Rise Project Mai întâi, prețul pentru noul sediu al procurorilor antimafia a fost stabilit la 6,2 milioane de euro.
Apoi, o ofertă primită din senin pentru vânzarea unui clădiri-schelet cu un preț de aproape trei ori mai mare a schimbat totul. Oferta a fost îmbrățișată rapid de Daniel Horodniceanu, procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) de la acel moment.
Clădirea-șantier a fost cumpărată, în final, cu peste 17 milioane de euro.
Ne-a costat cu 5 milioane de euro mai mult decât evaluarea de la momentul tranzacției.
Achiziția nu a fost transparentă și nici nu a respectat procedura internă, susține Curtea de Conturi.
Noul sediu DIICOT a fost un șantier mulți ani, iar inaugurarea lui a avut loc în septembrie 2022. Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
SEDIUL CENTRAL
„Eu sincer nu văd nicio fraudă, iar dumneavoastră mă întrebați pe mine de parcă eu aș fi un artizan acolo”, ne spune la telefon procurorul Daniel Horodniceanu, fostul șef al DIICOT, direcția centrală care investighează grupările de crimă organizată și operațiunile lor de spălare de bani.
Ne-a sunat după ce i-am trimis întrebări punctuale despre achiziția noului sediu al DIICOT, inaugurat anul trecut. A considerat că întrebările noastre sunt malițioase și că îl supunem unui interogatoriu.
Clădirea a fost cumpărată încă din 2017, când era doar un șantier.
„Deci, dacă vreți un răspuns mergeți pe documente, sincer nu țin minte, nici dumneavoastră nu cred că țineți minte ce-ați făcut acum șase ani”, adaugă Horodniceanu, astăzi vicepreședintele Consiliului Suprem al Magistraturii.
Daniel Horodniceanu, fostul șef al DIICOT. Inquam Photos / George Calin
Documentele arată însă că fostul procuror șef antimafia a fost principalul artizan al schemei imobiliare care ne-a costat cu 5 milioane de euro mai mult decât era evaluat imobilul la momentul achiziției.
Tranzacția imobiliară a fost decisă în doar câteva ore, în urmă cu șase ani, într-o după-amiază de decembrie. În cele câteva ore, procurorul Daniel Horodniceanu și oamenii din subordine au vizionat proprietatea, au verificat-o și au negociat prețul.
Curtea de Conturi a verificat apoi întreaga achiziție și a constatat că procedura internă nu a fost transparentă și că are mai multe probleme, dar nu s-a mai întâmplat nimic apoi.
Strada Sfânta Vineri nr. 33, București. Aproape o sută de procurori merg zilnic la noile birouri din spatele Tribunalului București ca să investigheze grupările de crimă organizată.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) s-a mutat acolo abia anul trecut, deși achiziția fusese decisă la foc automat cu cinci ani în urmă.
Am descoperit că tranzacția imobiliară ne-a costat cu 5 milioane de euro mai mult decât evaluarea inițială.
Cum s-a întâmplat?
Daniel Horodniceanu, șeful DIICOT de la acel moment, a făcut primele demersuri pentru achiziția noului sediu la finalul lui 2016.
Direcția antimafia funcționa de doi ani într-o clădire închiriată cu 56.500 euro pe lună, în apropiere de Calea Victoriei.
Prețul chiriei era indexat anual și plătit către Piraeus Bank Romania SA, cea care deținea imobilul. Dar spațiul (5649 de metri pătrați) devenise neîncăpător, în 2016, când șefii DIICOT, vor să suplimenteze schema de personal.
Așa a apărut prima notă de fundamentare pentru achiziția unui nou sediu.
Cum a crescut prețul. Cei trei procurori din conducerea instituției urmau să aibă birouri de câte 50 de metri pătrați fiecare, cam cât un apartament cu două camere.
Anul următor, în martie 2017, Augustin Lazăr, la acel moment procurorul general al României, a primit de la DIICOT o nouă notă de fundamentare, similară cu prima. Augustin Lazăr a aprobat, în luna următoare, achiziția unei clădiri de două etaje cu prețul de 6,2 milioane de euro.
Suprafața necesară structurii antimafia era estimată la 3500- 3800 de mp.
După aproape trei luni, în iulie, DIICOT primește singura ofertă care a lăsat urme în actele oficiale ale instituției.
Art Diamond Real Estate SRL, o firmă cu capital israelian, a propus o clădire de 12 etaje, cu peste 10.000 de mp, la un preț de 18,5 milioane de euro plus TVA.
Era chiar construcția de pe strada Sfânta Vineri din București.
Până spre finalul anului 2017, procedurile de achiziție stagnează, dar pe 11 decembrie pe masa procurorului general al României apare cea de-a treia notă de fundamentare. Clădirea propusă acum se mulează perfect pe singura oferta primită cu câteva luni mai devreme: 12 etaje și un cost aproape triplu față de cel estimat inițial. Augustin Lazăr o aprobă, iar singura ofertă scrisă primită de DIICOT devine validă.
Am descoperit că în cele trei note de fundamentare au fost strecurate argumente nereale.
Solicitările care n-au avut loc. Reprezentanții DIICOT pretind în aceste documente că au încercat să rezolve problema sediului structurii centrale încă din perioada 2010-2014. Ar fi solicitat în acei ani oferte pentru potențiale spații de la Primăria Municipiului București, Administrația Patrimoniului Protocolului de stat (R.A.A.P.P.S.) și Ministerul Apărării Naționale, dar că „răspunsurile primite au fost negative sau au constituit soluții de neacceptat (suprafețe sub necesar sau poziționare la periferie)”, potrivit notelor de fundamentare.
Cele trei instituții au transmis, însă, la solicitarea RISE, că nu au primit astfel de cereri de la DIICOT.
Daniel Horodniceanu: Bine, acuma, sincer, parcă m-aș crede mai mult pe mine sau pe cei care erau înaintea mea acolo. (…) dacă Primăria Municipiului București nu găsește documentul și el va fi găsit după ce veți publica materialul ? (…) Sau nu știu. Întreb, nu știu, poate aveți dreptate.
Reporter: Domnule Horodniceanu, sunt trei instituții ale statului, Primăria Municipiului București, RAPPS-ul și Ministerul Apărării. Niciuna n-a găsit niciun document. (…) Sunt adrese oficiale pe care aceste instituții le-au făcut către noi.
Daniel Horodniceanu: Bine, am înțeles.
Tot notele de fundamentare mai arată că reprezentanții structurii antimafia au diminuat din pix suprafața clădirii închiriate, unde își aveau încă sediul. În contractul de închiriere, construcția are suprafața 5649 de mp utili, iar în notele de fundamentare „suprafața utilă este de aproximativ 3400 de mp”.
Dar achiziția a fost realizată totuși.
După două zile de la aprobarea ultimei note de fundamentare, conducerea DIICOT este gata pentru achiziție.
Pe 13 decembrie 2017, totul se întâmplă la foc automat. Durează doar câteva ore.
Două comisii diferite, dar aceleași persoane. Se înființează astfel două comisii: una pentru întocmirea procedurii interne de achiziție și alta pentru evaluare și negociere.
La ora 14:00, comisia de evaluare deschide singura ofertă primită, cea care venise de la firma Art Diamond cu câteva luni mai devreme, mai exact în iulie 2017. Se propune vizionarea imobilului pentru a stabili dacă îndeplinește toate cerințele tehnice și, în aceeași zi, oamenii se și deplasează pe strada Sf. Vineri 33.
Cei patru oameni din comisie se întorc la birou și evaluează oferta cu 99 de puncte din 100. Compania Art Diamond SRL este declarată câștigătoare. În alt loc din București, asociații companiei se întâlnesc ca să aprobe vânzarea terenului și a clădirii.
Tot în aceeași zi, DIICOT îi invită pe reprezentanții firmei la o întâlnire pentru a negocia prețul și clauzele.
Doar câteva ore. Altfel spus, de la ora 14:00 până la 17:00, comisia a avut timp să treacă prin toate documentele depuse de Art Diamond SRL, să vizioneze clădirea și să observe dacă respectă cerințele din caietul de sarcini. Reprezentanții firmei au fost invitați în aceeași zi, până la 17:00, la negocieri.
Practic, în doar câteva ore, achiziția de peste 17 milioane de euro a fost rezolvată.
L-am întrebat pe Daniel Horodniceanu cum explică faptul că inițial achiziția pentru noul sediu al DIICOT a fost aprobată cu un preț de 6,2 milioane de euro pentru ca, în final, să ajungă la o valoare de 17 milioane de euro.
Daniel Horodniceanu ajunge la ședința de constituire a CSM, în Bucuresti, pe 5 decembrie 2022. Inquam Photos / Octav Ganea
Daniel Horodniceanu: „Păi sigur că da! Noi la momentul ăla plăteam niște bani pe o clădire mult mai mică în care lumea stătea înghesuită. Sunt niște normative la dosarul clădirii. (…) Eu cred că asta e o realizare foarte bună, e singura clădire luată în 33 de ani (…) Dacă s-ar vinde acuma probabil că e cel puțin dublu. Dacă tot e vorba de banul public și de interesul public. Deci ar trebui probabil vândută și banii să se dea înapoi și cu asta basta, cel mai simplu. Și ar fi toată lumea mulțumită, inclusiv dumneavoastră.”.
Reporter: Deci în primele două note de fundamentare era exprimată nevoia unei clădiri de maxim 3800 mp, cu un preț de 6.2 mil de euro. După ce DIICOT a primit oferta aceea de la Art Diamond, brusc, în a treia notă de fundamentare, era nevoie de 10.000 mp, cu 17 mil de euro. Nu s-au schimbat nevoile între timp.
Daniel Horodniceanu: Am înțeles. Dacă îmi aduc eu foarte bine aminte, cred că urmau să mai intre în clădirea DIICOT-ului, dacă v-ați uitat pe proiect să vedeți, încă vreo 150 de oameni, cred, în plus. De la poliția judiciară și niște specialiști.
Reporter: Doar că această schimbare prin acele ordonanțe de urgență prin care intrau mai mulți polițiști practic în acest braț operativ al DIICOT-ului, acele argumente sunt folosite în toate cele trei note de fundamentare. În a treia notă, în care e nevoie de 10.000 mp …
Daniel Horodniceanu: Vedeți că dumneavoastră știți mai multe decât mine, eu nu mai știu. Eu știu doar o singură notă de fundamentare, probabil că celelalte au fost după ce am plecat eu sau nu, nu știu.
Reporter: Au fost făcute în timpul dumneavoastră.
Daniel Horodniceanu: Toate trei? Și după nu s-a mai făcut niciuna, sau s-au mai făcut prin 2020, 2021? … Acolo e o descărcare făcută de Curtea de Conturi, dacă îmi aduc bine aminte, iarăși nu țin minte exact.
Reporter: Este și un raport al Curții de Conturi care zice că achiziția nu a fost făcută transparent.
Daniel Horodniceanu: N-a fost transparent. În regulă. Și care… Bun, păi scrieți treaba asta.
Reporter: Și că, de exemplu, câștigătorul a fost anunțat înainte de termenul de depunere a ofertelor.
Daniel Horodniceanu: Hm.
Reporter: Că numirea comisiilor s-a făcut cu încălcarea procedurilor interne. Practic, ceea ce spune Curtea de Conturi este că DIICOT nu și-a respectat propria procedură internă de achiziție.
Daniel Horodniceanu: Așa, am înțeles. Și ce-ar trebui făcut?
Augustin Lazăr, procurorul general care a aprobat notele de fundamentare, ne-a declarat: „Nu am simțit nicio clipă că cineva din Ministerul Public ar fi vrut să facă vreo fraudă, prezumția fiind de onestitate profesională. Dacă mi-ar fi fost mereu teamă că procurorii ar putea comite infracțiuni nu mai lucram nimic în Parchetul General. Iar acolo sunt multe de făcut. (…) Daniel Horodniceanu, ca tânăr procuror șef energic și onest, a vrut să lase rezolvate, în Direcție, după mandatul lui, câteva probleme care erau și priorități ale întregului Minister Public. A făcut demersuri să asigure, prin legea DIICOT, brațul operativ al Poliției Judiciare, și-a dorit achiziționarea unui sediu funcțional pentru Direcție, iar a treia prioritate era reprezentată de apărarea legilor justiției. „
La momentul achiziției clădirii de birouri din strada Sfânta Vineri, structura centrală a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism avea 230 de angajați, dintre care 102 procurori.
Acum are 283 de angajați, dintre care zece procurori au fost detașați sau delegați la alte instituții, iar opt polițiști lucrează la serviciile teritoriale din țară.
Practic, la acest moment, structura antimafia are cu 53 de angajați mai mult ca în 2017, când a fost semnat contractul pentru noul sediu.
DIICOT a fost înființată în anul 2004 și funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instituția are o structura centrală în București, 14 servicii și 26 de birouri teritoriale specializate în combaterea și investigarea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.
Cei patru oameni din DIICOT care au decis achiziția sunt: Daniel Constantin Horodniceanu, procuror șef și președintele comisiilor, Ioana Bogdana Albani, procuror șef adjunct, Viorel Mureșan, manager economic, și Claudia Leonte, consilier juridic în cadrul direcției.
Daniel Constantin Horodniceanu este procuror de 24 de ani, timp în care a profesat cel mai mult la Iași. A condus DIICOT timp de patru ani, iar la începutul acestui an a devenit vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii. În prezent, Inspecția Judiciară face verificări în legătură cu modul în care Horodniceanu s-a comportat cu un echipaj de poliție care l-a oprit în trafic și căruia i-a spus, printre altele: „(…)Nu văd cum ați putea să aveți tupeul ăsta cu un procuror care a condus structura de crimă organizată a țării ăsteia! (…)”.
Viorel Mureșan s-a pensionat anul trecut, dar a fost managerul economic al DIICOT timp de peste 15 ani. Curtea de Conturi a descoperit că Mureșan a primit, ca manager economic, peste 300 de mii de lei, bani necuveniți, în perioada 2018 – 2021. Nu a răspuns întrebărilor noastre până la ora publicării materialului.
Ioana Bogdana Albani a intrat în magistratură în 1997. În vara lui 2016 a devenit procuror şef adjunct al DIICOT pentru o perioadă de trei ani. Anul acesta a candidat, fără succes, pentru funcția de șef al Direcției antimafia. Albani nu a dorit să comenteze pe marginea achiziții sediului.
Claudia Leonte este consilier juridic la DIICOT de cel puțin 14 ani. Ea a făcut parte din cele două comisii prin care s-a realizat achiziționarea noului sediu de pe str. Sfânta Vineri și este una dintre semnatarele contractului. Nu a putut fi contactată până la ora publicării.
Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
În apropierea Crăciunului, pe 20 decembrie 2017, Guvernul Tudose aprobă cumpărarea clădirii.
DIICOT semnează contractul după o săptămână, pe 27 decembrie 2017, și cumpără astfel o clădire-șantier de la Art Diamond Real Estate SRL.
Pentru darea în funcțiune a noului sediu a mai fost nevoie de cinci ani, deși procedura de achiziție s-a realizat în doar câteva ore.
Documentele arată că dezvoltatorii au finalizat clădirea abia după ce au primit banii de la instituția publică.
În ziua semnării contractului, pe 27 decembrie 2017, DIICOT a făcut și prima plată, când clădirea era doar un schelet cu șapte etaje. Au mai trecut cinci ani până să fie gata, iar ultima plată a fost făcută în decembrie 2022, la scurt timp după ce a fost inaugurat noul sediu.
Am întrebat-o pe Valeria Tudora, consultant în achiziții publice, dacă tranzacția realizată de DIICOT este o practică uzuală a instituțiilor noastre:
„Am întâlnit cazuri în care o autoritate a avut nevoie de un sediu și a ridicat o clădire de la zero, exact cum i-a trebuit, sau a cumpărat un imobil aproape finalizat, partea de compartimentare rămânând să fie executată după cumpărare. Dar, să cumperi un schelet e total neproductiv. Nu am văzut contractul de cumpărare, dar conform notei de fundamentare ce stă la baza hotărârii de guvern, trebuiau să cumpere o clădire funcțională sau care să fie funcțională într-un termen cât mai scurt”.
Achiziția noului sediu a creat divergențe între DIICOT și Parchetul General, care superviza plățile din contract, potrivit informațiilor obținute de RISE din interiorul direcției antimafia.
„Nu au mai vrut (n.r. cei din Parchetul General) să dea avize pentru că achiziția sediului ridica probleme. Terenul de sub clădire era mai scump decât alte terenuri din aceeași zonă.”, susțin sursele noastre.
Dar un detaliu din contract arată o altă problemă.
„(…). Era o chestiune și cu autorizația de construire, pentru că, prin contract, noi trebuia să intervenim la primărie. Sună a trafic de influență”, adaugă sursele noastre.
Iar clauza din contract arată așa:
„Vânzătorul va depune documentația necesară pentru obținerea Autorizației de Construire Finală la autoritățile competente, iar Cumpărătorul (n.r. DIICOT) îi va furniza suportul rezonabil Vânzătorului în procesul de depunere și obținere a acestei Autorizații de Construire Finală. Cumpărătorul va încheia și semna în scopul obținerii Autorizației de Construire Finale, orice declarații, contracte, consimțământuri, aprobări sau documente necesare sau cerute de autoritățile competente.”
Am descoperit și că autorizațiile de construire au fost investigate de DNA în 2019, la doi ani după semnarea contractului de achiziție. Procurorii au verificat atunci documentele care au stat la baza ridicării imobilului de 12 etaje. Dosarul penal a vizat doar fapte, nu persoane, și a fost clasat în 2021.
Am mai descoperit însă că două proprietare ale terenului vecin au dat în judecată Art Diamond Real Estate SRL și Primăria Sectorului 3, în 2016, solicitând suspendarea autorizațiilor de construire.
Cele două femei au susținut că le-a fost îngrădit accesul la propriul teren și că fundația clădirii a fost edificată, în parte, pe proprietatea lor. Au renunțat apoi la proces și au vândut, în final, lotul lor de pământ chiar către firma cu care s-au judecat.
CE SPUNE CURTEA DE CONTURI
Inspectorii Curții de Conturi au verificat, în 2018, modul în care DIICOT a dobândit clădirea de birouri și a descoperit mai multe probleme. Raportul lor arată că au fost încălcate normele interne de achiziție.
Instituțiile publice pot cumpăra, potrivit legii, imobile fără să organizeze o licitație publică, astfel că DIICOT și-a stabilit o procedură internă, iar Procurorul General a aprobat-o. Procedura trebuia să fie una transparentă și să permită participarea mai multor competitori, însă în realitate lucrurile s-au desfășurat altfel.
DIICOT „nu a asigurat transparența procedurii achiziției, contrar prevederilor art.7 din Procedură care menționează afișarea anunțului privind intenția de cumpărare la sediul autorității contractante, cât și publicarea pe site-ul propriu a anunțului de intenție” , au scris inspectorii de la Curtea de Conturi în raport.
În plus, deși ofertele puteau fi depuse până în 20 decembrie 2017, DIICOT a hotărât de la cine să cumpere sediul cu o săptămână mai devreme.
Singura ofertă din dosarul de achiziție, cea declarată câștigătoare, depusă în iulie de Art Diamond Real Estate SRL, era în sine problematică pentru că ajunsese la DIICOT cu mult înainte ca procedura de achiziție să înceapă, mai susține raportul de control.
Nici numirea celor două comisii care s-au ocupat de achiziție nu a respectat procedura, potrivit Curții de Conturi, care mai susține, printre altele, că doi membri (Viorel Mureșan și Claudia Leonte) nu îndeplineau cerințele din procedură: „ (…) se aflau în relații de subordonare ierarhică față de Procurorul-șef al DIICOT”.
Inspectorii au mai descoperit că nu există nicio dovadă de negociere a prețului, iar DIICOT a acceptat din start reducerea pe care a propus-o firma, de la 18.500.000 euro la 17.000.000 euro, plus TVA.
Prețul final era cu mult mai mare decât valoarea de piață a clădirii. Conform raportului de evaluare realizat în decembrie 2017, la momentul achiziției, imobilul era estimat la aproape 12 milioane de euro, adică cu 5 milioane mai puțin.
În pofida neregulilor constatate de Curtea de Conturi, nu s-a mai întâmplat nimic.
CEI CARE AU CÂȘTIGAT
Terenul pe care stă astăzi clădirea DIICOT a aparținut, în trecut, comunității evreiești. Până în 1986, când clădirea a fost demolată de comuniști, acolo a funcționat o grădiniță și o școală de băieți.
A trecut în proprietatea Fundației Caritatea, în 1999, după ce aceasta a fost declarată succesoarea în drepturi a comunității evreiești, printr-o ordonanță de urgență emisă de guvernul Ciorbea.
La opt ani de la retrocedare, Fundația Caritatea a vândut terenul companiei Art Diamond Real Estate SRL cu 1,37 milioane de euro.
Pentru tranzacție, în 2007, firma a luat un împrumut de 1,4 milioane de euro de la o persoană fizică. Cel care a dat banii este Keshev Amir, un cetățean israelian cu afaceri imobiliare în Ungaria și România, care a devenit și asociat în companie. A dobândit astfel și dreptul de a decide achiziția și proiectul imobiliar de pe strada Sfânta Vineri. În prezent, este unul dintre cei trei administratori ai companiei. Keshev Amir, 54 ani, a mai făcut parte din consiliul de administrație al Clubul de fotbal Maccabi Netanya din orașul lui natal, care are ca logo un diamant.
Ehud Amir, 53 de ani, a ajuns în 1996 în Ungaria, lucrând ca auditor și consultant imobiliar pentru KPMG, iar ulterior s-a lansat în proiecte imobiliare, fiind implicat în afacerea „Curtea Gojdu” – o serie de imobile din centrul istoric al Budapestei vândute de administrația locală în anii 2000. Casele au fost construite de fundaţia înfiinţată de avocatul Emanuil Gojdu în secolul XIX. După anii ’90, clădirile au fost vândute de autoritățile din Budapesta. Moștenirea Gojdu a fost, ani la rând, motiv de dispută între România și Ungaria.
Ohad Yannay, 63 de ani, cel de-al treilea administrator al companiei, s-a născut în Olanda și este cetățean american. În SUA, numele lui apare conectat de mai multe companii ce activează sau au activat în zona de imobiliare.
În prezent, Art Diamond Real Estate are ca asociați majoritari trei firme din Ungaria, nu are angajați și a înregistrat pierderi de aproape 2.4 milioane de lei în 2022. Am încercat să luăm legătura cu oamenii care dețin compania prin intermediul avocatei care a gestionat procesul pentru înființarea companiei lor în România, dar aceasta nu a răspuns până la data publicării materialului.
Notarul și managerul. Actele prin care DIICOT a cumpărat clădirea de pe strada Sfânta Vineri din București au fost perfectate de notarul Doru Crin Trifoi.
Doru Crin Trifoi (73) a fost procuror înainte de ’89, iar la începutul anilor 2000 a fost secretar de stat în ministerul Justiției, pe vremea guvernului Năstase.
Nu a dorit să comenteze pe marginea actelor încheiate de DIICOT în biroul lui.
În 2007, DNA l-a cercetat pe Trifoi pentru că ar fi intervenit pe lângă procurorii din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Le ceruse să-l elibereze pe fostul boxer Mihai Lauruc, arestat preventiv pentru înșelăciune. La vremea respectivă a fost pus în libertate, după intervenția fostului secretar de stat. După un an, procurorii anticorupție au dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Doru Trifoi.
Ani mai târziu, Trifoi a fost din nou urmărit penal după ce a fost dat în judecată pentru că ar fi autentificat o procură falsă. În 2017, procurorii au decis că faptele nu există și au clasat plângerea. Notarul Trifoi a mai avut probleme și cu Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Încheiase două contracte de vânzare cumpărare, un contract de împrumut și un act de partaj voluntar cu plata în numerar, cu valori mai mari de 15.000 de euro. Trifoi nu le-a raportat și a fost amendat cu 10.000 de lei în 2016. S-a dus însă în instanță, iar judecătorii de la Tribunalul București au anulat amenda, pentru că fapta era prescrisă.
Înainte să parafeze actele pentru DIICOT, notarul Trifoi încheiase acte și pentru Viorel Mureșan, managerul economic al structurii antimafia și membru în comisiile care au decis achiziția noului sediu.
Mureșan a fost la biroul notarial încă din mai 2015, când a vândut unei persoane fizice un apartament într-un bloc vechi din sectorul 5. A primit atunci 55.000 de euro, în numerar. Nu a menționat tranzacția în declarația de avere, deși legea îl obliga să facă asta. În februarie 2016, Mureșan a restituit banii obținuți din vânzarea apartamentului, după ce contractul inițial a fost reziliat la același notar. Între cele două momente, mai 2015 și februarie 2016, apartamentul a rămas în declarația lui de avere, deși exista un contract de vânzare. Viorel Mureșan nu răspuns întrebărilor RISE până la publicarea materialului.
După ce a redevenit proprietar pe apartament, în 2016, Mureșan a luat un credit bancar cu sumă similară, aproape 55.000 de euro, pe care l-a garantat cu imobilul. Ulterior a acoperit creditul și i-a donat apartamentul fiului său.
Bianca Albu, Ana Poenariu
Au contribuit: Tamás Bodoky (Átlátszó.hu) și Dragana Peco (OCCRP ID)
Articolul face parte dintr-un proiect finanțat, în principal, de Open Society Foundation, Friedrich Naumann Foundation for Freedom – Romania, Ambasada Franței și Institutul Francez din România. Informațiile din articol aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă opiniile finanțatorilor.
Rise Project 
Andrei Ciurcanu 
Ionuț Stănescu