea votcă e tot ce se vede prin plasa de oţel a gardului. Restul reiese din documente: fabrica aparţine Bulgartabac Group MB SRL- companie înfiinţată în aprilie 2009.
Oficial, acţionarul majoritar (90%) al firmei este generalul (r) Igor Ştefan Ursachi din Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) – contraspionajul moldovenesc. Ursachi a activat în Subdiviziunea cu Destinaţie Specială Antiteroristă «Alfa» a SIS, de unde a ieşit în rezervă, retrăgându-se în afaceri şi la conducerea unei organizaţii a veteranilor din Serviciu. Acţionarul minoritar (10%) al Bulgartabac Group MB este bulgar. Îl cheamă Manolov Chavdar Krastev şi mai deţine o companie în Sofia de intermedieri alimentare.
Director al firmei Bulgartabac Group MB este Iurie Ştefan Lungu – un fost ofiţer de poliţie care a lucrat în Departamentul pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Corupţiei. Asta până în octombrie 2002, când Lungu a fost condamnat la 20 de închisoare, fiind unul dintre cei care l-au asasinat pe Valeriu Rotari, zis „Zelionîi” – un aşa numit „Vor v zakone” („hoţ în lege”). Astfel se numesc şefii grupărilor criminale din fostul spatiu sovietic care urmează modelul de organizare piramidală al mafiei ruse. Împreună cu alţi doi interlopi moldoveni, fraţii Vitalie şi Pavel Levinţa, Iurie Lungu a comis crimele la comanda lui Popovici Gâlca Petru zis „Micu” – primul „hoţ în lege” dovedit în Moldova care, la acea vreme, îşi lichida rivalii („Zelionîi”, „Jeca”) şi care se află încă în puşcărie. Spre deosebire de Iurie Lungu şi de fraţii Levinţa, eliberaţi în 2008, înainte de termen, pentru „comportament pozitiv”.
Cu Lungu, Ursachi şi Krastev a făcut afaceri Igor Ţurcan (foto), ucis marţi în Chişinău. Ilustrativ e faptul că în momentul înfiinţării, compania Bulgartabac Group MB SRL şi-a declarat sediul social la aceeaşi adresă ca firma familiei Ţurcan, Seita Tobacco Co SRL (fosta East Consulting Company): Chişinău, str.Lazo Serghei, 21, o zonă centrală a capitalei moldovene. Ulterior, Bulgartabac şi-a mutat cartierul general la Criuleni. În tot acest timp, Seita Tobacco Co, al cărei acţionar principal (50%) este Rodica Cobzari-Ţurcan, a rămas în afaceri de consultanţă şi furnizări cu fabrica de ţigări de la Criuleni, administrată de Iurie Lungu. Tovărăşia însă a celor trei din Bulgartabac cu familia Ţurcan se termină brusc, în aprilie a.c., când certurile pe bani culminează în acuzaţii penale şi un dosar civil aflat pe masa judecătorilor. O lună şi jumătate mai târziu, la nici 24 de ore de la decesul lui Igor Ţurcan, Iurie Lungu urma să împartă o bancă într-un parc, alături de un vechi „coleg din Poliţie”.
Chisinau Întilnirea din parcul Bucuriei
Parcul este situat chiar în faţa sediului central al Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate (DCCO), din strada Bucuriei, Chişinău.„Colegul” cel vechi al lui Iurie Lungu este locotenent-colonelul de Poliţie, Alexandru Pînzari – actual şef adjunct al Secţiei de Contracarare a Grupărilor Criminale din cadrul DCCO şi fost director-adjunct al DCCO. Miercuri, în jurul orei 13, Pînzari şi Lungu au petrecut aproximativ un sfert de oră împreună, pe o bancă, discutând pe un ton scăzut, într-o atmosferă relaxată. Scena a fost surprinsă de reporterii OCCRP aflaţi în proximitate. Contactat telefonic de catre OCCRP, după un scurt moment de ezitare, lt. col. Alexandru Pînzari a confirmat întâlnirea neoficială cu directorul fabricii de ţigări din Criuleni: „Da,….ne-am întâlnit. Eu am fost coleg la Academia de Poliţie cu Iurie Lungu, aşa cum am fost şi cu Igor Ţurcan… Apoi, l-am predat colegilor de la Direcţia de fraude care aveau misiunea să verifice activitatea economică a fabricii în cauză (de la Criuleni – n.r.). (…) Nu, nu vă pot spune dacă le-a furnizat vreo informaţie, nu sunt la curent cu ancheta. Da, eu l-am întâlnit pe Lungu în legătură cu acest caz, cu moartea lui Ţurcan. Era angajat la decedat care avea ceva plângeri cu el şi eu l-am chemat şi i-am zis: ?…” Acestea fiind zise de lt. col. Alexandru Pînzari, râmâne totuşi neclar la ce „verificări economice” s-a referit acesta sau unde l-ar fi „predat pe Lungu”, atât timp cât şi unul şi altul au plecat în direcţii diferite: ofiţerul spre sediul Poliţiei, iar interlopul spre o maşină înmatriculată în Chişinău. Mai limpede e că în afacerile suspecte cu ţigări din Moldova – un punct important pe harta internaţională a contrabandei cu tutun, – sunt implicaţi foşti poliţişti specializaţi în crimă organizată care, la rândul lor, sunt conectaţi, prin cumetrii şi afinătăţi, la şefi actuali ai Poliţiei. În acest carusel, Igor Ţurcan, şi el fost absolvent al Academiei de Poliţie, avea legături de afaceri cu mulţi dintre colegii săi. O parte dintre ele s-au sudat în 2005, în orasul Orhei, în inima Republicii Moldova.
Orhei Contrabanda Turcanilor
Pe 7 noiembrie 2005, Igor Ţurcan se asociază cu ucraineanul Igor Martyniuk în firma International Tobaccco SRL. Compania opera fabrica de ţigări din Orhei – apărută tot în acea perioadă. În schemă, a fost cooptat şi maiorul Oleg Gheorghe Ţurcan – fost şef adjunct al Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate din Departamentul Serviciiilor Operative. Cu un an înainte, în 2004, Oleg Ţurcan ieşise şifonat din aparatul Poliţiei prin ordinul ministrului de Interne, după ce fusese acuzat oficial de complicitate şi protecţie acordată unei puternice grupări de contrabandişti („Căciulă”), dar şi de obstrucţionarea anchetelor din acel caz. Deşi au acelaşi nume de familie, Igor şi Oleg n-au fost rude, ci doar amici din aceeaşi promoţie a Academiei de Poliţie, împreună cu lt.col. Pînzari, interlopul Iurie Lungu şi alţi funcţioanari influenţi care închid cercul investigat de OCCRP.
Din start, fabrica din Orhei intră puternic pe piaţă, iar producţia devine a doua din Moldova, după cea a întreprinderii de stat. Diferenţa dintre cele două este ca la stat marfa e controlată mai riguros, în timp ce la Orhei contrabanda începe să înflorească. Asta o spune chiar un comunicat CCCEC (Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei) din iulie 2007: „Pe teritoriul fabricii de producere a ţigărilor din Orhei, ce aparţine Î.M. „Internaţional Tobacco” SRL, pe lângă ţigaretele produse de această fabrică în mod legal (Focus, Prefect, Wind – n.r.), (…) au fost depistate şi ridicate: 400.000 de ţigarete cu filtru fără inscripţia denumirii producătorului şi 850.000 ţigarete de marcă „Regal” şi „Super King’s”, produse conform inscripţiei pe pachete în Marea Britanie şi nemarcate cu timbre de accize. (…)”. Între timp, despre dosarul penal deschis de CCCEC nu s-a mai aflat nimic, iar fabrica din Orhei a funcţionat bine-mersi cu cei doi Ţurcani plus ucraineanul partener. Numai că, de-a lungul timpului, între cei doi moldoveni, au survenit tot felul de neînţelegeri financiare. Conflictul s-a acutizat, iar Oleg a reuşit să-l scoată pe Igor încet din afacere. În prezent, compania International Tobacco SRL, pe care funcţionează fabrica de ţigări din Orhei, este controlată (92%) de Oleg Ţurcan, iar asociat minoritar a rămas ucraineanul Martyniuk. (facsimil Internationa Tobacco) Tot Oleg figurează oficial ca administrator al firmei. El este finul de cununie al altui Ţurcan, şi mai controversat: Ion Serghei Ţurcan, actualul şef al Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie Specială „Fulger” (trupele de intervenţie, moldoveni -n.r.), fost şef al Departamentului de Servicii Operative. Şi acest din urmă Ţurcan, poliţist cu ştate vechi, ar fi fost implicat în activităţi de contrabandă, potrivit documentelor obţinute de OCCRP din Minsterul de Interne moldovenesc.
Contrabanda si asasinate la comanda
Conflictul dintre cei doi foşti poliţişti, Oleg şi Igor, a avut consecinţe cu efecte imediate pe piaţa ţigărilor din Moldova. Scos din afacerea de la Orhei, Igor Ţurcan îşi mută interesele la Criuleni, unde apare noua fabrică, în 2009 – cu ofiţerul (r) SIS, interlopul şi bulgarul în acte. Astfel, Bulgartabac Group (Criuleni) intră rapid în concurenţă cu International Tobbaco (Orhei), cele două fabrici de ţigări devenind cele mai prolifice entităţi private în domeniu din republică. Pentru mulţi dintre ofiţerii de Poliţie moldoveni de la Crima Organizată, fabrica de la Criuleni e însă un fel de subiect tabu. Vorbesc în şoaptă despre asta, în locuri ferite de întâlnire la marginea Chişinăului sau pe Internet – acolo unde comunicaţiile ar fi mai greu de monitorizat decât pe telefoanele lor mobile. Încet, un aparat tăcut se pune în mişcare, cu poliţişti, procurori, funcţionari de la Fisc şi din Ministerul Justiţiei, acţionând discret, pe lângă funcţie, dar încercând să denunţe public influenţa crimei organizate. Investigând afacerile cu ţigări din Moldova, OCCRP a intrat în contact cu mulţi dintre aceştia, chiar înaintea morţi lui Igor Ţurcan.
Triplul asasinat
Astfel, au apărut informaţiile, încă nedovedite judiciar, care leagă apariţia fabricii din Criuleni de un triplu asasinat comis la sfârşitul anului 2000 în raionul Ialoveni, Moldova. Victimele, Ilie Buruiană, Mihai Guzun şi Andrei Plămădeală, trei afacerişti moldoveni, au fost răpiţi, torturaţi şi executaţi cu automate Kalaşnikov. Cadavrele lor incinerate au fost îngropate într-o pădure. Acolo au zăcut aproape zece ani. Abia în 2009, cei trei au fost dezgropaţi şi identificaţi de Poliţie.
Ce s-a stabilit judiciar: Escadronul de asasini a fost condus de interlopul Robert Gîrleanu care a acţionat împreună cu Serghei Banaru, Vitalie Vîrtos şi Dumitru Nicolae Catruc. Acesta din urmă a fost prins de ofiţerii Secţiei de Servicii Operative din cadrul DCCO, condusă de lt.col. Alexandru Jizdan şi de adjunctul Alexandru Pânzari – şeful Secţiei de Contracarare a Grupărilor Criminale. Catruc şi-a recunoscut vina, a descris în detaliu tripla crimă şi i-a turnat pe toţi, inclusiv pe cel care ar fi comandat-o: Ion Anton Druţă, zis „ Vanea Pisateli” (foto) – un alt moldovean certat cu legea. La scurt timp, filmul operativ în care Catruc face mărturisirea, adică proba-cheie, a dispărut chiar din dosarul poliţiei, ceea ce le-a permis lui „Pisateli” şi Robert Gîrleanu să se plimbe nestingheriţi prin România şi Moldova. Filmul însă reapare brusc în 2010 la dosarul incomplet aflat pe masa procurorului Denis Rotaru din Ialoveni. Acesta îi pune pe toţi, oficial, sub învinuire pentru tripla crimă printr-o ordonanţă obţinută de OCCRP. Acum, dosarul e pe rolul Judectoriei Ialoveni, dar Druţă şi Gîrleanu, principalii acuzaţi, se ascund în România, după ce, în prealabil, au reuşit să obţină cetăţenie. Primul e rezident la Iaşi, celalalt locuieşte în Bucureşti. Ambii sunt locotenenţii lui Ion Guşan, zis „Patron” – un alt „hoţ în lege” moldovean care, la rândul lui, face afaceri prin România. Culmea este că Robert Gîrleanu, cel care i-a ciuruit efectiv pe cei trei afacerişti moldoveni, a fost reţinut în noiembrie 2010, în România, de procurorii DIICOT. Anchetatorii au stabilit că Gîrleanu e liderul unei grupări de contrabandişti cu ţigări după ce depistaseră într-o hală a unei firme din Urziceni, judeţul Ialomiţa, 1339 de baxuri de ţigări de diferite mărci provenind din Moldova şi Ucraina. Taxele vamale aferente capturii depăşeau suma de un milion de euro. În prezent, Robert Gîrleanu se află în libertate.
Ce nu s-a dovedit judiciar: Mai mulţi ofiţeri de poliţie moldoveni din cadrul DCCO susţin că dispariţia filmului cu interogatoriul lui Catruc a fost plătită cu 150.000 de euro. Cu o parte din aceşti bani s-a înfiinţat fabrica de ţigări din Criuleni care funcţionează pe firma Bulgartabac Group MB – administrată de fostul poliţist Iurie Lungu, condamnat pentru alte asasinate la comandă.
„Jur pe epoleții mei, nu am nicio legatură”
Contactat de OCCRP, lt.col Alexandru Jizdan, şeful Direcţiei Servicii Operative din care a dipărut controversatul film, susţine că nu are nicio legătură cu toate acestea. Îi redăm declaraţia integral: „De ce nu-l întrebaţi pe Igor Ursache (patronul din acte al fabricii de Criuleni). El este fost ofiţer SIS. Nu sunt banii interlopilor. Eu cunos cine-i acest Ion Druţă -«Pisateli». N-are treabă el cu fabrica. El trăieşte în Iaşi acum. Ăştia, Druţă şi Gârleanu, au legături cu traficul de ţigări în România. Eu jur pe epoleţii mei că n-am legătură cu asta. Am fost acuzat de-a lungul timpului de trafic de heroină, de contrabandă, de câte şi mai câte. Sunt multe zvonuri, dar nimic nu-i adevărat. Da, îi cunosc pe toţi. Am fost colegi la Academie şi în Poliţie, cu Pînzari, Igor Ţurcan (asasinat maţi în Chişinău – n.r.), Oleg şi Lungu. Eu vă spun aşa: Oleg Ţurcan (directorul fabricii din Orhei, fost poliţist acuzat de contrabandă – n.r.) este în relaţii ostile cu Iurie Lungu (directorul fabricii din Criuleni, fost poliţist condamnat pentru crimă-n.r.). Şi Igor cu Oleg erau certaţi de la afacerea cu fabrica din Orhei. Eu sunt în relaţii bune cu Oleg, eram şi cu Igor, dar nu vă lăsaţi manipulat. Cineva are interesul… Ştiu că cineva vorbeşte despre mine că am tangenţă cu lucrurile astea, cu alde «Patron», prostii….Da, Patron are clubul Bamboo în Constanţa, parcă. NU avem noi treabă. La câţi ofiţeri SIS şi poliţişti erau lângă Igor Ţurcan, nu puteţi să ne acuzaţi pe noi…”
Șefii Poliției, acuzați de contrabandă încă din 2004
Autobuzele aparţinând firmei „A. Căciula”, care asigurau transportul în comun pe ruta Odessa-Chişinău, încărcate cu marfuri de contrabandă au fost reţinute de poliţişti în 2004. Ulterior, Ministerul de Interne (MAI) a stabilit că, chiar sub protectia Directiei de Combatere a Crimei Organizate din Republica Moldova, au fost introduse, din Ucraina în Moldova, mărfuri de uz casnic, tehnică audio şi video, vestimentaţie, articole de parfumerie şi alimente prin Vama Hirbovăţ şi „protejate” pe teritoriul Republicii Moldova de escorte ale serviciului de patrulă şi santinelă al acestui punct vamal. Documentele semnate de ministru impun sancţionarea disciplinară a trei şefi din DCCO şi Direcţia Servicii Operative Alexandru Jizdan, Oleg Gheorghe Turcan şi Ion Serghei Ţurcan. De dirijarea întregii reţele de contrabandişti se ocupa un fost inspector de poliţie din Criuleni, Ion Ştirbu, aflat în post până în 1994, exact perioada în care Ion Serghei Ţurcan era şeful Politiei criminale a acelui comisariat. De protecţia „din umbră” a mărfurilor se ocupau doi înalti funcţionari ai Poliţiei: adjunctul Direcţiei de Combatere a crimei organizate, maiorul de poliţie Oleg Gheorghe Ţurcan, şi şeful Secţiei de Documentare şi Supraveghere a Organizaţiilor Criminale, maiorul de poliţie Alexandru Efim Jizdan. În cazul în care vreunul dintre autobuzele de contrabandă ar fi fost reţinut, cei doi solicitau, prin ameninţări transmise de subalternii lor, eliberarea acestora. De altfel, în documentele obţinute de OCCRP se precizează că, la momentul reţinerii, şeful Directiei Operative, colonelul de politie Ion Turcan, a intervenit în ancheta organelor de control. Pentru încalcarea legilor privind combaterea corupţiei si protecţionismului, Alexandru Efim Jizdan a fost propus pentru sancţiuni disciplinare, dar el a solicitat să fie eliberat din funcţie în octombrie 2004. Situaţia s-a repetat în cazul maiorului Oleg Gheorghe Ţurcan, în timp ce colonelul Ioan Sergiu Ţurcan a fost trecut în rezerva şi pus la dispoziţia MAI pentru cercetări. Anterior, aceiaşi Alexandru Jizdan şi Oleg Gheorghe Ţurcanu, împreună cu Alexandru Pînzari, au fost sancţionaţi disciplinar pentru obstrucţionarea unui alt dosar grav de corupţie: cazul „Gemenii-Maidan”. Toţi cei amintiţi mai sus ocupă, în prezent, funcţii înalte în Poliţia moldoveană, conducând direcţii de compbatere a crimei organizate. Singura excepţie este Oleg Ţurcan care atunci a ieşit din sistem ca să facă afaceri cu ţigări la Orhei. Alexandru Jizdan confirmă documentele, dar susţine că în 2004 s-a făcut o greşeală: „Da, m-au băgat şi pe mine acolo. Ion Ştirbu (coordonatorul reţelei „Căciulă” – n.r.) era o persoană care se afla sub protecţie oficială, sub protecţia statului. Deci, îl apăram noi. Pretextul pentru care au vrut să mă elibereze pe mine din Ministerul de Interne a fost legat de faptul că Ştirbu m-a sunat pentru că avea probleme cu niş”e persoane mascate. Aşa, am fost eu acuzat că îl tutelez. Dar în instanţa de judecată, eu i-am făcut praf. Am câştigat procesuţ”, a declarat lt.col. Alexandru Jizdan. El răspunde simplu şi atunci când e întrebat de ce, în situaţia în care nu se simţea vinovat, şi-a dat atunci demisia, evitând astfel sancţiunile: „M-au rugat atunci colegii şi prietenii mei să-mi dau demisia ca să nu aibă ei probleme, înţelegeţi? Peste patru luni, m-am întors, după proces”.
Lanțul cumetriilor cu epoleți
Lantul cumetriilor din Politie moldoveneasca e complicat. Alexandru Jizdan si Alexandru Panzari sunt cumetrii lui Vitalie Rotaru – alt fost politist la Crima Organizata, care acum face parte din conducerea PLDM, partidul premierului Filat. Vitalie Rotaru este ginerele generalului Gh. Stratan din Serviciul de Protectie si Paza de Stat din Moldova. Jizdan si Panzari sunt prieteni buni si cu Damir Dorin, un afacerist fost politist. La randul sau, Damir e finul de cununie al oligarhului molovean Vladimir Plahotniuc.
Oleg Turcanu, fabricantul de tigari din Orhei dat afara din Politie, este finul de cununie al lui Ion Turcan (si el acuzat de contrabanda) ” actualul sef al Brigazii „Fulger” din Politia moldoveneasca.
Mihai Munteanu