„Clubul lui Răzvan Burleanu”: Federația Imobiliară de Minifotbal

În timp ce liderii ei fac afaceri de o legalitate discutabilă cu trenuri concesionate de la stat, organizația de amatori intitulată „Federația de Minifotbal din România” așteaptă să primească aviz de la Ministerul Sportului și să devină, astfel, federație profesionistă.
În felul acesta, un nou joc ar putea apărea în nomenclatorul sporturilor din România: „minifotbalul” – fotbalul jucat, în șase contra șase, pe un teren de handbal.
Prin acordarea avizului de către Ministerul Sportului, va fi eliberată calea pentru alocările bugetare destinate acestui joc.
Citiți, astăzi, o anchetă în care RISE Project arată felul în care își derulează afacerile succesorul lui Răzvan Burleanu – actualul președinte al FRF – la șefia „Federației de Minifotbal din România”.

---

 

Recunoașterea Federației de Minifotbal de către Ministerul Sportului este grăbită de rezultatele foarte bune obținute de minifotbalul românesc pe plan internațional.

Echipa României a devenit, în noiembrie 2014, campioană europeană pentru a cincea oară la rând și s-a clasat, luna trecută, pe locul trei la Campionatul Mondial de Minifotbal, găzduit de SUA.

În țară, „oamenii minifotbalului” au pus deja stăpânire pe fotbalul mare. Răzvan Burleanu, fostul președinte al Federației de Minifotbal, a fost ales, primăvara trecută, președinte al Federației Române de Fotbal.

RISE Project a publicat, în urmă cu un an, o investigație care arăta felul în care Burleanu se folosea de numele Federației de Minifotbal pentru a dobândi terenuri de la stat, în interes personal. (Detalii AICI).

Citiți, mai jos, un articol despre afacerile cu terenuri făcute de Ioan Onicaș (45 de ani), cel care i-a luat locul lui Burleanu în fruntea acestei federații. Ca și Burleanu, el și-a ridicat una dintre bazele sportive pe un teren concesionat printr-o licitație la care „a concurat” cu sine însuși.

Ioan Onicaș a fost, până în 2011, arbitru asistent în campionatul de fotbal al României.

În 2011, la retragerea din arbitraj, Onicaș a fondat, împreună cu Răzvan Burleanu și alte trei persoane, forul de amatori intitulat „Federația de Minifotbal din România” (FMR).

În timp ce Burleanu a ocupat, încă de la crearea FMR, poziția de președinte, Onicaș a deținut-o pe cea vicepreședinte.

După alegerea lui Răzvan Burleanu în fruntea fotbalului românesc, Ioan Onicaș i-a luat locul la șefia FMR.

Ioan Onicaș și campionatul de minifotbal din județul Sălaj

Onicaș locuiește în Zalău. Aici sunt înființate societățile lui comerciale și aici deține două baze de minifotbal.

Ambele au fost ridicate pe terenuri concesionate de la stat de către firma Onima, pe care Onicaș o patronează împreună cu soția lui, Maria Onicaș.

Prima bază, botezată „Onix Brădet”, a fost construită în 2005, pe un teren luat în concesiune de la Consiliul Local Zalău, pentru o perioadă de 45 de ani.

Cea de-a doua, „Onix Traian”, a fost construită în 2011, pe un teren luat în concesiune de la Consiliul Județean Sălaj,pentru o perioadă de 25 de ani.

Cele două baze sportive găzduiesc, săptămânal, contra cost, toate meciurile care se desfășoară în cadrul campionatului de minifotbal din județul Sălaj.

Campionatul de minifotbal din Sălaj – denumit „Onix” – este organizat tot de Ioan Onicaș, prin intermediul Asociației „Club Sportiv Onix Zalău”, un ONG pe care președintele Federației de Minifotbal l-a înființat în 2010 și pe care îl conduce și astăzi.

Astfel, pe de o parte, ONG-istul Onicaș organizează campionatul județean „Onix” și, pe de altă parte, afaceristul Onicaș câștigă de pe urma disputării meciurilor pe terenurile sale de minifotbal.

Citiți, mai jos, traseul administrativ urmat de Onicaș pentru construirea bazei de minifotbal „Onix Traian”:

Pentru a-și construi cea de-a doua bază sportivă, „Onix Traian”, Ioan Onicaș a solicitat Primăriei Zalău, în martie 2010, scotarea la licitație a unui teren de 1.970 de mp situat pe Strada Corneliu Coposu din această localitate.

O lună mai târziu, în aprilie 2010, administrația din Zalău și-a însușit propunerea lui Ioan Onicaș și a votat scoaterea la licitație a terenului respectiv.

Absent nemotivat

Deși el fusese cel care solicitase concesionarea acestui teren, în ziua în care a avut loc strigarea ofertelor, Onicaș nu s-a prezentat la licitație. Nici el, nici altcineva.

Nici câteva săptămâni mai târziu, în iunie 2010, când licitația a fost repetată, nu a venit nimeni.

Astfel, inițiativa Primăriei Zalău, care dădea satisfacție solicitării lui Onicaș, a fost definitiv anulată.

Fostul arbitru a explicat, pentru RISE, atitudinea sa de atunci: „Aș fi vrut foarte tare să iau acel teren de la Primărie, fiindcă era exact lângă mine (n.r. – lângă baza „Onix Brădet”, construită în 2005).  Însă, în momentul în care s-a scos la licitație, mi-au pus un preț de mi-au picat plombele. Trebuia să plătesc vreo 400.000 de lei (n.r. – în realitate, 336.000 de lei) până la sfârșitul concesiunii și nu merita să fac o asemenea investiție. Acesta e motivul pentru care am renunțat să mai particip la licitație”.

Prețul de pornire a licitației – pe care Onicaș l-a considerat mult prea mare – a fost de 3,84 lei/mp/an, pentru concesionarea terenului de 1.970 de mp.

În ciuda abandonării licitației organizate de Primăria Zalău, Onicaș a continuat să caute terenuri publice pe care să-și amenajeze viitoarea bază de minifotbal.

Alt adresant, aceeași solicitare

În august 2010, la două luni de la ultima strigare a licitației organizate de Primăria Zalău, Onicaș a solicitat din nou concesionarea unui teren din localitate. Tot în vederea amenajării unei baze private de minifotbal.

De data aceasta, nu de la Primăria Zalău, cum făcuse în primăvară, ci de la Consiliul Județean Sălaj.

CJ Sălaj era administratorul teritoriului unei școli profesionale dezafectate, situate la marginea orașului Zalău, de care Onicaș era interesat pentru a-și amplasa terenul minifotbal.

CJ Sălaj i-a răspuns favorabil, cu o repreziciune neobișnuită.

Astfel, pe 20 augut 2010, Onicaș a depus cererea la CJ Sălaj, în numele Onima SRL.

În doar patru zile, pe 24 august 2010, lucrând cu viteză în trena cererii depuse de Onima, CJ Sălaj a bifat una dintre cerințele birocratice existente într-un astfel de caz: a realizat un studiu de oportunitate care demonstra că amenajarea unui teren de minifotbal în acel loc era avantajoasă pentru comunitate.

După alte șase zile, pe 30 august 2010, CJ Sălaj a aprobat în unanimitate concesionarea, prin licitație, a terenului din curtea școlii profesionale părăsite,  în vederea realizării unei baze sportive de minifotbal, așa cum ceruse Ioan Onicaș.

Terenul, în suprafață de 1.580 de mp, se găsea la adresa Strada Salcâmilor nr. 1 și era ocupat de câteva construcții parazitare: o cantină, un depozit, o magazie și un șopron. Împreună, formau fostele utilități ale școlii dezafectate.

Cum s-a desfășurat licitația

Bunurile, terenuri și construcții, au fost licitate în trei grupuri.

Mai întâi, o fracție a terenului, în suprafață de 1.430 de mp.  Apoi, cantina și terenul aferent ei, în suprafață de 150 de mp.
Și, în ultimul rând, magazia și șopronul.

Fiecare dintre cele cinci bunuri avea propriul lui preț de pornire, dar, deși erau licitate separat, bunurile erau concesionate împreună.

În total, redevența de pornire a tuturor acestor active era de 18.004 lei/an.

Spre deosebire de licitația organizată cu puține luni în urmă de către Primăria Zalău, la care fostul arbitru nu a mai făcut act de prezență, la licitația organizată de Consiliul Județean Sălaj, în octombrie, Ioan Onicaș a participat prin două vehicule diferite, mărind artificial numărul participanților.

Astfel, în ziua licitației, 13 octombrie 2010, la Consiliul Județean Sălaj au venit să liciteze trei ofertanți, exact atâția cât trebuiau să fie pentru ca licitația să nu fie repetată.

Legea spune că, dacă la o licitație pentru concesionarea unui teren nu se prezintă minimum trei ofertanți, ea trebuie să fie organizată din nou.

Cei doi ofertanți care au reprezentat interesele lui Onicaș, la licitația Consiliului Județean Sălaj, erau firma Onima, la care Onicaș era asociat și administrator, și Asociația „Club Sportiv Onix Zalău”, pe care Onicaș o  înregistrase la Judecătoria Zalău cu patru luni în urmă, în iunie 2010.

În ziua în care a avut loc licitația, pe 13 octombrie, firma Onima a fost reprezentată de Ioan Onicaș personal.

Asociația „Club Sportiv Onix Zalău” a fost reprezentată de cumnatul lui Onicaș, Cosmin Rad – fratele nevestei lui Onicaș (proprietară a 50 la sută din firma Onima).

Întrebat de RISE Project dacă e de părere că procedat onest, aducând la licitație un vehicul economic care să facă doar figurație – Asociația „Club Sportiv Onix Zalău” – Onicaș a replicat: „Este ceva ilegal în asta?”.

Dai 1 ban, dar știi că face

Al treilea participant la licitația organizată pe 13 octombrie 2010 a fost firma Doriflor din Zalău, patronată de Florin Mândruțiu.

Licitația a fost cu strigare. Firma Onima a lui Ioan Onicaș nu a întâmpinat nici cea mai mică opoziție în a o câștiga.

Atât celălalt vehicul cu care arbitrul a participat la această licitație – Asociația „Club Sportiv Onix Zalău” – cât și firma Doriflor au avut, sincron, o atitudine de „mână moartă”.

Asta în condițiile în care pasul de licitare în cazul adjudecării terenului era unul infinitezimal, de 0,01 lei (1 ban)mp/lună – adică 15,8 lei/lună, pentru tot terenul.

Tot ce a făcut Onicaș pentru a câștiga licitația a fost să ofere cu 1 ban mai mult decât prețul de pornire al licitației pentru teren și cu 5 bani mai mult decât prețul de pornire al licitației pentru magazie și șopron.

În final, în urma licitației, prețul total de adjudecare a bunurilor concesionate a „crescut” de la 18.004 lei/an la 18.370 lei/an.

CITIȚI MAI JOS PROCESUL VERBAL AL LICITAȚIEI ORGANIZATE DE CJ SĂLAJ:

„Mai întâi îți căutai sală de nuntă și apoi mireasă”

Florin Mânduțiu, patronul firmei Doriflor –  care, de asemenea, a avut o atitudine de „mână moartă” la licitația organizată de Consiliul Județean Sălaj, este și el jucător de minifotbal.

La data la care a participat la licitație, Mândruțiu era legitimat la echipa „Echinox” și disputa meciuri pe baza „Onix Brădet”, construită de Onicaș în 2005.

Contactat de RISE Project, Mândruțiu a explicat în felul următor atitudinea sa de non combat de la licitație:

„Eu nu doream să concesionez și terenul, ci doar cantina. Când am văzut că nu se poate concesiona doar cantina, ci trebuie conesionate toate bunurile împreună, n-am mai licitat. Mă interesa cantina pentru că îmi doream să fac o sală de nunți. Pe vremea aia, în Zalău nu erau deloc săli de nunți. Trebuia mai întâi să-ți cauți sală de nuntă și apoi mireasă”.

Explicația lui are o consistență redusă.

Consiliul Județean Sălaj scosese la licitație activele respective în scopul clar de a amenaja o bază sportivă la acea adresă, nu o sală de nunți cum spune patronul Doriflor că și-ar fi dorit.

Întrebat de RISE Project dacă a participat la licitație doar de formă, pentru a-l ajuta pe Onicaș să câștige licitația de la prima ei organizare, Mândruțiu a negat. Patronul Doriflor a mai spus că nu este prieten cu Ioan Onicaș, ci doar cunoștință cu acesta.

Cantina a fost lăsată pe dinafară

Interesant este că, deși Mândruțiu a plecat de la această licitație dezamăgit că nu poate concesiona bunurile în mod separat, în cele din urmă, bunurile au fost concesionate separat.

Cu toate că Onicaș a câștigat, la licitația de la CJ Sălaj, și terenul, și magazia, și cantina, în momentul în care a fost redactat contractul de concesiune dintre Onima SRL și CJ Sălaj, trei săptămâni mai târziu, pe 3 noiembrie 2010, cantina nu a mai fost inclusă printre bunurile concesionate.

Eliminarea cantinei dintre bunurile concesionate a fost realizată, din punct de vedere administrativ, prin redactarea unui „act adițional”, datat 3 noiembrie și alipit procesului-verbal al licitației din ziua de 13 octombrie.

Prin acest „act adițional” membrii comisiei de licitație au constatat, retroactiv, că niciunul dintre ofertanți nu propusese pentru cantină un preț mai mare decât cel de pornire și au decis, contrar caietului de sarcini, să nu o mai concesioneze.

Cu toate acestea, i-au concesionat lui Onicaș terenul aferent cantinei, în suprafață de 150 de mp, pentru care acesta oferise cu 1 ban mai mult decât prețul de pornire a licitației.

Cantina era o piatră de moară în ansamblul bunurilor licitate. Redevența aferentă concesionării ei avea cea mai mare pondere în prețul total al concesiunii – 70 la sută – 12.720 de lei / an.

Astfel, în urma „omisiunii” cantinei dintre bunurile concesionate, plata anuală cu care firma lui Onicaș a devenit datoare față de Consiliul Județean Sălaj a scăzut de la 18.370 de lei/an la 5.650 de lei/an.

Despre eliminarea cantinei dintre bunurile concesionate, Onicaș spune : „Eu nu am înțeles de ce au scos și cantina la licitație. Mie nu îmi trebuia cantina, ci doar terenul, magazia și șopronul, fiindcă în magazie și în șopron voiam să amenajez vestiare. Eu nu am cerut (n.r. – cererea depusă la CJ Sălaj pe 20 august)  scoaterea la licitație a cantinei”.

„Sportul Sălăjean”

Firma Onima – prin intermediul căreia Onicaș operează cele două baze de minifotbal din Zalău – a fost înființată în 1998, de către Ioan Onicaș și de soția lui, Maria. Inițial, societatea a avut ca obiect de activitate comerțul cu alimente, băuturi și tutun.

La data la care Onima SRL a fost creată, Ioan Onicaș era, în paralel cu activitatea lui de arbitru asistent în campionatul de fotbal al României, salariat al PECO –fosta rețea a benzinăriilor de stat.

O altă mică afacere în care Onicaș este astăzi implicat constă în editarea publicației „Sportul Sălăjean”. Acest ziar găzduiește, din când în când, editoriale lui Onicaș, din poziția de președinte  al Federației de Minifotbal din România, și ține cronica zilnică a tuturor meciurilor de minifotbal din campionatul „Onix”.

„Sportul Sălăjean” este editat de o societate comercială cu același nume, Sportul Sălăjean SRL, al cărei acționar majoritar este fratele lui Onicaș, Călin Onicaș (38 de ani).

Ionuț Stănescu

CITIȚI ȘI:
Răzvan Burleanu, candidat la șefia FRF, afaceri personale în numele Federației de Minifotbal

Prodan: „M-am dus la DNA cu articolul publicat de RISE Project”

Președintele FRF, Răzvan Burleanu, renunță la o investiție anchetată de RISE Project