Directorul Institutului Geologic: „ Proiectul propus de RMGC este unul pentru o ţară din lumea a treia”

Dr. Ștefan Marincea, directorul Institutului Geologic al României

Alternativa propusă de specialiști pentru Roșia Montană ar aduce proiectului 600 de locuri de muncă în plus și ar prelungi perioada de exploatare a zăcămîntului cu 33 de ani. Pentru RMGC, noua metodă ar însemna însă și o investiție suplimentară de peste 1 miliard de euro. Desigur, indiferent de metoda folosită, mediul va fi afectat ireversibil prin modificarea geografiei munților Apuseni.

 – interviu cu dr. Ștefan Marincea, directorul general al Institutului Geologic al României

Reporter: RMGC analizeaza chiar în propriile documente variantele alternative la metoda cianurarii integrale. Puteți să ne-o indicați dumneavoastră pe cea care credeți că s-ar potrivi cel mai bine proiectului de la Roșia Montană?

Ștefan Marincea: Varianta de minimis acceptabilă este, în opinia mea, cea practicată la Kittila, în Finlanda, unde se practică cianurarea carbon-in-leach (CIL) a concentratului de flotaţie şi oxidarea sub presiune (prin barbotare sub presiune cu oxigen activ) a minereului refractar. Procedeul a fost luat în considerare de RMGC în studiul de impact asupra mediului (EIM) drept „leşiere POX a concentratului de flotaţie” şi a dus la o extracţie mai bună a Au şi Ag decât în cazul cianurării in integrum a masei miniere (procedeu descris drept CIL). Investiţia s-ar dubla practic, ajungând la circa 2,3 miliarde euro la început, întrucât ar apărea două facilităţi noi de preparare (uzina de flotaţie şi cea de oxidare a minereului refractar de sulfuri şi telururi) dar ar fi amortizată prin recuperarea mai bună atât a aurului şi argintului, cât şi a altor metale şi metaloizi: s-ar recupera şi o mare parte din cele 161 tone de Te, 49 tone de Ge, 172 tone de Se, 116 tone de Ta, 777 tone de Tl, 1220 tone de Sb, 29 763 tone de Zn care se pot calcula ca rezervă pe baza datelor de conţinut furnizate de companie (RMGC) şi se vor regăsi în concentratul de flotaţie. Este de remarcat că RMGC nu a analizat nicăieri extracţia celorlalte metale, Spre exemplu, dacă s-ar recupera şi cantităţile imense de feldspat potasic rezultat în urma procesului iniţial de măcinare (până la 129 millioane de tone) profitul ar fi, în opinia noastră, mai mare decât cel din proiectul RMGC.

Reporter:  Dacă RMGC ar schimba metoda de exploatare, ar crește și costurile operationale, pe lîngă investiția inițială ?

Ștefan Marincea: Costurile operaţionale ar creşte şi ele, cu circa 15-25 % datorită consumurilor suplimentare de energie, a celor de reactivi de flotare, a celor legate de cheltuielile de personal, dar s-ar crea circa 600 de locuri de muncă în plus şi s-ar diminua substanţial costurile de mediu (post-mining).

Reporter: Cu cît s-ar prelungi durata de dezvoltare a proiectului, dacă s-ar adopta această nouă tehnologie?

Ștefan Marincea: Un proiect de asemenea anvergură ar dura circa 50 de ani, nicidecum 16 ani cum doreşte RMGC. S-ar respecta principiul dezvoltării durabile. O eventuală retratare a sterilelor de flotaţie ar duce la câştiguri impresionante: însăşi compania RMGC, dă, în alternativa „leşiere POX a concentratului de flotaţie, leşierea sterilului” randamente de extracţie de 92,7 % la Au şi 76,3 % la Ag, net superioare celor estimate pentru procedeul CIL (în tabelul de la pagina 45, de doar 76,3 % la Au şi 46,6 % la Ag). Dacă retratarea ar avea loc după extracţia feldspatului, cantitatea de steril cianurat s-ar reduce la o treime, chiar presupunând că în timp nu se vor găsi alternative la cianurare.

Reporter: De ce au renunțat cei de la Certej la cianurația integrală?

Ștefan Marincea: În privinţa zăcământului de le Certej, este de notorietate publică faptul că acolo Au şi Ag sunt incluse cu predilecţie în reţeaua unor telururi, a unor sulfosăruri cu conţinuturi de Sb, Pb, Cu şi Bi şi subordonat în reţeaua electrumului. Acolo este deci mult Te, caracteristică comună multor zăcăminte de Au epitermal din România: chiar telurul nativ a fost descoperit ca element pentru prima dată în lume în România, la Faţa Băii. Cum cianurarea nu permite extracţia Au şi Ag din telururi şi sulfosăruri fără oxidare, este clar că investiţia ar fi fost prea mare pentru RMGC, deci zăcământul a fost cedat altei companii (actualmente Eldorado Gold). În plus, pentru o companie care operează în Europa nici nu se opune problema să se recupereze doar Au şi Ag şi să se abandoneze pentru circa 120 ani în şlamul cianurat Te, Sb, Ge, Se, Bi, Pb, Zn, Cu etc. Cum am mai declarat-o, proiectul propus de RMGC este unul pentru o ţară din lumea a treia, care urmăreşte dezvoltarea cu orice preţ, nicidecum dezvoltarea durabilă. Din fericire, România se găseşte în Europa şi este integrată în Uniunea Europeană unde principiul dezvoltării durabile funcţionează.