Sârbii de la Mineco

În timp ce erau anchetați pentru fraude în Serbia, reprezentanții Mineco negociau, în România, aranjarea unor dosare în Justiție. Anchetați în lipsă și la București pentru fapte de corupție, sârbii locuiesc în prezent la Londra, de unde coordonează afacerile grupului Mineco.

Cazul NAVIP

Vizualizarea afacerilor la care este conectat sârbul Dimitrije Aksentijevic

În Serbia, grupul Mineco este strâns legat de prăbușirea NAVIP, unul dintre cei mai mari producători de alcool din fosta Iugoslavie. Compania NAVIP a devenit centrul unui important scandal în Serbia în urmă cu un an și jumătate. Poliția sârbă a arestat, în noiembrie 2011, mai multe persoane din conducerile celor două companii pentru abuzuri și fraude comise în afacerea NAVIP. Aleksandar Andrejevic, director Mineco, acuzat oficial în acest caz, a reușit să fugă din Serbia.

Câteva luni mai târziu, sârbul ajunge la București ca să negocieze înlăturarea obstacolelor din calea preluării afacerii cu cupru de la Moldova Nouă. El este acuzat în lipsă de procurorii români, alături de șeful său Dimitrije Aksentijević, pentru complicitate la cumpărarea influenței judecătorului român în dosarele Moldomin, compania statului care a exploatat zăcămintele de cupru de la Moldova Nouă.

Mineco a intrat în compania NAVIP, în urmă cu șase ani, după ce statul sârb a scos pachetul de acțiuni pe bursă, iar astăzi producătorul local de alcool este doar o umbră a fostei companii de stat. Mulți ani, NAVIP a fost o companie înfloritoare, cu exporturi de milioane de euro în SUA, Canada și Europa. Astăzi, opt din cele unsprezece filiale ale companiei sunt închise și sute de hectare de vie și livezi sunt ipotecate. Proprietățile companiei au fost evaluate la 21,7 milioane de euro, în 2012, în timp ce datoriile sale sunt mai mari de 20 de milioane de euro, potrivit lichidatorului Vasilj Vasiljević. Din cei 500 de muncitori ai companiei, astăzi mai sunt doar în jur de 30, oameni care asigură, în principal, paza proprietăților.

Acționariatul companiei NAVIP este diversificat, dar doi jucători au controlat în realitate compania, după privatizare: Dimitrije Aksentijević, fondatorul Mineco, și  Goran Marinković, proprietarul firmei „Marinkovic Commerce” din Bosnia și Herțegovina. În acte, Mineco deține 22,19%, prin intermediul vehiculului „Lofi Investment”, iar „Marinkovic Commerce” are 32% din fabrica de alcool. Cele două tabere sunt asociate și în Lofi Investment: Mineco deține aici 90%, iar Marinkovic restul. Acționând împreună, cei doi au deținut practic controlul asupra NAVIP până la momentul declarării falimentului.

Vasilj Vasiljević, lichidatorul NAVIP, spune astăzi că dizolvarea companiei era necesară. „A fost o privatizare nereușită, care a avut loc în circumstanțe dificile. Problemele financiare și cu angajații au apărut o dată cu diminuarea cotei de piață și cu plata creditelor ipotecare ”

Vasiljević mai are o explicație pentru drumul spre faliment al producătorului de alcool: „Toată lumea a forțat să-­și atingă propriile obiective, fără să se uite la imaginea de ansamblu: proprietarii  au vrut să-­și scoată banii investiți, directorii să își mențină poziția, iar angajații să fie plătiți”.

După arestările poliției sârbe din noiembrie 2011, salariații au preluat controlul financiar al companiei, blocând accesul directorilor și confiscând ștampila companiei. Câteva luni mai târziu, în mai 2012, NAVIP intra în faliment.

Conflictul cu salariații

Arestarea grupului de directori a provocat un adevărat haos în  compania NAVIP, în noiembrie 2011. Sindicaliștii i­-au blocat pe ceilalți directori la intrarea în fabrică și au confiscat ștampila companiei, ­ măsuri prin care au preluat practic controlul fluxurilor financiare. Milan Babović, lider de sindicat, a fost implicat activ în evenimentele din acele zile. El spune astăzi că banii încasați din vânzarea produselor NAVIP au fost direcționați către salariile angajaților și că la acel moment aceasta a fost singura opțiune reală pentru ei. Babović și alți salariați au fost dați în judecată de NAVIP, fiind acuzați că au plătit ilegal salariile și că au abuzat de ștampila firmei.

De partea cealaltă, angajații l­-au dat în judecată pe Goran Marinković, celalălt acționar important al NAVIP. Marinković este acuzat de salariați pentru management defectuos și semnarea unor contracte păguboase care, în opinia lor, au grăbit falimentul companiei. Sindicalistul Milan Babović susține că Marinkovic a vândut produse NAVIP către propria sa firmă la prețuri reduse.

În procesul intentat de foștii angajați se mai arată că Mineco, celălalt acționar semnficativ, a împrumutat cu 100.000 de euro compania NAVIP și a obținut, în schimb, patru clădiri ale fostei companii de stat în localitatea Novi Sad. Clădirile sunt, în prezent, ipotecate, conform rapoartelor financiare. Reporterii OCCRP au încercat în mod repetat să discute cu Marinkovic, dar el a amânat interviul de cinci ori și apoi nu a mai răspuns la telefon.

Nici Goran Marinković, nici Dimitrije Aksentijević nu au fost acuzați în cazul NAVIP. Despre Aksentijević, care locuiește la Londra, sindicalistul Babovic spune că nu a vizitat NAVIP, ci doar și-­a trimis avocatul la întâlnirile cu angajații.

Acuzațiile procurorilor au vizat, în total, paisprezece persoane și escrocherii în valoare de șase milioane de euro, derulate în timpul și după privatizarea fabricii de alcool. Trei directori ai Mineco (Aleksandar Andrejevic,  Dragan Tomić și Bogdan Komlenac) și directorul NAVIP, Slobodan Lukić, au fost acuzați de înșelăciune și abuz pentru că au păgubit fabrica cu 2 milioane de euro. Prejudiciul a fost calculat de anchetatori în urma unor tranzacții imobiliare prin care Mineco a preluat două clădiri ale NAVIP, pentru un preț de trei ori mai mic decât valoarea reală. Dragan Tomić și Bogdan Komlenac, directorii Mineco, făceau parte și din conducerea executivă a NAVIP, în care mai figurase și avocatul lui Aksentijević, Miroljub Belić.

Separat, anchetatorii i­-au acuzat pe directorii fabricii, pe nouă inspectori fiscali, și pe doi parteneri ai NAVIP pentru o fraude fiscale de 4 milioane de euro.

“Omul de la Londra”

În centrul orașului Belgrad, peste drum de Grădina Zoologică, se află cele două clădiri NAVIP cumpărate de Mineco la preț subevaluat, tranzacție anchetată de polițiștii sârbi.

Una dintre clădiri este fosta fabrică de vin și răchie (n.r.­ țuica sârbească). Astăzi construcția dărăpănată funcționează ca garaj pentru directorii Mineco și angajații companiei. În imediata vecinătate, o altă clădire renovată de apartamente și birouri colorează peisajul.

Într­-un astfel de apartament este înregistrat biroul aceleiași companii Lofi Investment, vehicul Mineco din afacerea NAVIP.

În același apartament, mai sunt înregistrate alte două filiale Mineco: Energy 4 You și Mineco Plus. Reporterii OCCRP au mers în biroul pe care îl împart cele trei firme și au discutat cu Sava Mandić, directorul Mineco Plus – o companie care, după cum susține el, face cercetări de piață pentru grupul Mineco din Londra. Mandić spune însă că firma Lofi Investment, implicată în acționariatul NAVIP, nu are niciun birou acolo, deși este înregistrată ca atare la registrul oficial al companiilor sârbe: ” Chiar nu am nicio idee despre ce este Lofi Investment. Trebuie să întrebați la Londra.”

OCCRP/ RISE Project a descoperit că o persoană cu numele Mandić este menționată de Aleksandar Andrejevic pe parcursul negocierilor purtate, în 12 martie 2012, cu românii implicați în afacerea de corupție. Înregistrările realizate de anchetatorii români în acea zi, la hotelul Pullman din București, arată cum Andrejevic îl numește pe Mandic ca fiind unul dintre cei care se vor ocupa ca banii să ajungă în localitatea sârbă “Biserica Albă”, de unde să poată fi ridicați de Iacob Chișărău, directorul Moldomin.

Andrejevic nu putea să meargă personal în Serbia, pentru că fugise din țară după acuzațiile din cazul NAVIP. Astfel că el îi spune lui Iacob Chișărău și lui Adrian Rus, reprezentantul local al Mineco, că la locul stabilit vor fi oamenii de la Londra, aflați deja în Belgrad. Singurul nume menționat în acest context de Andrejevic este cel al lui  Mandic, conform interceptărilor din dosarul penal.

Mandić a refuzat să discute despre acuzațiile penale aduse oficialilor Mineco, subliniind doar că firma nu a prejudiciat pe nimeni. Sava Mandić nu este acuzat în cazul cumpărării influenței judecătorului român, ci doar șefii săi, Aleksandar Andrejevic și Dimitrije Aksentijević, precum și șeful biroului Mineco din București, Adrian Rus ­ condamnat în primă fază la cinci ani.

Afaceri transfrontaliere

Mineco controlează afaceri pe mai multe continente, dar majoritatea filialelor sale sunt înregistrate în Europa ­ Marea Britanie, Elveția, Olanda, Cipru, România, Bosnia, Macedonia și Serbia.

Firmele controlate pe filiera elvețiană Mineco

Fondatorul grupului Mineco, Dimitrije Aksentijević, este fiul lui Dragan Aksentijević, fostul director al  „Genex” – cel mai puternic grup de companii din fosta Iugoslavie în timpul epocii comuniste.

Până în anul 2002, Aksentijević jr. a lucrat pentru Glencore – o multinațională fondată de finanțatorul american Marc Rich, implicat în diverse scandaluri în întreaga lume. Glencore și Mineco au încercat să cumpere o mină în Serbia în 2008. În România, Aksentijevc a făcut tranzacții importante cu plumb, în anii’90, pentru Glencore și a stat în spatele unor oferte de privatizare în numele gigantului internațional.

Apoi, sârbul s­-a reorientat pe cont propriu spre exploatarea zăcămintelor românești de cupru, afacere nefinalizată încă, deși Mineco a obținut licența de exploatare a zăcământului de la Moldova Nouă, evaluat la aproape 1 miliard de dolari.

În schimb, grupul Mineco a reușit să achiziționeze două mine de la statul sârb, ­ Veliki Majdan și Rudnik, ­ afaceri unde nu sunt nereguli, potrivit Agenției de Privatizare din Serbia.

Sursa foto: Mineco AG

Alte achiziții

În Serbia, Mineco controlează o duzină de companii, unele preluate de la stat. În afară de producătorul de alcool și cele două mine, Mineco și filialele sale au mai preluat de la statul sârb acțiuni în companiile Fidelinka (unul dintre cei mai mari producători de făină) și Mlinoservis (un mare producator de utilaje si echipamente industriale pentru industria alimentară). Ca și în cazul NAVIP, cele două privatizări au sfârșit ca falimente răsunătore.

La Fidelinka, care producea cereale și produse de panificație, lucrau mai mult de 300 de oameni. În prezent, nimeni nu mai muncește aici. Lichidatorul fabricii, Zoran Stojanović, spune că Mineco a cumpărat 19% din acțiunile companiei în 2005. Potrivit documentelor, conturile societății au fost blocate în martie 2009, iar apoi, după aproape un an și jumătate, compania a intrat în faliment.

Mineco, împreună cu un alt acționar, Alysun Marketing LTD (ai căror proprietari au rămas necunoscuți), a prezentat două planuri de reorganizare la Tribunalul Comercial din Subotica, dar ele nu au fost acceptate, susține Zoran Stojanović, omul numit să administreze falimentul companiei. Orice bun de valoare al Fidelinka a fost ipotecat, iar acum totul va fi vândut ca să fie plătiți creditorii.

”Chiar și telefoane mobile au fost puse gaj ”, mai spune Stojanović. După faliment, alte companii au închiriat părți din Fidelinka. Un astfel de contract de închiriere pentru silozurile Fidelinka a fost semnat între lichidator si compania Agroposlovi, al cărei director este Jelena Jovanović, soția politicianului sârb și lider al Partidului Liberal Democrat, Čedomir Jovanović.

O altă companie preluată de la stat de către Mineco este Mlinoservis, care funcționează la un nivel de avarie, după ce a fost la rândul ei în procedura falimentului (între 2010 și iunie 2011).

Unul dintre membrii consiliului de administrație ai Mlinoservis a fost Bogdan Komlenac, fost director Mineco Plus, arestat în cazul NAVIP.

În Consiliul de Supraveghere al întreprinderii a figurat și Andrejevic, locotenentul lui Aksentijevic, căutat atât de anchetatorii români, cât și de cei sârbi.

Avocații Mineco de la București nu au furnizat un răspuns oficial privind acuzațiile aduse celor doi reprezentanți ai companiei de la Londra.

Reporterii OCCRP au încercat în mai multe rânduri să discute cu Dimitrije Aksentijević, dar secretara lui ne-a spus de fiecare dată că este plecat.

Stevan Dojčinović, Bojana Jovanović, Jelena Vasic, Daniel Bojin