Codruta Simina Dincolo de disputa AUR – FIDESZ pe tema minorității maghiare din România, cele două partide se înfrățesc în privința a cel puțin cinci narațiuni aliniate la propaganda Kremlinului.
Antagonismul retoric dintre AUR și FIDESZ e doar ultima versiune a discursului români vs. maghiari în Transilvania, imprimat în imaginarul colectiv în timpul violențelor interetnice din 1990 de la Târgu Mureș și reciclat de diverse partide politice din ambele țări în ultimii 30 de ani.
Miza acestor discursuri este, în teorie, întregul electorat din Transilvania. În practică, atât AUR cât și FIDESZ își consolidează prin astfel de mesaje brandul de partide care luptă pentru apărarea simbolurilor și identității proprii împotriva “străinilor”.
O monitorizare făcută pe parcursul a 7 luni a mesajelor transmise de cele două partide și de liderii acestora în presa de limbă română și maghiară din Transilvania, precum și pe conturile acestora de social media, arată că – dincolo de coliziunile de oportunitate prin care ambele formațiuni marchează puncte la capitolul naționalism – AUR și FIDESZ livrează electoratului din Transilvania un pachet de cinci narațiuni similare, toate aliniate intereselor Federației Ruse și toate contrare intereselor UE.
În România, parte din percepția publică despre naționalismul AUR – partid înființat în 2019, intrat în Parlament cu 9% în 2020 și creditat într-un sondaj din iulie 2023 cu 18% intenții de vot – e legată de prezența lui George Simion la violențele interetnice care au avut loc în iunie 2019 în Valea Uzului. Acea îmbrânceală dintre români și maghiari e ultimul episod violent în relația dintre români și maghiari și filon al discursului naționalist al AUR, care reamintește periodic electoratului că Transilvania e a României – un fapt istoric tranșat în urmă cu un secol.
„În mod evident, cei de la Budapesta nu au renunțat la «Planul Aurora» de dezmembrare a României și încearcă să profite de războiul Rusiei împotriva Ucrainei pentru a crea o zonă de destabilizare în Ardeal”
George Simion, pentru B1TV
În aceași emisiune B1TV în care vorbea despre planurile Budapestei de a destabiliza România, Simion mai spunea că partidul său a numărat “nu mai puțin de opt provocări din partea Budapestei și a UDMR, menite să stârnească tensiuni etnice”.
De cealaltă parte, FIDESZ, partid de guvernământ în Ungaria încă din 2010, cultivă de ani, din ce în ce mai asertiv, mesaje despre Ungaria Mare de dinainte de Tratatul de la Trianon (1920), când țara a pierdut peste două treimi din teritoriu, inclusiv Transilvania. “Imperiul pierdut încă e, astăzi, ceva palpabil”, nota în 2020 Washington Post într-un articol despre iscusința cu care premierul Viktor Orbán “a mobilizat nostalgia naționalistă”. “Dacă vizitați azi birouri de oficiali maghiari, veți vedea uneori pe pereți hărți înrămate ale Ungariei pre-Trianon, poate chiar și sticluțe cu pământ din «teritoriile pierdute» din Slovacia, Ucraina, România ori Serbia”.
„Nu lăsa Transilvania să se piardă, Dumnezeul nostru! #suntemîmpreună”
Katalin Novák, președinta Ungariei. sursa: Facebook
Într-o altă postare, Novák numea pelerinajul de la Șumuleu Ciuc una dintre cele mai sfinte sărbători ale maghiarilor de pretutindeni. Novák a fost vicepreședinte FIDESZ până în 2021 și a candidat la președinția Ungariei.
Cea mai recentă iterație a iscusinței lui Orbán de a mobiliza nostalgia naționalistă în România: într-un video postat pe pagina sa oficială în noiembrie 2022, acesta apare cu un fular de suporter imprimat cu harta Ungariei Mari la meciul de fotbal dintre naţionalele Ungariei şi Greciei. Filmarea a stârnit controverse în țările vecine Ungariei – Ministerul de Externe al României a transmis că gestul oficialului ungar este ”în contrast evident cu atmosfera de deschidere şi relansare a dialogului bilateral manifestate cu ocazia recentelor consultări pe care ministrul român al Afacerilor Externe le-a avut la Budapesta, atât cu omologul ungar, cât şi cu premierul ungar”.
- Am inclus în monitorizare 15 pagini de Facebook, dintre care patru sunt asumate oficial de AUR.
- Dintre cele cinci narațiuni comune, patru au legătură cu războiul din Ucraina și cu consecințele acestuia.
- Narațiunile, care caută să decredibilizeze deopotrivă atât Ucraina cât și sprijinul acordat Kievului de UE și de NATO, se adaugă unui repertoriu deja testat de teme care alimentează ostilitatea publicului din România, respectiv Ungaria, față de Bruxelles.
CAPITOLUL I: CUM SE PROPAGĂ NARAȚIUNILE
Mesajele AUR respectiv FIDESZ – atât cele antagoniste, pe tema minorității maghiare, cât și narativele comune enumerate în acest material – se propagă, geografic, în funcție de prioritățile electorale ale celor două formațiuni.
AUR, de pildă, propagă mesajul “Ardealul este România” în afara Transilvaniei, deci către electoratul său majoritar. Ilustrativ e momentul noiembrie 2022, când – deranjat de o afirmație a deputatului UDMR Csoma Botond – liderul AUR George Simion a părăsit zgomotos ședința solemnă prin care Parlamentul României marca aniversarea Marii Uniri din 1918, când Transilvania a devenit parte din actualul teritoriu al țării. Simion a catalogat discursul în plen susținut de Csoma Botond, care afirmase că ”liderii politici şi religioși ai românilor ardeleni ştiau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci şi unguresc, săsesc şi evreiesc”, drept “iredentist”.
Gestul lui Simion a devenit poziție politică, deci mesaj public diseminat de AUR către propriul electorat. Printre canalele de diseminare s-a numărat 4Media.info, unul dintre site-urile care imită aparența unor instituții de presă, dar sunt parte dintr-o rețea de site-uri conexate cu AUR sau cu membri marcanți ai acestuia și care promovează contra cost pe Facebook mesajele AUR, inclusiv falsuri sau narațiuni dezinformative.
Detaliu relevant: dintre județele unde AUR a amplificat pe Facebook discursul naționalist în momentul noiembrie 2022, lipsesc majoritatea celor din Ardeal, mai puțin două: Bihor și Timiș. Discursul inflamat al lui Simion, care a părăsit ședința Parlamentului acuzând “iredentismul” deputatului UDMR Csoma Botond, a fost promovat contra cost pe Facebook prin pagina site-ului 4Media.info – și prin pagina de Facebook omonimă cu postarea “Ardealul este România” – cu precădere către utilizatorii din București și mai multe județe din Sud, inclusiv din Oltenia, și doar pentru publicul de sex masculin.
“Zona din România cu cea mai mare maghiarofobie”, spune sociologul Barbu Mateescu, este Oltenia.
“Sunt foarte, foarte multe cercetări de după 1990 care confirmă asta. Apoi, Arad, Bihor și Suceava sunt zone în care AUR a performat foarte bine la alegerile parlamentare [din 2020 – n.red.], este electoratul lor inițial. Acolo prezența a fost mare la referendumul [din 2018] pentru Coaliția pentru Familie, acolo PNL și PMP au devenit un fel de Ioan Botezătorul, adică au dat de multă vreme mesaje eurosceptice. Sunt niște județe foarte importante pe care se bazează foarte mult, acolo ei se străduiesc să energizeze publicul constant. Dacă AUR n-ar fi reușit să preia în 2020 votanți de la PNL și PMP din Transilvania, noi n-am fi auzit de AUR niciodată”, consideră Mateescu.
Numărul de telefon folosit pentru a plăti publicitate politică de pagina de Facebook 4Media.info îi aparține vicepreședintelui AUR, Marius Lulea, potrivit Factual.
Faptul că AUR și liderii săi folosesc pentru a-și transmite mesajele printr-o rețea de pseudo-publicații de presă, amplificate apoi contra cost pe Facebook, e deja documentat în presa românească. Un rol important în această rețea e jucat de 60m.ro, care se prezintă publicului drept “o redacție de știri liberă cu români tineri și patrioți, nesupusă nici unei subordonări”, ale cărei date de identificare oferite de Facebook conduc către o companie, DGI Multimedia Design, care a colaborat cu AUR în timpul campaniei electorale din 2020.
Firma – care își are sediul oficial într-o casă din comuna Holboca, județul Iași – este administrată de Doina Grosu, care în video-urile postate de pagina 60m.ro joacă rol de jurnalist.
Am căutat și clasat paginile care amplifică, pe bani, mesajele AUR. Ele se regăsesc în graficul de mai jos, cu legăturile dintre ele și sumele plătite către Facebook. Fiecare pagină prezentată în grafic cheltuise în ultimii doi ani, pentru publicitate politică, suma indicată.
De cealaltă parte, comunitatea maghiară din Transilvania este bombardată de mesaje politice populiste oarecum similare, care însă vin dintr-o altă direcție: de la Budapesta. Potrivit unor estimări Expert Forum făcute în 2022, circa 200.000 de maghiari din Transilvania aveau drept de vot la alegerile parlamentare din Ungaria.
FIDESZ beneficiază, aici, de un important avantaj – o încredere de două ori mai mare a publicului în media din Ungaria față de cea din România. În noiembrie 2021, aproximativ 50% dintre respondenții unei cercetări derulate de Institutului Bálványos afirmau că au încredere foarte mare sau mare în media publică de la Budapesta, procentul pentru televiziunile românești fiind undeva la 23-26%. Din același studiu mai reiese că sursele principale de știri pentru maghiarii din Transilvania sunt televiziunile și discuțiile personale (73-74%), dar pe locul trei apare social media (în principal Facebook) și mediul on-line în general (51-53%).
În privința informațiilor despre războiul din Ucraina, majoritatea maghiarilor din Transilvania – 61%, potrivit unei alte cercetări, realizate printr-un sondaj telefonic de către Institutul Bálványos în martie-decembrie 2022 – se informează din media publică maghiară și mai apoi de la televiziunile românești (51%), portalurile online din România și sursele de știri internaționale situându-se în partea de jos a preferințelor.
Opțiunile de consum media ale publicului maghiar din Transilvania – canalele TV și publicațiile din Ungaria în ascensiune în ultimii 15 ani, cele românești în declin – explică, în bună măsură, de ce atitudinea maghiarilor din România față de războiul din Ucraina a fost decuplată, încă din primele săptămâni ale conflictului, de cea a majorității locuitorilor României.
Și nu e vorba doar de media mainstream.
Mesajele FIDESZ ajung la publicul din Transilvania și via Facebook, prin postări sponsorizate pe pagini dedicate, atunci când există un obiectiv clar definit. Înaintea alegerilor parlamentare care au avut loc în Ungaria la 3 aprilie 2022, de exemplu, două pagini au sponsorizat conținut în linia narativelor guvernului de la Budapesta.
Una dintre aceste pagini este Erdélyi magyarok Orbán Viktor mellett (Maghiari din Transilvania pentru Viktor Orbán), care a sponsorizat cu 20.000 lei (4.000 euro) un număr 190 de postări conținând deopotrivă informații cu privire la procedura de vot prin corespondență cât și mesaje negative la adresa opoziției lui Viktor Orbán. Ultima postare de pe pagină, care are 43.000 followeri, a fost publicată cu două zile înainte de alegeri, la 1 aprilie 2022.
O pagină cu conținut similar – informații privind procedura de vot, mesaje negative despre opoziția FIDESZ – este Kárpát-medencei Magyar Összefogás (Alianța maghiarilor din Bazinul Carpatic), care a sponsorizat, în aceeași perioadă, 89 de postări de susținere al FIDESZ cu 7.500 lei (aproximativ 1.500 euro). Ultima postare de pe această pagină, care are 13.000 de followeri, a fost publicată pe 29 martie 2022, cu cinci zile înainte de alegeri.
Ambele pagini sunt, în prezent, fără activitate. Domeniile acestora de web – erdelyiek.ro respectiv osszefogas.ro – au fost înregistrate la 2 mai 2019 de persoane fizice cu adrese din Satu Mare. Conținutul de web al celor două pagini este asemănător – o scurtă introducere și date de contact.
Dincolo de astfel de inițiative de comunicare cu un scop clar definit în timp – în cazul de față, alegerile parlamentare din 3 aprilie 2022 – notabile, în actualul context informațional, sunt deciziile guvernului maghiar privind reducerea finanțării pentru presa mainstream.
Au apărut însă în paralel alte voci pro-guvernamentale. În 2019, de pildă, a apărut proiectul Megafon, o rețea de influenceri pro-guvernamentali care, potrivit Telex.hu, promovează conținut de “management al opoziției”, mai exact campanii împotriva adversarilor politici al FIDESZ.
Megafon neagă că ar avea vreo legătură formală cu guvernul maghiar și susține că nu a primit niciodată bani de la bugetul de stat.Nu am găsit postări din rețeaua Megafon sponsorizate direct pentru regiunea geografică Transilvania.
Megafon a ajuns în presa internațională la începutul lui 2022, cu câteva luni înainte de alegeri, când euractiv.com anunța că grupul depășise, în cheltuielile cu publicitatea politică pe Facebook, partidul FIDESZ. Ca să avem o imagine despre amploarea acestui proiect: mai mult de 1 miliard de forinți (2,6 milioane de euro) au fost cheltuiți pe promovare pe Facebook în perioada aprilie 2019 – aprilie 2022, relatează 444.hu.
Aceeași sursă observă că momentul în care cheltuielile Megafon cu publicitatea politică pe Facebook încep să scadă coincide cu momentul în care același tip de cheltuieli încep să crească, după o rețetă similară, la o organizație nouă: Aktuális Média.
CAPITOLUL II: NARAȚIUNILE
NARAȚIUNEA NR. 1: “Nu trebuie să intrăm în război / Nu este războiul nostru”
Războiul din Ucraina: AUR/FIDESZ predică pe tema unui risc inexistent în prezent, cel de intrare a României/Ungariei în război
Mesajul principal al acestei narațiuni, promovate prin declarații publice ale liderilor AUR și FIDESZ către propriul lor electorat, e că România/Ungaria “nu trebuie să intre în război” alături de Ucraina pentru că “nu e războiul nostru”.
Ambele partide sugerează implicit, în mod repetat, că intrarea României/Ungariei în război alături de Ucraina ar fi o posibilitate, chiar una iminentă, după care se declară explicit și vehement împotrivă. “Trebuie să facem tot posibilul să nu intrăm în conflictul cu Ucraina”, declara în februarie 2023 senatorul AUR Claudiu Târziu într-o postare pe Facebook. “Dacă vrem să avem o viață liniștită, nu avem de ales, nu trebuie să participăm la război”, declara câteva zile mai târziu premierul Viktor Orbán.
Acestea sunt doar două mesaje ilustrative prin care AUR/FIDESZ resping varianta intrării României/Ungariei în război alături de Ucraina. Am realizat o cronologie cu aceste mesaje, fără să fie una exhaustivă:
În realitate, liderii AUR/FIDESZ induc propriului electorat o idee – “intrarea” în război – care nu are în acest moment suport factual. Atât România cât și Ungaria sunt membre UE și NATO. UE și NATO sprijină Ucraina, dar nu sunt entități cobeligerante.
“Este o încercare de a spune că este un război care nu ne vizează”, spune Valeriu Pașa, cercetător în domeniul politicii și al propagandei mediatice la WatchDog.md, o comunitate a societății civile din Republica Moldova. “Și întrebarea mea este: cum adică [războiul] nu ar viza România, dacă ar avea o frontieră comună cu Rusia, agresivă și revizionistă? Este în interesul românilor să aibă armata lui Putin la propria frontieră sau este interesul românilor să țină acest război mai departe?”.
Potrivit lui Pașa, acest tip de narațiune urmărește să obțină rezultate direct pe câmpul de luptă, prin descurajarea liderilor care susțin sau iau măsuri de ajutorare a Ucrainei.
“Interesul suprem al Kremlinului este reducerea suportului militar pentru Ucraina. Aceste narațiuni sunt menite să creeze costuri politice acelor conducători de state care susțin Ucraina, iau aceste decizii.
Să-i facă să se gândească la costurile politice pe care le implică acest ajutor, aceste acțiuni de susținere. Și să-i descurajeze s-o facă. Prin această propagandă, Kremlinul urmărește să aibă rezultate pe câmpul de luptă. Să nu aibă ucrainenii cu ce să se apere”, explică Pașa.
El arată că această narațiune se leagă în mod direct cu mesajul central al altei narațiuni comune pe care am identificat-o în comunicarea celor două partide.
NARAȚIUNEA NR. 2: “Nu trebuie să livrăm arme Ucrainei”
Dacă furnizăm arme Ucrainei ori acceptăm ca armamentul să ne tranziteze teritoriul, spun AUR/FIDESZ, ne lăsăm atrași în “febra războiului” care a cuprins UE și NATO
Opoziția fățișă a AUR/FIDESZ pentru trimiterea de armament Ucrainei – ori pentru tranzitarea teritoriului național – e în congruență cu prima narațiune, “nu trebuie să intrăm în război”.
Și la fel de lipsită de consecințe practice. Geografic, Ungaria – unde decident politic e FIDESZ – nu e teritoriu indispensabil pentru transportul armamentului dinspre aliații occidentali spre Ucraina; principala țară de tranzit e Polonia, al cărei sprijin pentru Ucraina e lipsit de echivoc. În România, unde AUR nu e decident politic, guvernul PSD-PNL-UDMR a sprijinit Ucraina și prin furnizare de armament, și prin acord de tranzit.
Acestea fiind faptele, atât AUR cât și FIDESZ continuă să țină pe agenda publică opoziția deschisă pentru furnizarea de arme ori tranzitul de armament.
O cronologie:
Valeriu Pașa crede că în acest caz avem de-a face cu o susținere fățișă față de agresiunea Federației Ruse în Ucraina și o dublare a mesajelor directe pe care le transmite liderul de la Kremlin.
“Este narativul pe care o să-l auziți și din gura lui Putin, personal. Că războiul nu este prelungit de agresiunea sa sângeroasă și absolut nemotivată, dar de faptul că Occidentul continuă să susțină Ucraina. Logica ar fi că dacă Ucraina nu ar fi susținută, Putin ar ocupa-o mai repede și ar veni pacea. Asta e orice, numai nu pace. Practic acesta este un narativ deschis prin care se susține agresiunea Federației Ruse”, a motivat el.
NARAȚIUNEA NR. 3: “În timp ce noi ajutăm refugiații, Ucraina ne desconsideră minoritățile”
România face eforturi financiare să ajute refugiații ucraineni, în timp ce Ucraina asuprește minoritățile, adoptând legi care restrâng drepturile acestora
“România nu mai trebuie să ajute Ucraina dacă românii din Cernăuți sunt batjocoriți în continuare!”, îndemna George Simion, liderul AUR, în decembrie, 2022.
“Ungaria nu va putea în niciun caz să sprijine integrarea transatlantică și europeană a Ucrainei în timp ce școlile maghiare din Transcarpatia sunt în pericol.”, scria pe pagina sa de Facebook ministrul de externe ungar Péter Szijjártó în martie 2023, după o întâlnire cu Ilze Brands Kehris, adjunctul Secretarului General pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite. Szijjártó adăuga: “În timp ce primim copii și elevi care au fugit din Ucraina în 1300 de școli și grădinițe maghiare, în timp ce 99 de școli primare și gimnaziale maghiare din Ucraina sunt în pericol de închidere din cauza legii educației ucrainene.”.
O cronologie:
Ileana Racheru este director al Direcției Formare Profesională în cadrul Institutului Diplomatic Român și autoare a numeroase studii de analiză, cercetări și studii de teren cu privire la evoluțiile politice și de securitate din spațiul ex-sovietic. Potrivit ei, minoritățile și drepturile acestora au fost încă din anii 1990 teme favorite ale propagandei Kremlinului, indiferent dacă acestea erau rusofone sau de alte naționalități.
“Inițial s-a mers pe propaganda clasică, ziare și televiziuni care transmiteau de la Moscova, dublată de zvonistica lansată de serviciile secrete, ulterior s-a adaptat la facilitățile oferite de internet – în special rețelele de socializare.
Mesajele au avut cam aceleași teme: majoritatea societății și autoritățile statului X (nu conta dacă era Republica Moldova, Georgia, Azerbaijan, Ucraina sau România) nu respectă drepturile culturale, istorice, lingvistice ale minorităților și doresc suprimarea identității acestora, uniformizarea culturală în cadrul naționalității predominante. În primele state menționate, aceste mesaje au fost folosite pentru a justifica procese secesioniste, crearea unor entități care de facto funcționează ca niște state, dar care nu au fost recunoscute la nivel internațional.
Deloc întâmplător am menționat România… Să ne amintim că liderul AUR a fost implicat în incidentele de la Valea Uzului, evenimente preluate și inflamate masiv de către Sputnik”, spune Ileana Racheru.
Potrivit ei, după 1991, membrii Radei Supreme și, în general, autoritățile ucrainene au fost reticente să ofere drepturi extinse minorităților, pe motiv că o astfel de situație ar crea un precedent prin care Rusia va spori pretențiile de orice fel asupra Ucrainei.
“În privința minorității românești se cuvin a fi menționate câteva aspecte: reducerea numerică a acesteia pe fondul problemelor demografice generale ale Ucrainei, descurajarea atât de către autoritățile ucrainene cât și de familiile de români a copiilor să urmeze studii în limba română și mentalitatea rusofilă a acesteia indusă de propaganda Kremlinului.
Mesajele acesteia sunt deosebit de insidioase și au construit sistematic imaginea unei minorități asediate permanent de autoritățile ucrainene, în loc să promoveze ideea unei societăți incluzive. Cel mai interesant exemplu în acest sens este cel al comunității din jurul Mănăstirii Bănceni, care s-a aflat sub jurisdicția Patriarhiei de la Moscova. A beneficiat de sprijinul financiar al acesteia și de susținerea fostului președinte pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici.
În tot acest timp, comunitatea românească a fost intoxicată cu mesaje de tipul <Occidentul este decadent și singura apărătoare a creștinismului și a valorilor spirituale autentice este Rusia>. Aceasta a fost și cea care a permis ca slujbele să fie ținute în limba română, dar era doar tolerată în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (care s-a aflat sub Patriarhia Moscovei)”, arată experta.
Tot ea mai menționează că ultima lege a minorităților din Ucraina, aspru criticată de AUR în România, este o variantă mai bună decât cea anterioară, în special prin referirile la instrumentele europene de referință – Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare -, menționarea expresă a priorității tratatelor internaționale la care Ucraina este parte asupra legii în discuție, sublinierea expresă a prevenirii asimilării persoanelor aparținând minorităților naționale ca principiu pe care se bazează politica Ucrainei în domeniu.
Și aceasta este tot o narațiune care validează discursul lui Vladimir Putin referitor la Ucraina. Valeriu Pașa spune că a fost preluată inclusiv de forțe politice din Republica Moldova.
“Este o narațiune pe care într-o oarecare măsură o găsiți și în Republica Moldova și a fost preluată în mod oarecum surprinzător de peste Prut și nu de la Moscova, cum se întâmplă deseori. Nu e printre narativele cheie, dar este o formă de validare a discursului lui Putin, prin care el spune că Ucraina este o formațiune statală nelegitimă și, de fapt, ar trebui să fie împărțită, mare parte ocupată de Rusia, dar și de alte țări vecine, precum ar fi Polonia, Ungaria sau România.
Aceste țări să-și ia, precum spun ei, partea lor. Ceea ce este o prostie, nu are de gând Putin să împartă cu nimeni”, arată Pașa.
Atât România cât și Ungaria au primit, în special în primele luni după declanșarea războiului, refugiați din Ucraina. Potrivit Agenției ONU pentru Refugiați, în luna august, 2023, în România erau înregistrați 95.039 de refugiați ucraineni. În total, 139.875 ucraineni au solicitat și obținut asistență și protecție din partea statului sau a diverselor organizații după 24 februarie 2022. Potrivit aceleiași surse, de la aceeași dată, în România au intrat 3,7 milioane de ucraineni.
Aceeași sursă precizează că în Ungaria, la ultima actualizare a datelor oficiale, 3,23 milioane de ucraineni intraseră în țară, 36.914 ucraineni fiind înregistrați pentru protecție temporară.
În același timp, în Ucraina trăiesc, conform Ministerului Afacerilor Externe al României, peste 400.000 de vorbitori de limbă română (dintre care 258.000 se declară moldoveni). În 2017 trăiau aproximativ 125.000 de etnici maghiari în regiune, conform unei cercetări demografice al guvernului maghiar.
NARAȚIUNEA NR. 4: “Suedia și Finlanda vor în NATO? Să le punem condiții!”
Ca să acceptăm extinderea unei alianțe militare din care facem parte, trebuie să obținem avantaje extra-militare, pentru că astfel servim “interesul național”
Printre consecințele directe pe termen lung ale invaziei rusești în Ucraina se numără deciziile Suediei și Finlandei – țări cu o lungă și consecventă istorie de neutralitate militară – de a solicita simultan, în mai 2022, aderarea la NATO. Anul 2022 a adus primul bilanț: un “da” fără echivoc dinspre 28 de state membre NATO și un “nu” dinspre celelalte două țări ale alianței: Turcia și Ungaria. Cum deciziile de primire de noi membri NATO se iau în unanimitate, Turcia și Ungaria aveau de jure și de facto puterea de a bloca, prin veto, aderările Finlandei și Suediei.
În România, care și-a dat încă din 2022 acordul oficial pentru aderarea celor două țări nordice, subiectul extinderii NATO nu a intrat, ca temă de dezbatere, pe agenda publică. Doar AUR a copiat și adaptat poziția FIDESZ și a premierului Viktor Orbán față de aderările Finlandei și Suediei – care, la rândul său, a preluat poziția președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan.
Poziții care, reduse la esențe, acreditează ideea că acordul de primire de noi membri într-o alianță militară precum NATO trebuie valorificat ca argument de negociere a unor teme extra-militare în relațiile internaționale dintre state – în cazul Turciei, în 2022 era vorba de extrădarea unor cetățeni descriși de Ankara drept “teroriști” și mai nou, în 2023, de integrarea Turciei în UE; în cazul Ungariei, criticile Suediei privind degradarea statului de drept sub guvernarea FIDESZ; în cazul României, o presupusă opoziție decisivă a Finlandei privind aderarea la spațiul Schengen. O cronologie:
“Nu s-a pus nicio condiţie”, a acuzat George Simion în vara lui 2022, pentru “o aderare binevenită a Finlandei şi a Suediei la NATO”. În declarația sa, făcută în iunie 2022 cu prilejul votului parlamentar de ratificare a protocoalelor de aderare a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Tratatul NATO, Simion a indicat și trocul pe care România l-ar fi putut face: “Finlanda este unul dintre cei mai duri critici ai României şi cel mai puternic contestatar al aderării României la Schengen”.
Câteva luni mai târziu, în decembrie 2022, declarația lui Simion s-a dovedit fără niciun suport factual: nu Finlanda, ci Austria și Olanda au blocat intrarea simultană a României și Bulgariei în spațiul Schengen.
După ce în aprilie Finlanda s-a alăturat, oficial, NATO, Turcia și-a reconsiderat poziția față de aderarea Suediei la summit-ul alianței care a avut loc în iulie 2023 la Vilnius. La fel și Ungaria, chiar dacă doar cu jumătate de gură. Ambele țări au semnalat că în toamna acestui an ar urma să ratifice formal cererea Suediei.
“Principalul scop al acestui mesaj este a slăbi unitatea NATO și de a tergiversa luarea unor decizii cu privire la aderarea de noi state. În același timp, se încearcă plasarea României în rândul țărilor membre UE și NATO care susțin poziții favorabile Federației Ruse”, arată Ileana Racheru, expertă în cadrul IDR.
NARAȚIUNEA NR. 5: “Suntem slugile UE”
Românii și maghiarii nu mai au capacitatea să decidă pentru ei înșiși, deciziile relevante pentru viața lor se iau undeva la Bruxelles de către “birocrați”
Unul din cuvintele cheie pe care liderul AUR George Simion le folosește constant în comunicarea publică, mai ales pe pagina sa de Facebook, este “slugi”. Românii sunt “slugile” partidelor, președintele Klaus Iohannis e “sluga” străinilor, în fine, noi, românii, suntem tratați de către UE “ca slugile”.
FIDESZ aruncă vina pentru problemele Ungariei pe deciziile de la Bruxelles de câțiva ani. “Bruxelles ne cere să ne falimentăm economia, oamenii și pensionarii. Dar guvernul a elaborat un buget ca să ne apărăm economia”, afirma premierul Viktor Orbán în 2 iunie 2023.
Această retorică anti-UE a început cu criza migranților din 2015, când FIDESZ a acuzat Bruxelles-ul că vrea să populeze Europa cu migranți, guvernul maghiar fiind singurul capabil să-i protejeze pe cetățenii săi. “Ungaria nu va implementa deciziile Uniunii Europene. Nu acceptăm cota obligatorie, nici obligația de a construi ghetouri, tabere pentru migranți. (…) Ungaria trebuie să se apere nu doar față de migranții ilegali (…), dar și față de Bruxelles”, spunea Viktor Orbán în 7 iulie 2023.
Politologul Andrei Tiut spune că a remarcat și el, în ultimul an, folosirea predilectă a termenului “slugi”, și pune acest fapt în legătură cu o întreagă viziune politică pe care AUR încearcă să o transmită.
“Am observat și noi folosirea termenului (slugă, n. red.) nu doar la Simion ci și în general, la zona populistă de dreapta. Din punct de vedere naționalist, asta ține de viziunea esențial non-egalitaristă: nu egalitate la nivel internațional, ci popoare dominante și popoare dominate. Pe de altă parte, populismul se hrănește din frustrare, nu din fericire; când zici «suntem slugi» este o modalitate de a exprima această frustrare, eventual a găsi niște vinovați (stăpânii)”
Andrei Tiut, politolog
Cosmin Popa, istoric și cercetător la Academia Română specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european, spune că avem de-a face, în primul rând, cu un cuvânt inteligibil, care face parte din limba vernaculară și are o încărcătură emoțională foarte puternică.
“Slugă, în accepțiunea lor, înseamnă de fapt sclav. Ei creează și vizează efecte emoționale, nu atât efecte intelectuale. Un astfel de discurs este destinat cu precădere românilor care sunt incapabili să facă pasul în modernitate”, spune Popa.
O altă idee pe care liderii AUR, la fel ca FIDESZ, o ranforsează, este aceea a “cetățenilor de mâna a doua”: românii și maghiarii din discursul celor două partide sunt mereu dezvantajați de deciziile “arbitrare” pe care le iau “birocrații” de la Bruxelles.
“Această pretinsă subordonare a fostei Europe Orientale, cândva parte a <lagărului comunist>, față de Bruxelles și Washington este o temă recurentă, pe care o regăsești nu doar în România, dar și în Ungaria, Polonia sau Bulgaria. Nu e ceva nou. Și dacă vreți, o regăsești și în mediul intelectual britanic, pentru că BREXIT-ul este expresia unor astfel de mecanisme de gândire.
Să considerăm că ceea ce se întâmplă cu Orban în Ungaria sau cu AUR în România sunt fenomene legate de istoria culturală al Europei de Est ar fi o greșeală. Aceste mișcări s-au structurat, s-au agregat, au căpătat drept de cetate, și-au creat propriile internaționale, sub egida Kremlinului sau a Beijingului, plecând din Europa occidentală. Suveranismul și populismul și-au dat astfel mâna cu cu reziduurile intelectuale ale comunismului, care mai domină încă gândirea politică a unor categorii sociale din fostele țări comuniste”, explică Popa.
***
Un “discurs toxic”
Toate aceste narațiuni, multe dintre ele conținând falsuri ori dileme inventate, sunt instrumentalizate deopotrivă de AUR și de FIDESZ prin ceea ce Andrei Tiut, politolog și cercetător la think-tank-ul Global Focus, numește “un discurs toxic”.
“Discursul toxic este o îmbinare de informație adevărată și informație eronată, care este inițiată intenționat de cineva, dar poate fi distribuită mai departe și cu bune intenții”, explică Tiut, care notează că – din considerente istorice și culturale – la publicul de limbă română nu prind mesajele explicite de susținere a politicilor Moscovei.
Pot avea succes, în schimb, mesajele anti-europene sau ultraconservatoare care se regăsesc în propaganda Moscovei, beneficiarul de facto – alături de partidele care le promovează – al diviziunilor și turbulențelor pe care astfel de mesaje le generează în țările vestice. Succes pot avea și mesajele pe care Tiut le numește “pragmatice” – mesaje care, “fără să susțină pretențiile imperialiste ale Moscovei și uneori chiar criticându-le, au încercat să găsească o motivație egoistă pentru acceptarea unor comportamente rusești, incluzând idei cum ar fi aceea că Rusia nu poate fi învinsă sau că pacea este mai bună pentru toți”.
Apare astfel, inevitabil, și perspectiva tranzacțională care poate fi regăsită nu doar la AUR, ci și la electorat în general. Perspectiva tranzacțională – “să facem ceva pentru Ucraina, dar să facem ceva și pentru noi” – are tot felul de avantaje pentru cei care o promovează, de la ocolirea aversiunii istorice a României față de Rusia până la faptul că inclusiv “în cercurile guvernamentale [din România], câștigă ideea că refugiații ar trebui să fie obligați să muncească pentru a se întreține singuri și eventual prin impozite, să întrețină conaționalii (indiferent ca au copii minori, nu știu limba etc.)”, explică Tiut.
Discursul toxic despre care Tiut vorbește se sprijină, după opinia lui Cosmin Popa, istoric și cercetător la Academia Română, pe tipare culturale pre-’89. “AUR valorifică declarativ rudimentele gândirii securistice cu privire la Ucraina”, spune acesta, privită de parte a publicului din România drept moștenitoare a URSS și a traumelor din perioada sovietică, deși “ucrainenii, în aceeași măsură ca și cazahii sau alte popoare din fosta Uniune Sovietică, au fost victima unui violent proces de reprogramare națională, pe fundamente anti-poloneze și anti-românești, menite să cultive ideea că rușii sunt singurii protectori și prieteni ai ucrainenilor și că locul lor istoric este într-un imperiu condus de la Moscova”.
“AUR, ca orice partid populist, este extrem de eficient în inducerea unei memorii istorice false”, spune Popa.
“Exploatează din plin șabloanele propagandistice legate de Ucraina, care-și găsesc în mica măsură corespondența în realitate. Nu Ucraina este cea care a înaintat României ultimatum în iunie 1940. Nu este cea care a confiscat României Insula Șerpilor în 1947 și cu siguranță nu de la Kiev s-a dictat instaurarea comunismului în România, ci de la Moscova. Că anumite teritorii din Polonia, România și Cehoslovacia au fost alipite la Ucraina după al Doilea Război Mondial a ținut de strategia lui Stalin de a consolida locul ucrainenilor în imperiul sovietic și de necesitatea de a anihila mișcarea națională ucraineană de rezistență”.
Cosmin Popa, istoric
Această percepție a Ucrainei, crede Popa, “este simptomul eșecului structural al României de a concepe și de pune în practică o politică regională”.
Un eșec structural privind o politică regională și, în același timp, un eșec de comunicare. “Absența unei politici de comunicare [guvernamentală] a făcut ca AUR să se simtă ca peștele în apă – ei pur și simplu exploatează”, consideră Popa, incompetența autorităților române și spațiul informațional pe care acestea îl lasă, de multe ori, gol.
“Ca urmare a faptului că președintele Iohannis nu dorește să expună public o viziune corentă, pe care presupun că o are, acesta invocă tot timpul necesitatea discreției. Ori, una este să invoci necesitatea discreției, atunci când în cauză sunt chestiuni tehnice și militare punctuale – transfer de armament, de capacități militare, asistență pe teren – și alta e să invoci <discreția> când în discuție se află principii care țin de esența democrației… Lupta Ucrainei de astăzi nu este doar una apărare națională. Este și una de apărare a principiilor și a valorilor pe care regimul politic din România, și nu numai, pretinde că se întemeiază”, mai spune Popa.
În acest spațiu de comunicare rămas vacant și într-un context informațional fertil pentru “una dintre specificitățile discursului propagandistic rusesc, înșiruirea de teze lipsită de argumentație, care […] nu operează cu argumente, nu operează cu deducții sau analize rafinate, operează cu sentințe” – mesajele AUR, care nu are constrângerile unui partid aflat la guvernare, ajung ușor la public pentru că “sunt menite nu atât să facă apel la mecanismele intelectuale ale oamenilor, ci mai degrabă la sentimentele lor”.
Pentru că, explică Popa, “fundamentul cultural al succesului acestui fel de propagandă este fără îndoială în primul rând ignoranța”.
Într-o conversație cu reporterul RISE Project, Claudiu Richard Târziu, președintele Comitetului Național de Conducere al AUR, a negat de mai multe ori vreo posibilă legătură a mesajelor AUR cu o poziție pro rusă.
“Din perspectiva noastră, această afirmație care aparține unor analiști – cine sunt ei și cine-i califică să fie citați de presă?… – în opinia noastră, asta e o speculație pur și simplu. Mai mult, asta e un element de propagandă împotriva noastră”, a precizat Târziu.
Târziu a menționat că nu poate fi bănuit de filorusism mesajul AUR care vizează pacea, pentru că se referă la “pace în general”, și aceasta nu este o temă care aparține Rusiei. În plus, Târziu a mai spus că mesajele partidului susțin interesul național al românilor. În discuția cu reporterul RISE, Claudiu Richard Târziu a admis că România, fiind partener NATO, nu poate să intre “de capul ei” în război, de fapt.
Claudiu Târziu a mai adăugat că AUR s-a poziționat public clar anti-Rusia și, personal, îl consideră pe Vladimir Putin un criminal de război.
CAPITOLUL III: CE IMPACT AU NARAȚIUNILE ASUPRA PUBLICULUI
Cu toate că relațiile politice și economice dintre FIDESZ și UDMR sunt bine documentate, odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, UDMR s-a distanțat clar de poziția și narativele promovate de guvernul maghiar în politică externă. În data de 24 februarie 2022, partidul maghiar din Transilvania a publicat o postare în care a condamnat invazia rusă în Ucraina, afirmând că comunitatea internațională trebuie să folosească toate mijloacele și sancțiunile pentru a forța Rusia să oprească războiul.
Subiectul războiului, și în general subiectele de politică externă, lipsesc cu desăvârșire din comunicarea UDMR, singura excepție fiind subiectul aderării Schengen și controversele privind importul cerealelor din Ucraina. În rest, majoritatea postărilor de pe pagina oficială a formațiunii politice maghiare prezintă rezultatele concrete ale guvernării: asfaltări, grădinițe și săli de sport construite, comunități locale în dezvoltare etc. Întâlnirile cu membrii guvernului maghiar apar factual, sec, fără prea multe accente retorice.
Dacă comunicarea UDMR pe tema războiului se conformează poziției Uniunii Europene și a NATO, opoziția UDMR, Alianța Maghiară din Transilvania, urmează rețeta guvernului maghiar: la câteva zile după începerea războiului, formațiunea a început să propage narativa “nu este războiul nostru”.
Dintr-o serie de cercetări recente efectuate de către doi cercetători maghiari, Toró Tibor și Tamás Kiss, reiese că maghiarii din România au devenit în ultimii ani mai receptivi la mesajele pro-ruse, populiste și antioccidentale. Cauza acestei schimbări de atitudine este probabil expunerea la materialele de presă din Ungaria care prezintă narativele guvernului maghiar.
Cum văd maghiarii din Transilvania războiul din Ucraina? Asta era întrebarea la care au căutat răspuns în martie 2022, imediat după declanșarea războiului, cercetătorii Toró și Kiss, atât printr-un sondaj telefonic cât și printr-o analiză social media care a inclus 2.341 pagini de Facebook și 537 grupuri publice. Principala concluzie: deja existau diferențe semnificative, încă din primele săptămâni de război, între percepția publică a locuitorilor României în ansamblu și percepția maghiarilor din România.
Câteva observații de profunzime despre acest decalaj ne-au oferit într-un interviu autorii cercetării: Toró Tibor, politolog și cadru didactic la Universitatea Sapientia, și Kiss Tamás, sociolog și cercetător la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale.
Reporter: Cine era responsabil pentru declanșarea războiul din Ucraina, în percepția maghiarilor din Secuime? În perioada în care ați derulat cercetarea, sondaje efectuate pe eșantioane la nivelul întregii țări sugerau că 3 din 4 locuitori ai României considerau Rusia vinovată de declanșarea războiului.
Toró Tibor: O întrebare reprezentativă era: cine este răspunzător pentru război? Opțiunile de răspuns erau: Putin, Rusia, SUA, Ucraina, Joe Biden, Volodimir Zelenski, NATO și EU. Maghiarii au ales într-o proporție mult mai mare răspunsurile care relativizează răspunderea Rusiei și al lui Putin. Doar 25% dintre cei din Secuime credeau că Putin și Rusia sunt răspunzători pentru acest război. 53% susțineau că Ucraina și NATO sunt vinovate pentru conflict, pentru că Ucraina a devenit prea apropiată de NATO. 22% nu știau sau nu voiau să răspundă.
Reporter: Ce fel de atitudini față de războiul din Ucraina ați remarcat la maghiarii din Secuime?
Toró Tibor: Faptul că maghiarii din Transilvania – și în special cei din Secuime – aveau o atitudine foarte diferită de cea majoritară a apărut în toate aspectele acestei cercetări.
La întrebarea privind posibilele abordări ale conflictului de către România, 90% dintre cei din Secuime spuneau că o distanțare egală [față de Rusia respectiv Ucraina – n.red.] ar fi de preferat, și doar 4-5% susțineau că Ucraina ar trebui sprijinită. Jumătate din populația majoritară [din România – n.red] credea că Ucraina trebuie sprijinită în acest război.
Deci vedem că există o ruptură clară între atitudinile maghiarilor (în special ale celor din Secuime) și cea a majorității. Opiniile maghiarilor din Transilvania corespundeau cu poziția guvernului maghiar, iar în unele situații mergeau chiar mai departe.
Reporter: Cum s-a poziționat UDMR în privința atitudinii lui Viktor Orban față de Vladimir Putin în săptămânile premergătoare invaziei?
Toró Tibor: Am putut vedea că în primele săptămâni ale războiului postările Facebook pe tema războiului erau pe departe cele mai populare. O treime din postările publicate între 24 februarie și 9 martie 2022 – perioada analizată – erau despre asta.
În presa mainstream maghiară din Transilvania, dar și în comunicarea UDMR, narativa principală era agresiunea Rusiei, solidaritatea și acordarea de ajutoare (ucrainenilor – n.red.). Cu toate că a existat un puternic curent pacifist, reacțiile primite erau emoji “haha”. Cei care refuzau narativele presei mainstream erau clar în majoritate.
Reporter: Unde s-au răspândit mesajele care propagau “vinovăția” Vestului și a Ucrainei pentru declanșarea războiului?
Toró Tibor: Postările cu narativele despre responsabilitatea Vestului și a Ucrainei, postări share-uite preponderent din surse din Ungaria, primeau mult mai multe like-uri decât cele pacifiste. Aceste postări pro-ruse, care corespund politicii guvernului maghiar, erau răspândite mai ales în grupuri unde FIDESZ era popular și înainte de război.
Reporter: Diferența dintre atitudinile maghiarilor și a românilor din Transilvania poate avea și un substrat mai adânc: România și Ungaria privesc Vestul într-un mod fundamental diferit. Cum percep românii beneficiile apartenenței la lumea vestică?
Kiss Tamás: România este unică în regiune pentru că aici încă există optimismul de modernizare, consensul neoliberal. Asta înseamnă că dacă tu, ca țară, accepți regulile instituționale și culturale ale instituțiilor internaționale, ale UE, atunci poți să intri în centru, să te dezvolți și să fii ca Germania. Bucureștiul poate să devină micul Paris, România poate să devină Belgia orientului.
Dacă nu reușești acest lucru, atunci nu relațiile cu Vestul, ci tu ești de vină, pentru că tu ai niște caracteristici atavistice instituționale și culturale. Cum poți transforma aceste caracteristici? De exemplu prin lupta anticorupție, care e împotriva acestor elite autohtone corupte, acestor atavisme instituționale și culturale care trăiesc în mentalitatea românească. Balcanisme luate de ruși, de imperiul otoman, etc. Acest concept a apărut și în perioada interbelică.
Reporter: Ce e diferit la maghiari?
Kiss Tamás: Cum percep maghiarii această relație? Maghiarii consideră că sunt într-un fel parte a Vestului, mai ales în relația cu vecinii lor balcanici. Dar există această experiență a diferenței dintre Ungaria și Austria, care nu se reduce. Cine este de vină? Maghiarii spun că nu ei sunt de vină, ci relația cu Vestul este de vină, care este o relație imperialistă, asimetrică și de exploatare.
Reporter: Cum a ajuns comunitatea maghiară din Transilvania, care în anii ‘90 avea o orientare mai puternic pro-occidentală decât majoritatea populației României, să respingă discursului politic pro-UE?
Toró Tibor: În percepția maghiarilor, un element important era legat de drepturile minorităților naționale: “nu trebuie să rezolvăm noi problemele noastre cu majoritatea”. Așteptarea era că dacă ajungem în UE, atunci problemele noastre se vor rezolva de la sine: cum spunea [Francis] Fukuyama, end of history. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, și maghiarii nu mai cred că problemele minorității maghiare vor fi rezolvate în Bruxelles. Asta este un element care a cauzat scăderea încrederii în UE.
Kiss Tamás: Un alt moment important s-a întâmplat în anii 2015-2016, când lupta anticorupție din România a ajuns la apogeu. În acest moment, UDMR era în opoziție, și chiar atunci, suportul financiar acordat de guvernul maghiar comunității maghiare s-a triplat.
Reporter: De ce a fost relevant acest moment pentru comunitatea maghiară din Transilvania?
Kiss Tamás: Ca să înțelegem importanța acestui fapt, trebuie să știm că comunitatea maghiară încă din anii ‘90 avea două surse de venit. Depindea de banii publici din România, și într-o mai mică măsură de granturile acordate de guvernele din Budapesta.
În România a existat și există un sistem de patronaj politic: niște rețele de clientelism, unde ideologiile nu fac diferența în politicile publice. În acest sistem era inclus UDMR-ul. Rolul guvernamental al UDMR era văzut în comunitatea maghiară ca o modalitate de a aduce bani, de a rezolva probleme. Cum a început DNA cu [Laura Codruța] Kövesi să lucreze, definițiile s-au schimbat. Aceste modalități de a unge sistemul – lucruri perfect normale până atunci – nu mai mergeau, dintr-o dată se numeau corupție.
Dintr-o dată, UDMR s-a văzut în incapacitatea de a aduce fonduri în comunitate. În același timp, fondurile din Ungaria – tot un sistem de patronaj, adică tu trebuia să fii legat la cineva din politica maghiară ca să fii capabil să aduci fonduri – au crescut simțitor.
Reporter: Ce soluție a folosit UDMR pentru a continua să obțină finanțări pentru maghiarii din Secuime?
Kiss Tamás: Atunci, atenția UDMR s-a întors către Budapesta. Între 2015 și 2021, dintr-o perspectivă a elitelor politice maghiare, parcă Bucureștiul nici nu exista, Budapesta era centrul de unde veneau finanțările.
Dar acest lucru s-a schimbat în ultimii ani, s-a revenit la normalitate. Lupta anticorupție s-a terminat, UDMR a revenit la guvernare, concomitent fondurile din Ungaria s-au diminuat. Din discursul public al UDMR a dispărut Viktor Orbán, dar generația tânără din partid e legată foarte strâns de FIDESZ, și prin căi de socializare, dar și ideologic.
Codruța Simina, Sipos Zoltán (Átlátszó Erdély)
Ilustrații: Roma Gavrilă
Grafică: Ovidiu Mihalcea
Editor: Mona Dîrțu
Fact checking: Roxana Jipa
ARTICOL REALIZAT CU SPRIJINUL JOURNALISMFUND.EU
