6/04/2016

Magnatul Ion Țiriac și-a pus toată averea într-o fundație privată din Panama în care este membru și Klaus Mangold, fostul director executiv al gigantului Daimler, producătorul limuzinelor Mercedes. Avocatul lui Țiriac spune că fundația este practic testamentul financiar al omului de afaceri.

6576165-Mediafax_Foto-Alexandru_Hojda_1200

Ion Țiriac / Foto Mediafax Foto, Alexandru Hojda

Klaus Mangold, 73 de ani, fost CEO Daimler. Colecționează funcții de conducere cu aceeași pasiune cu care strânge trofee de vânătoare. A condus concernul DaimlerChrysler timp de opt ani, între 1995 și 2003. Mangold a rămas influent în România și după ce s-a retras de la conducerea Daimler, fiind implicat în consiliul de supraveghere al giganților Metro, Continental, Swarco sau Alstom, cu investiții masive în Carpați.

Ion Țiriac, om de afaceri, 76 de ani. Este gazda permanentă a lui Klaus Mangold pe domeniul său de vânătoare de la Balc și merg împreună la întâlniri oficiale. Țiriac a comercializat în România automobilele produse de corporația Daimler, inclusiv marca Mercedes, încă de la începutul anilor 90. În 2003, afaceristul român l-a cooptat pe executivul german în consiliul de strategie al unei agenții guvernamentale ca să stimuleze investițiile străine în România.

Pe cei doi antreprenori nu îi leagă doar o veche prietenie. Ambii au apelat la casa de avocatură Mossack Fonseca, aflată în centrul scandalului global #PanamaPapers. Documentele arată că Mangold și familia Țiriac sunt membri într-o fundație privată din Panama, fundație care a devenit beneficiarul final al marilor afaceri derulate în România de fostul sportiv.

Fundația offshore care controlează tot

În octombrie 2013, offshore-ul Fieldhurst transferă 6 milioane de euro către firma olandeză Balaclava, conectată în trecut la mai multe firme din imperiul lui Țiriac. Banii pompați de firma din Insulele Virgine erau un împrumut pe termen scurt, fără dobândă, cu scadența pe 30 noiembrie 2013.

În octombrie 2013, offshore-ul Fieldhurst transferă 6 milioane de euro către firma olandeză Balaclava, conectată în trecut la mai multe firme din imperiul lui Țiriac. Banii pompați de firma din Insulele Virgine erau un împrumut pe termen scurt, fără dobândă, cu scadența pe 30 noiembrie 2013.

Angajații casei de avocatură Mossack Fonseca au efectuat, la sfârșitul anului 2009, mai multe modificări în structura de proprietate a unei firme offshore din Insulele Virgine Britanice (IVB) și, respectiv, într-o fundație privată din Panama.

Până atunci, compania Fieldhurst Limited din IVB își putea schimba, teoretic, proprietarii în orice moment, fiind înregistrată în 2003 cu acțiuni la purtător, numai că frații Ion și Rodica Țiriac erau încă din 2004 titularii conturilor deschise de offshore la banca elvețiană UBS. De altfel, sora fostului tenismen figurează în e-mailurile avocaților Mossack Fonseca ca persoană de contact pentru rezolvarea problemelor birocratice în relația cu băncile.

Pe 29 decembrie 2009, cele 50 de mii de acțiuni la purtător ale offshore-ului Fieldhurst sunt anulate, iar noul asociat unic în firmă devine o fundație privată din Panama. The Puma Foundation își schimbase statutul cu câteva zile mai înainte. Astfel, Ion Țiriac figurează ca președinte, iar ca membru este trecut Klaus Mangold, fostul șef al concernului DaimlerCrysler, corporație cu care Țiriac a colaborat încă din primii ani ai tranziției post-revoluționare.

Ceilalți trei membri ai fundației sunt: Rodica Țiriac – sora afaceristului, fiul acestuia – Ion Alexandru Țiriac și Nicolai Mîndrilă – avocatul și partenerul tradițional al fostului tenismen.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Acesta din urmă, Nicolai Mîndrilă, a explicat pentru RISE Project scopul pentru care a fost înființată această entitate. “Puma Foundation este o fundație pentru clauză de moarte. Tot ce înseamnă patrimoniul lui Ion Țiriac se închide în Puma Foundation. Asta înseamnă că orice tranzacție se închide, în final, în Puma Foundation. Fondator unic al fundației este Ion Țiriac. Toți ceilalți care apărem acolo, eu, Rodica Țiriac, Klaus Mangold avem aceeași poziție, membri ai consiliului director, avem atribuții îndeobște după moartea acestuia. Dacă până atunci nu o dizolvă… (n.r.- râde). Acolo se va împărți totul, în funcție de cum dispune în ultima scrisoare beneficiarul în viață. Dispozițiile fundamentale, inclusiv dreptul de veto, le are Ion Țiriac.”

“Beneficiarul final”

Rolul de beneficiar final al fundației Puma în toate afacerile lui Ion Țiriac este cunoscut de autoritățile române cel puțin din anul 2005, atât la nivelul Fiscului, cât și al Băncii Naționale, precum și în băncile comerciale, susține avocatul miliardarului: “S-au făcut toate raportările. În condițiile în care Banca Ion Țiriac, când era Ion Țiriac acționar în bancă, se închidea tot prin Puma Foundation, era firesc să dai cine e beneficiarul final, asta înainte de ultima tranzacție din 2015. (…) Toate companiile lui Țiriac, din Cipru, România, de oriunde în lume, se închid acolo, în Puma Foundation. Relația e directă și ultimul acționar – cu ghilimelele de rigoare – e Puma Foundation. Asta-i structura. Puma Foundation deține tot ce înseamnă Țiriac”.

Nici Ion Țiriac, nici Klaus Mangold nu au răspuns întrebărilor RISE Project pe marginea acestui subiect.

“Mulți copii, o singură clauză”

În final, întrebările trimise magnatului au ajuns tot la avocatul său, Nicolai Mîndrilă. O spune chiar el: “Și vedeți, ați trimis mailul ăla cu soția. N-are nicio soție. Ați scris acolo în mail, cu întrebările. Mi-a trimis secretara lui Țiriac. N-are nicio soție. Rodica nu e soție, e sora lui Ion Țiriac. Nu este căsătorit. Dacă avea soție, poate atunci se putea pune problema altfel din punct de vedere al moștenirii. Fiind copii de la mai multe mame, iar el nefiind căsătorit cu niciuna din mamele acestor copii, d-aia poate că s-a gândit să creeze această fundație cu clauză pentru moarte.”

Spusele avocatului Mîndrilă completează ceea ce Ion Țiriac afirma public încă din toamna anului trecut, anume că se gândește să-și doneze banii unei fundații:  “O să vedeți care este valoarea exactă a averii mele atunci când o să îmi numărați banii și o să fiu cel mai bogat om din cimitir. Atunci o să vedeți. Când am vândut tot sau când s-a terminat. Sau s-ar putea să fac altceva. Să las unei fundații tot!”

Succesorii și consiliul director

În Panama, fundațiile private au un regim drastic de confidențialitate și sunt supervizate, de regulă, de către așa numiții “protectori” care au putere de decizie. La rândul lor, protectorii urmăresc interesul beneficiarilor reali (ex: urmași, rude etc.), iar aceștia pot fi listați ca într-un testament, în funcție de prioritate: dacă X decedează, atunci fiul/fiica Y devine beneficiar.

Avocatul familiei, Nicolai Mîndrilă, nu știe dacă există vreun protector al fundației. Spune însă că toți cei enumerați mai sus – Rodica Țiriac, Klaus Mangold, Ion Ion Țiriac și el însuși – sunt membri în consiliul director al fundației.

La fel, Mîndrilă nu poate comenta nici pe marginea succesiunii efective, dar nu exclude faptul ca moștenitorii imperiului Țiriac să nu fie neapărat membri în consiliul director actual al fundației.

Omul care reprezintă corporațiile germane

Klaus Mangold, personajul-surpriză din fundația lui Țiriac, face des vizite în România. Săptămâna trecută, el a fost primit de premierul Dacian Cioloș la Palatul Victoria ca reprezentantul unei delegații de afaceri germane. Mangold a mers la întâlnire cu doar trei zile înainte de primele dezvăluiri din dosarul #PanamaPapers, cea mai mare scurgere de informații financiare din istorie.

Premierul Dacian Cioloș s-a întâlnit cu o delegație germană condusă de Klaus Mangold pe 31 martie 2016 / Foto: gov.ro

Premierul Dacian Cioloș s-a întâlnit cu o delegație germană condusă de Klaus Mangold pe 31 martie 2016 / Foto: gov.ro

Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al premierului, ne-a declarat că întâlnirea din 31 martie a avut loc la inițiativa unor reprezentanți ai mediului german de afaceri. “Ei au considerat că domnul Klaus Mangold poate reprezenta interesele lor comerciale și că poate gestiona întâlnirea. Pe lângă domnul Mangold, la întâlnire au fost prezenți reprezentanți ai Daimler, Continental, SAP, Schaeffer. S-a discutat despre dezvoltarea afacerilor lor în România, domnul Mangold fiind considerat un bun cunoscător al mediului de afaceri de aici.”

Patru zile mai târziu, Daimler a inaugurat la Sebeș o nouă fabrică, iar visul declarat al lui Ion Țiriac de a vedea un Mercedes “made in România” a mai făcut un pas spre realizare. Din fotografiile de grup postate pe site-ul Guvernului lipsește însă omul de afaceri român, care de această dată n-a participat la eveniment. În trecut, însă, fostul tenismen l-a însoțit pe Mangold la alte întâlniri cu premierii români.

Relații și interese financiare

The Puma Foundation este implicată, printr-o filieră cipriotă, în grupul Țiriac. Legătura e dovedită de un raport al UnicreditȚiriacBank din 2014, document care prezintă companiile conectate la holdingul miliardarului.

Numele intermediarului este Abacus (Cyprus) Limited și, pe hârtie, firma aparține unor consultanți din insula mediteraneană care oferă servicii de tip offshore la nivel global, pe modelul avocaților panamezi de la Mossack Fonseca. Documentele din Cipru, obținute de RISE Project, arată o structură complicată de proprietate, la nivelul anului 2014 – perioada pe care o acoperă raportul băncii.

Filiera offshore

Pe scurt, schema arată așa: Abacus (Cipru) Limited deține astfel 99,99 la sută din Țiriac Holdings Limited (Cipru), iar restul este listat în dreptul filialei austriece UniCredit – ca acționar mărunt. La rândul ei, Țiriac Holdings Limited (Cipru) controlează Vesanio Trading Limited (Cipru), offshore-ul final din acționariatul băncii UnicreditȚiriac, reprezentat în trecut de Ion Ion, fiul magnatului.

Filiera offshore mai arată că fundația tandemului Țiriac-Mangold era implicată indirect în a cincea bancă din România. Vesanio Trading Ltd. (Cipru) renunță la pachetul de 20 la sută din bancă în iunie 2015, când grupul Țiriac iese oficial din acționariatul băncii la capătul uneia dintre cele mai tranzacții financiare de pe piața autohtonă. Grupul Țiriac cedează, în total, 45 la sută, adică și participația pe care o controla prin firma olandeză Redrum International. Valoarea tranzacției vehiculată la acel moment a fost de peste 700 de milioane de euro.

În mai 2015, cu puțin timp înainte de tranzacția cu grupul bancar italian Unicredit, fundația lui Țiriac se lansează rapid, ca unic asociat, într-o altă companie offshore, Lionpavi Investments din Panama, potrivit documentelor scurse din baza de date Mossack Fonseca.
Aproape concomitent, holdingul Țiriac renunță și la acțiunile din compania Metro România, cedându-le grupului german în schimbul a 70 de milioane de euro. Klaus Mangold a fost unul dintre membrii consiliului de supraveghere al grupului-mamă, Metro AG, până în anul 2013.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

UPDATE (9 IUNIE 2016) Ion Țiriac a declarat după publicarea articolului RISE Project: (…)Fiecare plăteşte taxele acolo unde face banii. (…) A, dacă faci evaziune fiscală este altceva. În Islanda probabil că nu ai voie să ai conturi în afara ţării. În România ai voie. Declar cât profit fac şi ăia 16 la sută îi dau la stat”. Potrivit legii, nu doar profitul brut este impozitat în România cu 16 la sută, ci și câștigurile de capital, adică banii obținuți din vânzarea de acțiuni.

Andreea Paul, deputat PNL, a interpelat ulterior Ministerul Finanțelor cu privire la impozitele pe care statul român le-a încasat din tranzacția Țiriac – Unicredit, dar și în cazul Dinu Patriciu-KazMunaiGaz, adică vânzarea acțiunilor Petromidia din anul 2007. Ministerul Finanțelor i-a răspuns că nu poate face public aceste informații din cauza secretului fiscal.

Andreea Paul ne-a spus însă că statul român nu a încasat niciun leu din cele două tranzacții: “România a încasat zero lei din impozitele pe câștigurile de capital la vânzarea rafinăriei Petromidia către KazMunaiGaz și a participației Țiriac Holdings către Unicredit, din informațiile pe care le dețin, acestea fiind doar două exemple de eludare a legislației de impunere fiscală românească prin intermediul paradisurilor fiscale. Concret, este vorba de tranzacții cu active românești făcute prin companii din Antilele Olandeze și prin Cipru, evitându-se astfel plata taxelor și impozitelor cuvenite românilor, adică la bugetul țării. (…) La interpelarea parlamentară pe care am depus-o pe marginea acestei teme, Ministerul Finanțelor Publice a refuzat să recunoască oficial acest adevăr, apelând la argumentul ‘secretului datelor’ cu privire la aceste informații, dar nu au aplicat același articol din lege când a făcut publică lista datornicilor fiscali la bugetul statului român”.

Deputatul susține că România este obligată să-și revizuiască acordurile  de evitare a dublei impuneri cu paradisurile fiscale: “Multe guverne ale lumii iau in calcul acest lucru după explozia dosarelelor Panama. Comisia Europeană însăși recomandă azi impozitarea companiilor în țara unde se desfașoară activitatea economică efectivă, dar până la dosarul Panama nu a existat nicio brumă de intenție serioasă pentru a bloca funcționarea paradisurilor fiscale pe unde se exportau profiturile din statele membre, iar România nu a facut excepție”. 

RISE Project a solicitat Ministerului Finanțelor un răspuns oficial privind impozitarea câștigurilor de capital în cazul Unicredit și, respectiv, Metro, ambele tranzacții derulate de Ion Țiriac prin companii cipriote. Reprezentanții ministerului ne-au comunicat: “(…) În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informaţiilor de care a luat cunoştinţă ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu (…)”.


Întâlniri cu Putin

Mangold a intrat în consiliul de supraveghere al Metro AG în aceeași zi, 22 mai 2003, cu Wulf Bernotat, un alt executiv german cu multe funcții de conducere la activ. Pozițiile de CEO și președinte al consiliului de administrație al gigantului energetic EON rămân cele cu care acesta din urmă este identificat cel mai des. Wulf l-a însoțit pe Mangold în repetate rânduri la Moscova, unde au avut întâlniri cu Vladimir Putin și Dmitri Medvedev.

Cooperarea pe această axă a culminat în 2005, când Wulf Bernotat a semnat, în prezența lui Putin, acordul dintre E ON, BASF și Gazprom pentru construirea gazoductului Nord Stream, care leagă Rusia de Germania și aduce anual 22,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc în Europa.

Tot în 2003, Bernotat a intrat și în consiliul de supraveghere al grupului de asigurări Allianz, care a venit pe piața românească tot printr-un parteneriat cu Ion Țiriac. Astăzi, Wulf Bernotat este vicepreședinte al consiliului de supraveghere a asiguratorului.

Interesele tandemului Țiriac-Mangold sunt vizibile și în filialele Allianz din România. Offshore-ul Vesanio Trading Ltd. (Cipru) a rămas cu o participație importantă în grup după tranzacția cu italienii. În Allianz-Țiriac Asigurări, offshore-ul cipriot reprezentat de Țiriac-junior deține aproape 45 la sută, și, mai departe, e implicat în fondul grupului de pensii private.

Cele două activități financiare generează încasări anuale de peste 1 miliard de lei pentru Allianz- Țiriac.

În prezent, Mangold este consul onorific al Federației Ruse în landul german Baden-Württemberg și călătorește frecvent la Moscova pentru a-și coordona afacerile, după cum declară. (n.n.- în varianta ințială, Klaus Mangold a fost prezentat consulul onorific al Germaniei în Federația Rusă. Regretăm eroarea.)

182039-Mediafax_Foto-Catalina_Filip_1200

Adrian Năstase, flancat de Klaus Mangold (stânga) și de Ion Țiriac, oamenii care trebuiau să stimuleze economia / Foto: Mediafax Foto, Cătălina Filip

Decorat în România

Klaus Mangold a prins rădăcini și la noi. În noiembrie 2004, Ion Iliescu l-a decorat pe Klaus Mangold. Neamțul tocmai părăsise atunci consiliul director de la Daimler și a fost cooptat în board-ul Consiliului de Strategie pentru Atragerea Investitorilor Străini – o structură creată de guvernul Năstase pentru atragerea capitalului extern în economia românească. Șeful noului consiliu guvernamental era chiar Ion Țiriac.

Elena DUMITRU, Daniel BOJIN

CITIȚI ȘI

Stolojan despre PanamaPapers: Ne arată ipocrizia sistemului financiar global în toată splendoarea sa

 

Ai citit această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Documentele #PanamaPapers au fost obținute de către Süddeutsche Zeitung de la o sursă anonimă. Publicația germană a oferit datele organizației International Consortium for Investigative Journalism care a cooptat RISE Project în acest proiect.

Comenteaza acest articol