9/09/2020

A fost odată un samsar care, după ce a fraudat litoralul românesc, a dat un tun spectaculos în București. 

Administrația Firea l-a vegheat protector pas cu pas.

Miza aranjamentului se ridică la 50 de milioane de euro, bani plătiți de Primăria Capitalei pentru 5,6 hectare. Pretextul este conservarea unui parc din nordul orașului.

Suma însă este dublă față de prețul pieței, iar toată combinația imobiliară a fost pregătită minuțios pentru momentul exproprierii.

Am analizat istoricul fiecărei tranzacții din acest caz și am descoperit o grupare organizată de profitori, formată din oamenii primarului Firea, o fostă iubită a lui Codrin Ștefănescu, mama fondatorului Cancan, fiica bulibașei din Târgoviște, un deputat, un șef de clan iranian, rechini imobiliari faimoși și o armată de interpuși.

Presat de calendar, dar ajutat de primărie, samsarul a sacrificat pioni și a cerut întăriri. Cinci elemente îi rezumă viziunea de joc.

Gabriela Firea, primarul Bucureștiului. Foto: MediafaxFoto / Marius Dumbrăveanu

Gabriela Firea, primarul Bucureștiului. Foto: MediafaxFoto / Marius Dumbrăveanu


Premisa de la care a plecat e că statul va plăti oricum cu nemiluita, de câteva ori mai mult decât prețul pieței. Reiese din acte.

Timpul a devenit însă factorul de stres. Intrase în criză. Venea un termen-limită. Și-l dăduse singur, tot în acte. Dacă nu bătea palma cu primăria până în decembrie 2018, pierdea milioane. 

Strategia s-a bazat pe sfânta împărțeală. La începutul lui 2018, samsarul  a vândut inteligent felii importante din parc către oameni utili proiectului. Concomitent și la un preț decent. Dar a avut grijă. 

Clauza pusă în aceste contracte, o garanție pentru el atunci, reprezintă un certificat de premeditare acum. E simplu: vinde cu 1 leu lui X și mai primește 2 lei când X revinde primăriei cu 6 lei. Altfel spus, samsarul încasează triplu “în situația în care până la data de 13 decembrie 2018, terenul va fi expropriat, vândut, schimbat către orice autoritate, instituție locală sau centrală a statului (…)” 

Numitorul comun ține de influența investitorilor cooptați. Fiecare, în conjunctura lui, are conexiuni la primărie, în PSD sau în presă. Modelul standard aplicat: bătrân cu “ginerică” la cabinetul primarului și cu 540.000 de euro în plus. Efectul e motor cu reacție pentru combinația imobiliară, care se rezolvă în câteva luni, fără o grilă notarială actualizată și ocolind legea.


Decorul e Parcul Verdi din cartierul Floreasca. Suntem pe terenurile revendicate de șase familii la sfârșitul anilor 90 și reparcelate diferit în zeci de speculații imobiliare ulterioare. 

După ce primăria s-a grăbit să umple buzunarele samsarilor, parcul oferă azi priveliștea dezolantă a unui spațiu neamenajat, plin de buruieni, unde administrația a trântit nouă bănci pe singura alee asfaltată și tot atâtea coșuri de gunoi pe care scrie mare: “La revoluție s-a murit pentru o Românie liberă și civilizată”.


I. ARHITECȚII UNEI COMBINAȚII DE MILIOANE

Îmbrățișat de un fotoliu, Franț Tudor stă aproape nemișcat în apartamentul lui comunist din nordul Capitalei. Are 64 de ani și a supraviețuit unui atac cerebral care l-a paralizat parțial. Ar fi putut fi milionar, dar nu e. 

Tudor și familia lui au moștenit o bucată din parcul Verdi. A fost a bunicii sale, spune cu greu. Preferă să aprobe din cap, în timp ce soția preia narațiunea: “Până la accident, mereu și-a făcut probleme pentru acest teren, de care s-au ocupat cumnatul meu și ceilalți. A fost o râcă acolo.” 

Bunica lui Franț Tudor a obținut terenul în 1957, printr-un schimb cu Ministerul Agriculturii. Cedase jumătate de hectar în fosta comună Băneasa și primise egal în București, pe locul unde astăzi se întinde parcul Verdi.


Bătrâna s-a stins în anii ’70, lăsând niște acareturi pe șoseaua Pipera, în sectorul 1, dar fără să menționeze în testament terenul din parcul Verdi. Abia în 1999, familia lui Franț Tudor s-a mobilizat brusc și a chemat în judecată Administrația Domeniului Public Sector 2 pentru cei 5000 mp din Parcul Verdi.

Atunci, la sfârșitul anilor ’90, procesul a mers ca racheta. Șase luni mai târziu, judecătoria de sector îi împroprietărea pe oameni în parc. Dar ei aveau nevoie de bani. 

Prin trei contracte succesive (2002, 2005 și 2007), Tudor și rudele lui au vândut bucata moștenită, de 5000 mp, cu aproximativ 65.275 euro.

Înseamnă 13,05 euro un metru pătrat.

În 2018, primăria a răscumpărat jumătatea de hectar cu 6.505.920 euro.

Adică 1080 euro pe același metru pătrat.

Prețul a crescut de aproape 83 de ori. Cineva a făcut o magie.

SECURIST ȘI AVOCAT

Familia Tudor a fost reprezentată în instanță de casa de avocatură a lui Liviu Traian Poenaru, fost ofițer de informații în aparatul represiv al lui Ceaușescu. Azi are 71 de ani.

În tinerețe, Poenaru a lucrat în Direcția a III-a a Securității Statului, axată pe contraspionaj intern și implicată în majoritatea operațiunilor de poliție politică derulate pe teritoriul național.

În august 1973, de exemplu, Poenaru era încartiruit la secția județeană a Securității din Bistrița Năsăud și avansat la gradul de locotenent major printr-un ordin al ministrului de Interne de atunci, celebrul Emil Bobu.


Anii au trecut, iar fostul securist, cu studii de Drept la bază, s-a convertit în avocat de retrocedări bănoase. 

Notoriu e cazul Fermei Regale Băneasa și a unei bucăți din Pădurea Snagov, revendicate de prințul Paul Lambrino pe mâna afaceristului Remus Truică și a magnatului israelian Benjamin Steinmetz. Aranjamentul devenit obiect de studiu la DNA îl include și pe Liviu Traian Poenaru în calitate de avocat al prințului Paul, pentru care a prestat timp de trei ani prin tribunale, ca să fie plătit în natură cu două hectare.

Paul de România și avocatul Liviu Poenaru (stg.) susțin o conferință de presă cu privire la propunerea Guvernului României de a da compensatii pentru proprietățile regale, 9 noiembrie 2004. Foto: Sorin LUPSA/Rompres foto

Tot Poenaru a făcut pârtie în justiție și pentru șase familii care au cerut pământ în parcul Verdi. Printre acestea se află cea a lui Franț Tudor, pensionarul din nordul Capitalei.

Metoda este aceeași. 

Toate cele șase dosare de revendicare au avut la bază un singur tip de document: copii xerox după contracte de schimb încheiate cu Ministerul Agriculturii în 1957. 

Numai că parte din actele îngălbenite de timp nu sunt iscălite, iar altele n-au fost legalizate la notariatul de stat, arătând diferit de cele originale aflate la Arhivele Naționale. 

În ciuda inadvertențelor, primăria n-a făcut opoziție consistentă în instanță, iar avocatul Poenaru a câștigat rapid procesele. 

Urma însă planul cuiva.

SAMSARUL COMANDANT

E vorba despre milionarul Dragoș Săvulescu, fost acționar al clubului Dinamo, condamnat definitiv și urmărit internațional. Săvulescu a fost cel care l-a abordat pe avocatul Liviu Poenaru pentru combinația din parcul Verdi.

Între timp, a primit cinci ani și șase luni de închisoare în “dosarul retrocedărilor ilegale de plaje” din Constanța și Mamaia. Prejudiciu: 112 milioane de euro.

Dragoș Săvulescu. Sursă foto: Facebook

Săvulescu s-a ridicat pe lângă celebrul Cristi Borcea (ex-finanțator la Dinamo) în domeniul retrocedărilor, cei doi fiind umăr la umăr în mai multe scandaluri. Unul e chiar cazul de la Constanța, în care și mentorul Borcea a fost condamnat.

În același dosar a fost adus cu tam-tam din Madagascar și Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, care ispășește un deceniu la penitenciarul Rahova.

Refugiat inițial în America, urmăritul Săvulescu și-a dus exilul pe plajele din Los Angeles, alături de noua soție, fotomodelul Angela Martini, fosta Miss Albania. Iarna trecută, la un moment dat, samsarul s-a predat autorităților italiene din Napoli. A fost eliberat însă la scurt timp, fără restricții, cât timp statul continuă procedura de extrădare.

Cei trei condamnați, Mazăre; Borcea și Săvulescu, s-au remarcat de-a lungul timpului exersând fițe în diferite ipostaze: avioane private, escapade pe yachturi sau în restaurante cu mâncăruri preparate molecular. 

Săvulescu, cel mai tânăr dintre ei, a fost chiar actor în producții de mâna a doua, dar banii din imobiliare i-au adus faimă în presa tabloidă. Între motor și decapotabilă, samsarul face azi umbră femeilor frumoase, speculând disperarea funciară a unor bunicuțe.

Nunta anului 2005 a costat jumătate de milion de dolari și a fost a lui Săvulescu, de pildă, cu o dentistă de lux. Ilie Năstase i-a nășit, iar la mese s-au simțit bine Mircea Geoană, Neculai Onțanu, Ion Țiriac, Ioan Becali sau Gigi Nețoiu.

Sărbătoreau implicit o perioadă fastă, în care Săvulescu se îmbogățise repede: regimul Adrian Năstase. L-a ajutat atunci primul șef al Agenției Domeniilor Statului (ADS), Cornel Popa, omul baronului PSD Ilie Sârbu. Ulterior, Popa a fost condamnat repetat pentru management corupt, cel mai răsunător caz fiind “Dosarul ICA” al lui Dan Voiculescu.

Săvulescu căuta moștenitori de terenuri confiscate în nordul Bucureștiului, zona lui de interes, și cumpăra drepturile litigioase de la cei epuizați de procese. Primăriile nu găseau nimic disponibil și astfel intra în joc ADS, care compensa retrocedările în locații alese pe sprânceană.

A venit apoi bula imobiliară care l-a propulsat pe Săvulescu în topul milionarilor consacrați, urmată de criza financiară în care s-a energizat cu lichidități. În 2009, datora Fiscului aproape 56 de milioane de lei (TVA din tranzacții imobiliare). În 2011, Forbes îi estima averea la 13 milioane de euro. Era de neevitat practic pe piața terenurilor de lux. Până și “Grupul de la Monaco” a trebuit să se asocieze cu el ca să intre în Floreasca.

Fidel ocupației primare, samsarul a rafinat-o suficient prin restaurantele din Herăstrău, încât să aibă relații pentru tunuri pe termen lung. Inginerii simultane, dar similare, care bubuie preponderent sub administrații PSD. 

De exemplu, dacă pierde și recursul, Primăria Capitalei ar trebui să plătească încă 23 de milioane de euro lui Săvulescu și acoliților lui pentru alte 1,7 ha din sectorul 1, luate tot pe drepturi litigioase în anii 2000. Personajul apare și în “dosarul retrocedărilor ilegale din sectorul 2”, unde cap de afiș e Neculai Onțanu.

Pe linia asta se înscrie afacerea “Parcul Verdi”. 

Partea lui Săvulescu e de aproape șapte milioane de euro din cele aproximativ 50 puse la bătaie de primăria generală. O sumă și mai mare va obține de la cei pe care îi reprezintă în fața instituției.

Operațiunea însă a fost de anduranță.

CONDIȚIA PRIMARĂ

L-am căutat pe avocatul Poenaru anul trecut la biroul său de avocatură, o casă din zona Piața Unirii, București, ca să identificăm momentul zero al tunului imobiliar din parcul Verdi. 

Înalt, la costum, gazda noastră se aprinde cam repede. Săvulescu a venit cu ideea, planul și clienții, spune fostul ofițer de Securitate. Cele șase familii de revendicatori erau găselnița milionarului. 

“Bine, dom’le, e în regulă, i-am răspuns. El (Săvulescu – n.n.) a zis că putem cumpăra de la unii care vor să vândă drepturile pe promisiune și, dacă îl obținem, e ok.” 

Acei “unii” erau viitorii săi clienți.

Imediat, avocatul s-a implicat în schemă cu arme și bagaje. Plus propria mamă, pe numele căreia a preluat bucăți din parc de la cei reprezentați în procesele de revendicare, aduși de Săvulescu.

Însă bătrâna “săgeată” a murit, Poenaru a moștenit-o și i-a vândut lui Săvulescu tot: “Nu mă interesează. Sigur că am fost împreună acolo, am cumpărat aia și m-am ocupat de aia, dar a fost înainte de 2000, când i-am reprezentat acolo”

Cert e că avocatul a încasat 220.000 de dolari în 2003. Avea nevoie de bani ca să-și deschidă biroul, zice el: “Eu nu fac afaceri din astea. Am meserie. De aceea am vândut.”

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Milionarul nu l-a scos din acte până în 2018. La un moment dat, prin 2015, Fiscul i-a blocat conturile și a venit peste el, fiindcă oamenii lui Săvulescu nu plătiseră impozitele pe terenuri. Atunci s-ar fi și certat.

” El (Săvulescu – n.n.) s-a băgat în tot felul de afaceri. A venit la mine și cu Constanța (cazul Mazare – n.n). Domne’, nu mă interesează, i-am spus. Cu parcul Verdi a fost foarte clară. Acolo s-au făcut niște verificări, care au fost proprietari au revendicat pe lege și cu asta s-a închis. L-am obținut, l-am vândut, dă-l în p…a mă-sii, că nu mă interesează.”

Interesant e totuși mecanismul de presiune prin care avocatul, în siaj cu Săvulescu, și-a condiționat clienții. Pe ideile că “fără mine nu se poate” și “obțin terenul, dar îmi faci parte”, revendicatorii au semnat cuminți promisiuni de vânzare sau cedări de drepturi litigioase către cei care gestionau procesele. Primii au rămas cu vrabia din mână, ceilalți cu cioara de pe gardul tribunalului.

O dată câștigate procesele, oamenii au vândut din nou, inclusiv către Poenaru și Săvulescu. Dar mai ales, celor aduși de samsarul imobiliar. Noii proprietari vând la rândul lor. Și tot așa. La final, urmele moștenitorilor inițiali se pierd în peste 100 de tranzacții. Majoritatea, parafate în ultimii trei ani.

E faza în care o lume pestriță trece prin aventura imobiliară. Iar sumele plimbate în carusel s-au dovedit de zeci de ori mai mici decât a decis Primăria Capitalei să plătească în 2018 pentru terenurile de care s-a ocupat avocatul Liviu Poenaru la începutul anilor 2000.

Și mai există un om cheie în ecuație.

“NOTARUL MEU, JEAN”

Contractele inițiale și mare parte din actele ulterioare s-au perfectat la notarul Jean Andrei din București, fost procuror.

Căsătorit cu Laura Andrei, judecătoare la Curtea de Apel București și fostă șefă a Tribunalului București, domnul notar a fost condamnat în februarie la doi ani de închisoare cu suspendare tot în dosarul retrocedărilor ilegale de la Constanța, pentru care Mazăre execută 9 ani, în timp ce Săvulescu s-a evaporat.

Jean Andrei, Sursă foto: Academia Română

Procurorii scriu în rechizitoriu că Jean Andrei a autentificat și legalizat în fals documente pentru gruparea din care făcea parte samsarul imobiliar Săvulescu, sprijinindu-l să prejudicieze statul. Că face parte din grupul infracțional organizat.

Noi l-am întrebat mai mult despre Parcul Verdi.

“Păi ce să vă spun? Nici nu mai știu despre ce e vorba. A fost mai demult, dar nu mi le mai amintesc. În anii 2001 – 2002. Deci acum 18 ani. Eu nu știu ce am făcut ieri. (…) Apar și din 2015? Posibil. E acum patru ani. Nu mai țin minte. Alea mai recente sunt făcute de partenerul meu, nu de mine.

Jean Andrei predă cursuri la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. Materia sa, dreptul public, reglementează relațiile dintre indivizi și instituții. 

Ne frământă totuși legătura cu Dragoș Săvulescu. Cum l-a cunoscut?

“A făcut acte la mine. A venit la un moment dat la biroul meu. Îl știu de ani de zile, dar nu mai pot să vă spun când exact a venit. Și nu văd ce importanță are pentru dumneavoastră!”

Cele două cazuri au destule elemente în comun: modus-operandi, păpușar, notar, interpuși. Administrațiile diferă. Până și bunica samsarului este implicată, atât în dosarul din Constanța, cât și în tranzacțiile din București.

“Și ce treabă am eu? Ca notar mi s-a cerut să autentific niște acte. Că persoana s-a numit Măriuța, Săvulescu sau Popescu – pe mine nu mă interesează cine cumpără sau care-i problema. (…) Nu s-a dovedit că-s acte false la Constanța, cum zic procurorii, fiindcă a intervenit prescripția. Făceam în epoca respectivă 30.000 de acte pe an.”

Îl recomandă clienții din om în om, zice Jean Andrei. Așa s-ar fi adunat gruparea Săvulescu în jurul lui: “Dumneavoastră dacă știți un doctor bun, nu-i spuneți unei prietene care are probleme cu tiroida?”

Organizat cu oameni și hârtii, samsarul a dat cărțile pe față într-o zi.

II. CUM S-A ÎNTÂMPLAT LA PRIMĂRIE

Acum două veri, Dragoș Săvulescu s-a înarmat cu procuri de la proprietarii din Parcul Verdi și s-a dus la primărie cu propunerea de a vinde terenurile. O comisie specială i-a analizat solicitarea în 5 iunie 2018 și a propus răscumpărarea. 

În nici două săptămâni, la ședința din 14 iunie 2018, consilierii generali votează demararea procedurii de achiziție. Doi consilieri cer ca evaluarea să se facă la preț de spațiu verde, nu de teren construibil. Cel din urmă e mult mai scump.

În 4 iulie 2018, comisia care analizase inițial cererea lui Săvulescu se întrunește din nou și cere un raport de evaluare pentru a stabili un preț de la care să poată porni negocierile. Se ocupă de asta Media City SRL, o firmă ancorată în primărie de pe vremea când era șef Sorin Oprescu. 

Prețul fixat inițial de evaluator este 573 euro/mp.

Dar Săvulescu nu-i mulțumit.

Proaspăt întors din Maldive, scoate din mânecă doi ași și convinge administrația Firea să dubleze potul. 


SUME SUB PRESIUNE

Prima carte jucată e un dosar din 2015 care obligă primăria, în primă instanță, să plătească aproape 660 de mii de euro plus dobânzi, cu titlu de despăgubiri, proprietarilor din Parcul Verdi.

Majoritatea erau reprezentați în proces de Geta Săvulescu (71 de ani), mama milionarului imobiliar. Gruparea reclama că n-a putut folosi terenurile fiindcă erau încadrate ca spațiu verde în planul urbanistic al orașului. Deci, fără construcții, investiții sau dezvoltare.

Amenințarea rezidă oficial într-o adresă din 14 august 2018, trimisă de Săvulescu primăriei, unde atrage atenția că valoarea despăgubirilor ar putea depăși 10 milioane de euro. Asta pentru că, spune el, mai sunt și alți proprietari în parc care s-ar putea folosi de precedent.

Samsarul propune primăriei să cumpere loturile sale cu 1250 euro/mp, iar proprietarii din acte să renunțe la proces. 

Prețul e dublu acum față de cel din evaluare.


Până la momentul “Săvulescu”, primăria nu manifestase interes pentru dosarul civil în care i se cereau daune. Juriștii săi n-au depus nici măcar întâmpinare în dosar.

PREȚUL CEL MAI MARE

A doua carte a fost contextul legislativ. Parlamentul a modificat în vara lui 2018 legea exproprierilor

Spațiile verzi intrau, în premieră, pe lista imobilelor ce pot fi preluate de stat, din rațiuni de utilitate publică. Statul putea expropria deci Parcul Verdi. 

Numai că prețul spațiului verde nu era încă reglementat oficial. Nu exista absolut nicio referință în vara lui 2018. Urma să fie stabilit abia în ianuarie 2019 de Grila Notarilor Publici. În cazul exproprierii, se calculează legal potrivit acestei grile, în funcție de localizare și categorie, pentru toate tipurile de imobil. Marjele de negociere sunt fixate, deci, între aceste limite.

Clasificarea însă ar fi încurcat socotelile lui Săvulescu. Trebuia să accelereze. Pe 21 august 2018, samsarul îmblânzește cifrele într-o nouă corespondență cu primăria: 1080 de euro/mp.


În lipsa unui preț de referință pentru spațiu verde, Săvulescu se raportează la prețul maxim din zonă. Cel al terenurilor construibile, cu altă valoare urbanistică.

Problema e că primăria se lasă păcălită. 

Fără vreo hotărâre judecătorească definitivă sau o decizie a Consiliului General privind regimul terenurilor, administrația Firea merge pe logica samsarului care umflă prețul.

CONFIDENȚIAL, NU DERANJAȚI

Contra-cronometru, pe ritmul lui Savulescu, comisia din primărie se întrunește din nou și cere un nou raport în vederea exproprierii. Ca data trecută, o face aceeași firmă (Media City SRL). 

Evaluatorul alege varianta cea mai scumpă din grila notarilor: prețul reper pentru un teren liber, cu utilități trase. Nu aplică nicio corecție. Un metru pătrat ajunge astfel la nivelul maxim: 1310 euro.


Am sunat la firma respectivă ca să înțelegem fenomenul, dar șefa departamentului de evaluare, Mihaela Lintaru, ne-a luat la trei-păzește:

Domnul Sandu (patronul – n.r.) nu este la birou. Da, au fost niște rapoarte întocmite în cadrul unui contract cu primăria generală, având în vedere niște ipoteze. Iar celelalte pe baza grilei notariale. N-are legătură cu valoarea de piață. (…) Dar nu vreți dumneavoastră mai bine să întrebați de ce a făcut primăria șapte rapoarte de evaluare? Noi am respectat un contract, cu niște ipoteze de lucru și punct. (…) Avem niște exigențe, o confidențialitate, deontologia meseriei. Nu suntem birou de informații. La revedere!”

AUREL OPTIMISTUL

La primărie, totul ok. Dintr-o dată, cei 1080 de euro propuși de samsar a doua oară par o idee rezonabilă. Preț final. 

Lucrurile se tranșează pe 6 septembrie 2018, când consilierii generali ai Capitalei, votează achiziția terenurilor controlate de Dragoș Săvulescu în parcul Verdi. Sunt 37 de voturi cam de pe la toate partidele, 8 abțineri, З împotrivă.

Aurelian Bădulescu, Sursa foto: Facebook

Viceprimarul PSD Aurelian Bădulescu conduce ostilitățile. Nicio problemă cu legalitatea, dă el asigurări în plen: “prețul pentru care s-a negociat și a reieșit în urma expertizelor este mai mic decât sumele la care se ajunsese inițial (…) Vă multumesc și aveți încredere сă sunt atâtea  instituții, mai ales сă azi este о zi istorică pentru Direcția Națională Anticorupție”.

Ziua intră în istorie pentru că Tudorel Toader, fostul ministru de Justiție, o propusese la conducerea DNA pe Adina Florea, actuala șefă a Secției Speciale de anchetare a magistraților.

Dar despre câți bani vorbim?

ȘAPTE ZEROURI

49,7 milioane de euro pentru 4,6 hectare, plătiți în trei rate.

Primăria plătește prima tranșă pe 12 octombrie 2018, când încheie contractele cu proprietarii.

După trei luni, în ianuarie 2019, spațiile verzi își fac loc în grila notarilor, iar prețul de referință pentru terenurile din parcul Verdi este fixat la 561 de euro/mp.

Adică jumătate din cât a plătit primăria.

Graba nu e justificată de vreo urgență publică. Oamenii din zonă ceruseră, într-adevăr, salvarea parcului încă din 2016, când o bucată din el a fost scoasă la vânzare pentru șapte milioane de euro, iar primăria i-a liniștit atunci chiar cu argumentul că nu se poate construi nimic acolo, fiind vorba de spații verzi.

A rezolvat situația peste doi ani, reușind performanța unică de a cumpăra spațiu verde la preț dublu, de teren construibil, ca să amenajeze tot spațiu verde.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Până în mai 2019, primăria plătise 27 milioane de euro din cele aproape 50.

Ultima tranșă urma în iunie 2019, dar Prefectura Capitalei a blocat tranzacțiile în instanță, atacând hotărârea de consiliu prin care s-a aprobat achiziționarea bucăților din parc. Ar fi fost încălcate mai multe legi privind exproprierea, spațiile verzi și transparența decizională. 

Prefectura a pierdut în primă instanță, dar a făcut recurs, procesul mutându-se apoi la la Curtea de Apel București. În iunie 2020, judecătorii au respins recursul prefecturii. 

Primăria a primit astfel undă verde să facă restul plăților.

Lanțul de întâmplări a fost cauzat de oameni absolut loiali Gabrielei Firea și desemnați special de aceasta. Ei au luat deciziile propriu-zise. Fără falanga din primărie, Săvulescu s-ar fi mișcat la viteza legală.

III. OAMENII PRIMARULUI

Ne întoarcem un an, pe 9 august 2018, la cabinetul Primarului General. E joi, ajunul represiunii din Piața Victoriei. Viceprimarul Aurelian Bădulescu tocmai semnează dispoziția 1419 sub numele Gabrielei Firea. Edilul era în București, dar își delegase atribuțiile, cum a făcut frecvent în tot mandatul. 

Așa aflăm funcționarii care netezesc drumul samsarului. 

Tehnic, documentul modifică componența unei așa-zise “comisii municipale de analiză și identificare a soluțiilor pentru trecerea în proprietatea municipiului București a terenurilor retrocedate și amenajate ca spații verzi sau locuri de joacă”

Precum cele șapte obținute cu avocatul Poenaru, parafate la notarul Andrei și negociate de samsarul Săvulescu.

Înființată încă din iulie 2017, prin decizia primarului, comisia funcționează ca un fel de comandament de criză al situației din Parcul Verdi, explorând cele două soluții pentru obținerea suprafețelor: achiziția și exproprierea.

Aici se centralizează corespondența cu Săvulescu și au loc discuțiile față-n față. Aceiași oamenii însărcinați de Firea solicită cele două rapoarte de evaluare, ca să meargă în final pe cel mai scump și cu probleme legale.

Mecanismul e următorul: comisia specială propune consilierilor, aceștia votează, primăria decartează. Secretariatul entității este asigurat de Direcția Patrimoniu, importantă în peisajul afacerii, dar relevante sunt numele și legăturile.

Primii doi: reprezentanții Primarului General. 

UN CONSILIER ȘI JUMĂTATE DE MILION

În poziție flagrantă îl găsim pe Iuliu Gogescu, 38 de ani, consilier personal al doamnei Firea pe probleme de achiziții. Prestează în comisia de recuperare a spațiilor verzi, deși “tata-socru” vinde o parcelă în Parcul Verdi cu peste jumătate de milion de euro.

Iuliu Gogescu (centru stânga) într-o fotografie postată pe contul de Facebook al Gabrielei Firea

Și iată cum s-a triplat prețul: bătrânul de 70 de ani cumpărase pe 17 aprilie 2018, chiar de la samsarul Dragoș Săvulescu, aproape 500 de metri pătrați cu doar 155.000 de euro. Șase luni mai târziu, pe 12 octombrie 2018, cedează totul primăriei pe 539.999 de euro. 

Pensionarul întreprinzător se numește Radu Dornean, iar relația sa cu Iuliu Gogescu, consilierul lui Firea, e mai complexă. 

Au fost asociați în două companii, Dovleacul Arțăgos SRL și Ifncons Media SRL (fostă Cris Plus Media). Cea din urmă a prins, fără licitație, contractele publice de peste un milion de euro, oferind servicii de consultanță în obținerea de fonduri europene și împrumuturi bancare pentru diferite primării din țară. Cele mai multe sunt încheiate cu administrații din județul Ilfov, inclusiv primăria Voluntari, condusă de Florentin Pandele, soțul Gabrielei Firea.

Încrederea financiară s-a clădit însă pe fundalul unei legături personale. Consilierul primarului general are o relație cu Cristina  Dornean, fiica bătrânului speculator imobiliar. Cuplul inundă social-media cu poze romantice prin insulele Maldive, din Sri Lanka sau de la evenimente mondene bucureștene.

Iuliu Gogescu a început s-o consilieze financiar pe Gabriela Firea dinaintea înființării comisiei pentru redobândirea spațiilor verzi. S-a mai ocupat de Administrația Cimitirelor, de managementul a două societăți din subordinea Primăriei Capitalei, iar în alta a fost membru în consiliul de administrație.

Prin urmare, l-am întrebat pe bătrânul Dorneanu dacă l-a ajutat tânărul Gogescu în afacerea cu primăria. Cică nu. Și n-ar fi contat, oricum. Alții aveau hectare, el doar 500 de metri.

“De câte ori a fost pus undeva – din ce îmi povestea și mie așa, dar nu prea, că ne vedem foarte rar – când trebuia achiziționat un teren, ceva, totdeauna pleca de acolo. N-a fost în faza în care să ia decizie. Întrebați-l pe dânsul, nu pe mine.”

Cum a ajuns să cumpere totuși de la Săvulescu? Cine le-a făcut legătura?

“Prin părinții lui. Au avut împuternicire și au venit. Pe toți îi cheamă Săvulescu. Pe dânsul l-am văzut decât o singură dată, mai târziu. (…) Au fost niște anunțuri. Și pe OLX. Am întrebat și eu pe unii care se ocupau cu dintr-astea. Nu o persoană anume. Mi-au zis, m-au văzut…”

Altfel, Dorneanu e cam supărat că suma totală din contract (539.999 euro) n-a fost plătită integral din cauza prefecturii. Mai ales că avea niște obligații de onorat:

“Eu am vândut ca toată lumea. Șmecherii ăia știau mult mai multe decât mine, pentru că mi-au pus condiții că peste o anumită sumă, dacă se vinde terenul, să le dau bani și lor. (…) N-aveam ce face. Dacă eram interesat – bine, dacă nu – nu. În sfârșit, aia e. Hotărăște instanța și gata.”

L-am sunat și pe Iuliu Gogescu, iubitul fiicei lui Dorneanu. Nu mai e stâlp la primărie, spune instantaneu și transformă convorbirea într-un campionat de eschive.

A doua zi, ne-a căutat el, puțin mai concret: 

“Am plecat din primăria municipiului București cu demisie, am încheiat absolut orice fel de colaborare în 2018, pe 20 august. Am ieșit din acte, din orice fel de comisie, că erau atunci mai multe (…) Nu mai țin minte exact, parcă la Parcul Verdi era un proces și juridicul a atenționat… Nu rețin, a trecut mult de atunci. (…) Eu n-am semnat absolut nimic, nicio analiză. Nici nu știu despre ce raport de evaluare vorbiți. (…) La întâlnirea cu vânzătorii de la Verdi, nu-mi aduc aminte să fi fost prezent. Comisia se întâlnea în baza unui program. Nu toți membrii participau la întâlniri punctuale, asta încerc să vă explic. (…) Cu domnul Dorneanu am fost asociat în perioada 2014-2017. Am o idee despre ce e vorba (tranzacția din parc – n.n.), dar nu pot da detalii până nu vorbesc cu el.”

Iuliu Gogescu a trecut și prin managementul Companiei Municipale Imobiliara. O notă de fundamentare din septembrie 2018 – care motiva majorarea de capital a societății în scopul achiziționării de apartamente și clădiri – este semnată de Gogescu ca director general adjunct al societății. Asigura doar interimatul, spune el acum.

PREȘEDINTELE COMISIEI

Cel numit de Firea în fruntea comisiei speciale este omul său de maximă încredere, Radu Preda, consilier personal și el.

Preda este totodată un vechi camarad al condamnatului Mazăre. În anii ’90, au fost asociați în toate felurile prin conglomeratul de presă constănțean care propulsa o grupare infracțională la comanda județului. În context, a început să poarte legitimație de jurnalist. 

Tineri fiind la malul mării, o intrigă personală l-a îndepărtat ulterior pe Mazăre de Preda. Din prietenia lor a mai dăinuit puțin un teren în Constanța, deținut în tandem.

Preda s-a mutat la București, în presa centrală, la sfârșitul anilor ‘90. A trecut pe la Evenimentul Zilei – șef la secția lifestyle, ba chiar redactor șef-adjunct – de unde a plecat în 2002, când fostul mare ziar rămăsese ultimul doberman în fața guvernului Năstase.

Cu Firea s-a întâlnit în trustul de presă Intact, patronat de familia lui Dan Voiculescu. Mai precis, la publicația economică “Săptămâna Financiară”, unde vedeta Antenei 3 era director, iar Radu Preda redactor-șef.

Loial, a urmat-o în politică. În 2014, de exemplu, Preda îl consilia pe premierul Ponta, în timp ce soția sa, Anda, ocupa un post de director la compania de apă a orașului Voluntari (Euro ApaVol), din parohia lui Florentin Pandele.

Ulterior, Preda s-a statornicit în cabinetul primarului general. S-a transferat și nevasta, dar la Compania Municipală de Agrement București. Doamna mai figura expert în achiziții la această societate. În altă societate, apare angajat însuși Preda: Compania Municipală Tehnologia Informației. Radio Europa Liberă a dezvăluit însă că ar fi muncit fictiv acolo, după modelul sinecurii “Dragnea vs. copiii orfani”.

“Vă rog să trimiteți, dacă aveți întrebări, la biroul de presă. Adresați-vă biroului de presă. Vă mulțumesc frumos, bună seara”, ne-a tăiat-o scurt fostul jurnalist, când l-am căutat anul trecut să-l întrebam despre activitatea comisiei de recuperare a spațiilor verzi, pe care a prezidat-o.

CEILALȚI DIN “COMISIA FIREA”

Alți funcționari desemnați de primar în comisia specială:

  • Ștefan Cristinel Mitroi a condus Direcția Economică din primărie și prezidează Compania Municipală de Protecție Civilă și Voluntariat. Până în 2017, când s-a detașat la Capitală, Mitroi a fost mâna dreaptă a lui Florentin Pandele, adică șeful serviciului financiar din primăria Voluntari
  • Simona Mariana Popa, șefa Direcției Mediu, provine din clientela PSD. A fost consilier general și a lucrat la biroul parlamentar al deputatei Gabriela Podască (acum Pro România). S-a angajat în primărie sub administrația Firea.
  • Mariana Perșunaru, șefa Direcției Patrimoniu, lucrează in primărie din 2005. Inițial la Direcția de Administrație Publică. A primit locuință socială și indemnizație de membru în board-ul Companiei Municipale Turistice. În subordinea ei, lucrează cumnata iranianului Manoucher Saadati, un “tunar” important din Parcul Verdi. Acesta trebuie să încaseze peste 8,3 milioane de euro de la primărie. Detalii, mai jos.
  • Eugen Davidoiu de la Direcția Achiziții Publice a fost director la Tarom, când societatea aviatică a înregistrat pierderi substanțiale. Controversat, a mai condus Electrica Serv, Termoelectrica, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia și un serviciu al Senatului.
  • Corina Dumitrescu din fruntea Direcției Generale Investiții, membră în consiliul de administrație al Companiei Municipale pentru Managementul Transportului, a venit la primărie în 2009. Anterior, a lucrat la Serviciul de Telecomunicații Speciale.
  • Adrian Iordache, șeful Direcției Juridice și membru în consiliul de administrație al Companiei Municipale Energetica. Lucrează în instituție de peste 20 de ani, din aprile 2000.
  • Diana Olteanu de la Direcția de Urbanism este angajată în primărie cel puțin din 2010.

IV. LIGA MARILOR BENEFICIARI

Cei cooptați de Dragoș Săvulescu în aranjamentul imobiliar cu parcul din cartierul Floreasca sunt, la rândul lor, personaje conectate la centre de influență politică și afaceri cu statul. Printre ei se numără mama unui mogul de presă, fosta iubită a unui politician, sora unui deputat, un iranian cu neamuri în primărie, angajați de la companiile municipale sau, pur și simplu, partenerii vechi ai unor samsari notorii.

CRAINICA DIN HÂRTII

Delia Budeanu, cunoscuta crainică TVR de pe vremea lui Ceaușescu, se numără printre investitorii imobiliari din Parcul Verdi. Până în două milioane de euro au costat-o cel puțin zece contracte încheiate în doar câteva luni. Aproape toate conțin clauza prețului majorat dacă statul preia terenul.

Așteaptă 11 milioane de euro de la administrația Firea. A încasat deja o parte.

Speranța Budeanu, cum o cheamă în buletin, a început să cumpere bucăți din mai multe parcele în octombrie 2017. S-a oprit opt luni mai târziu, în iunie 2018, când Dragoș Săvulescu a pornit negocierile cu primăria. 

Delia Budeanu/ Captură TVR

La notar, doamna Budeanu nu s-a întâlnit cu vânzătorii de facto, ci cu mandatarii lor: samsarul sau părinții săi (Geta și Nicolae Săvulescu). 

O dată, prin decembrie 2017, i-a dat 35.500 euro pentru 241 de mp direct lui Săvulescu. Prețul acesta se tripla la 107.000 euro dacă primăria ar fi răscumpărat de la ea.

Ceea ce s-a întâmplat. Metrul a sărit pe bani publici de la 147 euro în decembrie 2017 la 1080 euro în octombrie 2018.

Delia Budeanu apare în acest cadru imobiliar de dragul fotografiei, așa cum o făcea în telejurnalul comunist. Regizori de platou sunt Săvulescu și afaceristul Radu Budeanu, fiul crainicei. Cel din urmă a fost căsătorit cu stilista Dana Budeanu, susținătoare înflăcărată a primarului Firea.

Radu Budeanu la intrarea în DNA. Foto: Captură DIGI 24

Radu Budeanu s-a remarcat în industria tabloidelor, când a impus energic titlurile principale în domeniu. Cancan e fanionul. A fondat și revista Ciao. I-a aparținut inclusiv ziarul Click (fostul Averea), vândut mai demult lui Dinu Patriciu. Recent, a cumpărat Gândul.

Din presă, Budeanu s-a extins în afaceri imobiliare cu Grupul de la Monaco. Pe filiera asta, a deținut chiar o felie din firma de salubritate Romprest, unde și samsarul Dragoș Săvulescu a fost acționar, împreună cu Cristi Borcea.

Radu Budeanu a denunțat-o pe Elena Udrea într-un dosar DNA, în care a încheiat recent o înțelegere cu procurorii și a agreat o pedeapsă de doi ani cu suspendare. Susține că a intermediat în 2011 o mită de 3,8 milioane de euro până la Udrea, care a primit-o într-un hub offshore pentru șpăgi de familie. Cel care dădea banii era mogulul energiei Bogdan Buzăianu, stabilit în Elveția, de care se leagă mai multe anchete de corupție și care încerca să-și prelungească un contract masiv cu Hidrolectrica în guvernarea PDL.

Parte din “cadou”, o creanță de 900.000 de euro asupra ziarului Evenimentul Zilei și a revistei Capital, a instalat-o pe Udrea discret și direct la butoanele celor două publicații. 

Budeanu nu a dorit să comenteze oficial afacerea din Parcul Verdi. Nici mama lui.

PATRIOTUL IMPLICAT

Codrin Ștefănescu, luptător cu statul paralel și vechi speculator imobiliar, s-a lipit și de Parcul Verdi pe aceleași principii care l-au călăuzit funciar: terenuri foarte ieftine preluate din retrocedări suspecte și revândute cu sume colosale.

Învârtelile PSD-istului se recunosc după oamenii de încredere băgați la înaintare. În general, apare Luiza Nicoletti (fostă Tănase), concubina de lungă durată a lui Codrin Ștefănescu si mama fetei sale. Despărțiți în 2010, după 12 ani de relație, ea s-a măritat cu Massimilianno Nicoletti, unul dintre cei doi fii vitregi ai lui Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Industriilor din perioada lui Adrian Năstase. 

Dar în 2005, când a cumpărat împreună cu samsarul Dragoș Săvulescu puțin peste 1000 mp în Parcul Verdi, pe care au plătit amândoi 31.000 de euro, Luiza era cu Codrin. Și împărțeau totul, mărturisea ea atunci prin revistele mondene. 

În 2017 și 2018, femeia a încasat pe partea sa de opt ori mai mult decât a dat, fiind reprezentantă în ambele tranzacții de mama lui Dragoș Săvulescu. Noul cumpărător, Delia Budeanu, a vândut imediat la primărie și mai scump. 

Declarația Luizei Tănase în revista VIP

Luiza Nicoletti a fost paravanul credincios al politicianului și în alte lovituri imobiliare. Despre două dintre ele – terenul din Ghencea pentru care PSD-istul era cât pe-aci să ia patru milioane de euro de la primărie, precum și cel din Militari, vândut cu două milioane unui privat – RISE a scris AICI și AICI.

Ambele provin dintr-o retrocedare ilegală către Institutul Pasteur, patronat de Sorin Paul Stănescu, șeful grupului Farmavet și nașul de cununie al lui Dragnea Junior.

Astfel, Codrin Ștefănescu s-a conectat în timp la cei mai grei samsari din piață. Cu fugarul Săvulescu se frecventa tradițional. Îl alintă “Americanul”.

În urmă cu aproximativ doi ani, Codrin Ștefănescu a postat acest gif pe Facebook însoțit de comentariul: “Când explici unui american cum stă treaba pe la noi :)))”, referindu-se la Dragoș Săvulescu care e cu el la masă.

REȚEAUA ROMCONFORT

Un anturaj glorios s-a adunat în firma Romconfort, fostă de stat. Privatizată de guvernul Năstase tot în 2004, printr-un interpus al lui Săvulescu, compania a finalizat după 1990 peste 100 de blocuri în București, din fonduri publice, apoi a vândut apartamentele.

Alianța care prelua Romconfort asedia și Parcul Verdi.

Luiza Nicoletti, iubita lui Codrin, a fost cooptată în firmă în 2005, anul în care cumpăra terenul din parc. Cam în același timp, intrase în companie și interlopul veteran Alain Mina, prieten și afin al lui Codrin Ștefănescu. Ambii au deținut un procent semnificativ (24,46%) și au rămas doi ani în acte. Mina a murit in aprilie.

Mai departe, Romconfort expune păienjenișul de relații și tranzacții în parc. 

În 2005, s-a asociat acolo și Camelia Coman Zărescu (3.63%), samsară cu expertiză în mai multe sectoare. Fiscul îi verifica acum 11 ani tranzacțiile imobiliare pe persoană fizică de aproape 45 de milioane de lei. Sau într-un alt caz de retrocedare, ar fi adăugat un zero într-un titlu vechi de proprietate ca să obțină 32 de hectare

Doamna Coman avea fir direct cu Săvulescu încă de la începuturile revendicărilor în Floreasca, iar între 2016 și 2018 s-au încheiat pe numele ei contracte de vânzare, antecontracte și acte de partaj, de minim 358.900 de euro. A vândut către Delia Budeanu și iranianul cu rude în primărie.

Mădălin Condrachi a fost administrator în 2005 la Romconfort și reprezentantul lui samsarului Săvulescu într-o vânzare din 2016, în Parcul Verdi, anulată ulterior. 

Daniela Baciu – administrator în Romconfort între 2007 și 2009 și colaboratoare a magnatului Dragoș Dobrescu – a cumpărat în 2003, la începuturile tunului imobiliar, aproape 2400 de mp în Parcul Verdi cu un miliard de lei vechi.

Camelia Coman, sursă foto: Facebook

Azi, Camelia Coman Zărescu deține 99% din firma Romconfort și spune că l-a întâlnit pe samsarul Săvulescu la notar: “Probabil că am făcut o tranzacție. I-am vândut sau am cumpărat ceva. Nu știu. Nu văd contextul.”

Ce-i legat de ex-concubina lui Codrin Ștefănescu o enervează: “Îmi puneți niște întrebări… Chiar mă deranjează. Sunt probabil niște tranzacții făcute la notariat. Bine că nu mă întrebați de toate tranzacțiile pe care le-am făcut. Ce autoritate aveți să mă întrebați de niște tranzacții?”

O criză a făcut și Codrin Ștefănescu. Ne-a amenințat puțin, a urlat și a închis. Redăm esența:

“Chiar dacă eram implicat, puteam să nu-ți răspund, dar nu îți răspund pentru că nu vă suport pe voi de la RISE Project, nu de altceva. Sunați oamenii cu tot felul de aberații. Nu apare numele meu în tâmpenia asta. Toată lumea știe relația mea cu Gabi Firea. Dar voi? Insistenți! Căutați, sunați pe toată lumea. Familiile, copiii, nevestele, nurorile, ginerii și-așa mai departe (…)”

PSD-istul se mai intersectează cu o intermediară notabilă din Parcul Verdi într-o afacere preluată (Expensive Hobby) unde apar fiul și ginerele lui Gabriel Oprea, generalul cu girofar.

SORA LUI MOISE

Laura Dicu, sursă foto: Facebook

O cheamă Ionela Laura Dicu și a fost membră în consiliul de administrație al Companiei Municipale Parcuri și Grădini. Începând din noiembrie 2017, a cumpărat patru bucăți de pământ în parcul din Floreasca cu 873.800 de euro. Apoi le-a vândut mai departe. 

Ionela Dicu, fondatoarea firmei care a ajuns la Codrin Ștefănescu, este fiica bulibașei din Târgoviște și totodată sora lui Sebastian Costin Moise, deputat PMP. La rândul său, fratele Costin e tovarăș cu Alin, fiul lui Dorin Cocoș

Filiera e descrisă într-un rechizitoriu DNA care îi incriminează pe cei doi Cocoși într-o afacere similară, cu niște terenuri din Argeș și despăgubiri acordate de stat prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP). Deputatul Moise, care n-a avut calitate în dosar, a intermediat drepturile litigioase către Cocoș Junior.

În Parcul Verdi, triangulația s-a produs în grupul ermetic al fraților Ionela și Costin plus asociații lor, Cosmin Țîrvuloiu și Mircea Robea. Aceștia din urmă au vândut efectiv la primărie, pe persoană fizică, cu 6.6 milioane de euro. De trei ori mai mult decât cumpăraseră cu șase luni mai devreme.

Sebastian Moise, sursă foto: Facebook

Țîrvuloiu și deputatul Moise sunt coproprietari pe mai multe imobile din București și Dâmbovița. Parteneriatul se reflectă și în vânzări de apartamente de lux (Vianu Rezidențial, Premium Rezidențial, Floreasca Rezidențial). Doamna Dicu e implicată și în construcția ilegală într-un parc bucureștean a unui bloc ajuns în posesia rechinului imobiliar Gheorghe Stelian, 

L-am găsit doar pe Robea. O dată și gata: “Mă surprindeți. Nu mi s-a întâmplat să fiu contactat pentru lucruri imobiliare perfect normale. Mă voi gândi. Nu vreau să discut la telefon. Fiind așa un pic surprins și din scurt, îmi rezerv dreptul de a mă gândi o zi, două.”

Nu a mai răspuns. Așișderea, Țîrvuloiu și frații

CUMNATUL DIN IRAN

Spre final, ajungem tot în Primăria Capitalei, unde lucrează rudele iranianului Saadati Sohi Manochehr, vechi partener cu Săvulescu și bun prieten al lui Codrin Ștefănescu. 

Primăria Capitalei plătește 8,3 milioane de euro pe ce are el în parc.

Cumnații săi din instituție sunt soții Dragoș Alexandru de la Serviciul Tehnico-Administrativ și Sînziana Alexandru (fostă Georgescu), expert în biroul de exproprieri al Direcției Patrimoniu. Unde s-au emis rapoartele de oportunitate pentru tranzacția uriașă din Parcul Verdi

Iranianul a mai primit de la primărie 3,3 milioane de euro în 2017, când a fost expropriat pentru lărgirea străzii Fabrica de Glucoză din București. Terenul cu pricina e fosta bază sportivă a RADET, vecină cu Parcul Verdi, și provine dintr-o altă retrocedare ilegală marca Săvulescu, soldată cu dosar penal.

În Parcul Verdi, Manochehr a intrat acum aproape cinci ani, lăsând urme peste 20 de contracte și antecontracte înregistrate în cărțile funciare. În majoritatea tranzacțiilor apare și numele lui Săvulescu la celălalt capăt. Pe scurt, iranianul a plătit între 82 și 199 euro/mp, apoi a vândut primăriei cu 1080 euro/mp.

Știut de când producea pateul Antrefrig, Saadati Manochehr a mai fost asociat în câteva companii implicate în trafic de carne. Pe Săvulescu l-a  cunoscut în 2001, când a cumpărat niște teren în Satul Francez. O firmă comună de-a lor cu Cristi Borcea (Holiday Neptun) apare acum în retrocedările ilegale din Constanța. 

Stă mai mult în Spania, la Marbella, unde are o vilă de 7,5 milioane de euro. “Cu tot cu mobilă”, recunoaște modest. Cartierul general din București îi rămâne în complexul rezidențial Persepolis de lângă Herăstrău, construit de el pe un teren cumpărat tot de la Săvulescu

Intrarea în vila din Marbella, Spania, deținută de Saadati Sohi Manochehr

Îmbrăcat lejer în cămașă albastră de in, pantaloni și sandale albe,  Manochehr vorbește cu voluptate despre isprăvile sale antreprenoriale: “Pe orice puneam mâna ieșea aur. Sunt milionar din ’92”, S-a înconjurat la birou de statuete și obiecte de artă vechi. Pe unele, ne informează el, le-a cumpărat de la Codrin Ștefănescu. 

Pentru parcul Verdi, a semnat de la început o convenție cu Săvulescu:  “Dragoș a pus la cale tot. A creat o afacere la mijloc și a câștigat cel mai mult. Meritul lui, băiat deștept. A încercat să fie legal, dar are multe influențe, relații. Cum? Încă n-am aflat și nici nu vreau, ca să dorm liniștit. Câștiga când lua de la unul cu 100 și dădea la altul cu 300. Nu știa nimeni ce face, el s-a ocupat de negocieri, instanță. Cu noi avea contract.” 

Manochehr Saadati Sohi/Sursă foto: Facebook

În aprilie 2019, după ce prefectura a complicat tranzacția, Manochehr a dat în judecată primăria, cerând anularea Planului Urbanistic. Mai are proprietăți în regim de spațiu verde. Și oricum, adaugă el, nu se aștepta la înțelegerea finală, așa că până atunci a jonglat non-stop cu părțile sale din Verdi, cât să-i aducă beneficii sigure.  

“Eu am intrat cu unele cote indivize pe 2-3 loturi. La un singur teren aveam tot. În rest, 5%, 10%, 20%, 40%…și erau și alții. Am mai cumpărat, am revândut plus niște schimburi. Doar pe antecontracte, fără acte de vânzare din cauza taxelor la notar. Am avut încredere.”

Primele discuții cu Săvulescu despre parcul Verdi le-a avut cu șase ani în urmă. S-a trezit în Spania cu el, când i-a propus niște schimburi: 

“I-am dat apartamente, penthouse-uri mai greu de vândut, dar m-a interesat și satul de vacanță de la Neptun, nu numai parcul Verdi. Am luat 25% din acțiunile Holiday Neptun (împarte firma implicată în cazul Constanța cu Săvulescu și Cristi Borcea – n.n.) și am băgat șapte milioane jumate în afacerile lui Săvulescu, cu tot. Doar recuperez banii. Nu câștig nimic la Verdi.”

Îl întrebăm despre cumnata de la Direcția Patrimoniu: “Asta deja… e glumă cred. În primul rând, ea săraca e un funcționar mic acolo și nu știu cu ce să poată ajuta. Să decidă în consiliul local? Are vot să aprobe?”

Manochehr redevine volubil când vine vorba despre Codrin Ștefănescu. Îl cunoaște ca pe un cal breaz: “A vândut prea ieftin. Avea 500 de metri și simțea că a luat plasă. Boala lui. A cumpărat Dragoș (Savulescu) de la el cu foarte puțin, sub 100 de euro. Și să audă apoi de asemenea sume? Înnebunește. (…) La ziua lui Dragoș în Herăstrău – nu eram mulți, vreo 15-20 de persoane – a fost invitat și Codrin. A stat puțin și a plecat. Era foc și pară.”

ÎNCĂ DOI

Omul de afaceri Mihail Claudiu Pascu a cumpărat și el teren în parc cu câteva luni înainte să-l vândă la primărie cu 2,8 milioane de euro. Bărbatul, în vârstă de 50 de ani, este asociat cu familia lui Gostin Marin, unul dintre cei mai cunoscuți rechini imobiliari din Capitală. 

Firma respectivă (Speed Travel) l-a avut ca asociat și pe Horia Teodorescu, președintele Consiliului Județean din Tulcea, un apropiat al lui Gostin. Acesta din urmă, scria presa în 2014, a îngrădit în mod abuziv un golfuleț în zona protejată a Deltei Dunării, unde cumpărase un hotel chiar de la președintele Consiliului Județean. 

Un alt tun marca Gostin a fost retrocedarea palatului Ghica, pentru care a plătit 3 euro la metru pătrat. Retrocedarea s-ar fi făcut prin intermediul unei false moștenitoare, în spatele căreia se mai aflau încă doi samsari din București (Adrian Ciorobea și Tanți Verginica). 

Și Gostin Marin a fost implicat în afacerea din Parcul Verdi, când a cumpărat alături de Săvulescu și alții drepturile litigioase pentru una din parcele. 

Alt întreprinzător din Verdi, Andrei Deak a cumpărat 500 de mp în 1999, cu gândul că face o investiție. Nu-și amintește exact cine i-a propus acolo, dar “e posibil să fie vorba despre Camelia Coman”.

Deak zice că nu cunoaște gruparea, dar Săvulescu l-ar fi contactat și pe  el, samsarul fiind cel care s-a ocupat direct de negocierea cu Primăria.  

“Știu că Dragoș Săvulescu și Camelia Coman au luat acolo mai multe, au cumpărat tot felul de drepturi litigioase, nelitigioase, habar n-am ce au făcut. Cert e că aveau mult. Eu am cumpărat de la cineva care a revendicat terenul, după ce l-a revendicat”

Deak nu mai știe cât a investit în 1999, dar crede că prețul oferit de primărie este corect. A încasat aproape 641.000 de euro. 


“LA PROPUNEREA PRIMARULUI”

Samsarul Dragoș Săvulescu, urmărit internațional, nu a răspuns întrebărilor noastre.

Nici primarul Gabriela Firea nu a dorit să comunice cu RISE pe marginea achiziției terenurilor din Parcul Verdi.

Primăria Capitalei a refuzat totodată să transmită copii după contractele de vânzare-cumpărare, pe motiv că ar conține date cu caracter personal. 

La propunerea Primarului General și la solicitarea locuitorilor din zona, consilierii generali au aprobat Hotararea privind cumpărarea de către PMB (6 august 2018 – nn) a terenurilor care constituie parcul Verdi. Astfel, după aprobare, în data de 12.10.2018, Primăria Municipiului București a încheiat cele șapte contracte cu vânzătorii terenurilor situate in Bucuresti, strada Giuseppe Verdi nr. 2 Bis și strada Gheorghe Titeica nr. 143 – 147, sector 2 –  cunoscute ca “Parc Verdi – susține instituția.

Până în iunie 2019, primăria spune că a virat deja 26.834.438 euro în conturile  vânzătorilor, valoarea totală de plată pentru terenurile achiziționate fiind de 49.775.042 euro. 

Administrația Firea nu a explicat însă  de ce nu a depus întâmpinare în dosarul prin care proprietarii din Parcul Verdi solicitau despăgubiri de 660.000  euro plus dobânzi – cartea jucată de Săvulescu în negocierile pentru terenuri.

Ana POENARIU, Roxana JIPA

Ai citit această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!
Comenteaza acest articol

Folosim cookie-uri

Rise Project utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastra pe site-ul nostru. Va rugam sa cititi modul in care riseproject.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform politicii de prelucrare a datelor.