Cum a intrat acționarul Roșia Montană în vizorul FBI

Gabriel Resources, compania din spatele proiectului Roșia Montană, a reluat tema daunelor de miliarde pe care vrea sa le solicite statului român dacă autoritățile nu dau undă verde exploatării aurului.

Acționarul principal al proiectului aurifer, grupul BSG Resources, a demarat anul trecut o acțiune similară împotriva Republicii Guineea, țară din Africa de Vest unde i-au fost anulate două concesiuni miniere pe fondul unor grave acuzații de corupție. Lupta pentru resursele din Guineea a scos la suprafață tranzacțiile oculte la care au recurs reprezentanții grupului BSG pentru a influența demnitarii din țara africană.

Actorii principali din cazul Guineea au legături directe cu România. RISE Project a găsit aceste conexiuni după ce a analizat documentele unei anchete FBI,  dar și pe cele rezultate dintr-un proces civil în care se luptă doi coloși ai mineritului mondial, grupul australiano – britanic Rio Tinto și corporația braziliană Vale.

Republica Guinea dispune de resurse minerale imense în jurul cărora se fac jocuri murdare care provoacă instabilitate politică. Foto: AFP / BINANI

Structura acționarilor din afacere. Firma lui Steinmetz deține acțiuni în proiectul Roșia prin intermediul companiei Gabriel Resources, listată la  bursa din Toronto.

Disputa multinaționalelor

Conflictul dintre cele două corporații a izbucnit în 2009, dar a devenit public abia anul trecut. Rio Tinto a deschis în aprilie 2014 un proces la New York, acuzând corporația Vale că a conspirat cu un grup rival ca să îi fure drepturile de exploatare asupra minereului de fier din zona Simandou, în Guineea. Grupul rival era BSG Resources, patronat de miliardarul israelian Benjamin “Beny” Steinmetz, jucător important pe piața globală a diamantelor.

Pe scurt, Rio Tinto spune că a vrut să vândă brazilienilor de la Vale afacerea din Africa de Vest, dar că aceștia, după ce au avut acces la documentația confidențială aferentă zăcămintelor de la Simandou, au conspirat cu BSG să scoată Rio Tinto de pe piață, prin cointeresarea politicienilor locali.

Printr-o divizie a grupului BSG, Steinmetz a fost implicat în ultimii cinci ani și în proiectul aurifer de la Roșia Montană, iar prin companii offshore și prin interpuși a derulat afaceri imobiliare la București și în alte orașe din țară. Intrarea lui Steinmetz în proiectul Roșia Montană, în noiembrie 2009, a revitalizat afacerea: proiectul a fost inclus rapid în programul de guvernare.

Compania BSG Capital Market, parte a grupului controlat de Steinmetz, a achiziționat în 2009 aproape nouă la sută din Gabriel Resources, plătind peste 67 milioane de dolari, iar ulterior prin mai multe plasamente și-a extins influența în compania care deține proiectul aurifer din Munții Apuseni. Raportările oficiale plasează compania lui Steinmetz pe primul loc între acționarii Gabriel Resources, cu 16 la sută, alături de Electronum Group, un fond de investiții american. Grupul lui Steinmetz , singurul cu investiții masive la București, a devansat în ultimii ani gigantul minier Newmont Mining Corporation, unul dintre cei mai mari producători de aur din lume, care mai deține doar 13 la sută din Gabriel Resources.

De partea cealaltă, multinaționala Rio Tinto a prospectat de asemenea piața românească în 1999 când a intenționat să concesioneze perimetre în Munții Apuseni. Agenția Națională a Resurselor Minerale (ANRM) i-a acordat atunci mai multe concesiuni în Munții Apuseni, printre care și perimetrul de la Rovina, de lângă orașul Brad, unul dintre cele mai importante zăcăminte de aur și cupru din România. Mihail Ianăș, președintele ANRM de la acel moment, ne-a spus că grupul Rio Tinto avea ca țintă finală zăcământul mixt de cupru și aur de la Roșia Poieni, localitate situată aproape de Roșia Montană. Afacerea nu s-a finalizat, iar gigantul minier s-a retras din România.

Lista celor acuzați de RIO TINTO în procesul referitor la resursele din Guinea

Intermediarul BSG, după gratii

Anterior procesului dintre Rio Tinto și Vale, un alt caz aflat pe rolul justiției americane, direct legat de evenimentele din Guineea, ne-a dezvăluit modul în care intermediarii BSG s-au implicat în coruperea oficialilor din țara vest africană. Procesul s-a soldat cu condamnarea la pușcărie a unui intermediar al companiei lui Steinmetz.

Acesta este francezul Frederic Cilins, 52 de ani, fost angajat al filialei BSG Resources din Guineea. Cilins era un obișnuit al capitalei Conakry dar mergea des și în Florida, SUA, unde avea afaceri și proprietăți imobiliare.

În aprilie 2013, Cilins a fost arestat de FBI pe aeroportul din Jacksonville, Florida, după ce tocmai se întâlnise cu Mamadie Toure, văduva fostului președinte al Republicii Guineea, Lansana Conte – decedat în decembrie 2008 și în mandatul căruia s-a realizat preluarea zăcămintelor de către grupul lui Steinmetz. Toure era și ea rezidentă în Florida, unde avea mai multe proprietăți, confiscate de autoritățile americane în urmă cu trei luni.

DOCUMENTELE ANCHETEI FBI

Cilins îi promisese văduvei 1 milion de dolari în schimbul distrugerii unor documente compromițătoare privind operațiunea din Guineea. Toure colabora deja ca martor cu FBI în cadrul investigației și le-a spus anchetatorilor că francezul nu a acționat singur, ci l-a avut ca șef pe Michael Noy – un francez în vârstă de 64 de ani și partener de afaceri cu Cilins.

UN FILM REALIZAT DE ORGANIZAȚIA  GLOBAL WITNESS ÎI PREZINTĂ PE PRINCIPALII ACTORI AI AFACERII GUINEEA

FBI a interceptat mai multe discuții purtate de Toure cu Cilins și cu Noy, descriindu-i pe cei doi intermediari ca fiind la fel de nerăbdători ca probele să dispară. RISE Project a descoperit că francezii au mai fost implicați de-a lungul anilor în mai multe afaceri, inclusiv în  România.

În 1999, Michael Noy a înființat la București firma Danver Europe SRL ca să facă comerț cu alimente, băuturi și tutun, dar și să deruleze operațiuni de import – export. Afacerea nu i-a mers prea bine, așa că israelianul a închis-o definitiv în 2006, înainte să se implice personal în schema din Guineea.

Clădirea în care a funcționat firma lui Noy la București

Concomitent, Noy și Cilins conduceau împreună o altă companie Danver International SA în Luxemburg – țară în care mai administrau și alte afaceri. Alți parteneri de-ai lor au mai fost implicați la București, în firme de consultanță, oferind clienților inclusiv servicii de tip offhsore. O astfel de schemă offshore era investigată și de FBI la momentul arestării lui Cilins, iar mai apoi a intrat și în vizorul autorităților elvețiene.

Purtătorul de cuvânt al procuraturii din Manhattan a precizat pentru RISE Project că Frederic Cilins a fost singurul condamnat la doi ani de închisoare, în iulie 2014, pentru obstrucționarea anchetei federale și că nu poate comenta dacă în acest caz mai sunt investigați Michael Noy sau magnatul Benjamin Steinmetz.
Pe de altă parte, investigația din Elveția îi conectează pe alți directori din imperiul lui Steinmetz la afacerile lui din Guineea și România.

Percheziții în Geneva

Poliția elvețiană a descins în august 2013 la birourile firmei de consultanță Onyx Financial Advisors, parte din grupul lui Steinmetz – el însuși rezident în țara cantoanelor și ținta finală a perchezițiilor. Cel care a dat detalii atunci despre acțiunea polițiștilor a fost Dag Cramer, reprezentantul lui Steinmetz în conducerea companiei canadiene care deține proiectul Roșia Montană. Cramer mai era și șeful filialei din Guineea al grupului lui Steinmetz, adică exact firma care încheiase parteneriatul strategic cu grupul Vale pentru perimetrele Simandou. Cramer nu conducea la nivel local birourile Onyx din cantonul Geneva, ci era directorul executiv al companiei mamă din Londra.

Ca administrator al firmei elvețiene figura Sandra Merloni Horemans, o belgiancă de 45 ani, angajată de peste două decenii în grupul lui Steinmetz. Horemans a fost prezentă în nouă companii din România, reprezentându-i la București interesele imobiliare ale lui Beny Steinmetz. În timp ce administra afacerile din România, ea figura și ca director ne-executiv la filiala BSG din Guineea. În SRL-uril românești, Horemans l-a avut de-a lungul anilor ca partener și pe Remus Truică, fostul șef de cabinet al premierului Adrian Năstase. În alt SRL, ea i-a cedat locul de administrator lui Alfred Gusenbauer, fost cancelar al Austriei și un alt reprezenant al lui Steinmetz în conducerea companiei canadiene care deține proiectul Roșia Montană.

Firmele reprezentate de Horemans au fost doar o mică parte din afacerile pe care magnatul israelian le-a derulat în România, în proiecte energetice și imobiliare. Multe dintre afacerile sale au fost închise în ultimii ani, lăsând în urmă datorii de zeci de milioane de dolari la băncile locale. Horemans, Cramer și Steinmetz au cerut anul trecut unei instanțe din Londra să le admită un proces împotriva organizației Global Witness, acuzând că relatările ONG-ului despre cazul de corupție din Guineea le-a afectat intimitatea. Cererea celor trei a fost respinsă luna trecută.

Rețeaua offshore

Polițiștii elvețieni au confiscat documentele din birourile administrate de Horemans, suspectând că firma Onyx a fost implicată în suveica offshore prin intermediul căreia Cilins, Noy și Toure au primit acțiuni în afacerea cu zăcăminte din Guineea.
Schema offshore avea ca punct nodal Insulele Virgine Britanice. Aceeași filieră a fost investigată și de FBI, care a susținut că unul din documentele pe care Cilins vroia să-l ardă era un acord de angajament prin care văduva președintelui african primea o felie din afacerea cu minereu de fier. Angajamentul a fost semnat în februarie 2006, între Mamadie Toure și un partener al celor doi francezi din firma offshore Pentler Holdings Ltd., înregistrată în același an în Insulele Virgine. Offshore-ul urma să preia 17,65 din subsidiara BSGR Guinea Ltd tot din Insulele Virgine, iar Mamadie Toure devenea acționar cu 33,3% din Pentler Holdings. La final, Toure obținea indirect o cotă de aproape 5 la sută din drepturile asupra minereului de fier, dar și mai multe milioane de dolari în conturi.

Grupul lui Steinmetz a recunoscut oficial parteneriatul cu firma Pentler Holdings Ltd, în mai 2013, dar a negat orice acuzație privind implicarea filialelor sale în fapte de corupție. BSG Resources a mai susținut că firma Pentler Holdings a fost înființată de Cilins și partenerii săi și că a apelat la ei pentru că aveau operațiuni extinse în Guinea. Mai mult, grupul lui Steinmetz a declarat că a încheiat colaborarea oficială cu Cilins și partenerii săi încă din 2008. Interceptările FBI arătau însă că Frederic Cilins susținea în convorbirile cu Toure că acționează în continuare la ordinele lui Steinmetz.

Organizația Global Witness a arătat că firma elvețiană Onyx Financial Advisors, condusă de Horemans, a înființat, de fapt, offshore-ul Pentler Holdings Ltd, folosit apoi de Cilins și partenerii săi în aranjamentele cu soția președintelui african.

Autoritățile din Guineea au anulat în aprilie 2014 drepturile filialei lui Steinmetz asupra perimetrelor din Simandou.

În replică, magnatul israelian a anunțat că a demarat procedurile pentru un proces la Curtea Internațională de Arbitraj din Washington împotriva statului african ca să-și recapete drepturile. (Detalii, AICI).

În aceeași perioadă, reprezentanții Gabriel Resources – compania canadiană care dezvoltă proiectul de la Roșia Montană și în care grupul lui Steinmetz deține 16 la sută  – a anunțat că pregătește un caz similar la o curte internațională de arbitraj și va solicita despăgubiri de miliarde de dolari pentru că autoritățile române nu i-au aprobat proiectul nici după cincispreze ani de la primirea licenței.

Conducerea companiei Gabriel Resources nu a răspuns întrebărilor transmise săptămâna trecută de RISE Project privind pașii care s-au făcut în acest sens, însă experții susțin că o astfel de acțiune poate fi începută doar după o procedură prealabilă de conciliere cu autoritățile române. Marți, 20 ianuarie 2014, Gabriel Resources a anunțat, printr-un comunicat oficial, că a invitat autoritățile române la consultări pentru deblocarea proiectului, iar dacă soluția nu va fi satisfăcătoare va urma pașii necesari pentru deschiderea unei acțiuni de arbitraj.

Orice litigiu dintre statul român și compania care deține proiectul aurifer de la Roșia Montană poate fi soluționat la Curtea Internațională de Arbitraj de Viena, potrivit licenței de exploatare a zăcământului. (Detalii, AICI).

PRINCIPALELE ACUZAȚII ALE RIO TINTO:

– Frederic Cilins a ajuns în anturajul familiei președintelui Lansana Conte, în 2006, după ce l-a angajat pe cumnatul său la filiala BSG Resources din Guinea.

– Grupul international Vale a negociat în noiembrie 2008 cu Rio Tinto pentru preluarea perimetrelor africane, dar în realitate a folosit informațiile confidențiale ca să scoată corporația din afacere și să se alieze cu grupul lui Steinmetz.

– Pe 9 decembrie 2008, Guvernul de la Conakry a anulat contractul pe care îl avea cu Rio Tinto pentru două perimetre, oferind două zile mai târziu drepturile respective direct grupului lui Steinmetz.

– După ce președintele Lansana Conte a murit pe 22 decembrie 2008, oamenii lui Steinmetz s-au orientat către noul ministru al minelor, Mahmoud Thiam – care a semnat și licențele pentru grupul Steinmetz în februarie 2009.

– Asocierea Vale – BSG s-a oficializat în aprilie 2010, când brazilienii au plătit o primă tranșă în valoare de 500 de milioane de dolari lui Steinmetz. Pentru jumătate din drepturile de exploatare, Vale s-a angajat să plătească în total 2,5 miliarde de dolari.

– Mamadie Toure, cea de-a patra soție a președintelui Lansana Conte, a primit bani și acțiuni în exploatarea din Guineea, de la Cilins și partenerii săi.

În instanță, avocații Vale au susținut că grupul pe care-l reprezintă “a ajuns la cuțite” cu BSG Resources și că le-a deschis o acțiune de arbitraj la Londra în care le solicită daune de 1,2 miliarde dolari. De partea cealaltă, grupul BSGR a catalogat acuzațiile Rio Tinto ca fiind asburde și că ele fac parte din „cruciada ilegală” lansată împotriva sa de noul președinte al Republicii Guinea ca să satisfacă interesele celor care l-au ajutat să câștige alegerile. (Detalii, AICI)

Paul Radu, Daniel Bojin, Matt Sarnecki

CITITI ȘI  CULISELE TRANZACȚIEI PENALE ÎN CAZUL ROȘIA MONTANĂ