24/08/2016
  • Beneficiarii unor mari afaceri pe bani publici se pot ascunde eficient și în România, nu-i nevoie să apeleze la serviciile unor paradisuri ficale opace precum cele din #PanamaPapers.
  • Aici, au opțiunea “acțiunilor la purtător”, o metodă facilă prin care patronii se pot schimba în orice clipă, fără urme.
  • 364 de firme românești au emis astfel de acțiuni la purtător, iar multe dintre ele au obținut contracte publice de sute de milioane de euro.
  • Aceste firme construiesc șosele, sunt implicate în mari afaceri cu energie sau în industria metalurgică.
  • Acțiunile la purtător sunt reprezentate de un certificat nenominal. Oricine deține această hârtie, care specifică un anumit volum de acțiuni, are drept de proprietate asupra unei firme. E un titlu anonim. Când se mișcă hârtia, se schimbă patronul. Nu există birocrație, totul rămâne secret.
  • Este o metodă consacrată prin care gulerele albe și grupările criminale din toată lumea își disimulează interesele financiare și mituiesc funcționari.
specimen_actiuni_purtator

Acțiunile la purtător nu sunt inscripționate cu numele sau cu alte date de identificare ale posesorilor. FOTO: Imprimeria Națională

Documentele #PanamaPapers au dezvăluit tot felul de scheme ingenioase care maschează acte majore de corupție și presupun utilizarea  acțiunilor la purtător. Instrumentul nu este însă un atribut exclusiv al zonelor offshore. În România, sute de companii beneficiază legal de același sistem opac și înghit sistematic bani publici.

PARADISUL ROMÂNESC

Ultimii cinci ani au adus schimbări majore în mai multe state, mai puțin la noi. 13 țări au interzis complet emiterea de acțiuni la purtător din cauza riscurilor cu care vin la pachet. Dintre cele 35 de jurisdicții care mai permit astăzi afacerile cu aceste titluri de valoare, doar șase – printre care și România – nu impun nicio restricție la tranzacționarea lor.

Restul de 29 au introdus obligații precum declararea beneficiarului real, numirea unui custode local pentru acțiuni sau imobilizarea acestora la o adresă fixă.

Practic, acțiunile la purtător emise în România au rămas mult mai opace decât cele din paradisuri fiscale notorii, precum Panama, Insulele Cayman, Dominica sau Lichtenstein, unde au fost aplicate restricții.

Theodor Stolojan, europarlamentar, a explicat pentru RISE Project eforturile internaționale de reglementare a acțiunilor la purtător: „Se dorește să se blocheze spălarea de bani murdari. Pentru că asta înseamnă – cumperi acțiuni la purtător, nimeni nu știe cine e beneficiarul, de unde provin banii. Or, există oameni – cea mai mare parte a oamenilor, milioane – care se duc zi de zi la muncă, primesc un salariu, salariul e impozitat la sursă. Ei nici nu știu de evaziune fiscală, n-are ce să caute în activitatea lor, își plătesc cinstit impozitele, li se rețin înainte de a li se da salariile. Cine se ocupă de evaziune sau asemenea lucruri? Oamenii care, în general, au venituri mari și care urmăresc aceste lucruri”.

4774421-Mediafax_Foto-Stefan_Micsik_1200px

Theodor Stolojan era ministrul Finanțelor în 1990, când s-a dezbătut și adoptat legea societăților comerciale. FOTO: Mediafax

 

Theodor Stolojan era și ministru de Finanțe al României în 1990, atunci când a fost adoptată legea care, încă din forma inițială, permite emiterea acțiunilor la purtător. La prima conversație cu reporterii RISE, Stolojan nu știa că legislația românească – mai exact, legea adoptată în timp ce era ministru – mai permite emiterea titlurilor anonime.

Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor plasează acțiunile la purtător în top atunci când vine vorba de vulnerabilitățile sectorului economic românesc în fața operațiunilor de spălare a banilor. „Astfel de companii (cu acțiuni la purtător – n.r.) reprezintă mijloace excelente pentru primirea, deținerea și transferul averii în mod anonim. (…) Acțiunile la purtător, în anumite jurisdicții, reprezintă în special un instrument util în crearea schemelor internaționale de spălare a banilor”, se arată într-un manual pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, publicat de Oficiul pentru Combaterea Spălarii Banilor.

 

CUM FUNCȚIONEAZĂ

O firmă cu acțiuni la purtător este la fel ca oricare alta în cadrul legal românesc. Procesul de înființare rămâne același. „Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, felul acțiunilor – nominative sau la purtător – nu determină modificarea procedurii de înregistrare în registrul comerțului”, ne-a spus Bogdan Burdescu, directorul diviziei Contencios din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC).

Acțiunile la purtător nu sunt atribuite unei persoane fizice sau juridice, ele aparțin celui care le are în buzunar sau în seif. Sunt un fel de “cec în alb”. Schimbarea proprietarului este complet netransparentă, spre deosebire de transferul acțiunilor nominale care se parafează prin tranzacții asistate de avocați, notari sau brokeri, după caz. Părțile implicate în tranzacția acțiunilor nominale sunt la vedere, lasă urme instituționale, date de identificare pentru fiecare persoană implicată. În funcție de specificul companiei, transferul poate fi condiționat de votul adunării generale a acționarilor sau prin decizia celor majoritari. Orice astfel de ttranzacție se declară, apoi, la Registrul Comerțului, iar documentele aferente rămân în dosarul companiei. Așa sunt procedurile la Registrul Comerțului (ONRC).

În cazul acțiunilor la purtător, întreaga schemă de mai sus este înlocuită de un simplu gest: înmânarea unei/unor hârtii. Posesorul certificatului devine acționarul companiei din momentul fizic al preluării acestuia de la altcineva. Pot exista 60 de patroni pe secundă. Fără martori sau maculatură.

Teoretic, arată Registrul Comerțului, există obligativitatea ca numele proprietarilor de acțiuni la purtător să fie înscrise într-un registru intern al companiei de către directorii acesteia sau membrii consiliului de administrație. Nu sunt însă instrumente legale prin care autoritățile să verifica dacă beneficiarii acțiunilor la purtător sunt înscriși în registre interne și dacă acestea sunt ținute la zi.

În cazul firmei Elcomex IEA SA, deținută în proporție de 25 la sută prin acțiuni la purtător, acționarul majoritar și directorul general al companiei spun că nu știau de un astfel de registru. Asta, după ce, inițial, la prima conversație cu RISE Project, au negat vehement că firma ar avea acțiuni la purtător. Elcomex a înghițit în ultimii 10 ani cel puțin 210 milioane de euro din bani publici. Detalii, AICI.

AVANTAJE

Pe lângă discreție și transferul infinit mai simplu, acțiunile la purtător prezintă o serie de avantaje față de titlurile nominale. Prin ele „se pot crea ad hoc majorități care să orienteze deciziile în adunarea generală a asociaților, mai ales atunci când acționarii minoritari nu sunt de acord cu administrația”, explică avocatul Gheorghe Piperea, specializat în drept comercial.

Totodată, adaugă Piperea, titlurile anonime pot facilita convențiile între acționari cu privire la exercițiul dreptului de vot în companie. Astfel de înțelegeri între asociați erau interzise înainte de 2006, sub sancțiuni penale, însă nimeni nu putea proba o astfel de convenție dacă acțiunile erau la purtător. „Cel mai important si căutat avantaj al acțiunilor la purtător este, însă, anonimatul proprietarului”, subliniază Piperea.

“N-AR TREBUI SĂ ACCEPTĂM AȘA CEVA”

Experții fiscali și chiar parlamentarii care au elaborat legea, acum 26 de ani, sunt de acord acum că aceasta ar trebui amendată pentru a putea combate riscurile din prezent. „Acțiunile la purtător sunt permise de lege, dar pur și simplu nu cred că ar mai trebui să acceptăm așa ceva, într-o țară în care vrem să știm de unde provin veniturile și dacă au fost declarate fiscului”, spune Theodor Stolojan.

De aceeași părere este și bancherul Aurelian Dochia, în prezent membru în consiliul de administrație al grupului BRD. În 1990, Dochia era deputat FSN și membru al comisiei de mediere pentru dezbaterea și adoptarea legii societăților comerciale. El propune acum amendarea acesteia, în special pentru a evita cazurile în care companii cu acțiuni la purtător primesc contracte pe bani publici.

BRD - OBLIGATIUNI

Aurelian Dochia a făcut parte din comisia de mediere din Adunarea Parlamentară pentru legea societăților comerciale. FOTO: Mediafax

 

„Poate exista o legislație care să impună să se facă – așa cum a fost în media audiovizuală- dezvăluirea beneficiarului final. Pentru că în acest caz, într-adevăr, există posibilitatea ca persoane interesate, care dau și aprobarea pentru câștigarea unui contract, să se afle în spatele unor astfel de societăți și există conflicte de interese evidente, care ar fi trebuit probabil gestionate printr-o legislație specială”, ne-a spus Dochia.

ACȚIUNILE LA PURTĂTOR, PE MODELUL LUI CAROL AL II-LEA

Proiectul legii societăților comerciale, adoptat în 1990 în forma legii 31, în vigoare și azi, a inclus de la prima variantă și acțiunile la purtător. Explicația era simplă și nu ridica semne de întrebare: legea 31 era schițată pe scheletul Codului Comercial elaborat de Carol al II-lea în 1938. Deși nu a fost adoptat niciodată, actul era considerat unul dintre cele mai avansate de acest tip la acea vreme. Scopul acțiunilor la purtător era însă altul în acest proiect.

„Acțiunile la purtător erau reglementate ca instrumente de blocare a influenței caracteristicilor personale ale acționarilor asupra societății, care ar fi trebuit sa aibă propria personalitate juridică, propria responsabilitate”, explică avocatul Gheorghe Piperea.

„Legea care a fost propusă în 1991 se inspira puternic din modelul antebelic. Poate că și ăsta a fost un motiv pentru care nu a existat mare opoziție, pentru că aproape toată lumea a înțeles că sunt niște standarde mai generale. Nu era o invenție a noastră, era o chestie preluată”, își amintește Aurelian Dochia.

 Elena DUMITRU

CITIȚI ȘI

#ROMÂNIA LA PURTĂTOR: Supapa cu bani de la centrala nucleară

Comenteaza acest articol