SATUL DIN NISIP

Plaja sălbatică de la Corbu a fost betonată pentru zeci de clădiri, deși este situată într-o rezervație naturală inclusă în patrimoniul UNESCO.

Noile construcții au fost posibile după ce instituția care administrează zona protejată a fost înlăturată treptat din lanțul de avizare a proiectului imobiliar.

Am urmărit banii și neregulile care au făcut posibilă construirea complexului imobiliar chiar pe malul mării.

Pe firul afacerii, am întâlnit o asociere păguboasă pentru primărie, anchetată de procurorii anticorupție, o tentativă de asasinat între samsarii imobiliari care-și disputau terenuri în Corbu și controale în cascadă făcute chiar de instituțiile care avizaseră proiectul fără să respecte aria protejată.

Paznicul îndepărtat

E greu de găsit ceva la Corbu care să fi fost făcut cum trebuie, dar probleme sunt în toată rezervația Deltei Dunării. 

O spune chiar Atena Groza, fostul guvernator al rezervației: “În Deltă, mare parte din activitățile economice se desfășoară nelegal sau la limita legii”.

Atena Groza a condus instituția câteva luni, anul trecut, până când a fost revocată din funcție de guvernul Ciucă. Groza este unul dintre puținii experți în biodiversitate din România și a fost consilierul personal al mai multor miniștri ai mediului

Susține că a fost schimbată din funcție acum câteva luni, când se pregătea să meargă în control la Corbu, ca să vadă cum a ajuns o companie să obțină avizele pentru construirea unui complex imobiliar chiar pe plaja sălbatică. Este o zonă naturală strict protejată, fiind inclusă, împreună cu toată rezervația Deltei Dunării, în patrimoniul mondial UNESCO

Asta a păstrat mulți ani locul liniștit. Vara, pe plajă, răsar aici doar corturile și rulotele unor turiști care se bucură de soare fără zbuciumul stațiunilor de pe litoral. Dar unii lasă în urmă gunoi, fără să le pese. De aproape un an, liniștea a dispărut, iar în locul corturilor a început să se profileze betonul unui complex imobiliar. 

La mai puțin de 150 de metri de linia mării, între dunele de nisip și tufărișuri verzi, 24 clădiri cu etaj au deja fundație și schelet. Plaja protejată a devenit astfel un șantier cu fier beton, resturi de cofraje și materiale de construcții.

„Paznicul” zonei este, conform legii, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD). Doar că aici, în instituție, proiectul întâmpina rezistență prin câțiva oameni care voiau să respecte legea și aria protejată. 

Această barieră a fost îndepărtată treptat. 

Atena Groza susține că primul pas a fost făcut în 2019, când, la București, ARBDD a fost scoasă din circuitul de avizare deși proiectul se află în granițele rezervației:

„La faza de proiectare, ARBDD-ul a conștientizat impactul și nu a mai vrut să elibereze acordul de mediu pentru proiect.”

Acordul de mediu este un act administrativ care impune condițiile care trebuie respectate pentru protejarea mediului atunci când este aprobat un astfel de proiect, dar și pe perioada realizării lui.

Ce se întâmplă apoi?

ARBDD dispare din schemă, iar o altă instituție devine responsabilă pentru eliberarea acordului de mediu. Este împuternicită, în aprilie 2019, să facă evaluarea impactului Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Constanța. 

Transferul de competență fusese decis, la București, de conducerea Ministerul Mediului, care susține și astăzi că totul a fost legal.

Decizia se bazase, potrivit ministerului, pe faptul că proiectul era pe raza județului Constanța. Dar legea, pe care o invocă ministerul, spune altceva: pentru proiectele din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, autoritatea responsabilă pentru parcurgerea etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și pentru emiterea acordului de mediu este Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării“

ARBDD rămăsese cu un rol marginal – să emită doar un punct de vedere.

„Transferul de competență către APM e ilegal”, susține fostul guvernator.

Al doilea pas s-a făcut un an mai târziu, în august 2020. 

Mai era nevoie de un set minim de obiective și măsuri de conservare – adică lucrările care pot fi realizate fără ca flora și fauna protejate să fie afectate.  

Deși ARBDD este, conform legii, responsabilă de managementul rezervației, totuși administrarea a fost transferată din pix, prin comunicări oficiale cu Ministerul Mediului, la o altă instituție – Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP).

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Ministerul aprobă, din nou, transferul de responsabilitate, deși legea spune că ARBDD este administratorul rezervației.

„Nu a avut nimic de obiectat că ANANP-ul a zis că el administrează zona respectivă și a stabilit obiectivele de conservare”, spune Atena Groza, punctând rolul ministerului și în al doilea transfer.

Cu fiecare decizie de la București, Administrația Deltei Dunării pierdea din atribuțiile legale pentru avizarea acestui proiect.

Perimetrul a devenit unul pe care se poate construi, cu anumite restricții, dar nici ele nu au fost respectate.

Drumul spre complexul imobiliar fusese practic deschis.

ANANP și-a asumat, potrivit documentelor obținute de RISE Project, administrarea siturilor naturale din rezervație, inclusiv aprobarea setului minim de măsuri de conservare.

Contactată telefonic, Adi Croitoru , șefa ANANP de la acel moment, a refuzat să comenteze subiectul, motivând că nu mai știe detaliile: 

„Nu știu să vă spun. Nu am avut competențe pe ARBDD. (…) Eu nu am documentele în față. Scrieți ce vreți în poveștile astea.

O lună mai târziu, în septembrie 2020, ARBDD a emis avizul favorabil, explică Groza: „Când ANANP a stabilit că un procent mai mare decât cel din studii poate fi distrus, fără a exista un efect semnificativ asupra sitului, e firesc că ARBDD nu a mai avut ce argument să aibă pentru a nu aviza”.

Experții susțin că, în final, ARBDD a rămas să emită doar acest aviz. E unul consultativ și se numește aviz pentru acordul de mediu. Agenția pentru Protecția Mediului (APM), căreia i se transferase competența, putea să țină cont sau nu de acest aviz consultativ. APM a emis acordul de mediu în 2020.

Deși ARBDD mai avea doar un rol consultativ, emiterea avizului are loc după un conflict în instituție.

Cu trei zile înainte de ședința în care era programată discutarea complexului de la Corbu, două specialiste din ARBDD refuză să dea aviz favorabil. Într-o plângere către șeful instituției, ele denunță presiunile și hărțuirea la care sunt supuse: „Pe tot parcursul derulării procedurii de emitere a Avizului de administrator am fost contestate, umilite, blamate, doar din motiv că apărăm interesul acestei arii naturale protejate.

Din minutele ședințelor ARBDD rezultă că Ion Munteanu, guvernatorul de atunci, le-a spus subalternilor că se grăbește pentru construirea satelor pescărești – titulatura sub care era promovat proiectul imobiliar

„Cred că e o exagerare, dar vreau să spun că aceleași persoane (angajatele care au denunțat presiunile) au aprobat și și-au dat ok-ul când s-a dat avizul. Problema era și o chestie de orgolii. După o întâlnire de la ministerul mediului și-au dat ok-ul pentru aviz.(…) Adică cine se grăbea?! Asta e o tâmpenie. Eu nu am spus niciodată așa ceva. Cum putea să se grăbească cineva? (…)”, a reacționat Ion Munteanu când l-am întrebat despre asta. 

„Din contră, sunt cel care am făcut să iasă niște studii (…) după ce au făcut verificările așa cum trebuiau să le facă ”, susține fostul guvernator.

Ion Munteanu aprobă totuși avizul pentru acordul de mediu, în pofida opoziției celor două subalterne, pentru că impactul asupra zonei protejate ar fi fost nesemnificativ.

Am descoperit însă că realitatea e alta

De ce este importantă menționarea impactului nesemnificativ? Când proiectul imobiliar de la Corbu a intrat anul trecut în atenția autorităților și jurnaliștilor, primăria comunei a organizat o conferință de presă pentru a discuta despre legalitatea proiectului imobiliar. Alături de reprezentanții comunei a fost și Călin Hodor, fostul biolog al Parcului Național Retezat, care a susținut că impactul complexului imobiliar este nesemnificativ. 

Firma lui Hodor – Wildlife Management Consulting – este cea care a evaluat în ce măsură zona protejată va fi afectată. Conform studiului realizat pentru dezvoltatorul imobiliar, cartierul de vile se suprapune peste o zonă strict protejată denumită dune embrionare – habitat cu o valoare conservativă foarte mare.

Wildlife Management a susținut că impactul este nesemnificativ pentru că imobilele afectează habitatul într-un procent de doar 0.02248%.

Era deci sub limita impusa de ANANP (0,059%). Când a estimat însă impactul, firma se raportase la 4536 de hectare.
Doar ca această suprafață nu mai era valabilă la momentul în care a revizuit studiul. Între timp, Ministerul Mediului actualizase suprafața la doar 11 hectare, astfel că impactul crescuse la 7,3% – adică un procent de aproape 120 de ori mai mare decât valoarea maximă cerută de ANANP prin măsurile de conservare a zonei.

Călin Hodor susține că diferențele dintre suprafețe au o explicație: atunci când suprafața a fost actualizată de minister la 11 hectare, mai exact în 2020, echipa lui finalizase deja procedura. Ca urmare, actualizarea nu s-a regăsit în documentația firmei. Dar proiectul a continuat fără probleme, deși situația din acte era alta. 

Hodor spune că, între timp, ministerul a actualizat din nou datele, iar suprafața a ajuns la 857 de hectare. Pe site-ul ministerului mediului nu apare însă nicio actualizare – suprafața dunelor embrionare este indicată tot la 11 hectare.

Ministerul Mediului nu ne-a precizat, până la publicarea articolului, cine și cum a stabilit suprafețele și nici cum au apărut diferențele mari dintre ele.

Cât privește plaja sălbatică, Hodor susține că „nu arăta nicidecum ca un paradis al biodiversităţii, aşa cum este promovat de persoane care probabil nu au fost vreodată acolo”.

După câteva luni de la începerea lucrărilor, Atena Groza devine șefa ARBDD: „Mergem pe principiul că putem distruge pentru un business privat, ca apoi statul să trebuiască să reconstruiască, să ajungem la starea inițială după ce s-a pierdut?” 

Susține că înainte să fie schimbată din funcție (pe 1 februarie 2022), tocmai pregătea un control special la Corbu, chiar pentru acest proiect. 

N-a mai apucat să-l facă: „Sunt multe nereguli în ARBDD, am fost o persoană la care nu se putea ajunge pentru intervenții.”

Efectul final va fi distrugerea plajelor, conchide Groza: „Vedem ce se întâmplă cu schimbările climatice, care sunt atât de mari acum tocmai din cauza pierderii de biodiversitate. Orice habitat are o importanță, rețeaua de arii naturale protejate nu este un moft. Nu e un moft că cineva vrea pur și simplu să împiedice o dezvoltare economică în anumite zone. Este o nevoie organică și firească de a menține, de a avea sistemele care să-ți poată prelua șocurile climatice.”

Miza și beneficiarii

Compania care dezvoltă proiectul, Logis Project SRL, a deschis șantierul pe plaja din Corbu după ce a obținut autorizații pentru 24 de vile cu câte opt apartamente. Dar o postare de pe Facebook din 20 ianuarie 2022 arată că, de fapt, urmau să fie ridicate 30 de clădiri. 

Pagina de Facebook a fost ștearsă între timp. La fel s-a întâmplat și cu site-ul proiectului Zargana, numele sub care este era promovat satul pescăresc – devenit, între timp, un mic cartier. 

Foto: www.zargana.ro

Urmele au rămas însă pe internet, astfel că a fost simplu să aflăm că prețul unui apartament era între 145 și 200 de mii de euroRezultă că SRL-ul urma să încaseze minim 36 de milioane de euro din vânzarea apartamentelor. 

La fel de tulbure e și istoria afacerii. 

Ea începe în septembrie 2011, când consilierii locali de la Corbu aprobă, într-o ședință, asocierea dintre primărie și o altă companie, Black Sea Transport SRL, tot pentru un proiect imobiliar.

La acea ședință a participat și Lucian Orban, reprezentantul companiei. Are la activ numeroase tranzacții imobiliare pe litoralul Mării Negre

Orban le-a spus consilierilor locali că devenise interesat de plaja din Corbu după ce studiase locul, în timpul verii, și văzuse aproximativ 200 de mașini care „campau și foloseau zona neadecvat”. 

A propus astfel un acord de asociere între Black Sea Transport SRL și primărie pentru a dezvolta zona. Proiectul urma să se deruleze în mai multe etape. 

Orban susținea atunci că e suficientă, pentru început, o investiție de două milioane de euro. Erau banii pentru amenajarea unui camping cu baruri sau restaurante. În a doua fază a proiectului urmau să fie construite clădiri din lemn și stuf (hotel, pensiuni și spații comerciale), cu un singur nivel.


Toți consilierii au fost de acord cu asocierea, deși existase o opoziție tăcută chiar în interiorul primăriei.

Culisele afacerii inițiale arată un circuit straniu al documentelor. 

Un raport întocmit chiar de secretara primăriei, Mihaela Șotreanu, recomanda să nu fie aprobată asocierea cu firma privată. Motivul?

 „(…) Nu reiese foarte clar care este obiectul asocierii”.  

În raport, Șotreanu argumenta că primăria trebuia să pună gaj la bancă terenurile publice în favoarea firmei, fără să fie clar cine urma să țină evidența veniturilor rezultate din asociere.       

Numai că, în timpul ședinței, Șotreanu tace. Nu pomenește nimic despre raport, deși ea îl făcuse. RISE a aflat că documentul nu are număr de înregistrare în Primărie. În schimb, la prefectura Constanța același document apare cu număr de înregistrare, dar fără ștampilă.  

Numărul aparține unui alt raport, făcut de consiliera juridică din primărie, Ștefania Mitițescu. Nici ea nu fusese de acord cu asocierea. Invocase înainte de ședința consilierilor mai multe nereguli, similare cu cele ale secretarei: „contractul de asociere îmbracă(…) forma unui contract de ipotecă”, iar „asociatul nu are un proiect cert referitor la dezvoltarea zonei”. 

A plecat apoi din funcție. S-a mutat la Prefectura Constanța. 

Contactată de RISE Project, Ștefania Mitițescu, nu a dorit să comenteze subiectul.

În final, Primăria Corbu s-a asociat cu Black Sea Transport SRL pentru minimum 40 de ani. Contractul arată că terenurile publice urmau să fie puse gaj la bancă pentru ca dezvoltatorul să facă rost de bani pentru investiție. Primăria urma să plătească firmei valoarea estimată a investiției, plus 60% din profitul așteptat, dacă rezilierea contractului va fi din vina ei. În schimb, Black Sea ar plăti primăriei despăgubiri de doar un milion de lei dacă denunță contractul.


Afacerea inițială s-a blocat în 2021, când Curtea de Conturi a fost în control la primăria Corbu. O confirmă astăzi avocatul primăriei, Marius Răducanu: „Contractul de asociere în participațiune a fost verificat de Curtea de Conturi, astfel că primăria a decis să-i suspende efectele, în urma discuțiilor avute cu firma Black Sea Transport SRL”

Această decizie nu are efecte juridice pentru că asocierea apare încă menționată în cărțile funciare ale terenurilor. Am aflat și că Direcția Națională Anticorupție investighează contractul de asociere încă din 2018. 

În aceeași ședință în care au aprobat contractul de asociere, consilierii locali au hotărât să dezmembreze un teren vecin și să-l retrocedeze. 

Erau patru hectare de plajă – exact în zona dorită de Lucian Orban pentru ridicarea complexului imobiliar. 

Și cele patru hectare ajung la el. 

Cum? După dezmembrare, au apărut mai întâi moștenitori care au primit cele patru hectare confiscate de regimul comunist. L-au mandatat apoi pe Nicolae Purichea, care ieșise din închisoare după o condamnare pentru trafic de droguri, să se ocupe de tranzacții. 

Purichea s-a pus pe treabă și a vândut în martie 2012 cele patru hectare lui Lucian Orban. A încasat 85.000 de euro în numele moștenitorilor.

Nicolae Purichea era atunci în colimatorul procurorilor într-un dosar de tentativă de asasinat. Ținta fusese un alt afacerist imobiliar, Liviu Bamburic. Conflictul lor pornise chiar de la terenurile din Corbu. Bamburic se certase pe terenuri cu unul dintre partenerii săi de afaceri, Dragoș Boștină. Bamburic își acuză astăzi fostul partener că se aliase cu Purichea, ca să-l omoare și să-l lase fără terenuri, deși el cumpărase primul drepturile litigioase pentru cele patru hectare:

„Pe mine m-au mandatat (moștenitorii). Dar înainte ca Boștină și Purichia să mă împuște, s-au dus la Vlăsceanu [unul dintre moștenitori] și i-au zis că eu nu mai vreau terenul. Apoi s-au mișcat repede și cu complicitate de la primărie, au luat ei terenul și eu am rămas cu buzele umflate.”

Purichea nu a fost niciodată pus sub acuzare, deși unul dintre executanți a declarat că primiseră un pistol Makarov de la el ca să-l omoare pe Bamburic, dar nu au reușit. 

Nu era singura retrocedare controversată în care erau implicați cei doi foști parteneri. Bamburic și Boștină au fost actori și în transferul unei alte bucăți importante de plajă – baza militară de la Corbu în care se antrenează soldați din trupele NATO încă din anii ’90. Terenurile au ajuns la sirieni care susțin regimul dictatorial de la Damasc. RISE a publicat istoria acestei afaceri în 2018. (Detalii, AICI)

După aproape un an de la achiziție, Orban vinde terenul, la un preț de patru ori mai mic decât îl cumpărase. Încasează doar 20.000 de euro de la Cristian Ionuț Rusu, proprietarul din acte al companiei care dezvoltă acum proiectul de pe plajă.

Orban nu are nicio problemă că a pierdut bani.

Reporter: Reiese că dumneavoastră ați cumpărat terenul cu 85.000 euro și i l-ați vândut domnului Rusu cu 20.000 de euro, practic ați ieșit în pierdere.

Lucian Orban: Da, așa este. S-a întâmplat că l-am vândut mai ieftin, pentru că terenul nu era intravilan și în sfârșit. Am hotărât să-l vând mai ieftin să facă ce consideră cu el. Aș fi plătit impozit, dacă l-am vândut mai ieftin, am înregistrat o pierdere, eu ca și persoană.

Rusu nu rămâne proprietar multă vreme.

În septembrie 2019, vinde mai departe firmei sale, Logis Project, cea care înalță casele pe plajă. Trebuia să primească, în compensare, doar două apartamente, iar tranzacția era evaluată la 292.000 de euro. Ulterior, Rusu a renunțat la apartamente și a primit doar banii.

„Nu am nicio legătură cu firma Logis Project. Suntem cunoștințe, dar eu personal nu am nicio legătură”, ne-a spus mai Orban.

Conexiunile din jurul companiei ne duc însă tot în curtea lui.

Când intră în afacerea Logis Project, în 2010, Rusu are doar 22 de ani. Încă de la început, e secondat în marile decizii ale afacerii de Cristian Stanciu – angajat în grupul de companii Tomis, patronat de Lucian Orban.

Concret, Rusu îl împuternicește pe Stanciu să adauge alte obiecte de activitate sau să schimbe domiciliul fiscal al firmei.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Primele birouri sunt plasate în același loc cu cele ale Tomis Development, compania controlată de Orban. Tot aici lucrează și Stanciu, care primește, de regulă, împuterniciri de la Rusu chiar la notariatul în care este asociată Steluța Orban, soția celui care a promovat inițial proiectul imobiliar de la Corbu.

Planurile Urbanistice Zonale (PUZ), în baza căruia firma Logis Project a demarat construirea clădirilor la Corbu, sunt făcute de Black Sea Transport, controlată acum de Lucian Orban.

Un PUZ stabilește, printre altele cât teren poate fi ocupat de construcții sau ce înălțime pot avea ele.

Am descoperit că unul dintre ele are la bază chiar contractul de asociere semnat de Black Sea Transport SRL cu primăria în 2011. Orban nu vede o problemă în faptul că planul firmei lui a fost folosit apoi de cel căruia îi cedase terenul:

Lucian Orban: A beneficiat Rusu, căruia i-am vândut eu teren, care Rusu a vândut mai departe la Logis. (…) La momentul la care s-au făcut PUZ-urile erau mai multe persoane. Când se face un PUZ, de regulă intră mai multe persoane. De exemplu, o primărie dacă face un PUZ beneficiază mai multe persoane, una, două, șapte, nouă, 50 de persoane, care sunt pe zona respectivă. „

Reporter: Am înțeles. Eu am insistat pe legătura cu Logis pentru că, din documentele pe care le avem reiese că Logis a făcut niște împrumuturi la bancă, garantând cu terenurile de la Corbu, iar contractele respective au fost legalizate în biroul soției dumneavoastră, în biroul notarial. 

Lucian Orban: „Păi v-am spus că noi suntem prieteni, lucrăm împreună. Dacă mergi la doctor și două persoane cunoscute merg la același doctor… e un birou notarial, e public.”

Reporter: Există mai mulți oameni pe care noi i-am întâlnit în documentare, care spun că dumneavoastră ați fi în spatele proiectului imobiliar de la Corbu, care se ridică acum și care face obiectul discuției.

Lucian Orban: Atâta vreme cât eu dețin pescăria din mijloc, da, printr-o altă firmă(…) și având în vedere că poate lumea mă cunoaște, normal că poate spune că eu sunt în zona respectivă cu un interes. E clar că am un interes în acea zonă.”

Când ne-am întâlnit cu el pentru acest subiect, Cristian Stanciu, reprezentantul Logis Project, ne-a spus că Lucian Orban nu este implicat în proiectul actual: 

Cristian Stanciu:  „Nu, o legătură comercială nu există. Adică ne cunoaștem. Eu sunt reprezentantul societății Logis Project, domnul Orban – colaborez cu el în alte proiecte. Ne cunoaștem, avem o relație de 20 de ani și profesională și de prietenie. Domnul Orban nu a vrut să se implice în acest proiect.”

Reporter: Păi, inițial pare că a vrut să se implice (acordul dintre primăria Corbu și compania Black Sea Transport).

Cristian Stanciu: „Dânsul a vrut să se implice ca și multe alte persoane, dar s-a rezumat la elaborarea PUZ-ului, ulterior nu a mai vrut să continue. „

Reporter: Care a fost motivul?

Cristian Stanciu: „Păi, te îmbătrânește zece ani accelerat. Muncim de foarte mulți ani la acest proiect, e un proiect destul de greu, cu foarte multe probleme și dânsul avea și altceva de făcut, nu avea de ce să-și bată capul și ne-a lăsat pe noi ăștia mai tineri să ne rupem noi capul, că ne place.(…) Din punctul nostru de vedere, al beneficiarului, al constructorului, noi am respectat legea întru totul. (…) S-au făcut zeci de pași.” 

Anul trecut, când a pornit șantierul pe plajă, compania a împrumutat 10 milioane de euro de la CEC, garantând cu terenurile și construcțiile viitoare din Corbu. Contractul de ipotecă este legalizat tot de notarul Steluța Daniela Orban, soția omului de afaceri. 

Același notar a mai legalizat un alt contract de împrumut în aceeași zi, tot de la CEC, în valoare de 5 milioane de lei. L-a garantat cu aceleași proprietăți, dar și cu alte terenuri.

Controale și dosare 

Lucrările sunt sistate acum la Corbu, după ce proiectul a fost atacat în instanță de prefectul județului Constanța. 

Înainte de asta, afacerea imobiliară a intrat în atenția presei, iar un ONG de mediu ajunsese deja în instanță. 

Fundația Eco-Civica a cerut la Tribunalul București suspendarea autorizației de construire. În primă instanță, ONG-ul a pierdut procesul, dar Eco Civica a făcut recurs. Procesul se judecă încă.

Dan Trifu, vicepreședintele fundației, ne-a spus că a deschis acțiunea după ce un localnic le-a cerut să intervină:

“Am fost surprinși că autoritățile avizaseră acest proiect scuzându-se prin această definiție că e sat pescăresc. Când o autoritate primește un plan și vede un astfel de proiect, autoritatea știe că nu poate fi stuf, că nu e chirpici. Și ce caută spa-urile și restaurantele de lux în zona respectivă? Existau suficiente indicii că realitatea în teren e alta decât cea din hârtii”.    
A urmat apoi Prefectul Constanța, care acum trei luni, în martie, a atacat în instanță documentația care stă la fundația complexului. Acțiunea prefectului a început după un control făcut de Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC), care descoperise mai multe nereguli acolo.

ISC a susținut că lipseau mai multe avize pentru certificatul de urbanism, deoarece proiectul este amplasat într-o zonă protejată și-n apropierea unei baze militare. Astfel, potrivit ISC, era nevoie și de avize de la Statul Major, SRI și Ministerul de Interne. La control, inspectorii au descoperit probleme și pe șantier (procese verbale de lucrări fără semnătură și ștampilă sau lipsa trasabilității betonului folosit) iar autorizația de construcție fusese emisă în baza unei documentații incomplete.

Cristian Stanciu, reprezentantul Logis Project, susține că au fost două controale ale ISC, unul pe tema autorizării construcțiilor și altul pe execuția lor: „(…) Primul control a fost pe execuție, pe calitatea construcției. Ne-au amendat, ne-au dat oprirea lucrărilor de betonare pentru că nu le-a plăcut lor ceva pe acolo. (…) Oamenii ne-au dat o amendă pe bună dreptate. Nu erau greșeli să cadă casa, dar nu erau ca la carte. (…) Ăla a fost cel mai corect control pe care l-am văzut eu de când exist în acel șantier (…).”

Deocamdată, instanța a hotărât stoparea lucrărilor în cazul a 18 clădiri cu apartamente din prima autorizație. Construcția altor șase case a fost aprobată separat, pe baza unei alte autorizații.

Cele două procese deschise de prefectură se judecă acum la Tribunalul Constanța.

În martie au fost în control la Corbu și inspectorii Gărzii de Mediu Constanța care au amendat beneficiarul cu 100.000 de lei pentru problemele descoperite. Inspectorii au solicitat atât desființarea lucrărilor, cât și aducerea terenului la starea inițială. Firma a atacat însă amenda în instanță, iar procesul se judecă încă.

Nu doar complexul a fost verificat. În aceeași perioadă, Corpul de Control al ministrului mediului Tanczos Barna a verificat instituțiile din subordine – APM Constanța, ARBDD și Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral – cele care au emis autorizațiile și avizele de la Corbu. 

Raportul de control este în curs de finalizare.   

Ministerul Apărării a informat și el anul acesta că pe o distanță de 1,5 km de baza militară de la Corbu nu sunt permise construcții.  

“Toate aceste instituții au intervenit pentru sistarea lucrărilor și spun că s-a încălcat legea. Este de neînțeles, pentru că exact aceleași autorități avizaseră acest proiect, iar acum constată că, de fapt, e un proiect ilegal”, spune Dan Trifu, vicepreședintele fundației Eco-Civica. 

Ana Poenariu, Andrei Ciurcanu