Românca dintre mafia italiană și gigantul chinez

Cea mai mare corporație de tutun din lume, China Tobacco, împreună cu fabrica sa din Romania și cu mafia italiană s-au blocat într-un container clonat. Cazul arată legături dintre oficiali români ai companiei și crima organizată de pe bătrânul continent.

Adina Ionescu, 37 de ani, fostul director de marketing al China Tobacco, este acuzată de procurorii italieni c-ar fi avut un rol important într-o operațiune de trafic cu țigări dejucată la Napoli. În dosar sunt anchetate personaje conectate la temuta Camorra, mafia napoletană.

Doamna Ionescu locuiește în Buzău și a lucrat la China Tobacco Europe peste 10 ani. A părăsit firma în iarna lui 2018, fiind extrădată în Italia sub acuzația de contrabandă.

Gruparea ar fi clonat un container cu țigări chinezești produse în România pentru nordul Africii, dar care urmau să fie vândute în Europa cu profituri de peste un milion de euro pe piața neagră. 

În ultimul deceniu, milioane de țigări produse la fabrica din Pârscov, județul Buzău, au fost exportate în țări afectate de război, unde trasabilitatea mărfii este imposibil de urmărit. Corporația chineză a făcut afaceri și cu firme anchetate în Europa.

Aproape o treime din țigările făcute de China Tobacco în România au fost exportate pe hârtie unei companii din zona separatistă Kurdistan, aflată in nordul Irakului, cunoscută pentru trafic de țigări și controlată de milițiile PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan, considerat organizație teroristă la Washington şi Bruxelles).

4 august 2016, Napoli, Italia. Curtea depozitului se umple dintr-o dată cu praful stârnit de mașinile care intra în viteză. Gazdele sunt luate prin surprindere. 

„Ia uite, Guardia di Finanza i-a luat ca din oală pe chinezii din depozit. Au adus și un elicopter”, râde unul dintre cei trei paznici .

Nu departe, trei bărbați și o femeie stau într-un Volkswagen Golf gri cu numere italiene. Tocmai s-au întors din portul Salerno, unde au îmbarcat un container cu destinația Libia. 

Se apropiau acum de locația depozitului napoletan, când a sunat telefonul și au aflat că Guardia di Finanza fusese mai rapidă.

„Aveți la voi documentele curate, originalele neștampilate? Guardia di Finanza a cerut documentele ”, întreabă unul dintre bărbații din mașină. 

Femeia reacționează automat: ”Da, aşa cred… ” 

Tipul e contrabandist de tutun, iar doamna este directoarea de marketing a unei fabrici de țigări din România: China Tobacco International Europe Company (CTIEC).

În garaj, echipa de agenți de securitate care escortase transportul din România până Italia afla in premieră că ceea ce păzesc ei este o clonă, de fapt: containerul original, dar încărcat cu cărămizi, fiind gata de expediere în portul Salerno, din sudul Italiei.

„Un polițist s-a întors la container, ale cărui uși erau închise etanș, și-a băgat unghia sub ceea ce părea să fie un autocolant lipit peste numărul adevărat, și l-a dezlipit. Containerul original ar fi fost descoperit în port, iar poliția a aflat de el ”, povestește paznicul.

Țigările din containerul-clonă sunt mărci chinezești făcute în România la singura fabrică pe care consorțiul China Tobacco o deține în Europa. 

Pe hârtie, containerul confiscat de Guardia di Finanza ar fi trebuit exportat către o companie parteneră din Libia, prin intermediul unei unei entități din Irak învăluită în mister. 

Printre cei acuzați că au organizat acest transport ilegal se regăsește și directorul de marketing din cadrul sucursalei românești a China Tobacco. 

Adina Ionescu este de mulți ani angajată în cadrul CTIEC și neagă orice legătură cu grupul infracțional. N-ar fi știut nimic, zice ea, despre existența containerului clonă: „Nu m-am întâlnit niciodată și nici nu am vorbit cu acești italieni.”

Interceptările telefonice și descoperirile judiciare din apartamentul ei românesc, percheziționat după confiscarea containerului din Napoli, arată altceva.

Contrabandiștii – din care o parte au conexiuni cu mafia napoletană (Camorra)– cumpăraseră țigările chinezești și negociaseră cu doamna Ionescu luni de zile.

Pregătiseră minuțios clona pentru a simula exportul mărfii. Planul era să încarce containerul original cu cutii de carton și cărămizi și să îl trimită la destinația oficială, în timp ce clona, plină cu țigări, rămânea în Italia pentru profituri ilicite. 

Și nu a fost singurul transport ilegal cu țigări chinezești fabricate în România.

DIVERSIUNEA CONTAINERULUI PORTOCALIU

19 iulie 2016. Două săptămâni înainte ca Guardia di Finanza să descindă la depozitul din Napoli. 

Traficanții sunt informați că țigările au fost plătite direct la fabrica din România, deci operațiunea poate continua. Planul fusese pus la punct după nouă luni de negocieri.

Gruparea e formată din șapte italieni, unii fiind dealeri de droguri cu conexiuni în Camorra. Ei lucrează cu doi bărbați din Republica Moldova, aflați în contact cu oficialul China Tobacco. Moldovenii sunt frați și au un lung șir de infracțiuni la activ: Vasile Vieru este un veteran al contrabandei cu țigări, considerat periculos și cu legături în crima organizată din Napoli, iar celălalt, Ștefan Vieru, punea la cale scheme financiare ilegale pe spatele conaționalilor care plecau la muncă în Italia. Cel din urmă se află acum la închisoare în Chișinău. 

În esență, operațiunea „Containerul” este o  diversiune menită să acopere țigările traficate pe piața neagră din Italia cu exporturi fictive spre Libia. Fentând accizele impuse acestui produs în Europa, contrabandiștii obțin profituri imense. 

Grupul închiriază un container de la armatorul italian Messina Line și trimite clona în România pentru a fi încărcat cu țigări. În timpul ăsta, containerul original este umplut cu nimicuri (cărămizi și cutii) și pregătit pentru Libia.

5.000 de euro a costat containerul vechi, revopsit apoi în portocaliu precum cele de la Messina Line și trimis la fabrica de țigări a China Tobacco din România.

1 august 2016. Trei zile înainte de intervenție. 

Șoferul camionului informează liderul că țigările sunt încărcate în containerul-clonă, iar hârtiile vamale arată ok. Camionul pleacă din incinta fabricii. Singura problemă ar fi că autovehiculul este păzit. Două mașini cu trei agenți de securitate fac imposibilă misiunea șoferului de a furniza o fotografie cu sigiliul, așa cum era stabilit. 

Poza e utilă pentru falsificarea documentelor cerute de autoritățile italiene. Traficanții sunt liniștiți. Adina Ionescu, oficialul China Tobacco, le transmite că va rezolva problema, dar nu se va ține de cuvânt.

Agenții de securitate (Force 1) trebuie să însoțească transportul de la plecare, din România, până la destinație, adică portul Napoli, și să se asigure că țigările părăsesc teritoriul UE, conform cu documentele de export. 

Iar firma de transport propriu-zisă este o companie din Napoli, deținută de Rafaelle Truglio, un italian conectat la organizația mafiotă Camorra din regiune.  

„Am simțit de la început că ceva nu e în regulă cu acești italieni”, ne povestește unul dintre cei trei bărbați care au însoțit containerul până în Italia. A acceptat să se întâlnească cu noi, dar fără să-i menționăm numele. Transportul a decurs fără incidente până când containerul a ajuns la granița cu Ungaria.

2 august 2016. Două zile înainte de intervenție.

Șoferul îl sună pe liderul grupării să-i spună că a ajuns la granița cu Ungaria. Încep conflictele cu firma de pază.

„Vameșii au ștampilat hârtiile și un italian, care s-a prezentat ca proprietar al companiei de transport, a coborât din camion și a luat documentele. De obicei, actele de transport rămân la noi de la început până la sfârșit. Când am văzut că nu vrea să dea hârtiile, i-am blocat partea din față a camionului cu mașina mea și i-am spus <<dacă nu-mi dai actele, nu plecăm de aici!>>”, povestește paznicul. 

Suspiciunile lui sunt rezonabile. În trecut, prin Germania, un container plin cu țigări chinezești a dispărut în toiul nopții, după ce, tot așa, șoferul luase actele transportului și dus a fost.

„Eu, fiind polițist, le-am spus colegilor mei în acel moment <<Deocamdată le lăsăm documentele, dar să-i ținem sub supraveghere. Ceva nu e în regulă cu acești italieni >>”, a adăugat agentul.

Documentele arată tonajul exact al containerului, iar cifrele trebuie să corespundă. Traficanții se asigură astfel că greutatea cărămizilor și cutiilor de carton trimise în Libia se potrivește cu cea a țigărilor chinezești fabricate în România. Așa ar preîntâmpina eventuale suspiciuni la controalele vamale.

4 august. Ziua descinderii. 

Elicopterul poliției supraveghează zona și informează echipele de la sol că în depozitul companiei de transport a intrat camionul din România.

La scurt timp, pilotul raportează că un container similar, tot portocaliu și cu același număr, părăsește perimetrul și se îndreaptă spre portul Salerno.  

„Managerul de la China Tobacco trebuia să ne aștepte acolo. Am intrat într-un depozit, care cred că era condus de chinezi, pentru că am văzut mulți acolo. Am însoțit containerul în spate, un coleg a rămas în locație, iar eu m-am dus la intrare și am luat legătura cu managerul Adina Ionescu, care ne aștepta”, își amintește agentul de securitate.

Instrucțiunile fuseseră clare: containerul nu trebuia sa ajungă mai devreme decât ea în Napoli.

„ARDE CHESTIILE ALEA !”

Procurorii italieni au urmărit pas cu pas mișcările traficanților.

„În zilele premergătoare sosirii la Napoli a încărcăturii ilegale de tutun se conturează deja experiența acestei persoane în traficul ilegal și faptul că o nouă operațiune este în desfășurare”, notează anchetatorii.. 

Cum o descriu ei pe românca de la China Tobacco?

„Este o piesă centrală în organizarea și desfășurarea traficului ilegal: fiind angajata companiei vânzătoare care menține legături strânse cu un membru al grupului și care se ocupă de faza birocratică.”

Adina Ionescu respinge însă toate acuzațiile. Pe parcursul unui interviu telefonic de 30 de minute, ea a negat de trei ori că s-ar fi întâlnit vreodată sau că ar fi discutat cu vreun contrabandist din rețea. 

„Nu vorbesc și nu am vorbit niciodată italiana. Nu i-am cunoscut”, se apără Ionescu.

O contrazic interceptările telefonice coroborate cu evenimentele anterioare și ulterioare descinderii.

„Adina a luat documentele și a urcat într-o mașină cu proprietarul companiei și șoferul acesteia. A spus că se duce la Salerno, să ia legătura cu cineva de la vamă, cu funcționarul, să vadă când ducem containerul la controlul vamal”, isi amintește agentul de securitate.

Femeia a urcat în mașină cu cel puțin doi contrabandiști. Misiunea: să ducă în portul Salerno containerul încărcat cu cărămizi și cutii de carton, nu cu țigări.

Ce nu știau e că Guardia di Finanza Salerno descoperise combinația și îi urmăreau în timp real. Observaseră că numerele și sigiliile sunt similare cu cele ale containerului din Napoli și, la verificarea fizică, au găsit înăuntru cărămizile și cutiile de carton, în locul țigărilor chinezești. În paralel, la Napoli, autoritățile au plănuit descinderea la depozitul unde se afla clona, intervenție care i-a surprins pe agenții de securitate români. 

Și exact când anchetatorii le cer paznicilor documentele originale, sună telefonul șoferului din mașina în care se afla și Adina Ionescu. Truglio Raffaele, proprietarul depozitului, un personaj cu legături în organizația mafiota Camorra, le dă vestea proastă:

„Avem probleme. Guardia di Finanza e la mine și cer documentele containerului. Dă-mi toate hârtiile, hai!” 

Adina Ionescu se execută. Sunt acte curate, confirma ea. Toți cei din mașină se tem că Guardia di Finanza va solicita și documentele containerului din Salerno. Șefa de la China Tobacco ramane cea mai stresată:

“Dar de unde știu că… Și ce vor? Au fost avertizați de aici?”, îi întreabă ea pe ceilalți pasageri.

Grupul are nevoie de acte fără ștampila de intrare în portul Salerno, pentru a justifica în timpul controlului din Napoli prezența țigărilor pe teritoriul italian. Decid să spună că respectivul container este în tranzit.

„Le vom arăta (agenților Guardia di Finanza, n.red.) aceste documente și în cazul în care cer ceva, spunem că mai așteptăm niște marfă ca să încărcăm containerul săptămâna viitoare. Ce pot să ne facă? Avem sigiliul, ștampila?”, propune unul dintre italieni. Toți sunt de acord.

Adina Ionescu preia minciuna, fără să ia in calcul că inspectorii știu de ambele containere: originalul din Salerno și clona din Napoli. Paznicul povestește:

„Când Adina a ajuns la depozit i-a spus comisarului italian de la fața locului: <Uitați, acestea sunt documentele noastre>”

Discuta cu inspectorul o înspăimântă însă pe doamna Ionescu. Imediat cum scapă, le sugerează telefonic traficanților de țigări că lucrurile iau amploare și că ar trebui să-și cumpere bilete de plecare. Guardia di Finanza ar avea informații despre container, spune ea, și ar urma să fie confiscat. Ulterior, contrabandiștii aveau să admită, în decursul discuțiilor înregistrate de procurori, că au acționat conform directivelor ei pentru operațiunea de la Napoli.

Înainte să încheie conversația, Adina Ionescu le mai cere un lucru:

„Ardeți chestiile alea!”

Procurorii italieni suspectează că se referea la documentele de transport ale containerului original dus la Salerno și încărcat cu gunoaie.

“FANTOMA” DIN IRAK

Confruntată cu interceptările telefonice, Adina Ionescu intră în defensivă.

„Domnule, nu am spus că am vorbit cu ei, sau că sunt în mașină cu ei sau orice ziceți dumneavoastră acolo. Nu insistați. Și dacă au fost interceptați, ce? Dumneavoastră vorbiți doar cu oameni pe care îi cunoașteți? Eu vorbesc cu dumneavoastră, deși nu vă cunosc.”

Ionescu adaugă că „a fost un fel de neînțelegere” și că nu traficanții napoletani ar fi plătit țigările respective.

Documentele vamale oficiale arată însă că țigările au fost cumpărate de o companie cu sediul în orașul Duhok din Irak, numită Devmak Co.. Mai departe, trebuiau să fie expediate în Libia, către societatea Al Emteyaz. 

Ambele au făcut afaceri cu China Tobacco înainte și după cazul containerului clonă din vara lui 2016. 

De altfel, compania irakiană este unul dintre cei mai importanți parteneri China Tobacco International Europe. între 2010 și 2020,  Devmak a primit o treime din toate exporturile CTIEC înregistrate oficial în România: 2,5 miliarde de țigări, în valoare de peste 20 milioane de dolari SUA.

Orașul Duhok, unde a fost înregistrată Devmak, se află în nordul Irakului, o zonă cunoscută pentru traficul cu țigări și aflată sub controlul forțelor PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan, considerat organizație „teroristă” la Ankara, Washington şi Bruxelles).

Sediul companiei apare pe una dintre cele mai aglomerate artere din oraș. În clădirea propriu-zisă funcționează mai multe firme de producție video, de contabilitate sau de avocatură. Nimeni nu a auzit de compania Devmak, iar datele ei nu apar listate la avizierul din holul principal.

Registrul oficial al Companiilor din Kurdistan nu a răspuns solicitărilor noastre de a furniza numele acționarilor, iar surse din Irak afirmă că entitatea s-ar bucura de protecție politică în regiunea separatistă controlată de kurzi.

Surpriza însă vine tot din România

Mai exact din apartamentul buzoian al Adinei Ionescu, percheziționat de poliția noastră la cererea italienilor: printre altele, au găsit la domiciliul ei o ștampilă ovală, cu impresiunea „Devmak Company KRO”.  

Angajata China Tobacco a închis telefonul când am întrebat-o despre existența acestei ștampile.

„Ștampila oficială rămâne doar la administratorul companiei și nu ar trebui să fie împrumutată unor terți cu care compania respectivă face afaceri. Situația pe care ați descris-o e una foarte ciudată, nefiind respectate reglementările financiare”, ne-a explicat un expert român în fiscalitate.

Altminteri, deși scriptele indică Devmak drept cumpărător, interceptările din Italia sugerează că țigările din containerul-clonă ar fi fost plătite de un bărbat din Republica Moldova, membru al grupării, pe nume Ștefan Vieru, închis acum pentru fraude financiare în Chișinău

El și fratele său, Vasile Vieru, comunicau frecvent cu Adina Ionescu de la China Tobacco, încercând să evite confiscarea țigărilor.

Aceiași doi moldoveni ar mai fi planificat să fure containerul și să vândă țigările pe cont propriu în piața neagră. Ăsta era planul lor de rezervă, arată procurorii din peninsulă, în cazul în care Adina Ionescu nu le-ar fi restituit banii investiți în operațiunea dejucată din Napoli:

„O voi face să plătească… O să-i tai capul!”

VEZI AICI CUM A CĂLĂTORIT CONTAINERUL CLONĂ PRIN EUROPA

UN TRECUT COMPLICAT

China National Tobacco Corporation este cea mai mare companie de tutun din lume, cu o cotă mondială de piață de 43%. 

Subsidiara din România e singurul lor centru de producție pe continentul european. Fabrica a fost deschisă în 1996, sub numele Sinoroma. După un deceniu a fost rebotezată în China Tobacco International Europe SRL.  

Începând cu anii 2000, companiile de stat chineze au investit peste 40 de milioane de dolari în fabrica din orașul Pârscov, județul Buzău. 

După ce au pornit producția pentru piața românească, în presă au apărut informații că prețul țigărilor chinezești era mai mic decât cel impus de legislația financiară în România. Ba chiar mai mic decât prețul produselor de contrabandă vândute pe piața neagră. 

Curând, brandul chinezesc de lux Dublissau a trecut pe lista țigărilor traficate în zona frontierelor cu Ucraina și Republica Moldova.Concomitent, un manager al fabricii de tutun era citat ca martor într-un caz DIICOT pentru spălare de bani și contrabandă.

„Seria de produse Dubao și D&B va fi extinsă treptat, inclusiv la nivel de dezvoltare, pentru a exporta succesiv pe piețele din Asia de Sud-Est, Europa de Vest și Africa de Sud. China International Europe are ambiția de a deveni un brand lider la nivel mondial ”, se lauda site-ul oficial al companiei din Buzău. 

Dar “liderul mondial” a înregistrat mai mult pierderi decât profituri între 2014 și 2019. Datoriile se ridicau la aproape 32 de milioane de dolari în 2018, iar exporturile CTIEC s-au înjumătățit ca volum în ultimii doi ani. Între timp, nici site-ul fabricii nu mai funcționează.

Analiza tuturor contractelor încheiate în ultimul deceniu arată că aproape 80% din țigările produse de chinezii din România au fost livrate către companii din țări aflate în război sau listate ca zone roșii în rutele de tranzit pentru contrabanda cu țigări: Irak, Siria, Libia, Kosovo, Serbia, Muntenegru, teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina, Republica Moldova sau Georgia. Totodata, CTIEC a fost partener direct cu firme acuzate de contrabandă cu tutun.

„Toate aceste țări reprezinta găuri negre. Acolo nu există lege și ordine, nu există autorități naționale care să poată controla situația. Compania chineză folosește aceleași tactici pe care marile corporații le-au utilizat în urmă cu 20 de ani, când făceau contrabandă cu propriile mărci. Exportau și spuneau lucruri de genul <<nu știm ce destinație au țigările> >. Cum ar putea fi controlată trasabilitatea țigărilor dintr-o țară aflată în stare de război? Nu poate fi controlată”, explică Luk Joossens, un expert internațional independent în comerțul ilicit cu tutun. 

În 2013, Uniunea Europeană și China au semnat Protocolul OMS privind Eliminarea Comerțului Ilicit, al cărui articol 7 prevede că părțile ar trebui să facă investigații (due diligence) înainte de începerea și pe parcursul relațiilor de afaceri. Vânzările către clienți trebuie monitorizate pentru a se asigura că volumele sunt proporționale cu cererea. Nu în ultimul rând, protocolul impune semnatarilor să raporteze orice încălcare a regulilor de comerț și să solicite documente sau declarații cu privire la condamnări penale.

Joossens crede că CTIEC ar trebui trasă la răspundere fiindcă face afaceri cu traficanti dovediți, având în vedere că România este membru UE, iar China a semnat protocolul.

„Dacă România produce mărci chinezești de țigări și exportă miliarde în Irak, dar acolo nimeni nu cumpără aceste mărci, atunci există o problemă. E ceva în neregulă cu exportul dacă nu există o cerere legală pentru marca respectivă pe piața unde este exportată. Iar aceasta reprezintă o încălcare a articolului 7 din Protocolul privind comerțul ilicit. Cred că, după companie, și România trebuie să fie considerată responsabilă. OLAF ar trebui să facă ceva, autoritățile UE ar trebui să fie avertizate în acest sens”, conchide Joossens.

În Europa, traficanții de țigări nu sunt interesați doar de mărci chinezești precum Dubao și Dubliss, ci și de altele mai scumpe, cum ar fi Marble (care a condus clasamentul comerțului ilicit între 2008 și 2017) și Regina.

Potrivit Poliției de Frontieră din România, în ultimii trei ani au fost confiscate 50 de milioane de țigări marca Marble, fapt ce indică o creștere uriașă a contrabandei cu țigări chinezești introduse în țara noastră.   

Țigările Marble de contrabandă nu inundă doar România, ci și Italia, alături de brandul Regina. Între 2014 și 2017, Regina a fost produs în România de China Tobacco International Europe Company și a dominat piața ilicită a țigărilor din Italia. Zona cea mai afectată este Napoli, unde a și fost confiscat containerul-clonă. 

În 2016, 80% din confiscările puse în executare la Napoli erau mărcile chinezești Regina și D&B.

Cu cifrele în față, cercetătorii români din piața tutunului au întrebat în 2018 conducerea China Tobacco de aici despre măsurile anti-contrabandă aplicate produselor lor. Nu au primit încă un răspuns. 

TESTUL DIN POLONIA 

Containerul-clonă capturat în august 2016 de italieni nu a fost singurul demers ilegal cu țigări chinezești fabricate în România. 

În noiembrie 2015, cu zece luni înainte de intervenția de la Napoli, aceeași rețea planifica un alt transport către Libia, via Italia. Inițial, trebuia să fie organizat direct din România, dar ulterior marfa a fost trimisă într-un depozit din Polonia, de unde urma să fie preluată.

Adina Ionescu de la China Tobacco Romania este din nou indicată drept persoana responsabilă pentru documentele de export, fiind în legătură nu numai cu cei doi frați moldoveni, ci și cu un contrabandist italian pe nume Sepe Francesco. Acesta din urma are implicații în Camorra și în traficul de droguri.

Pregătirile pentru transport au durat câteva săptămâni.

 „Persoana de contact este tot Adina. Adina știe procedurile vamale.”, spune Sepe Francesco într-o conversație cu alt membru al grupării despre transportul polonez.

Schimbul de documente a avut loc, iar containerul gol a fost încărcat și trimis în Polonia, la Gdansk. Costul transportului: 35.000 de euro.

Containerul a ajuns tot în portul Salerno și două zile mai târziu,Sepe Francesco, coordonatorul italian al operațiunii, a fost arestat pentru trafic de droguri. De teamă, gruparea decide ca țigările din containerul polonez să nu mai fie traficate în Italia și să ajungă la destinație, în Libia. 

„Eșecul operațiunii nu descurajează gruparea; de fapt, organizatorii o definesc ca pe un fel de transport-test”, notează procurorii italieni.

Containerul polonez a fost încărcat cu 800 de baxuri, deci peste 8 milioane de țigări, și trebuia să ajungă la aceeași companie libiană, implicată în containerul clonă confiscat de Guardia di Finanza, Al Emteyaz.

PARAVANUL LIBIAN

Interceptările dezvăluie că un om de afaceri libian ar fi trebuit să se ocupe de vânzarea țigărilor în Africa. Îl cheamă Radwan Elmagrebi și este un prieten apropiat al lui Rafaelle Truglio, unul dintre coordonatorii operațiunii containerul clonă și patronul firmei care a transportat și găzduit containerul în Napoli. În discuțiile cu partenerii săi, italianul recunoaște că a făcut afaceri cu membri din clanurile mafiote Camorra, Moccia, Bardellino și Polverino.

În 2015, în timp ce pregăteau transportul din Polonia, libianul și napoletanul au deschis două companii de transport în Călărași, Romania (Rafael Logistica Trasportiși Argan Speed Logistica). Sediul lor social a fost declarat în apartamentul unui român, fost șofer la garajul lui Truglio la începutul anilor 2000. Bărbatul însă nu știa că „oaspeții” săi erau implicați în contrabandă cu țigări.

„Truglio a fost ca un tată pentru mine. Nu a încercat niciodată să mă păcălească sau să mă plătească mai puțin decât am stabilit când am început să lucrez în garajul lui ca șofer. Sunt surprins să aflu că e un infractor. Părea a fi omul cel mai bun la suflet pe care l-am văzut vreodată în viața mea”, ne povestește Marian Ignat, fostul angajat al lui Truglio.

Stă nemișcat în fața ușii sale, acoperit de praf de la reparațiile și renovările pe care le face în interior. Apartamentul arată ca un șantier, nu ca sediu unor companii de transport.

Omul e puțin șocat, dar pe de altă parte își amintește că șeful lui avea multe legături cu afaceriști chinezi aflați în Napoli.

Despre antreprenorul libian, Radwan El Maghrib, Marian Ignat spune că s-au întâlnit o dată și nu știa aproape nimic despre el, cu excepția faptului că era prieten cu Truglio. Și că amândoi au mers la Călărași în primăvara lui 2015, când și-au deschis companiile. 

Acestea erau menite să extragă profiturile din afacerea cu țigări. Sau, cel puțin, așa i-a sugerat Truglio unuia dintre frații moldoveni Vieru, la câteva zile după transportul polonez. 

„Banii vor fi direcționați către statul chinez, înțelegi? Fabrica este deținută de statul chinez. Și profitul tău o să fie trimis în contul tău sau al lui Salvatore. Salvatore ne păstrează partea și plătește fabrica chineză. Odată ce ajung banii, marfa se încarcă în portul Constanța și e trimisă în Libia. Radwan trebuie să ia marfa și să ne închidă documentele, factura, nu mandatul. Și de fiecare dată vom acționa așa” – îi explica Vieru lui Truglio în interceptări. 

Procurorii italieni nu l-au identificat încă pe partenerul lui Truglio din Libia, dar am facut-o noi. 

Elmagrebi Rodwan Omar Ahmed transportă mărfuri pe mare, numele său este legat și de o companie din Italia, cu sediul chiar lângă depozitul lui Truglio din Napoli, acolo unde a fost descoperit containerul clonă.

Libianul este creionat de Truglio ca fiind influent în Napoli, lucru confirmat de fotografiile sale din social media. În decembrie 2020, l-a vizitat pe ambasadorul libian în Italia, iar postările sale au fost distribuite inclusiv de fostul șef al misiunii diplomatice italiene în Libia, în prezent ambasadorul Italiei în Iran (Giuseppe Perrone).    

Pe Facebook, Rodwan își promovează nu doar călătoriile alături de Raffaele Truglio, ci și companiile pe care le administrează plus programul plecărilor din portul Salerno către Libia. Printre fotografiile cu navele folosite, una este direct legată de cazul containerului-clonă: Zeran . Acest vapor trebuia să transporte în Libia cărămizile cu eticheta de țigări.

OCCRP l-a contactat pe Rodwan. Libianul spune că nu îi cunoaște pe traficanții moldoveni sau pe românca de la China Tobacco (Adina Ionescu), că nu a făcut niciodată afaceri cu produse din tutun, că autoritățile italiene nu l-au contactat și că el nu are nicio firmă în România.

Îl știe însă bine pe Raffaele Truglio, unul dintre organizatorii transportului sechestrat:

“Îi cunosc toată familia. Știindu-l, cred că este imposibil să facă așa ceva. Când am avut nevoie de ceva, el m-a ajutat mereu. La început, când mi-am deschis afacerea aici, el îmi dădea motostivuitorul, mă ajuta să lucrez. Dar chestia cu țigările este foarte ciudată pentru mine. Dacă mi-ar fi cerut să transport țigări, i-aș fi spus că nu, nu e bine, sunt bani murdari”.

---

Andrei CIURCANU, Alessia CERANTOLA

Acest articol face parte din proiectul de investigatii #ChinaTobaccoGoesGlobal, derulat de OCCRP împreună cu RISE Project și alti 9 parteneri.