Stolojan, despre #PanamaPapers: Ne arată ipocriza sistemului financiar global în toată splendoarea sa

O comisie specială a Parlamentului European investighează modul în care legislația comunitară a fost încălcată de cei care au apelat la paradisuri fiscale fie ca să plătească taxe mai mici, fie să-și ascundă averile obținute ilicit. Investigația a pornit de la scandalul internațional PanamaPapers, masiva scurgere de informații și documente din birourile casei de avocatură Mossack Fonseca.

Europarlamentarul Theodor Stolojan, finanțist și fost premier, explică, într-un interviu pentru RISE Project, ce ar trebui să facă România în acest context, la ce sunt folosite astfel de companii offshore și cum a pierdut bugetul sume importante de pe urma paradisurilor fiscale.

Stolojan susține că românii care au firme și conturi în Panama ar trebui întrebați de Fisc de ce au ales astfel de jurisdicții offshore. În acest context, Stolojan mai spune că România trebuie să-și renegocieze condițiile de evitare a dublei impuneri cu paradisurile fiscale, dând ca exemplu Cipru, unde câștigurile de capital nu sunt impozitate. Astfel, cei care dețin participații în România prin intermediul companiilor cipriote nu plătesc niciun leu impozit atunci când le cedează și obțin câștiguri bănești. Un astfel de caz, nominalizat de Stolojan, este cel al înstrăinării de către Ion Țiriac, via Cipru, a cotei sale din banca care i-a purtat numele în ultimele două decenii.

Theodor Stolojan în Parlamentul European. Foto: Ștefan Micsik / Mediafax Foto

Ați făcut o serie de declarații cu privire la necesitatea declanșării unei anchete în România după dezvăluirile PanamaPapers.

Nu neapărat anchetă, nu știu dacă am folosit cuvântul acesta. Ideea este că toți românii care au apărut în acele liste trebuie întrebați de Fisc de ce și-au deschis acolo conturi și așa mai departe. Unii pot fi foarte legali cu conturile deschise acolo, alții pot avea pur și simplu probleme de evaziune fiscală, care înseamnă deja infracțiune – sau, mă rog, alte lucruri și mai rele. De aceea, nu este vorba doar de România. Și SUA fac același lucru, Marea Britanie, Franța, îi verifică pe toți care sunt acolo, pe liste. Pentru că, discutând despre PanamaPapers – ce a arătat? A dezvăluit pentru prima dată, în toată splendoarea sa, acest fenomen de ipocrizie a unui sistem financiar global și a unui sistem fiscal internațional care pur și simplu ajută la ora actuală indivizi și companii să mute în mod legal veniturile, averile dintr-o țară cu o anumită impozitare mai mare în țări care fie sunt paradisuri fiscale cu nicio impozitare, fie în țări cu impozitări mai mici. În același timp, făcând aceste lucruri, acest sistem financiar și sistem fiscal sigur că îi ajută pe cei care fac operațiuni ilegale, spală bani proveniți din traficul de persoane, de droguri și așa mai departe. Discutăm de două categorii de operațiuni: legale, prin care pur și simplu se speculează diferitele prevederi legale din legislațiile naționale ale unui stat și ale altuia în așa fel încât să se evite plata impozitelor, fie se face pur și simplu evaziune fiscală, care este o infracțiune, fie se fac lucruri și mai grave, precum spălarea de bani negri proveniți din droguri, trafic de persoane și așa mai departe. În momentul în care fiecare țară își verifică cetățenii apăruți acolo poate trage niște concluzii, poate întreba: „De unde aveți veniturile acelea, le-ați declarat în România, dacă nu le-ați declarat, în ce măsură trebuiau impozitate, de unde provin?”. Se pot pune foarte multe întrebări. De ce cetățeni români simt nevoia să-și deschidă un cont în Cipru? Cum s-a întâmplat, ați văzut, cu Hexi Pharma. Aceiași indivizi care gestionau Hexi Pharma în România, cu dezinfectanții diluați, aveau și firmă deschisă în Cipru. Și acum am învățat cu toții de ce poate fi deschisă sau de ce are nevoie un român să-și deschidă firmă în Cipru. Pentru că el practic importa din Germania dezinfectantul cu 8-9 euro litrul, factura se făcea către firma din Cipru, iar aceasta refactura către firma Hexi Pharma din România la un preț undeva de 90-100 de euro litrul. Acest câștig, această diferență e impozitată cu mai nimic și sigur că indivizii care aveau controlul pe firma din Cipru, aceiași care aveau controlul pe firma Hexi Pharma din România, făceau ce voiau cu acei bani. Ce făceau am învățat tot din anchete – mituiau în stânga și-n dreapta în România, fie medici trimiși în concedii, în excursii, fie autorități din spitale pentru a face aceste contracte. Acest sistem se practică, din păcate, și autoritățile fiscale aici sigur că au anumite mijloace de a stăpâni asemenea fenomene dar, din păcate, trebuie să știe de ele. În afară însă de această situație descrisă acum, avem și altă situație la care autoritățile fiscale din România – respectiv ANAF, Ministerul Finanțelor – de fapt ar trebui să acționeze imediat și anume să renegocieze convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate înainte de anul 1989 de România cu o serie de țări, inclusiv cu Cipru, când în România nu erau investiții străine, erau o excepție. Atunci România era interesată ca veniturile obținute la societățile mixte pe care România le avea în afară să nu fie impozitate. A încheiat convențiile de evitare a dublei impuneri, care urmăreau acest scop. Astăzi, însă, ele sunt în defavoarea României. De exemplu, convenția de evitare a dublei impuneri cu Cipru spune așa: atunci când vinzi acțiuni la o firmă din România, dar acțiunile sunt deținute de o firmă din Cipru, câștigurile de capital, câștigul realizat din vânzarea acțiunilor la firma din România, nu se impozitează în România, ci în Cipru, unde este firma care deține acțiunile respective. Or, în Cipru, potrivit legislației fiscale cipriote, câștigul de capital este neimpozabil. Deci această convenție de evitare a dublei impuneri a devenit o convenție de evitare a oricărui impozit, atât în România, cât și în Cipru, asupra câștigurilor de capital. Deci ceea ce eu vă descriu acum sunt operațiuni complet legale.

Moștenirea Țiriac din Panama

În astfel de condiții s-a desfășurat și tranzacția prin care omul de afaceri Ion Țiriac a vândut participația pe care o deținea în cadrul grupului bancar UniCredit.

Așa am înțeles din presă, că Țiriac deținea aceste acțiuni la UniCredit România printr-o firmă din Cipru. Or, el a procedat legal și Fiscul român, ANAF-ul nu a putut impozita nici un euro din câștigul de capital. Situația este perfect legală dar, din păcate, iată, Ministerul Finanțelor nu se pune în mișcare să renegocieze această convenție de evitare a dublei impuneri, nu numai cu Cipru, ci cu multe alte țări. E lucrul pe care îl face India la ora actuala și, fiind o mare putere economică, o face cu o brutalitate greu de imaginat. A făcut-o cu Mauritius – majoritatea firmelor străine care investeau în India investeau prin companii din Mauritius. Și India a renegociat convenția cu Mauritius și recent a renegociat și cu Cipru. În ce sens? Ca orice câștig de capital obținut în India să se impoziteze în India, indiferent unde e localizată firma care deține acțiunile. Cum a reușit cu Cipru? Le-a spus așa: «Dacă nu vreți, eu scot o lege și impozitez cu 30% orice transfer de venituri din India către Cipru. Punct». Și s-a dus echipa Ministerului Finanțelor din Cipru în India să negocieze acolo o convenție care să prevadă anumite termene de realizare, condiții pentru această schimbare. Este exact ceea ce ar trebui să facă și România. Pentru că nu este acesta singurul caz, pomenit de dvs., cu acțiunile la Unicredit. Să vă reamintesc că s-au vândut acțiunile la Rompetrol de către fostul proprietar Patriciu și statul român iarăși n-a putut impozita nimic din câștigul de capital pentru că deținătorul acțiunilor era o firmă înregistrată în Olanda, iar deținătorul acțiunilor din Olanda era iarăși o firmă înregistrată într-un paradis fiscal. Noi discutăm acum de operațiuni care sunt legale, dar care folosesc aceste goluri create în legislațiile fiscale. Folosesc faptul că legislațiile fiscale, nu numai în România, ci în multe alte țări, nu mai sunt în concordanță cu efectele produse de fenomenul globalizării, de circulația liberă a capitalului, a persoanelor. Or, toate aceste sisteme trebuie actualizate și puse în concordanță cu noile realități. Acum, sigur că discutăm și de cazuri de evaziune fiscală, exact cum a fost cazul cu Hexi Pharma, cu veniturile respective, unde e un caz de evaziune pur și simplu, de transfer de prețuri. Aici, deja sunt inițiative la nivel global, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Organizația Națiunilor Unite (ONU). Ideea este ca toate țările din lume să accepte standardele internaționale, au fost elaborate astfel de standarde, pentru transparență în domeniul veniturilor și averilor deținute de cetățeni sau companii în diverse paradisuri fiscale. Bahamas, să zicem, sau Insulele Virgine, să fie obligate să comunice Ministerelor de Finanțe, autorităților fiscale din celelalte țări ale lumii, veniturile, averile înregistrate în aceste paradisuri fiscale. Iar dacă există vreun paradis fiscal care nu dorește să fie transparent în acest sens, atunci se va ajunge la aplicarea a ceea ce SUA deja fac. SUA au emis o legislație care taxează cu 30 la sută orice transfer financiar către un paradis fiscal care refuză să comunice autorităților americane informații privind veniturile realizate de cetățeni americani în zonele respective. Simplu. Și evident că în aceste condiții nimănui nu-i mai convine să nu fie transparent în relația cu SUA. Aici se va ajunge în final. Și mai este un lucru: se cere transparență în ceea ce privește proprietarii, beneficiarii reali ai acestor companii înregistrate în paradisurile fiscale. Ați auzit poate, domnul Țiriac a fost la o emisiune și a spus: «Domnle, eu am și o fundație în Panama prin care gestionez celelalte proprietăți, acțiuni pe care le am prin alte țări. Eu plătesc impozite în fiecare țară așa cum îmi spune legea». Dar am văzut ce înseamnă legal, încă o dată, această convenție privind evitarea dublei impuneri între România și Cipru care înseamnă practic că, la final, câștigul de capital nu mai este impozitat nicăieri. Se cer standarde ca toate țările să accepte să divulge care sunt beneficiarii reali. Pentru că sistemul funcționează astfel: orice cetățean român, ca orice cetățean din lume, își poate înregistra o firmă de exemplu în Panama, să spunem, unde nu plătește decât niște taxe minime, folosind, iată, niște firme de avocați care sunt specializate în așa ceva. Pe urmă, firma din Panama deschide conturi la diferite bănci din lume, din SUA, din Anglia, din Franța, din Germania etc., bănci cum se spune onorabile, prin care fac operațiuni. Dar băncile respective nu mai întreabă cine se află în spatele firmei din Panama. Sigur că se întâmplă nu numai evaziune fiscală, dar cum spuneam și spălări de bani și altele. Băncile, între timp, au avut multe probleme, au plătit amenzi de miliarde de dolari în SUA pentru că organele, autoritățile de stat din SUA au investigat și au ajuns la concluzia că aceste bănci pur și simplu și-au sfătuit clienții, cetățeni americani, cum să ocolească Fiscul din SUA. Deci acțiuni sunt, mai trebuie ca ele să fie duse până la capăt. Din păcate această decizie a Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană, referendumul, a bulversat mass-media, iar scandalul cu PanamaPapers a intrat așa într-un con de umbră. Dar, astăzi, în Parlamentul European și-a început activitatea Comisia Specială de anchetă pentru PanamaPapers, care-și propune să determine în ce măsură legislația europeană a fost încălcată de către aceste operațiuni. Sunt investigații asupra lui Starbucks, Mc’Donalds, Apple, Facebook, chiar în SUA se fac aceste investigații pentru că înainte de PanamaPapers știți foarte bine că a fost scandalul LuxLeaks. Foarte multe companii transnaționale și-au fixat sediul principal în Luxemburg, au obținut niște scrisori de confort fiscal de la autoritățile luxemburgheze pentru a plăti impozite foarte mici. Ele transferau aici profitul, valoarea creată în Anglia, în Germania și așa mai departe, pentru a beneficia de impozitele mai mici. Transferau valoarea în Luxemburg prin diferite mijloace, fie taxe de licență plătite, fie taxe de management, fel și fel de asemenea procedee.

Documente confidențiale: filiera românească din dosarul Luxemburg

O strategie precum cea aplicată de India s-ar putea aplica și la nivelul României, având în vedere că e membru UE?

Categoric. N-are nicio legătură. În sistemul fiscal, puține lucruri sunt reglementate la nivelul Uniunii Europene. Pentru că politica fiscală este atributul lăsat la nivelul fiecărui stat membru, iar orice decizie care privește o temă fiscală la nivelul UE nu poate fi luată decât cu acordul fiecărei țări membre. Deci convențiile de evitare a dublei impuneri dintre România și Cipru, sau Cipru și oricare stat membru, sunt la latitudinea României și a acelui stat membru cum să și le negocieze.

INFECȚII LA SUPRAPREȚ

Ați vorbit de Ion Țiriac și Hexi Pharma. Cunoașteți alte companii sau oameni de afaceri care au apelat la astfel de proceduri?

Să vorbim foarte limpede. În cazul Hexi Pharma, statul român pur și simplu nu și-a făcut datoria. Pentru că el trebuia să urmărească – cei din sistemul sanitar care plăteau 100 de euro litrul de dezinfectant – să intre pe internet să vadă cât naiba costă un litru de dezinfectant. Și atunci ar fi sesizat această anomalie și, prin prețurile de transfer, Ministerul Finanțelor ar fi putut să controleze procesul. Este o amestecătură – nimeni nu oprea proprietarii Hexi să deschidă o firmă în Cipru, însă pentru ceea ce era folosită firma din Cipru era o activitate care ieșea din domeniul legii. În sensul că ei pur și simplu umflau prețul. Era o firmă-căpușă, o firmă-parazit. Iar banii respectivi erau folosiți pentru mituire efectiv în România, ceea ce se pedepsește potrivit legii. În timp ce la Țiriac, el a respectat perfect legislația în vigoare și nu a încălcat nicio lege. Doar că legile, la ora actuală, sunt total în defavoarea statului român.

Acesta este principalul argument invocat de cei cu firme offshore, că este un instrument perfect legal folosit dintr-o serie variată de motive, de la discreție la competitivitate.

Nu este nimic ilegal cu excepția cazului în care banii provin din evaziune fiscală sau din trafic de droguri, de persoane și așa mai departe, iar apoi are loc spălare de bani. Prin urmare lucrurile astea trebuie analizate de autoritățile din fiecare stat unde se află companiile sau cetățenii care au astfel de conturi în străinătate. E legal, nu te oprește nimeni să-ți deschizi conturi în străinătate. Devii ilegal în momentul în care faci evaziune fiscală. Dacă eu, în România, sunt o filială a unei companii transnaționale și vorbesc cu firma-mamă și-i spun: «Ia împrumută-mă tu pe mine cu un milion de euro cu dobândă de 10%, când dobânda pe piață e 4-5%». Atunci am făcut practic un transfer de valoare din România pentru că dobânda pe care o plătesc firmei-mamă se scade, îmi diminuează profitul din România – profit care ar trebui să se impoziteze în România. Aceste lucruri trebuie investigate și văzut în ce măsură nu reprezintă evaziune fiscală sau, mai rău, spălare de bani.

Cine ar trebui să investigheze, la ce nivel de autoritate din România ar trebui să se demareze această anchetă?

Ministerul Finanțelor este cel care urmărește treaba asta și, sigur, în măsura în care constată evaziune sau spălare de bani, mai departe sunt organele care se ocupă de infracțiuni – Procuratura. Dar și Curtea de Conturi poate interveni. Nu uitați că toate companiile de consultanță fac acest lucru, și-au pierdut compasul moral. Toate cele patru mari companii – Deloitte, Ernst &Young, PWC și KPMG – ele cu asta se ocupau. Abia acum au început să-și dea seama că treaba asta nu este în regulă. Știți că o mare bancă din Elveția își deschisese un birou în aeroportul din Zurich. Autoritățile din SUA au constatat că activitatea băncii pe aeroport era pur și simplu de a-i sfătui pe cetățenii americani cum să ocolească Fiscul din SUA. Și pentru asta a plătit. S-a înțeles cu organele de anchetă să plătească o anumită sumă ca să închidă investigația.

A consemnat Elena Dumitru

CITIȚI ȘI:

Moștenirea Țiriac din Panama

Fabrica de firme – secretele financiare ale elitelor mondiale

Toți oamenii lui Putin: rețeaua financiară conectată la liderul rus

Secretele lui Steinmetz (I)

Secretele lui Steinmetz (II): pădurea din Snagov ascunsă în Panama

Rețeaua azeră și banii de la București

Afaceri secrete pentru spioni

China: Marele zid al cenzurii

Elan Schwartzenberg, urmele din Caraibe

Omul care a ascuns aurul din Hunedoara în Insulele Virgine