Rise Project 
Thomas Lundin
Firma Ericsson încearcă să recupereze peste 7 milioane de dolari de la Thomas Lundin, fostul manager al colosului telecom în România, bani pe care, susține Ericsson, acesta și i-ar fi însușit în perioada când a condus filiala românească a companiei. În același timp, Lundin susține că a dat mită acești bani unor politicieni români. Între cei enumerați de Lundin se numără Dan Nica, fost și actual ministru al telecominicațiilor, și Sorin Pantiș și el fost ministru al telecomunicațiilor. Documentele fac parte dintr-un dosar aflat pe rol în justiția suedeză și dezvăluie, printre altele, un mecanism foarte complex prin care Thomas Lundin și compania Ericsson au desfășurat afaceri ascunse în România.
Documentele din dosarul afacerii Ericsson arată cum gigantul telecom a creat un mecanism financiar secret ca să-și mărească cifra de afaceri în diverse țări în lupta pentru acapararea de noi piețe. Concernul suedez îi acuză de abuz de încredere și de fraudă tocmai pe unii dintre cei pe care i-a delegat să conducă schema financiară globală.
Practic, Ericsson spune că peste 23 de milioane de dolari au fost deturnate către conturi personale, printre care și cele ale șefilor săi de la București. Documentele judiciare obținute de RISE Project din Suedia înfățișează argumentele ambelor părți aflate în conflict dar, mai important, dezvăluie un complicat mecanism financiar prin care Ericsson a desfășurat operațiuni secrete în România. Un mecanism în care sunt implicate firme offshore și conturi bancare ale unor cetățeni români și suedezi în Cipru, Liechtenstein sau Elveția.
O afacere neinvestigată de către autoritățile din România, în pofida faptului că unii dintre participanții principali la schema “Ericsson” susțin, în fața instanțelor suedeze, că au mituit politicieni români. Vă punem acum la dispoziție varianta tradusă în română și legalizată a acestui document dar vă prezentăm și oamenii, strategiile și banii vehiculați în această controversată afacere.
Accesați AICI documentul aflat în dosarul suedez al „Afacerii Ericsson” care prezintă circuitul banilor care s-au scurs spre România. RISE Project a tradus din suedeză și a legalizat principalele documente din dosar.
CITIȚI SI:
Dan Nica, ministrul roman implicat in cazul “Ericsson”
Sorin Pantis, implicat în cazul “Ericsson”
Worldwide Commission Scheme
Thomas Lundin a fost angajatul Ericsson din 1979 până în 2003 și susține, în contradicție cu depoziția firmei de telecomunicații, că a urmat întocmai instrucțiunile concernului suedez atunci când ar fi plătit pe ascuns factorii de decizie de la București. Potrivit documentelor aflate la dosar, plățile s-au făcut în cadrul unui sistem pus la punct de către Ericsson și de către angajații săi prin care plăteau anumiți agenți, persoane care aveau misiunea de a obține noi contracte pentru firma suedeză. Potrivit reprezentanților Ericsson: „accesul la agentul potrivit poate face diferenta între a fi expulzat dintr-o anumită piață și a deține o poziție de top pe respectiva piață.”
Până în 1998, acești agenți erau plătiți direct de Ericsson în baza unui contract confidențial. Potrivit lui Lundin: „plățile către agenți au fost efectuate prin intermediul unui cont al băncii americane CityBank. Datorita faptului că LME (n.r. Grupul Ericsson) a intrat în atenția autorităților fiscale în ceea ce privește auditul, expunerii mass-media, dar și datorită schimbărilor la nivelul legislației suedeze, Ericsson a gândit un nou sistem pentru plata agenților. Motivul esențial al instituirii noului sistem – care, mai târziu, a fost denumit Worldwide Commission Scheme –WCS– era acela de a elimina accesul autoritatilor fiscale, dar și al mass-mediei la documentele anumitor plăți.”
Scopul WCS, conform documentelor depuse la dosar, era de a introduce un intermediar, o firmă de servicii, între Ericsson și agenții săi pentru: „a împiedica, în măsura în care acest lucru era posibil, aflarea numelor agenților pe care Ericsson îi utiliza în fiecare țară, pentru a proteja anonimitatea acestora”. Firmele intermediare urmau să încaseze unu la sută din suma totală care mergea dinspre Ericsson spre agent.
Coordonatorul acestui sistem ce avea să includă firme offshore și fundații din Liechtenstein a fost un anume Liss-Olof Nenzell, reprezentant al Ericsson în România în perioada 1995-1996, înainte ca această poziție să fie preluată de Thomas Lundin. Ericsson a angajat și un avocat elvețian, Richard Ritter, pentru a asista la crearea firmelor ce aveau să intermedieze plățile în cadrul WCS.
Sistemul a funcționat ca uns până în 2001 când Ericsson a decis să-l elimine în urma unui audit intern care a scos la iveală nereguli în cadrul WCS.
THOMAS LUNDIN, fost președinte al Ericsson România: „Cota de piață a crescut de la un procent aproape de zero la aproximativ 60%. Această creștere a cotei de piață s-a datorat mitelor. Aceste mite au fost furnizate în cele din urmă de către Ericsson.”
Auditul intern
Afacerile foste si curente ale lui Thomas Lundin
În anul 2000, Richard Minogue, auditor intern al Ericsson, a efectuat un control contabil la structura WCS și a descoperit mai multe neclarități legate de sistemul de plăți coordonat de Liss-Olof Nenzell. Ericsson susține că, mai apoi, i-a dat instrucțiuni auditorului său să realizeze o evidență completă a banilor pe care grupul i-a plătit “firmelor de servicii” pentru agenții cu care avea contract. Inventariera plăților includea un număr mare de conturi bancare în diferite valute. La final, Minogue a constatat că mare parte din plăți au fost legitime, dar că existau și anumite neconcordanțe. Un număr de plăți, susține Ericsson, au ajuns la beneficiari care erau complet necunoscuți companiei și cu care nu avea niciun fel de contract. Contactat de Rise Project, Richard Minogue a refuzat să vorbească despre acest audit.
Separat, plățile efectuate prin platforma WCS au intrat, în 2002, sub lupa procurorilor elvețieni care au început o amplă investigație în urma unei sesizări din partea băncii UBS. Transferurile rapide de bani și sumele vehiculate prin conturi au trezit suspiciunea băncii elvețiene că ele ar reprezenta operațiuni de spălare de bani. Astfel, societatea bancară a sesizat procuratura din Țara Cantoanelor. Ericsson susține că a luat legătura cu procurorul elvețian care instrumenta cazul și a reușit să-l convingă pe acesta să închidă investigația, explicînd că nu era vorba de vreo spălare de bani și că sumele care intrau în acele conturi erau doar plăți către agenții Ericsson.
După cum reiese din documentele procesului, nici auditul și nici investigația statului elvețian nu au luat niciun moment în discuție practicile gigantului telecom în cadrul WCS. Totuși, investigația elvețiană a oferit Ericsson acces la conturile controlate de Thomas Lundin și de apropiații săi. Chiar și după aceasta lucrurile s-au mișcat foarte greoi, firma suedeză susținînd că abia în „2005-2006 și-a făcut o imagine relativ clară cu privire la ce sume de bani nu au ajuns la agenți ci în alte conturi”.
În cele din urmă Ericsson a concluzionat că, fără știrea companiei, peste 23 de milioane de dolari au fost direcționați către mai multe firme offshore și conturi bancare care au aparținut lui Thomas Lundin, lui Liss-Olof Nenzell dar și lui Antoniu Petrescu. Cel din urmă a fost vicepreședinte al Ericsson România în prima jumătate a anilor 2000.
Firma din Cipru
Firma cipriotă TELWORLDAG a fost folosită pentru transferurile secrete către România
Banii pe care Ericsson îi reclamă ca deturnați ar fi plecat dinspre compania suedeză către firmele intermediare iar de aici, în loc să ajungă la agenți, au ajuns în conturile unor firme offshore și în conturi controlate de Lundin și Petrescu.
În 2001, Ericsson a închis operațiunea WCS însă, conform documentelor din dosar, în aceeași perioadă Ericsson a făcut un nou contract cu firma cipriotă Telworldag Consulting & Marketing care a devenit astfel „agent al Ericsson” pe piața românească.
RISE Project a scos de la registrul cipriot al companiilor documentele de înființare ale firmei Telworldag și din acestea se vede că ea a fost înființată în martie 2001, director fiind un avocat elvețian pe nume Philippe Meyer. Pe 29 mai 2001, Ericsson încheie contractul cu această firmă și sume mari de bani încep să curgă până în 2003 spre și dinspre contul deschis la banca Credit Agricole de către Telworldag.
Potrivit dosarului din Stockholm, Philippe Meyer primea instrucțiuni direct de la românul Antoniu Petrescu, vicepreședintele filialei Ericsson de la București.
Ericsson susține că banii trimiși de companie către Telworldag au mers direct în conturile lui Lundin și ale lui Petrescu, conturi deschise cu ani în urmă la banca UBS. Aceste conturi au fost folosite de cei doi executivi ai Ericsson România și în timpul, dar și înainte ca World Commission Scheme să fie activă, însă firma suedeză specifică faptul că dorește să recupereze de la Lundin doar sumele trimise în conturile sale după 26 august 1999 (n.n. pentru restul banilor intervenise prescripția legală, din cauza anilor scurși de la acel moment și până la declanșarea procesului împotriva lui Thomas Lundin) .
Din perspectiva intereselor românești însă, este foarte important să se stabilească unde au mers banii din aceste conturi și înainte de 1999, pentru că Thomas Lundin susține că i-a dat mită nu numai lui Dani Nica, fost (2000-2004) și actual ministru al telecomunicațiilor (2012-prezent), dar și lui Sorin Pantiș și el ministru al telecomunicațiilor în perioada 1996-1999. Mai mult, suedezul vorbește și de alți înalți funcționari români la care ar fi ajuns banii, precizând că nu poate demonstra plățile secrete către demnitarii români deoarece aceștia „nu i-au dat chitanțe”.
Conturile familiei
Dosarul suedez oferă și detalii despre conturile din Elveția ale lui Lundin și Petrescu. Astfel, Lundin a deținut un cont denumit „Benestad” la banca UBS, cont pe care era împuternicită și soția sa, românca Cristina Nicoleta Lundin. Benestad este numele unei localități din comuna suedeză Alvesta unde s-a născut Lundin. Ericsson mai suține că banii din acest cont au fost folosiți pentru a cumpăra acțiuni la companii precum America Online, Yahoo, Oracle și Cisco Systems.
Si dintr-un cont denumit AIG au fost făcute operațiuni similare. Ericsson citează un document bancar potrivit căruia pe 11 iulie 2000 în contul respectiv al lui Lundin au intrat un milion de dolari, după care a urmat o activitate febrilă de vânzare-cumpărare de titluri de valoare. În ziua când Lundin și-a deschis contul „Benestad”, Antoniu Petrescu și-a deschis și el un cont bancar intitulat „Coletta”. Pe fiica lui Petrescu o cheamă Alexandra Coletta. Nu intrăm în amănunte referitoare la aceste conturi însă punem la dispoziția cititorilor interesați și autorităților copia legalizată a documentului care atestă toate aceste tranzacții. Mai spicuim din dosar doar faptul că reprezentanții companiei Ericsson s-au întâlnit cu Antoniu Petrescu de câteva ori, în decursul perioadei 2004-2006, pentru a primi răspuns cu privire la sumele de bani vehiculate în conturile sale. Compania suedeză consideră însă că nu a primit răspunsuri satisfăcatoare la întrebari.
Ericsson spune totuși că Antoniu Petrescu a plătit înapoi anumite sume de bani către firma suedeză. Acest lucru s-a întâmplat în două situații: o dată pentru suma de 250.000 USD la data de 13 decembrie 2004 și, mai apoi ,încă o dată pentru suma de 700.000 USD la data de 11 mai 2005. În plus, Antoniu Petrescu a fost rugat sa părăsească postul său de bună voie, lucru care s-a și întâmplat.
CITȚI SI:
Glosar de firme si personaje din “Afacerea Ericsson”
Dan Nica, ministrul roman implicat in cazul “Ericsson”
Ericsson: Fostii angajați au făcut plăți către WBS Holding
Fostul sef al Ericsson România: Am plătit politicieni
Ericsson: Fostii angajați au făcut plăți către WBS Holding
Cristian Sima din Islanda: Afacerea Ericsson
Rise Project 
Andrei Ciurcanu 
Ionuț Stănescu