1/03/2016
  • Cei doi giganți au cumpărat păduri investigate de procurori pentru retrocedări ilegale și revendicate de statul român
  • Ikea susține că a verificat istoricul proprietăților înainte să le cumpere de la universitatea americană, dar problemele au apărut ulterior
  • Harvard a transferat mai multe suprafețe disputate în instanță către noi filiale pe care le controlează prin firme offshore  

 

IKEA și Harvard au făcut afaceri toxice în România

IKEA și Harvard au făcut afaceri toxice în România

 

În ultimul deceniu, Harvard a cumpărat mari suprafețe de pădure în România de la  grupări acuzate de înșelăciune, corupție și spălăre de bani.

Anul trecut, Harvard a cedat aproape 33 de mii de hectare către corporația IKEA, la finalul celei mai mari tranzacții cu păduri din România. În schimb, IKEA a plătit, în iunie 2015, peste 56 de milioane de euro ca să își asigure materia primă pe termen lung, fiind la prima achiziție globală de terenuri forestiere pentru exploatare.

Grupul suedez de mobilă a preluat, la pachet, și păduri traficate, deși susține că a verificat atent toate proprietățile înainte să le cumpere.

Foto: Ana Poenariu/RISE Project

Foto: Ana Poenariu/RISE Project

LITIGII ȘI ANCHETE PENALE Suprafețele forestiere cu probleme juridice sunt amplasate în Vrancea, județ în care Harvard și IKEA au cumpărat, pe rând, cele mai multe păduri – peste o treime din întregul portofoliu.

Intermediarii locali care au facilitat vânzarea pădurilor către Harvard sunt investigați de procurori pentru mai multe infracțiuni: înșelăciune, corupție, activități de criminalitate organizată și spălare de bani.

Separat, Romsilva, regia care administrează pădurile statului, încearcă să recupereze, în instanță, alte suprafețe forestiere din Vrancea. Aproape 3400 de hectare sunt în prezent fie revendicate de Romsilva, fie anchetate de procurori. Adică, în total, o suprafață de 10 la sută din portofoliul pe care Harvard l-a deținut în România.

Procedura standard a fost ca Romsilva să atace mai întâi restituirile ca să obțină anularea titlului inițial de proprietate, iar apoi să ceară desființarea contractelor de vânzare – cumpărare. Litigiile cu filiala Harvard au devenit cunoscute abia după ce Romsilva a dat în judecată beneficiarul final al pădurilor respective. Într-un prim caz, Romsilva a câștigat până acum, iar Harvard a făcut recurs, luna trecută, ca să nu piardă definitiv 108 hectare  în Vrancea.

Avocații angajați de Harvard au susținut, în instanță, că filiala universității din România a fost cumpărător de bună credință. Judecătorii nu au fost însă de acord. Magistrații au concluzionat că Harvard a știut ce cumpără și că nu poate invoca buna sa credință: “Din formularea contractului încheiat cu Scolopax SRL (n.r.- filiala Harvard) reiese că societatea cunoștea că este posibil să fi cumpărat bunul altuia, deoarece vânzătorii nu deţineau documentele de proprietate cerute de lege, ci doar promiteau cumpărătoarei că vor obţine modificarea titlului de proprietate“.

RISCURI SUPLIMENTARE Documentele obținute de RISE Project arată un alt risc major pentru Harvard. Pădurile au fost preluate de filiala Harvard fără ca Romsilva să le poată cumpăra înainte, pe baza dreptului de întâietate al statului la achiziția suprafețelor forestiere.

Jonas Jacobsson, administratorul filialei Harvard, le-a cerut avocaților să analizeze acest risc abia în 2010, când universitatea acumulase deja peste 30 de mii de hectare. Terenurile forestiere au fost cumpărate între 2005 și 2010, interval în care legislația s-a schimbat de mai multe ori.

Opinia avocaților nu a fost tranșantă. Într-un memorandum confidențial, casa de avocatură Salans, Moore și Asociații îi explică lui Jacobsson că normele legale sunt neclare și îi recomandă ca proprietățile să fie asigurate la o companie de profil împotriva riscului ca tranzacțiile să fie anulate.

Raportul firmei Salans indică riscurile

OMUL DIN TEREN De achiziții s-a ocupat în mod direct românul Dragoș Lipan, condamnat anul trecut pentru corupție în cazul mai multor tranzacții făcute în numele Harvard.

Dragoș Lipan, în 2007 pe vremea când cumpăra păduri pentru Harvard.

Dragoș Lipan, în 2007, pe vremea când cumpăra masiv păduri pentru Harvard.

Lipan a primit, în final, trei ani cu suspendare. “E comod să se dea vina pe mine. (…) Eu nu am cumpărat nicio pădure de capul meu”, a declarat Dragoș Lipan într-o discuție cu reporterii RISE. 

El susține că achizițiile au fost aprobate de suedezul Jonas Jacobsson, administrator al Scolopax, și au fost verificate de avocați: “Toate proprietățile erau verificate înainte, se cereau absolut toate documentele, dar nu era o operațiune de mare anvergură, de căutat neamurile celui care fusese pus în posesie, nu se dădea la ziar dacă mai e cineva care revendică. Avocații Harvard verificau actele, dar nefăcând investigații. Practic, se prezentau toate actele și de obicei domnul Jacobsson dădea undă verde”.

Jonas Jacobsson a refuzat să răspundă întrebărilor RISE Project pe marginea acestui subiect.

Când valoarea depășea 2 milioane de dolari, tranzacția era aprobată de întreg consiliul de administrație al Scolopax, din care făcea parte atât suedezul cât și doi reprezentanți ai universității americane.

Harvard a investit aproape 100 de milioane de dolari în peste 900 de loturi de pădure împrăștiate în 21 de județe.

Americanii au început afacerile chiar în casa lui Dragoș Lipan din satul Sohodol, județul Brașov.

Pe 21 octombrie 2004, universitatea americană și-a înființat aici prima filială,  Scolopax SRL. În prezent, în casa din Sohodol mai locuiește doar fosta lui soție, Maria Lipan: “Aici a fost sediul, e adevărat. (…) Dragoș, fostul meu soț a învățat foarte mult calculatoare, a fost plecat în California, s-a instruit. (…) Înainte, el a lucrat ca IT-ist la Parcul Național Piatra Craiului“.

Lipan nu a fost angajatul direct al Scolopax, ci directorul unei alte companii, Oriolus SRL, înființată de Jacobsson și alți trei suedezi în aceeași zi și tot în casa din Sohodol. 

Periodic, Jacobsson l-a împuternicit pe Lipan să caute păduri, să le negocieze prețul, iar la final să semneze contractele de achiziție.

Oriolus a fost centrul de administrare al Scolopax până în 2013. În acel an, Lipan a încetat colaborarea cu Harvard. În schimb, Jacobsson a continuat să lucreze cu americanii și le-a administrat operațiunile prin companii înființate în Suedia și, respectiv, în România. Jacobsson s-a asociat în noile companii cu Sorin Chiorescu, un suedez de origine română care, în trecut, a lucrat și pentru Romsilva. Companiile celor doi au încasat anual aproape 2 milioane de dolari de la Harvard ca să-i administreze afacerile din România.

GREENGOLD_BOARD

SCHEMA OFFSHORE Universitatea Harvard și-a schimbat strategia din România după ce avocații angajați de Jacobsson au analizat riscul asupra proprietăților. Aproape 2100 de hectare au fost vândute în 2011 către companiile suedezului, iar alte parcele au fost cedate unor fonduri de investiții daneze.

În 2012, Scolopax a rămas cu 32.600 de hectare de pădure în portofoliu. În paralel, Harvard a pus la punct o nouă filieră pentru afacerile din România, înființând mai multe companii în paradisuri fiscale.

Operațiunea a început discret, la finalul anului 2012, în Luxemburg, statul european al cărui regim fiscal relaxat a fost frecventat și de grupul IKEA.

Pe 8 noiembrie 2012, o nouă firmă americană, Bellflower LLC, a înființat în Luxemburg Greengold European Capital SA.

La rândul ei, Bellflower LLC fusese înregistrată de doar o lună în Delaware, una dintre cele mai netransparente jurisdicții din lume. Asociatul unic al companiei americane, Demeter Holdings Corporation, era un alt vehicul al Harvard, potrivit raportărilor oficiale.

În final, compania din Luxemburg a deschis, în ianuarie 2013, filiala Greengold Value Forest SRL, cu primul sediu la Sibiu, în casa unde își avea cartierul general grupul patronat de Jacobsson și de Chiorescu.

harvard_schema_cumparare_001_EN-2

 

HARVARD CONTRA HARVARD În noiembrie 2013, Greengold Value Forest și Scolopax au semnat un precontract pentru transferul pădurilor. O lună mai târziu, Harvard a anunțat oficial că își vinde toate pădurile din România. Harvard a cerut 84 milioane de euro, dar Romsilva a refuzat să le cumpere.

Filialele universității au mers mai departe și au parafat o primă tranzacție.

În august 2014, Greengold Value Forest SRL i-a plătit companiei Scolopax peste 2,3 milioane de euro pentru șase loturi de pădure, în suprafață totală de 881 de hectare.

Cele șase suprafețe erau disputate în instanță. În contract au fost menționate litigiile, dar cele două părți au inclus o clauză specială: cumpărătorul să poată fi despăgubit dacă pierde oricare dintre cele șase păduri. Banii au rămas în familie. Ambele companii erau controlate tot de Harvard. Treptat, Greengold Value Forest a preluat proprietățile Scolopax și le-a vândut apoi, la grămadă, către corporația IKEA.  Mai puțin cele șase loturi cu probleme juridice. IKEA a refuzat să le cumpere astfel că Harvard le-a transferat la o altă filială- Greengold Future Trees- pe care o înființase prin aceeași filieră offshore din Delaware.

PĂDURILE TRAFICATE Grupul IKEA a cumpărat însă alte 400 de hectare în Vrancea, aflate în litigiu și investigate apoi de procurori. IKEA susține că a verificat atent toate proprietățile: “Noi am făcut o verificare completă a proprietăților pe care le-am dobândit. (…) Am realizat o analiză detaliată a lanțului istoric de proprietate”.

Conducerea IKEA mai suține că a descoperit aceste litigii abia după ce a încheiat un contract cu Direcția Silvică Vrancea pentru paza a peste 1300 de hectare:

“În lista proprietăților care urmau să fie păzite, Direcția Silvică Vrancea a adăugat cuvântul << litigii >> ca un comentariu la șapte proprietăți. Cu toate acestea, conform verificărilor noastre, finalizate în iunie 2015, aceste zone nu au fost identificate ca fiind disputate. Am încercat să clarificăm acest aspect înainte să semnăm contractul, dar cu toate acestea nu ne-a fost furnizată nicio informație cu privire la eventualele litigii. Nu suntem mulțumiți cu această situație și, din această cauză, am decis să nu progresăm cu nicio activitate în zonele respective până când problema nu va fi fost clarificată în mod oficial”.

harvard_harta_paduri_004

 

Documentele obținute de RISE Project arată că, în mai 2015, avocații IKEA au trimis o solicitare la Direcția Silvică Vrancea ca să verifice dacă pădurile dintr-o listă anexată sunt în litigii.

Direcția Silvică le-a răspuns că suprafețele nu pot fi identificate așa cum au fost descrise în listă și că oricum solicitarea lor nu se supune legii liberului acces la informațiile publice.

Suprafețele au fost revendicate de Elena Manole, ca moștenitoare a unei vechi familii din zona Moldovei. Romsilva susține că Elena Manole a primit nelegal 500 de hectare de pădure, calculând un prejudiciu de 1,25 milioane de euro.

Apoi, 400 de hectare au fost vândute către Scolopax, prin intermediul Gildei Scînteaianu, membră a grupului Enigma din Focșani. Gruparea a fost botezată astfel după numele unui restaurant deținut de-a lungul timpului de doi dintre procuratori.  

În septembrie 2015, procurorii anticorupție au deschis o anchetă penală ca să verifice modul în care au fost retrocedate cele 500 de hectare. Contactată telefonic, Gilda Scînteianu ne-a spus: “Nu am fost citată în acest dosar.(…) Nu cred că (n.r.-dosarul penal) are legătură cu proprietățile respective“.

Direcția Națională Anticorupție ne-a comunicat că a început urmărirea penală doar cu privire la fapte, astfel că nicio persoană nu a fost pusă oficial sub acuzare până acum.

În total, Gilda Scînteianu a vândut peste 3600 de hectare de pădure către filiala Harvard.  

Ea a fost secondată în tranzacții de ceilalți membri ai grupului Enigma, inclusiv Alexandru Lefter, șeful Inspectoratului Teritorial Regim Silvic și Vânătoare (ITRSV) Focșani. Lefter a fost arestat, în ianuarie 2015, pentru corupție în cazul unei alte retrocedări cu terenuri forestiere. El a fost acuzat atunci că a primit mită 15 mii de euro ca să faciliteze retrocedarea a peste 5000 de hectare, deși era plătit de stat să protejeze pădurile. 

Alexandru Lefter s-a implicat personal în vânzarea a peste 1700 de hectare către Scolopax, alături de ceilalți membri ai grupului Enigma.

Probleme au apărut în Vrancea și cu alte restituri.

În decembrie 2015, Direcția Silvică Vrancea a solicitat Judecătoriei Focșani să anuleze mai multe retrocedări din perioada 2004-2007.

Pe scurt, Romsilva a reclamat că 2900 de hectare cu vegetație forestieră au fost, de asemenea, restituite nelegal. În plângere, Regia Națională a Pădurilor a arătat și traseul prin care suprafețele respective au fost retrocedate către două persoane, Maria și Eliza Ghyka.

Cu aproape un veac în urmă,  șase loturi de pădure au fost împărțite, prin tragere la sorți, către descendenții familiei Orleanu, printre care poetul Gheorghe Orleanu și fostul deputat țărănist Mihail Orleanu – unul dintre susținătorii exproprierii latifundiarilor și distribuirea terenurilor și pădurilor către țărani, deși el însuși era un mare proprietar.

Acum, Romsilva susține că moștenitorii lui Mihail Orleanu aveau dreptul la doar 740 de hectare, dar au primit o suprafață de aproape patru ori mai mare. Mai mult, regia statului susține că nici măcar cele 740 de hectare nu trebuiau retrocedate către Maria și Eliza Ghyka, și cer astfel anularea actelor pentru toate cele 2900 hectare.

Numele celor două femei Ghyka mai apar și într-o anchetă penală a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Teorism (DIICOT). Un document confidențial văzut de reporterii RISE arată că procurorii suspectează că 360 de hectare din pădurile obținute de Eliza și Maria Ghyka au ajuns, în 2007, la filiala Harvard, Scolopax.

Investigația DIICOT este însă mai amplă. Procurorii antimafia au început anul trecut urmărirea penală asupra mai multor persoane, inclusiv asupra procuratorilor din grupul Enigma, în cazul retrocedării a peste 3000 de hectare în Vrancea. Procurorii susțin că prejudiciul cauzat Romsilva a fost de peste 8 milioane de euro.

Aproape 2000 de hectare din aceste proprietăți au ajuns în portofoliul universității americane.

Conducerea Harvard a refuzat să răspundă întrebărilor RISE Project, motivând că nu comentează litigii aflate în derulare.

paduri_litigii_ikea_002

 

BROKERII Pădurile din Vrancea au ajuns în portofoliul Harvard tot prin intermediul lui Dragoș Lipan, fostul colaborator al universității americane. Lipan susține că relația cu intermediarii locali i-a fost facilitată de un fost partener de afaceri, Robert Eler, pe care îl descrie ca fiind un broker de păduri: “Vrancea era zona de expertiză a lui Eler, el cunoștea lemnarii de acolo și el administra și relațiile cu proprietarii de păduri. După 2009, când Eler nu a mai lucrat ca broker, ei m-au contactat direct pe mine pentru a vinde la Scolopax “.

Pe cei doi îi leagă o istorie încurcată. Eler l-a denunțat la DNA pe Lipan, în 2013, pentru că i-a cerut bani ca să-i cumpere mai multe păduri.

Procurorii l-au acuzat pe Lipan că a încasat peste un milion de euro de la Eler în timpul colaborării lor. Istoricul tranzacțiilor arată că Eler a vândut peste 2300 de hectare către filiala Harvard, cu ajutorul lui Lipan. Majoritatea tranzacțiilor s-au parafat în 2008, după ce au fost negociate de cei doi români în insulele Canare, cu câteva luni înainte.

Costul excursiei în Canare a fost suportat de Robert Eler, potrivit procurorilor: “În cadrul discuţiilor purtate pe perioada sejurului, denunţătorul Eler Csaba Robert şi-a manifestat intenţia de a achiziţiona, în nume propriu, diverse suprafeţe de terenuri forestiere, în limita a 2.500 hectare, terenuri forestiere pe care le avea deja în vedere şi pe care intenţiona să le valorifice prin vânzare către societatea comercială Scolopax”.

Anchetatorii susțin că Dragoș Lipan a cerut, în schimb, 30 la sută din profiturile rezultate în urma tranzacțiilor cu Harvard.

În excursia din insulele Canare, Eler l-a invitat și pe un prieten de-al său, Lajos Kiss, care apoi a vândut, separat, peste 1700 de hectare către filiala Harvard.

Lipan are însă propria variantă. El susține că a avut o înțelegere mutuală cu Eler și cu Kiss ca să facă un fond comun pentru cumpărarea pădurilor: “Eu nu aș fi avut dreptul să pun bani ca să achiziționez terenuri în scopul vânzării (n.r- către Scolopax) pentru că aș fi știut prețul final, dar conflictul de interese nu era o infracțiune, conform Codului Penal. Moralitatea în business era într-adevăr pusă sub semnul întrebării. (…) Domnul Eler a făcut acel denunț în scopul și cu speranța că acești bani vor fi dați, așa cum scrie în Codul Penal, denunțătorului. Dar banii nu i-au fost dați, au fost confiscați de stat”.

Robert Eler neagă acest lucru. El susține că Lipan și-a schimbat de mai multe ori declarațiile în timpul procesului, dar fără succes pentru că a fost, în final, condamnat.

Eler nu a fost acuzat pentru că a făcut denunțul, dar judecătorii i-au confiscat banii. El susține că a făcut plângere la CEDO ca să-și recupereze cei peste 1 milion de euro de la statul român. Lajos Kiss, martor și el în dosarul de corupție, a refuzat să comenteze pe marginea acestui subiect. Tranzacțiile lor cu filiala Harvard s-au derulat în mare viteză, uneori fiind parafate la doar câteva zile după ce intrau în posesia pădurilor.

“A fost un marketing eficient, contactam proprietarii înainte să fie puși în posesie”, spune Dragoș Lipan, explicând și cum a decurs colaborarea în teren cu foștii lui parteneri: “Ei identificau păduri, le introduceau în circuitul civil pe cheltuială comună, cumparău la prețul negociat și le revindeau la prețul  Scolopax“.

Lipan a fost condamnat definitiv anul trecut la trei ani cu suspendare. “Eu nu i-am prejudiciat în niciun fel pe cei de la Harvard și nici ei nu mi-au cerut niciun fel de daune“, a spus, în final, Dragoș Lipan.

CRONOLOGIA ȘI CONEXIUNILE AFACERILOR HARVARD ÎN ROMÂNIA
  • 21 octombrie 2004. În aceeași zi, două firme s-au înființat în casa lui Dragoș Lipan din Sohodol, Brașov. Prima era Scolopax SRL, filiala oficială a Universității Harvard, iar a doua se numea Oriolus SRL, fondată de Jonas Jacobsson și alți trei afaceriști suedezi. Separat, Jacobsson era și partenerul minoritar al Universității Harvard în Scolopax;
  • 16 noiembrie 2004. Administratorii Scolopax îl desemnează pe român ca reprezentant autorizat al companiei în activitatea curentă: bănci, instanțe judecătorești, ministere, agenții, autorități fiscale, firme sau persoane fizice. Era practic prima decizie a consiliului de administrație;
  • 26 noiembrie 2004. Sudezeul Jacobsson, administrator al Scolopax, își deleagă atribuțiile către Lipan printr-o procură specială. Astfel, Lipan poate să cumpere păduri mai mici de 500 de hectare sau care nu depășesc suma de 500 de mii de euro.
  • 17 ianuarie 2006. Lipan este cooptat ca asociat cu 15 la sută în compania Oriolus, în care Jacobssen e principalul asociat, cu 40 la sută;
  • 26 Februarie 2008. Lipan și Eler înființează în Focșani o companie de comerț în care mai sunt cooptați doi parteneri: Mihai Ghiurău, unul din martorii mitei primite de Lipan, și Iulian Roman, alt vânzător de păduri către filiala Harvard.
  • 6 martie 2008. Lipan este mandatat de Jacobsson să cumpere mai multe păduri de de la Robert Eler, complicele lui Lipan din dosarul de corupție. În același an, administratorii Scolopax îl împuternicesc pe Lipan să cumpere încă 760 de hectare de la Eler cu o sumă maximă de 3,5 milioane de euro.
  • 3 octombrie 2008. Scolopax și Oriolus SRL se mută împreună într-un apartament din Focșani. Apartamentul era proprietatea Oriolus, iar o scurtă perioadă a fost folosit ca reședință și de Dragoș Lipan.
  • 9 iulie 2009. Un alt suedez din afacerea Oriolus preia controlul asupra unei afaceri de la Kiss Laszlo, unul din martorii cheie din dosarul de corupție al lui Lipan.

 

Puteți citi varianta în engleză a materialului AICI

Daniel Bojin, Paul Radu, Hans Strandberg (Dagens Arbete, Suedia)

Au contribuit: Cristi Ciupercă, Andrei Ciurcanu

Grafică: Sergiu Brega

Comenteaza acest articol