Adevărul despre Dan Barna

Câteva contraste:

  • Antreprenorul de succes Dan Barna duce în spate o serie lungă de eșecuri care au costat aproape șase milioane de euro
  • Prezidențiabilul vrea să-i întoarcă pe români în țară, dar și-a consolidat cariera pe seama unora nevoiți să plece
  • Opozantul și-a dirijat afacerile în algoritmul de încredere al pesedistului Dragnea: bani publici pentru prietenii de școală
  • Șeful USR, partidul care a inițiat campania #FărăPenali, este supervizorul senin al unor fraude și conflicte de interese cu fonduri UE
  • La bilanț, managementul care l-a consacrat pe Barna îi este profitabil sieși, în timp ce oameni aflați în cumpănă au beneficiat doar pe hârtie

Vorbim despre persoane cu dizabilități sau proveniți din medii defavorizate, greu de integrat pe piața muncii și extrem de neglijate în România. În numele lor, Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG, compania fondată de Dan Barna, a câștigat milioane sub pretextul facerii de bine.

Trei proiecte europene generoase arată ca după război. Banii s-au evaporat între amici cu facturi la comandă, în nepotisme, deturnări, plăți fictive, furturi de echipamente și discursuri despre frumusețea spiritului antreprenorial. Din partea beneficiarilor, multă dezamăgire.

Regulile erau clare.

Finanțate de UE în spiritul coeziunii, afacerile sociale se află la intersecția sectorului de antreprenoriat cu cel non-profit, funcționând pe principiul reinvestirii profitului și utilizând excedentele în scopuri sociale.

Sistemul este următorul: banii vin de la Comisia Europeană la beneficiarul fondurilor, în cazul nostru Consiliul Județean (CJ) Alba, care adăuga și o mică cofinanțare. Apoi fondurile sunt distribuite înspre parteneri, printre care și coordonatorul regional de proiecte, adică firma lui Barna și a partenerului său, Dragoș Jaliu. De aici ajung spre întreprinderile sociale.

Raportările și decontările urmează circuitul invers. Firma are obligația să verifice ce și cum s-a cheltuit, CJ Alba să pună parafa, iar organismul intermediar OIR POSDRU să monitorizeze tot ce s-a mișcat. Verificarea finală o face structura centrală de la minister.

Atenția maximă se concentrează în primul an, cel de implementare, atunci când este subvenționată întreprinderea socială. Angajații vulnerabili mai trebuie păstrați minimum un an, cel de sustenabilitate.

Proiectele îngropate de Grupul de Consultanță și Dezvoltare – DCG s-au numit „Punți Comunitare” (social), „SES-am Deschide-te” (social) și „Biblioteca Bunelor Practici” (antreprenorial), iar aceasta e povestea lor.

În centru se află candidatul Alianței 2020 USR PLUS, consultant pe fonduri europene, apoi fost secretar de stat în guvernul tehnocrat la Ministerul Fondurilor Europene. Barna, 44 de ani acum, a ieșit din firmă de îndată ce a intrat în minister.

L-a avut asociat pe Dragoș Jaliu, 50 de ani, conferențiar la SNSPA, unde predă chiar cursul de Managementul proiectelor și programelor internaționale – Dezvoltare regională și fonduri structurale.

CRONICA UNUI EȘEC ANUNȚAT

O primă afacere socială pe bani europeni a apărut la Sebeș, Alba, în 2011. Era un centru de copiere, fotografie și design computerizat, înființat în cadrul asociației „Trebuie”, axată pe servicii pentru persoanele cu dizabilități multiple. De la care au și venit doi angajați. Plus o studentă și un pensionar.

Managerul structurii a fost desemnat Alex Scheau, absolvent de facultate. Poartă dintotdeauna proteză auditivă la ambele urechi și avea pe atunci 37 de ani.

33 împlinise și Ozsvath Zsolt, asistentul lui Alex. Lui îi lipsește un antebraț. Provine dintr-o casă de copii.

Părea jobul vieții. Li se dădea o afacere pe mână și mai erau și plătiți pentru asta cu 2300 de lei lunar, timp de aproape trei ani, cum prevedea contractul. N-aveau experiență în domeniul fotografic, dar s-au școlit rapid, pe banii lor.

Cât despre cursul de antreprenoriat, l-a asigurat Dan Barna, partenerul Consiliului Județean în proiect.

Alex Scheau (S) și Dan Barna, la unul dintre cursurile de perfecționare ținute la Pensiunea Mama Cozonacilor din Bran, în mai 2012. FOTO: Arhiva personală - Alex Scheau

Alex Scheau (S) și Dan Barna, la unul dintre cursurile de perfecționare ținute la Pensiunea Mama Cozonacilor din Bran, în mai 2012. FOTO: Arhiva personală – Alex Scheau

Certificatul lui Oszvath Zsolt semnat de Dan Barna

Certificatul lui Ozsvath Zsolt semnat de Dan Barna

„Barna mi s-a părut cel mai de treabă. Învăța autoritățile publice. Le arăta cum să atragă fondurile, ținea interfața, părea implementarea lui”, își amintește Alex Scheau.

Dan Barna chiar era coordonatorul regional al proiectului, iar oamenii l-au perceput ca pe un soi de consilier al autorităților din Alba.

„El trebuia să ne îndrume în implementare, să ne ofere suport pentru a dezvolta afacerea. Era responsabil, printre altele, și de întreprinderea noastră”, adaugă Ozsvath Zsolt.

Cu sediul amenajat în clădirea asociației „Trebuie”, s-au pus entuziasmați pe tipărit materiale de promovare, dar au realizat repede că nu pot rezista pe o piață competitivă cu echipamentele achiziționate în proiect.

Alex Scheau comprimă lipsurile așa: „Mergi la o nuntă, trebuie un aparat foto. Pe lângă ăla, mai iei două-trei obiective, niște filtre. (…) Dar și acel aparat, ni-l luau cei de la Consiliul Județean și nu-l mai vedeam, uneori și câte patru luni. Apoi, faci un afiș, îl vrei pe toată pagina, dar constați că nu ai totuși cea mai bună imprimantă, cel mai bun copiator, că nu merge culoarea până-n capăt.”

Cu toate astea, în primul an, au meșterit calendare, pliante, postere, fotografii de la evenimente oficiale, până și suporturi de curs. Prestau însă într-un circuit închis, pentru diferite evenimente ale CJ Alba. Lor le mergeau salariile din proiect, dar întreprinderea cea nouă nu încasa nimic. Echipamentul depășit și serviciile pro bono (nu contra cost, așa cum proiectul cerea și cum învățaseră la cursuri) deschideau drumul către falimentul deplin.

Ceea ce au reclamat sistematic la instituție.

Alex Scheau (bluză albastră) și Oszvath Zsolt (bluză portocalie) la Târgul Grădinarului din Alba Iulia, în 2012.

Alex Scheau (bluză albastră) și Ozsvath Zsolt (bluză portocalie) la Târgul Grădinarului din Alba Iulia, în 2012.

La CJ Alba, Magdalena Bene, șefa desemnată pe proiect, învățase meserie de la Barna. Numai că le respingea din fașă orice inițiativă și îi punea să promoveze alte activități din programul european. Iar dacă afacerea nu merge, le-a spus ea atunci, predați echipamentul asociației „Trebuie”!

„Nici nu s-a născut proiectul, că era deja avortat. După ce am văzut o fișă de achiziții, am știut ce se întâmplă, de fapt. Erau niște prețuri enorme”, reține Ozsvath Zsolt.

Dan Barna (centru), Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba( în stânga față de Dan Barna), Magdalena Bene (dreapta) și Martin Balogh, Fundația Civitas (în stânga Magdalenei Bene) la o întâlnire din 2011.

Dan Barna (centru), Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba( în stânga față de Dan Barna), Magdalena Bene (dreapta) și Martin Balogh, Fundația Civitas (în stânga Magdalenei Bene) la o întâlnire din 2011.

Au rămas angajați la Consiliul Județean până când s-a încheiat perioada contractului și au predat gestiunea cu un gust amar. Simțeau că sunt singurii care și-au dorit afacerea sustenabilă.

UITE BANII, NU-I DOSARUL

Euroîntreprinderea lui Alex și Zsolt face parte dintr-un proiect amplu de incluziune socială pe piața muncii a persoanelor vulnerabile și cu dizabilități” – prin înființarea a cinci centre de consiliere profesională și trei întreprinderi sociale.

Finanțarea totală: 3,5 milioane de euro. Grosul s-a dus pe consiliere, burse pentru elevi și studenți, cursuri, salariile experților. Proiectul în sine a fost derulat de CJ Alba, condus de liberalul Ion Dumitrel, împreună cu Fundația Civitas pentru Societatea Civilă Cluj.

Și e primul parteneriat public în care a intrat Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG, compania lui Dan Barna și a asociatului său dintotdeauna, Dragoș Jaliu. Ei răspund. Le-a revenit o felie de 250 de mii de euro ca să administreze proiectul regional în numele CJ Alba.

Or asta înseamnă că trebuiau să instruiască șefii noilor entități, să le evalueze periodic eficiența, să participe la ședințe lunare, protocoale, conferințe. Reiese din contract.

De ce Barna?

„Zece ani experiență de lucru cu Comisia Europeană. Fusesem monitor, auditor în toate proiectele, foarte multe în țară. Când am creat firma, am dezvoltat și un produs care ne-a ridicat. Un training, un curs de management, la momentul acela cel mai bun din România, fără discuții”, ne lămurește el.

Așa a cunoscut-o pe doamna Magdalena Bene de la CJ Alba: „A venit la un curs, i-a plăcut foarte mult și a zis: hai și la noi. E un manager puternic. A reușit să țină partea asta de proiecte sociale ale CJ, la modul cel mai… Partea de achiziții, cum a organizat, nu am avut niciun fel de rol.”

Dan Barna participă la inaugurarea unuia dintre centrele din județul Alba în 2012

Dan Barna participă la inaugurarea unuia dintre centrele din județul Alba în 2012

Când s-a încheiat complet povestea, Alex Scheau a plecat la muncă în Germania, unde lucrează și acum în trei schimburi, dar Ozsvath Zsolt s-a dus glonț la DNA Alba.

În 2017, procurorii încep urmărirea pentru deturnare de fonduri europene și abuz în serviciu, dar clasează o parte din speță în aprilie 2018. Nu stabilesc criterii obiective pentru prețurile echipamentelor achiziționate, deci n-au suspiciuni legate de supraevaluări.

DNA  miroase totuși ceva, când descoperă documente false sau inexacte în atribuirea contractelor din proiectul regional. Două firme recunosc că au participat formal la procesul de selecție, favorizând astfel oferta câștigătorului, dar dosarul e clasat în martie 2019. 


Câștigătorul licitației, Infogrup din Alba Iulia, care a livrat copiatoarele și altă aparatură pentru centrul din Sebeș, înghite demult bani publici. Din peste 4100 de contracte obținute prin încredințare directă, doar cele cu CJ Alba depășesc 1,3 milioane de lei. SRL-ul aparține unor afaceriști locali (Cristian Bintințan & Călin Beldeanu) și mai intermediază tehnică la prefectură, jandarmerie, parchete, primării, școli și unități militare din județ. Cele mai multe achiziții directe sunt cu Poliția (721).


La Sebeș, Infogrup a livrat pe bani europeni de 70.353 lei. Oferta lor a bătut aparent alte două aproape identice (Tomsoft & InfoDSC), ai căror reprezentanți s-au declarat ulterior paravane la procuratură. I-am căutat și noi. Primul nu-și mai amintește, celălalt a închis imediat telefonul. Cert e că prețurile au fost supraevaluate și de trei ori. 

Din partea Consiliului Județean, a supervizat Magdalena Bene, instruită temeinic chiar la firma lui Barna. Prima ei diplomă datează din 2007, anul aderării, când tandemul Barna & Jaliu tocmai se lansase în consultanță pe fonduri structurale.

A doua diplomă o atestă ca manager de proiect, funcție deținută apoi la Alba, cu nota 10 acordată frumos de firma lui Dan Barna. Femeia a obținut-o în 2009, ca să lucreze tot cu Barna.

Am deranjat-o, chiar dacă a ieșit la pensie de curând, dar n-a vrut să ne dea interviu oficial, ci doar un comentariu politic: „De ce nu mergeți prin țară să vedeți câte întreprinderi mai sunt? Din cauza PSD, nu mai funcționează nimeni. Ăștia sunt niște tineri care au vrut să facă ceva. De Dan Barna, niciodată,  dar niciodată, nu o să pot spune un cuvânt rău. Am doar stimă și respect pentru acest om.”

ADIO, UTILAJE

Magdalena Bene s-a mai ocupat de o întreprindere socială, înființată în același proiect european, numită Servicii de curățenie și amenajare spații verzi. Achizițiile au fost consistente și aici: utilaje de tâmplărie, mașini agricole, de tuns gard viu, motocositoare, calculatoare, mașini.

Singurul angajat, Adrian Roșiu, nu are dizabilități. Și era propriul său șef: ”Nu știam că trebuie angajate persoane vulnerabile, nu mi-a arătat nimeni proiectul și nu eu m-am ocupat de achiziții sau plăți.“ În schimb, a reușit să încheie mici contracte, afacerea mergea.

În 2013, spre finalul perioadei de implementare s-a produs tăcută șmecheria: utilajele cumpărate pe fonduri europene au fost donate pe hârtie unei asociații nou înființate de Roșiu, doamna Bene și Consiliul Județean (Ecou). Odată formalizat transferul, urmează trei ani de liniște, exact cât trebuia legal să rămână achizițiile în proiect.

“Ei nu s-au băgat în nimic, nimic. Am fost dezamăgit că nu s-au implicat activ în partea socială sau de promovare. După prima parte, n-am mai auzit de ei “, povestește Adrian Roșiu.

Până când, brusc, într-o zi din 2016, s-a trezit în întreprindere cu niște cetățeni care au ridicat tot echipamentul fără explicații și duși au fost: “Eu încă funcționam. Dar le-au luat pe toate și au plecat. Nu știu, habar n-am care a fost atunci treaba… Era viabilă afacerea.“

A treia întreprindere socială din programul de incluziune a presupus o fermă ecologică de cultivat trandafiri. Sediul ales, castelul Sâncrai de lângă Aiud, s-a restaurat cu această ocazie. Lucrările au costat 4,2 milioane de lei, din care 25% sunt fonduri europene.

Dar abia am început.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

AL DOILEA VAL

Nici nu s-a încheiat bine procesul de monitorizare pentru primul proiect, că spre final de 2014, Comisia Europeană punea la bătaie în România o nouă alocare POSDRU de 100 de milioane de euro pentru afaceri sociale.

Condiția de bază a rămas aceeași: crearea de structuri antreprenoriale care să integreze persoane vulnerabile în comunitate.

Așa că partenerii de la Alba s-au regrupat în formula tradițională pentru două noi proiecte finanțate: “SES-am Deschide-te!” de 2 milioane de euro (9,090,135.47 lei) și “Punți Comunitare” de 1,8 milioane euro (7.950.091 lei).

De data aceasta, s-au concentrat exclusiv pe întreprinderi sociale. Cincisprezece dintr-un foc. Cu aproximativ 200 de mii de euro subvenția pentru fiecare, banii s-au împărțit între Consiliul Județean (șapte în Alba), fundația Civitas (patru în Cluj) și firma lui Barna (patru în Sibiu și Brașov).

Doar cinci mai funcționează acum. Dan Barna știe de ce: „Porneai cu persoane vulnerabile și nu aveai alt sprijin. De aia au murit, că soluția acum, privind retrospectiv, este să faci economie socială cu ong-uri stabile, cu structură funcțională, care dezvoltă și genul ăsta de activități. Alea pot să crească ușor, ușor. Așa ca business individual, cum era modelul finanțării, am găsit oameni de încredere care au făcut structurile.”

Intreprinderile sociale deschise în cadrul proiectelor Punți Comunitare și SES-am deschide-te! Cele marcate cu albastru au fost intreprinderile sociale dezvoltate de firma fondată de Dan Barna

Manager a fost numită din nou Magdalena Bene, ucenica șefului USR, iar firmei lui de consultanță i-au revenit aproape un milion de euro din ambele proiecte (4.378.983 lei).

Circuitul e simplu. Bene ține robinetul cu bani. Ea reprezintă beneficiarul CJ Alba, primește devize, dă avize și ține legătura cu coordonatorul regional. Adică firma colegilor Barna și Jaliu, care văd poza în ansamblu. Mai departe, ei redistribuie banii către întreprinderile sociale, în timp ce, teoretic, le verifică atent sustenabilitatea.

Ca partener în proiect, Barna trebuia să inițieze cele patru afaceri în zona sa, Sibiu – Brașov, deci căuta idei de constituire a asociațiilor, niște șefi și 18 angajați din medii defavorizate. La dispoziție avea mai puțin de un an, până la finalul lui 2015, cu obligația de a le proteja joburile și în 2016.

Să le trecem în revistă.

COMBINAȚIA DE SUFLET

Gabriela Popa, sora lui Dan Barna. Foto Facebook

Gabriela Popa, sora lui Dan Barna. Foto Facebook

Întreprinderea socială cea mai apropiată liderului USR, un atelier de croitorie numit Hermannstadt Design, s-a înființat în Șura Mică, lângă Sibiu, orașul de baștină al lui Barna.

Sora politicianului, Gabriela Popa, a fost aleasă președintele noii asociații, iar vicepreședinte s-a băgat fostul coleg de liceu și prieten vechi cu Barna, Sorin Pădurariu. Al treilea membru e un designer vestimentar, Alexandra Aldea.

Contractul dintre atelierul de croitorie și firma lui Barna, semnat la începutul lui 2015, include subvenția de 192 de mii de euro și obligația DCG de a monitoriza implementarea. Cum ar veni, se angaja să coordoneze proiectul, să aprobe planul de afaceri, referatele de necesitate, achiziții, decontări, facturi.


Prin statut, asociația trebuia să ofere locuri de muncă flexibile unor mame din mediul rural, cu familii monoparentale sau mai mult de doi copii. Șapte persoane cu totul, dintre care cinci din grupul vulnerabil.

Sora lui Barna, angajată director și agent de vânzări, și-a pus salariu net de 3276 lei, la fel ca designerul, în timp ce croitoresele au primit doar 1185 lei fiecare. Formularul Gabrielei de înscriere în grupul țintă, ca expert, e semnat chiar de fratele său.


“Sora mea are studii în domeniul croitoriei, am ales un business în domeniu, găsiseră și un designer. Și am zis ok, iată premisele unei  structuri de economie socială cu șanse să funcționeze. Nu doar informal, să luăm niște bani, ci miza era chiar să le facem sustenabile“, susține Barna.

Ușile asociației Hermannstadt Design din Șura Mare, Sibiu sunt închise de multă vreme.

Ușile asociației Hermannstadt Design din Șura Mare, Sibiu sunt închise de multă vreme.

Întâlnirile preliminare au avut loc în clădirea firmei de recrutare Ascent Sibiu, condusă atunci de colegul Sorin Pădurariu. Așa rezultă dintr-un schimb de e-mailuri interne pe teme administrative, în care vine vorba despre sediu și conflicte de interese.

Vestea bună răsună pe 30 iunie 2015, când Dan Barna își anunță echipa pe e-mail că vine bănetul: „Ia uitați ce belșug se întrevede :-)”. Fusese sunat de Magdalena Bene de la CJ Alba că vor intra banii din cele două linii de finanțare.

 

Și astfel încep achizițiile. Cam tot ce are nevoie o croitorie la standarde europene: mașini profesionale de cusut și surfilat, mobilier, foarfece electrice, materiale plus consumabile specifice. Barna semnează referatele de necesitate, sora lui – contractele de achiziții, apoi Barna verifică dacă totul e ok. 


Azi, firma de consultanță este proprietarul legal al echipamentelor cumpărate atunci. Așa condiționează contractul primar în cazul în care afacerea eșuează, cum s-a întâmplat anul trecut, când asociația Hermannstadt Design s-a închis cu datorii la Fisc de aproximativ 100 mii lei, fiindcă nu a plătit contribuțiile angajaților.

Însă, la început a beneficiat inclusiv de buget pentru marketing, studii de piață, cursuri de management sau specializare. Existau toate premisele, dar banii s-au împărțit între prieteni.

Sorin Pădurariu și Dan Barna au participat împreună la întâlniri, încă de la debutul primelor proiecte la Alba Iulia. O fotografie din presa locală îi reunește pe cei doi cu Magdalena Bene de la Consiliul Județean Alba și liderul Fundației Civitas Cluj, Martin Bologh.

Sorin Pădurariu și Dan Barna au participat împreună la întâlniri, încă de la debutul primelor proiecte la Alba Iulia. O fotografie din presa locală îi reunește pe cei doi cu Magdalena Bene de la Consiliul Județean Alba și liderul Fundației Civitas Cluj, Martin Bologh.

BANI EUROPENI PENTRU PRIETENII MEI

Publicitatea a costat 71.874 lei (cca. 16.000 de euro), iar contractul l-a primit sibianul Lucian Bozdog prin firma Smartbox. Omul a fost coleg de școală generală cu Dan Barna și prieten de-o viață cu Sorin Pădurariu.

Domnul Bozdog, fotograf și web designer, trebuia să rezolve cu șapte panouri stradale, 15.000 de pliante, trei spoturi radio difuzate timp de trei luni, strategii pe rețele sociale, un film de prezentare, website și fotografii de produs. Nimic pe stradă, liniște la radio, câteva pliante, nicio comandă pe internet – se jură fostele angajate de la croitorie.


L-am sunat pe Bozdog să-l întrebăm dacă a încasat toți banii și de ce. Nu și-a amintit, cică ar fi externalizat din obligații: „Deci, personal nu pot să fac (spoturi audio, panouri stradale – n.r.), trebuie să mă uit, că nu mai știu exact. Zic sincer. Au trecut patru ani de la proiect. Măi,… am lucrat cu cineva. Nu știu, mă uit să văd”.

A promis că se documentează și revine, dar n-a făcut-o.

Deși sora lui Barna era director, asociația a mai semnat un contract de management în valoare de 30.000 de lei. S-a ocupat o firmă (European Investments Solutions) reprezentată de un anume Paul Gruian, consultant pe fonduri europene în Sibiu, asociat cu soția fostului viceprimar PNL din oraș (Eugen Mitea). 


Aportul principal al lui Gruian, se laudă chiar el într-un raport de activitate, este o comandă de 600 de cămăși pentru un lanț de restaurante din Sibiu. Îl contrazice Sorin Pădurariu, colegul lui Barna. El ar fi adus contractul la asociație, de fapt, în virtutea amiciției cu directorul restaurantelor.

“Am fost foarte bucuros, băi e de lucru, facem bani. Dar productivitatea asumată n-a fost atinsă niciodată. Adică, na, am prins ceva contracte, la unele am ajutat eu, altele au venit de la sine, dar profitabil era să facem, nu știu, 10 cămăși pe zi, nu două sau trei”, ne-a explicat Pădurariu la o terasă din Sibiu.

În fine, acest cel mai important contract s-a dovedit oricum păgubos pentru micul atelier de croitorie. E-mailurile interne arată că producția unei cămăși îi costa 100 de lei, cu materie primă și manoperă, ca s-o vândă apoi în medie cu 65 de lei bucata.

Alți 41.500 lei s-au dus pe un studiu de piață, menit tocmai să ajute afacerea să reziste. L-a făcut Romanian Quantitative Studies Association din București, unde „senior member” e alt coleg de liceu al lui Barna și Pădurariu: profesorul Horațiu Rusu, președintele senatului de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Pădurariu zice că studiul a fost pe bune, dar într-adevăr, nu prea i-a ajutat: “Și prețul nu cred că era sărit. Priceperea noastră era problema“. Nici Barna nu se dezice de prietenul său: „E cel mai bun sociolog.”

O altă achiziție relevantă e cea de umerașe. Le-a livrat, culmea, acea firmă de recrutare condusă atunci de Sorin Pădurariu (Ascent Sibiu). Cu ocazia asta, sora lui Barna a semnat o declarație uzuală în birocrația europeană, privind conflictul de interese: “Nu există legături între subscrisa și structurile acționariatului Ascent Sibiu, contractată în cadrul proiectului ca furnizor”.

Fals.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Pădurariu era atât vicepreședinte la croitorie, cât și asociat în firma respectivă, dar nu i se pare nimic în neregulă: “Acum mă gândesc, ați mai studiat și altele, e ceva neobișnuit în general prin țară să se lucreze între prieteni?! (…) Adaosul a fost minor, de genul unu, doi la sută. Nu putem fi acuzați de umflare de prețuri. Motivul era tehnic, nu-mi amintesc exact, o problemă cu facturarea“.

Dan Barna verifica cheltuielile. Iată cum: “Dacă există toate achizițiile făcute, mașinile de cusut, toate umerașele… Deci proiectele noastre, inclusiv acesta, au fost foarte pe bune, foarte reale, fără parandărături, fără de astea. Sunt foarte liniștit. (…) Într-adevăr, dacă s-au achiziționat umerașele în felul acesta… Nu știu nici de contractul de management. Nefiind la fața locului, deciziile s-au luat la întreprinderea socială.“

Păi, au adus bani de acasă, se plânge Pădurariu. Angajații nu dădeau randament, lucrau puține cămăși pe zi: “Ne-am trezit cu o chestie care nu funcționa, dar nici nu puteam s-o închidem mai iute de termen.“

Barna îl confirmă, iar sora sa e de acord că cel mai mare client a fost “al lui Sorin”, cu cele 600 de cămăși. În opinia ei, eșecul afacerii a fost cauzat de angajați și de regresul industriei textile.

“Datoriile la Fisc s-au adunat treptat, oricât ne-am străduit, n-am reușit să fim profitabili. Angajatele din grupuri defavorizate nu au fost întotdeauna constante, au mai avut probleme de adaptare, unele au plecat după trei-patru luni din motive personale sau medicale. Altele, atunci cand te bazai mai mult pe ele, nu mai veneau la program. Dispăreau pentru două-trei zile, fără nicio informare prealabilă“, ne-a explicat Gabriela Popa.

Asociația acumulase datorii de 65.000 de lei încă din perioada finanțării UE. În următorul an, cel așa-zis de sustenabilitate, s-au ridicat la 195.000.

Am căutat-o și pe Alexandra Aldea, al treilea asociat al Hermannstadt Design și designerul din proiect. A refuzat să ne spună de ce s-a retras din asociație. Din goana mașinii, a declarat doar atât: “Am ieșit după doi ani de muncă dintr-un proiect de suflet, atunci când mi-a fost clar că se urmărește orice altceva decât dezvoltarea afacerii. Vă rog sa mă lăsați în pace. E un capitol închis definitiv.”

Comisia europeană interzice strict incompatibilități precum legăturile de afaceri sau rudenie între finanțator și beneficiar, dar Barna afirmă că e în regulă. S-ar fi consultat cu Cristian Ababei, directorul de atunci al autorității de management din Ministerul Fondurilor Europene, cel care gestiona POSDRU (identifică nereguli, verifică proiecte și cereri de rambursare, recuperează bani). Marele șef.

“Într-o discuție amplă, Ababei a zis: puteți să le faceți cu taică-tău, cu maică-ta, cine vrei tu. Noi vrem să angajați niște vulnerabili, să funcționeze.“

Imediat după, Ababei a fost dat afară din minister. Azi nu-și amintește momentul, dar nu-l exclude apriori. După părerea lui, liderul USR nu trebuia să semneze acte.

Dar nu conflictul de interese e cea mai mare problemă, cel puțin pentru amicul lui Barna, Sorin Pădurariu.

SORIN ȘI CRIMA ORGANIZATĂ

Pe Sorin Pădurariu îl cunoaște demult, are încredere deplină, admite Dan Barna, fără rezerve, la întrevederea cu reporterii RISE.

Colegul e pe aceeași lungime de undă, cu toate impedimentele geografice: El (Barna -n.r.) fiind în București, ne întâlnim de trei, patru ori pe an. Ori că venea el două zile în Sibiu, ori, mult mai rar, dacă aveam eu drum în București.” Sau nunți, botezuri, sărbători.

Sorin Pădurariu, prieten și fost coleg de liceu cu Dan Barna. Foto: Facebook

Sorin Pădurariu, prieten și fost coleg de liceu cu Dan Barna. Foto: Facebook

Într-o dimineață liniștită de iunie, anul trecut, la ușa casei din Sibiu a lui Sorin Pădurariu au bocănit procurorii anti-mafia cu un mandat european și o acuzație de trafic de persoane într-o investigație continentală pe crimă organizată.

Pădurariu se afla pe ultima sută de metri cu proiectele lui Barna în perioada aceea, dar faptele aveau legătură cu ocupația lui de bază (recrutarea de personal) și compania proprie (HR Expert Sib). Folosea la muncă, în Belgia, 90 de inși printr-o rețea transfrontalieră anchetată pentru trafic, evaziune și spălare de bani.

Instalatorii săi, care lucrau chiar și prin spitalele din Belgia, erau plătiți masiv la negru și subcontractați printr-un carusel specializat în fentarea euro-legislației de muncă. S-a întâmplat din noiembrie 2017 până în iunie 2018, când poliția federală a dat stingerea în apartamentele unde Pădurariu îi caza pe români. 

Manevra mergea inclusiv pe șantierele din Italia și Franța. În total, Pădurariu a intermediat 200 de meseriași în cele trei țări. Doar prejudiciul la bugetul național s-a ridicat la 427.550 lei. Muncitorii cu pricina revendică acum două salarii restante, după ce firma lui Pădurariu a intrat în insolvență.

Daniel Chirică din Sibiu este unul dintre ei: „Ne-a sculat poliția din pat cam pe o sută dintre noi, eram plătiți la oră, nu prea se dădeau impozite în Belgia. Lucram zece ore pe zi plus sâmbăta. Ne suplimentau sub formă de diurnă. Eu aveam încadrare pe 1500 de euro, dar ajungeam și la 2500.”

Nici brăileanul Ștefan Cărbunescu nu se simte bine: „Noroc că am pus câțiva bani deoparte, că nu știu ce m-aș fi făcut. Am colegi disperați, nu pleacă nimeni degeaba de acasă.”

Pădurariu dă vina pe sindicatele belgiene care ar fi vrut să scape de români și i-au reclamat: „Am solicitat procurorilor belgieni, bă, ok, poate că o fi făcut Interunitu (partenerul din Belgia – n.r.) sau whatever ceva. Oi fi greșit și eu pe alocuri, dar oamenii ce vină au? I-am rugat să deblocheze banii pentru salarii, n-am primit răspuns.”

Știa Barna ce făcea? „Știa că am oameni afară și cam atât. Nu se pricepea în domeniu, încât să-i cer vreun sfat”. Între timp, Pădurariu și-a deschis altă firmă de recrutare, dar lucrează cu același expert în resurse umane al filierei destructurate.

De la București, din bulevardul Kisseleff, candidatul USR îl vede pe amicul Pădurariu în lumina unui antreprenor bun, „dată fiind experiența lui în recrutare”, care l-a calificat să se ocupe de raportări și achiziții în croitoria socială pe fonduri UE. De necazul belgian, a auzit vag și recent, subliniază Barna.

Așa că ne mutăm puțin la Brașov, dar Barna ia distanță din start: acolo, aranjamentele s-au făcut pe mâna lui Dragoș Jaliu, asociatul său autohton.

CĂPUȘELE GERMANE

În orașul de sub Tâmpa, banii pentru grupurile defavorizate au finanțat inclusiv campania unui politician local.

Firma lui Barna a pus pe picioare aici două întreprinderi sociale, cumva gemene. Prima era o tipografie, a doua executa producție video. N-au mai făcut asociații, ci direct SRL-uri. Ambele au înghițit peste 367 de mii de euro și aveau un numitor comun: patroana Corina Macedonschi, soție de consilier local și candidat la primărie din partea Forumului Democrat German în 2016.

Cristian Macedonschi, soțul doamnei, este totodată un potent om de afaceri, calitate din care organizează festivalul Oktoberfest. Printre plasamente imobiliare, deține companii de turism, recrutare, consultanță. și restaurantul Cucino din centrul Brașovului.

Într-una dintre întreprinderi (Smart Multimedia), care primise 741.324 lei de la Barna & Jaliu pentru producție video, doamna Macedonschi îl avea ca asociat pe vărul ei, Răzvan Atanasescu, fost coleg de liceu cu Dragoș Jaliu, partenerul lui Dan Barna.

Atanasescu a fost director de vânzări la Pro TV, apoi a lucrat prin televiziunile est-europene ale consorțiului media. Înființase și o agenție de producție. Deci, cum a ajuns în proiectul social?

„Am plecat de la Sîrbu, am făcut agenția mea de publicitate în București, dar m-am întors în Brașov pentru afacerea asta. Noi am început discuția cu Mace (Cristian Macedonschi – n.r.) și cu Jaliu, suntem prieteni. Cu el am fost și coleg. Dar inițiativa a fost a mea.”

Erau obligați să găsească „experți în economie socială” și cinci persoane vulnerabile. Richard Szabo a fost specialistul din proiect. Cameraman cu experiență, s-a angajat la Smart Multimedia în iunie 2015, cooptat fiind de Atanasescu, fost coleg la ProTV: “Avea nevoie de mine că mă pricepeam la video. Eram meseriașul din caracatiță”. Apoi, s-a străduit să uite întreaga poveste.

Robert Adams, neamțul bănuit de furtul echipamentelor Foto: Facebook

Robert Adams, neamțul bănuit de furtul echipamentelor Foto: Facebook

Sediu au găsit rapid la un tip, Robert Adams, pe care Atanasescu îl știa tot din epoca Pro TV, că intermedia drepturile de difuzare ale meciurilor UEFA prin compania sa din Germania. La acesta acasă, în localitatea Sînpetru, pe strada Republicii, au fost parcate ambele întreprinderi sociale pe fonduri UE. “Era stilul ăla săsesc, cu o poartă mare și două case. În cea mică era Transilvania Print (tipografia – n.r.), în cea mare Smart Multimedia (casa de producție – n.r.)”, își amintește operatorul Szabo.

Neamțul Adams a încasat aproximativ 15.000 de euro chirie de la ambele, adică 1700 de euro lunar, timp de nouă luni, cât a durat implementarea proiectului. Bani pe care neagă azi că i-ar fi luat, deși extrasele de cont depuse la decontare îl contrazic.

Adams e prieten vechi cu afaceristul Cristian Macedonschi, dar s-au certat între timp fix de la această întreprindere. Și el a fost consilier local din partea Forumului Democrat al Germanilor la Sânpetru.

Adams nu s-a mulțumit doar cu chiria, ci s-a implicat profund în afacere, fără vreo calitate legală. De pildă, în 2015 s-a dus în Germania să cumpere echipamentele necesare firmei cu 40 de mii de euro și plănuia să-l înlăture pe Atanasescu.


“Eu mă bucuram. Ce mișto, l-am prins pe Dumnezeu de-un picior. O să alerg prin toată Europa, filmez chestii. Să vezi atâtea echipamente de 40.000 de euro, toate în cutii, cutiuțe, bureței, mamă, să pui mâna pe ele, toate noi – eram foarte entuziasmat”, oftează cameramanul.

Instruirea lui Szabo în Germania, pentru echipamentele achiziționate, s-a decontat tot din bani europeni și a costat aproape 7000 de euro: “N-am făcut nimic, am băut bere și am mâncat cârnați. Eu am ales sculele, le-am asamblat, configurat, instalat. Cabluri, mufe, matrice, mixere, tot ce era.”


Cursul video fusese facturat în Germania de firma unuia Dieter Struck (Broadcast Consulting Limited), prieten cu Robert Adams. La telefon, Struck ne-a lămurit rapid:  “Nu sunteți singurii care întreabă. Robert a venit și m-a rugat să-i scriu o factură, apoi compania lui de aici să scrie alta cu aceeași valoare către mine și i-am dat banii. Am intrat în încurcătură cu fiscul german, fiindcă Smart Multimedia nu avea un număr valid de TVA și am plătit impozit pe sumă.”

Robert Adams avea treabă, oricum. Și-a închiriat până și propria mașină întreprinderii sociale, un Audi din 2001, pentru transportul angajaților. Serviciu decontat tot din bani europeni. L-a pus și pe cameraman să facă asta. Banii ieșeau din SRL și ajungeau cash la ei. 24.000 de lei. “Era o coajă din ’87, abia mergea, am închiriat-o și mi-a cerut tot (banii – n.r.) înapoi”, povestește Szabo.


HAOS SUPREM

În timpul acesta, Răzvan Atanasescu, administratorul casei de producție și colegul lui Dragoș Jaliu, tocmai avea o cădere nervoasă, provocând un accident auto cu cinci mașini avariate. Intrase în colaps financiar. E tulburat și acum:

Am avut un break down nasol în iulie 2015. M-au lăsat singur. Nu mai știam de unde să aduc bani, înțelegi? Să aduc de acasă, de undeva, că erau oameni de plătit, taxe, scule. Bani erau prevăzuți, dar nu se deblocau. Am avut accidentul că nu mai dormeam nopțile, am intrat în depresie. Luam pastile ca să dorm și, reacție inversă, m-au agitat. Nu vreau să-mi amintesc. Trei luni de recuperare la Predeal”.

Sora lui a fost angajată, ca persoană vulnerabilă, în ambele întreprinderi sociale, cu salariu cumulat de 5259 lei pentru șase ore pe zi: reporter la casa de producție și secretară în tipografie. Evolua însă într-un paradox. Extrasele de cont ale Smart Multimedia arată că Silvana Atanasescu a împrumutat firma în iunie 2015 cu 19.000 de lei, din care s-au acoperit salariile cu o lună înainte de accidentul fratele său. Rolurile se inversaseră: ajuta ea, în loc să fie ajutată.


La două luni după accident, sora lui Atanasescu și-a depus demisiile, iar el și-a cedat participațiile și a renunțat la funcția de administrator. 

Nu știu dacă Barna și Jaliu cunoșteau ce se întâmplă, dar după ce mi-am revenit, le-am spus că cedez drepturile. Nu vreau să mai am de-a face cu nimeni “, a decis Atanasescu. Azi se judecă cu societatea fiindcă, din cauza furnizorilor neplătiți, i-au fost blocate conturile.

Treaba lui Barna și Jaliu în proiectele sociale însemna poliția banilor: plan de afaceri, rambursări, plăți, investiții etc. Barna însuși a semnat referatele de necesitate pentru tipografie, iar o colegă din firmă pe cele ale casei de producție. Jaliu a fost reprezentantul legal în proiectul european.

La Smart Multimedia, proiectul a continuat cu alt manager în locul lui Atanasescu, Laura Huzuneanu. Ea constată că, la nici doi ani de la înființare, echipamentele video de 40 de mii de euro au dispărut, deși trebuiau să își păstreze destinația trei ani după implementare. S-a oprit direct la poliție.

Cameramanul Szabo știe că ar fi fost scoase din România de neamțul Robert Adams la începutul lui 2017, motiv pentru care a dat prompt cu subsemnatul. S-au mai perindat la secție Dragoș Jaliu, Macedonschi și Atanasescu. Echipamentele fac obiectul unor litigii și dosare penale aflate în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, ne-a transmis sec noua șefă Huzuneanu.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Și Barna e la curent cu sculele evaporate: „Unul dintre antreprenori a plecat cu ele. Colegul meu a dat declarație la poliție. Repet, dacă sunt nereguli, sunt de acord să se întâmple orice cu cei care le-au săvârșit. Niciun fel de dubiu. (…) Dacă au folosit subvenția sau nu știu, au făcut iregularități, să răspundă.”

L-am sunat pe suspectul principal, Robert Adams, adăpostit acum în Germania, să-l întrebăm dacă echipamentele pe care le caută toată lumea sunt la el. Cică nu, dar pentru că nu și-a recuperat niște bani împrumutați la întreprindere, a cerut unui executor judecătoresc să-i pună acesteia bunurile sub sechestru. Nimeni nu are acces la ele. Nici măcar poliția. Doar el, avocatul, executorul și custodele știu misterul.

Casa de producție a mai investit 10.000 de euro în website și închiriere de aparatură foto. Beneficiarul (Brainworx Europe) e firma unui fotograf german, Bernard Moestl. Numai că site-ul apare în rapoartele de activitate ca fiind realizat de cameramanul Richard Szabo, care ne-a dovedit cu hardul personal că e la originea fișierelor din faza de concepere. La capătul celălalt al banilor, n-a răspuns nimeni la telefon.

CORTINA DE VULNERABILI

În 2016, când Smart Multimedia era sub monitorizare, iar echipamentele încă la locul lor, consilierul afacerist Cristian Macedonschi s-a lansat în campanie electorală. Candida la primăria Brașov din partea Forumului Democrat German și operatorul a primit ordin să-l însoțească în peripluri cu sculele din dotare. L-a alergat Robert Adams de i-au sărit capacele.

“Hai că avem de filmat la Forumul German, în Piața Sfatului să împărțim baloane, un clip nu știu unde, apoi ce se discuta la primărie, cum se înfoia Macedonschi în ședințe – și puse pe youtube cât de repede se putea. Toate pentru campanie. Vorbeau la telefon și mă pomeneam: hai să mergem acolo, facem aia. Iar salariul întârzia, uneori și patru luni“, retrăiește Szabo acele zile.

Dan Barna nu vede o problemă. Dacă intrau bani, e bine. Dar habar n-avea, adaugă el, că întreprinderea socială nu tăia facturi pe serviciile electorale prestate.

Cristian Macedonschi a refuzat să răspundă la întrebări.

Cristian Macedonschi este consilier local în Brașov și susținător al lui Klaus Iohannis. Foto: Facebook

Cristian Macedonschi este consilier local în Brașov și susținător al lui Klaus Iohannis. Foto: Facebook

100 de mii de lei s-au mai scurs din conturile ambelor întreprinderi sociale către sociologul Romulus Oprică (Brandberry SRL) din Brașov pentru niște studii de piață care seamănă izbitor între ele.

Tipografia, la rândul ei, a fost căpușată de cei 875 de mii de lei trimiși de Barna & Jaliu pentru o revistă de promovare a orașului, „Best of Brașov”, dar și alte tipizate. Oficial, au angajat patru persoane vulnerabile, printre care fosta nevastă a lui Bogdan Manea, partenerul tradițional al lui Macedonschi (avea să preia ulterior o parte din tipografie).

Dar nu înainte ca firma lor (Bonima) să fi primit un contract de publicitate (8.800 lei) și altul pentru organizarea galei de lansare a revistei (38.362 lei). Este o altă incompatibilitate, având în vedere că soția lui Macedonschi patrona tipografia.  


Încadrată la categoria risc, Ioana Manea s-a angajat în octombrie 2015 la tipografie ca asistent manager, pe 2000 de lei, pentru două ore pe zi. În realitate, femeia n-o duce rău: administrează restaurantul Cucino din centrul Brașovului, deținut de Macedonschi și fostul ei soț.

“Vă rog mult să nu mai mă deranjați! Dacă era important, stăteam de vorbă, dar nu e. Am altă treabă, nu vă cunosc, nu cred că trebuie să vă dau socoteală”, s-a rățoit doamna Manea într-un final, după câteva eschive.

 

Explicație Foto: Ioana Manea are și astăzi la profilul de Facebook o fotografie cu soțul ei.

Explicație Foto: Ioana Manea are și astăzi la profilul de Facebook o fotografie cu soțul ei.

„Habar n-am dacă au avut activități în campanie electorală sau nu, dar dincolo de asta, vorbim de niște ani în care întreprinderile au dat locuri de muncă. Ăsta a fost obiectivul. Dacă sunt persoane din grupul țintă care nu îndeplineau criteriile, a fost o problemă de selecție. Dacă îndeplineau, abordarea nu e ok. Merge pentru presă…”, a comentat Barna.

https://www.youtube.com/watch?v=CGyFzY-r67I

https://www.youtube.com/watch?v=Xg8wh330C3s

Totuși, la finalul perioadei de finanțare, s-a dus special cu Jaliu la Brașov ca să verifice achizițiile și angajările.

Cameramanul Richard Szabo vorbește despre mai mulți angajați fictivi: „Veneau unii, primeau în mână 200 de lei, semnau, săru’ mâna, pa, plecau și restul banilor nu mai știu”. Cu salarii decente pe hârtie, aceștia figurau oficial drept colegii săi, ai doamnei Manea, ai fraților Atanasescu – diferența fiind că oamenii se trag pe bune din grupuri vulnerabile.

Trebuiau să apară în organigrama proiectului social, chiar dacă, între timp, se risipiseră care încotro.

Un exemplu e Dan Ivan, angajat pe rând în ambele întreprinderi: manipulant în tipografie (1305 lei net) și reporter la casa de producție (3125 de lei net). A crescut într-o casă de copii. Cameramanul Szabo reține că Ivan a trecut puțin la început, apoi încasa doar de formă niște bani: “El lucra în construcții, lua bani așa, zilier. Și a zis: bă nu mai vin. Și ajungea numai să-și ia ăia 200 de lei o dată-n lună. Ivan, Cătănescu și mai era un al treilea.”

Florin Cătănescu, orfan și el, era încadrat ca al doilea operator tv cu salariu cuprins între 1956 lei și 2525 lei (octombrie și noiembrie 2015). Acum lucrează la o asociație pentru copiii defavorizați. L-am întrebat ce a făcut efectiv la întreprinderea din Sânpetru, dar ne-a trimis la Cristian Macedonschi: “Încerc să evit conversația pentru că nu-mi place, e un subiect închis pentru mine.”

Nici Tibor Ruczui, editorialist la revista „Best of Brașov” (tipografia socială), cu salariu de 1185 de lei în acte, nu are regrete: “Am fost angajat la spartul târgului și plătit ca un cerșetor, cred că mai mult de formă. Și când mi-am dat seama, am plecat destul de dezamăgit”.

În mână a primit doar 500 de lei. Îi arătăm dispoziția de plată care indică 1185 de lei. Semnătura nu este a lui, ne lămurește Ruczui. A fost falsificată. I-o arătăm pe cea din contractul de muncă. O recunoaște. Peste fals tronează ștampilele firmei lui Barna și ale OIR POSDRU Alba, organismul care a verificat proiectele după implementare.

Pe parcurs, pagina de Facebook a revistei s-a transformat în canalul prin care Macedonschi promovează viziuni politice și meniul restaurantului Cucino.

Pagina de Facebook a revistei Best of Brașov promovează restaurantul consilierului local Cristian Macedonschi

Pagina de Facebook a revistei Best of Brașov promovează restaurantul consilierului local Cristian Macedonschi

La sfârșitul lui 2015, s-a terminat finanțarea UE, adică anul de implementare în care s-a tocat subvenția. Urma cel de sustenabilitate, deci afacerea socială era obligată să aibă comenzi și să se autofinanțeze.

Pe  6 decembrie 2016, noul manager Laura Huzuneanu intră în panică și scrie către coordonatorul regional, firma lui Barna și Jaliu, un mesaj care începe în felul următor: Vă rog măcar citiți mailul meu, pentru a știi cum stăm”. Printre destinatari, hop și neamțul Adams lângă afaceristul Macedonschi, amândoi fără calități oficiale în schemă.

Salariile erau neplătite din septembrie. Facturile, la fel. Impozitele, deloc. Se temea de un control,. Echipamentele lipseau, deși trebuiau să producă minimum trei ani. Nu înțelegea de ce nu răspunde nimeni la e-mailuri și telefon. S-a dus la poliție după jumătate de an.

Având în vedere specificul liniei de finanțare, s-au orientat către persoane cunoscute și de încredere pentru a înființa întreprinderile sociale, ne-a răspuns Dragoș Jaliu. Nu a știut de angajați fictivi, nici că Smart Multimedia era angrenată în campania electorală a lui Macedonschi și ar fi făcut mai multe demersuri ca să recupereze echipamentele de la Robert Adams.

CUM SĂ TE DOTEZI CU BANI DE LA SĂRACI

O altă întreprindere socială din proiect s-a numit Asociația Club Sportiv Social Brașov și a primit finanțare UE de 190 de mii de euro, pe 24 noiembrie 2014, din programul „Punți Comunitare”.

Banii veniți prin firma lui Barna & Jaliu au ajutat însă la extinderea și dotarea unei baze sportive de lux (Clubul de Tenis Sportiv Arena), exploatată de soții Alexandra și Silviu Butnaru, o familie bogată care a fondat, altminteri, și asociația subvenționată.

Alexandra și-a început cariera în post de consilier la cancelaria premierului Adrian Năstase, apoi la cea a lui Tăriceanu. În 2007, s-a retras total în afacerile soțului său, devenind director la dealerul Iveco din Brașov (Italtruk). Cuplul e activ în imobiliare și producția biomasei, unde învârte milioane.

Baza sportivă a familiei se întinde pe două hectare și jumătate, cu tot tacâmul: nouă terenuri de tenis, dintre care trei permanent acoperite, vestiare, săli de box, balet, aerobic și tras de fiare. Dar asta e afacerea.

Arena de tenis deținută de soții Butnaru la Brașov. Foto: Facebook

Asociația lor, ca în toate celelalte cazuri, avea menirea de a crea locuri de muncă pentru persoanele vulnerabile. Unul din cei nouă antrenori ai complexului sportiv corespunde și a fost angajat în proiect. Paznicul și doi îngrijitori de terenuri proveneau și ei din categorii defavorizate. În rest, Mihai Dima, salariat vechi al lui Silviu Butnaru, s-a făcut „expert în economie socială”, iar soția Alexandra Butnaru – manager.

Alexandra Butnaru, managerul Asociației Club Sportiv Social Brașov. Foto: Facebook

Alexandra Butnaru, managerul Asociației Club Sportiv Social Brașov. Foto: Facebook

În primul an, au organizat cursuri de tenis gratuite, de trei ori pe săptămână, pentru copiii de la orfelinat. Se mai antrenează trei acum. Am întrebat-o pe doamna Butnaru dacă asociația și-a atins scopul. Începutul a fost mai greu: „Nu mă simt obligată să dau informații jurnaliștilor. Știu ce căutați dumneavoastră, sunt scandaluri politice la mijloc, știu cu ce se ocupă RISE Project, din păcate. Nu e frumos ce faceți. Știu pe cine investigați.”

 

Ne-a dat totuși o declarație: „Am primit finanțare pe resurse umane, aia fiind principala cheltuială, și pe marketing. Am plătit un om să facă tenis, am adus copii la tenis, dus înapoi acasă, luat echipament pentru ei. Am mai cumpărat o bicicletă și o bandă de alergat, de calitate inferioară și ieftine, o freză de zăpadă, chestii extrem de mărunte ca și proporție în acest proiect. Nu eram pe investiții, ci pe resurse umane.”

Așa ar fi trebuit, dar shopping-ul a fost considerabil.

Pentru fitness: bandă de alergat, bicicletă de antrenament, greutăți de toate dimensiunile, mașină de spălat, uscător. Pentru tenis: mașină racordat rachete, haine sportive, perie măturător, motopompă, drujbă, freză de zăpadă, filee, mingi, rachete de începători și avansați, over grip-uri, racordaje, înălțător filee, suflantă frunze etc.

Investițiile se ridică la 205.414 lei, la care se adăugă utilitățile bazei în perioada respectivă, de 129.520 lei. Studiile de piață, publicitatea și consultanța au mai costat 243.355 de lei. Restul s-au topit în taxe, transport și cazări. Cu încă 28.768 de lei, au închiriat de la firma fanion a lui Silviu Butnaru (Gestor Activ), pentru zece luni, un tractoraș de cărat zgură. Banii au rămas astfel în casă.

Resursa umană a consumat doar 221.856 de lei, din care 89.213 reprezintă chiar salariul doamnei Butnaru (7716 lei lunar). Îngrijitorii și paznicul primeau 1500 lei fiecare. 


Dan Barna se mândrește însă cu asociația sportivă de la Brașov. E printre puținele care mai funcționează, zice el: „N-au făcut decât să respecte un plan de afaceri, o estimare de achiziție prestată în proiectul pe care noi, agregând cele opt sau șapte întreprinderi sociale, l-am prezentat spre finanțare, iar finanțatorul a zis ok, totul e în regulă.”

LA MAMA COZONACILOR

Dragoș Jaliu, partenerul lui Dan Barna, s-a asociat în acei ani cu Laurențiu Drăgan, proprietarul pensiunii „Mama Cozonacilor” din Bran.

Au construit Asociația Centrul Pentru Consultanță Rurală din Brașov, unde și Jaliu era membru. Inițiativa s-a finanțat în cadrul altui proiect mamut pentru care compania liderului USR, Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG, obținuse în aprilie 2014 o altă finanțare POSDRU de 2 milioane de euro.

Botezat „Biblioteca Bunelor Practici”, dar eșuat glorios, proiectul mergea simultan cu celelalte două din Alba („SES-am Deschide-te” și „Punți Comunitare”), numai că DCG era beneficiarul direct al finanțării acum. Trebuia să înființeze 18 centre de consultanță camerală în toată țara, pentru fermierii care vor să atragă finanțări europene.

460 de persoane – fermieri, manageri sau tineri cu studii superioare din mediul rural – au participat la sesiuni de formare, fiind certificați în competențe antreprenoriale, sociale, civice sau de formare. Iar domnul Drăgan de la „Mama Cozonacilor” a fost printre ei.

Pensiunea lui este avanpostul istoric al evenimentelor DCG. De exemplu, în 2012, cursurile de antreprenoriat unde au participat Alex Scheau și Zsolt Ozsvath, de la începutul acestui articol, s-au ținut tot aici. Contractul semnat de Dan Barna arată că au fost cazați și hrăniți 25 de oameni pentru 34 de mii de lei.

Dan Barna la Pensiunea Mama Cozonacilor, 2012

Dan Barna la Pensiunea Mama Cozonacilor, 2012

Cursurile la care Drăgan însuși a participat, trei ani mai târziu, în proiectul „Biblioteca bunelor practici”, s-au desfășurat, din nou, la „Mama Cozonacilor”. Firma lui Barna nu a mai plătit direct, ci printr-un colaborator familiar din proiectele sociale (Leadermark Centru de Resurse și Evenimente), către care subcontractase serviciul de protocol cu 225.800 de lei, printr-o procedură îndeplinită tot de Barna.

Se impunea o selecție de oferte, întrucât suma depășea 30 de mii de euro, deci s-a mai prezentat cineva (Promo Service). Substanțial mai mică (208.440 lei), a doua ofertă a fost respinsă scurt de Dan Barna, dintr-un motiv ciudat: dădea mai multe servicii decât i se cereau, cum ar fi să transporte și trainerii, nu doar cursanții. 


E normal să dai contractele oamenilor de încredere, insistă Barna: “Dar o să mă uit pe documente, mă îndoiesc că acesta a fost motivul descalificării. Resping ideea că ar fi ceva de rău. Faptul că îți construiești în timp colaboratori care-ți furnizează servicii de calitate, respectând legea și toate regulamentele… Cu mențiunea că, fără dubiu, oriunde a fost o neregulă, o încălcare de lege, responsabilii să răspundă. Apropo de ce mi-ați semnalat.”

Dan Barna a selectat și firma pentru conferințele de la deschiderea veselă și închiderea tristă a proiectului „Biblioteca bunelor practici”. Organizatorul Oktoberfest din Brașov, mai precis grupul Bonima, condus de prietenii Cristian Machedonschi și Bogdan Manea, a primit 72 de mii de euro, pentru trei evenimente. Oferta lor a fost unică. La întâiul prilej festiv, Laurențiu Drăgan, șeful de la „Mama Cozonacilor” a ținut un discurs, fiind introdus auditoriului chiar de afaceristul Macedonschi.

În 2017, după un deceniu de la integrarea în UE, la „Mama Cozonacilor” din Bran se sărbătorea Gala Fondurilor Europene, organizată de compania DCG și reprezentanța Comisiei Europene la noi.

Printre alțíi s-au simțit bine comisarul Corina Crețu și ministrul delegat pentru Fonduri Europene, Dan Nica. Informația apare pe Facebook, într-o postare de-a lui Cristian Macedonschi, care s-a tăguit mândru la eveniment.

 UN GHINION DE DOUĂ MILIOANE DE EURO

Printre cele 18 centre județene din cadrul proiectului „Biblioteca bunelor practici”, s-a numărat Centrul de Consultanță Camerală de la Sibiu, administrat de omul de încredere a șefului USR, Sorin Pădurariu. Sediul? Tot într-o firmă condusă de acesta (Ascent Sibiu). Proprietarul? Direct firma lui Barna.

Proiectul, în parteneriat cu Asociația Confederațiilor Țărănești din România (CATAR), a alocat câte trei cursanți fiecărui centru. În total, 54 de tineri din mediul rural, dar cu studii superioare, urmau să devină proprietari de firme sau asociații. Planul era ca ei să împrietenească agricultorii cu fondurile europene. Fiecare a primit câte o subvenție de 6400 de lei la început de drum, decontări cu înființarea firmei, niște mobilier de birou, imprimante sau laptopuri. Doar la Sibiu, centrul de profil aparținea DCG.

Sorin Pădurariu ne-a detaliat puțin rolul său în ecuație: “M-am ocupat să adun actele, să dau la contabil, să plătesc salarii, chestii din astea. În activitatea lor, nu m-am implicat deloc, erau liberi să caute clienți, conform cursului la care au participat, să facă consultanță și să-mi zică când era de vreo factură. Nu or făcut niciuna în doi, trei ani. Nu s-o încasat nimic. Cheltuieli au fost doar salariile lor.”

Angajații n-au primit salariu, îl contrazice Barna pe Pădurariu.

Așișderea Gheorghe Crinu, un cursant arondat centrului din Sibiu, care zice că n-a fost remunerat, în afară de prima aceea de 6400 de lei, dar s-a trezit acasă cu o scrisoare de impunere de la Fisc, din care a aflat că fusese angajat: „Nu știu cât a venit de la ANAF, 500 de lei și ceva. Scria că am fost angajat al Centrului de Consultanță Camerală. Voi sunteți cretini? Nu, că uite, încă ești activ! Deci eu nu am semnat… un salariu când îl iei, semnezi. Eu așa știu.”

Cel mai sigur, spune Dan Barna, impunerea către angajați înseamnă contribuția la asigurările sociale pentru premii, prime și subvenții acordate în proiect. Potrivit Inspecției Teritoriale de Muncă, cei trei angajați ai centrului sibian figurează cu câte 250 de lei pe lună între septembrie 2015 și aprilie 2016.

Chiar dacă el nu-și amintește să fi luat bani, cei 500 de lei popriți lui Crinu ar fi exact CASS-ul aferent acestui venit înregistrat oficial. “O singură dată am fost, ne-a chemat Dan Barna, am semnat hârtiile ce le-o făcut el, am luat laptopul și subvenția. După aceea, pa!”, ne povestește omul la o cârciumă din piața Cibin.

Proiectul a fost un eșec, recunoaște Barna, din cauza confederațiilor țărănești din România (CATAR), partenerul lor. Însă bunurile cumpărate ar fi toate la locul lor.

“Centrele acestea de consultanță nu au generat rezultatul așteptat. CATAR a fost o organizație prea slabă, n-a putut să le preia, Noi am investit în acei oameni, pe județ, și cumpărându-le câte un laptop, o imprimantă și o masă, care în continuare sunt la dispoziție în Sibiu și în celelalte orașe, na… nu a funcționat. Abordarea respectivă n-a fost una de succes. Dar n-a plecat nimeni acasă cu ceva, vreun beneficiu de altă natură”.

Centrul din Sibiu este radiat astăzi cu totul, fără să fi avut vreo activitate. Nici măcar firma care îl găzduia nu mai are sediul acolo și nici Pădurariu nu mai are vreo legătură cu ea.

Am vorbit cu tineri din alte cinci centre înființate atunci. Niciunul nu a funcționat.

  • Cornel Colciar, Centrul Cameral Sălaj:

“N-am reușit nimic. Plăteam contabila din prima aia, salarii nu aveam, am mai adus și bani de acasă. Nu ne-a ajutat nimeni ulterior. Două milioane de euro aruncați. Mobila a fost scumpă, a costat 10.000 de lei, laptopurile la fel și nu aveam nici Pdf sau Word instalat pe ele. “

  • Nicolae Rinzis, Centrul Cameral Bistrița:

“Un coleg de-al meu e plecat în Germania, altul în Anglia, n-am funcționat aproape deloc. N-aveam salarii, fermierii nu erau interesați să încheie contracte cu noi.”

  • Alin Petric, Centrul Cameral Alba Iulia: 

„Am încercat cu diferiți fermieri. Îi abordam ba pe Facebook, ba la centru, le explicam, dar oamenii erau neîncrezători. Poate ar fi mers dacă consorțiul ar fi subcontractat un consultant care să ne zică: așa se face o pensiune agroturistică, așa astălaltă, pentru că diferă fiecare cerere în parte. Puteau să ne ajute cu astea măcar la început.”

  • Petre Burnal, Centrul Cameral Târnava Mare, Mureș:

“Am avut un mic proiect cu primăria, ei ne-au sprijinit puțin, în rest nimic. Nu aveam cu ce să ne plătim salariile ca să putem înainta. Cerințele pentru a atrage fonduri europene sunt foarte mari pentru un om de rând. “

  • Cristian Țăran, Centrul Cameral Caliman, Harghita:

„Am avut angajați trei oameni selectați la cursuri din grupurile țintă. Dar știți cum e: trebuie să fie și frumoși și una, și ailaltă, iar când trebuie să te apuci de treabă, realizezi că nu prea ai cu cine. I-am ținut angajați cât era obligatoriu, vreo șase luni cred. Am mers cu fracțiune de normă. Problema a fost că cei din proiect n-au avut echipă care să îi poată coordona pe ăștia când vine vorba de a da consultanță.”

STATUL ȘI BELȘUGUL

Din 2007 până astăzi, compania fondată de Dan Barna și Dragoș Jaliu a fost parteneră sau beneficiară directă în 20 de proiecte pe fonduri europene care însumează 166 de milioane de lei. 

Ca subcontractor, între 2008 și 2015, firma a furnizat cursuri, consultanță, servicii de publicitate și protocol, în valoare de 3,3 milioane de lei, către mai multe instituții ale statului: Primăria Sibiu condusă de Iohannis, Ministerul de Interne condus de Dan Nica, Ministerul Dezvoltării Regionale condus de Elena Udrea, Autoritatea Națională a Vămilor, Ministerul Agriculturii și mai multe Consilii Județene din țară. Majoritatea contractelor au fost obținute prin cerere de ofertă sau achiziție directă. 

Candidatul USR la președinție s-a retras în 2016 din companie și a fost numit secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene în guvernul tehnocrat.

Anul trecut, Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG s-a întors la Alba, ca lider de proiect european. Cu o nouă finanțare de 11,8 milioane de lei, înființează întreprinderi start up în centrele urbane din județele Alba, Brașov, Sibiu, Covasna, Harghita și Mureș. „Ne propunem să încurajăm antreprenoriatul în Regiunea Centru, prin crearea unui cadru dinamic și sustenabil, favorabil dezvoltării abilităților antreprenoriale”, sună anunțul postat pe site-ul firmei. Proiectul se află deocamdată în faza de implementare.

Compania lui Barna a fost verificată în teren de OIR POSDRU ALBA, dar totul a fost ok, ni s-a transmis. Ultimul control de la minister a plecat și el cum a venit.

Reporteri: Romana PUIULET, Ana POENARIU

Grafica: Sergiu BREGA

Editor: Mihai MUNTEANU

Ai citit această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!