3/10/2013

Compania Roșia Montană Gold Corporation(RMGC) a sponsorizat deplasări în Las Vegas și în Rio de Janeiro pentru șefi din Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), instituția statului care a aprobat proiectul. Unul dintre funcționarii agenției care a mers în capitala mondială a jocurilor de noroc, pe banii firmei private, a fost investigat în România pentru modul în care RMGC a obținut dreptul de exploatare a zăcământului de aur.

Mihail Ianăș în perioada când conducea ANRM și a semnat licența pentru Roșia Montană

Mihail Ianăș în perioada când conducea ANRM și a semnat licența pentru Roșia Montană/AGERPRES

București, zona Izvor, iulie 2003. Mihail Ianăș, fostul șef al ANRM, stă disciplinat la coadă în fața unui ghișeu bancar cu zece milioane de lei vechi în mână.
Sunt banii pentru înființarea unei noi firme la București – Regal Petroleum SRL- companie ce își propunea să intre pe piața gazelor din România.
Omul pentru care Ianăș stă la coadă în acea zi este Vasile Frank Timiș, nimeni altul decât fondatorul afacerii Roșia Montană.
Timiș era, de aproape un an, președintele executiv al nou înființatei firme Regal Petroleum PLC, Londra. Cu patru ani mai devreme, în 1999, tot Mihail Ianăș semnase, în calitate de președinte ANRM, licența pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană în favoarea lui Timiș și a companiei de la Roșia Montană.
La câteva zile după ce Regal Petroleum și-a deschis filiala la București, Ianăș a fost numit administratorul filialei Regal Petroleum din București, pe care a condus-o aproape zece ani, până în 2012.

Gazele de șist

În 2004, Regal Petroleum a concesionat de la ANRM importante suprafețe de teren în Suceava și Bârlad. Sunt aceleași arealuri din Moldova sub care Chevron caută astăzi gaze de șist. Ambele afaceri, Roșia Montană și gazele de șist, au stârnit protestele din ultima perioadă la care participă zeci de mii de oameni. Între timp, subsidiara din România a Regal Petroleum și-a schimbat numele în Zeta Petroleum și îl numără printre acționari pe Ovidiu Tender.

Tender este partenerul tradițional de afaceri al lui Vasile Frank Timiș și este și nașul de cununie al acestuia. De altfel, Tender a făcut parte, la sfârșitul anilor ’90 și din Gabriel Resources, firma care deține RMGC.
Mihail Ianăș a fost unul dintre oamenii cheie din România pentru Vasile Frank Timiș. Fostul șef al ANRM a deschis multe uși pentru controversatul afacerist româno – australian atât în calitate de președinte al ANRM dar și ca administrator al firmei lui Timiș în România.
În fapt, Timiș, firmele sale și asociații săi ajunseseră la începutul anilor 2000 să dețină licențe de explorare sau exploatare pentru aur sau gaze naturale pe suprafețe imense din teritoriul României. În afară de Roșia Montană, Suceava și Bârlad, ei controlau perimetrele de la Certej dar și o suprafață de peste 2.500 de kilometri pătrați, între orașele Deva, Lugoj și Oțelul Roșu.

“Am o anumită morală”

București, 8 mai 2000. Trei persoane își pun semnătura pe un document de două pagini – înregistrat în acea zi la Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM). Prima semnătură din stânga jos este chiar a lui Mihail Ianaș, șeful ANRM – instituția statului cu rol de arbitru pe piața zăcămintelor. Actul modifică licența de exploatare acordată cu un an în urmă pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană. Ca și licența, actul adițional este confidențial, nefiind publicat până acum.
Ceilalați doi semnatari sunt reprezentanții firmelor din proiect- Roșia Montană Gold Corporation SA (RMGC) și compania statului, Minvest- adică titularul și compania afiliată din licența de exploatare.

RMGC decidea ce șefi din ANRM puteau pleca în vizite


Întreaga operațiune poartă denumirea de „transfer de tehnologie” și, conform documentului, lista persoanelor din Guvern și din ANRM care pleacă la conferințe sau forumuri internaționale este aprobată de compania privată – RMGC. Conform documentului, plățile secrete trebuie acordate anual pe întreaga durată a proiectului. Ele sunt în vigoare și astăzi.

Cele două pagini arată cum compania privată RMGC trebuie să suporte anual cheltuieli pentru deplasările în țară și străinătate ale unor persoane din Guvern și ANRM – instituțiile care au aprobat licența de exploatare și apoi transferul ei către RMGC. Anual, RMGC s-a obligat să suporte minim 5000 de dolari pentru deplasările intene sau externe ale funcționarilor guvernamentali.
Mai mult, compania privată trebuia să aprobe și listele cu funcționarii care urmau să plece în astfel de vizite.

Mihail Ianăș a negociat și semnat din partea statului sponsorizările, cuprinse în actul adițional al licenței de exploare din anul 2000. Astăzi, Mihail Ianăș este un specialist venerabil, în vârstă de 74 de ani.

Contactat de RISE Project, Mihail Ianăș confirmă plățile din document, dar susține că ele au fost legale și ne trimite la legea minelor.
Fostul oficial al statului revine apoi și citește din normele de aplicare ale legii minelor din 2003, pentru că pe cea din 1998 nu o găsește, dă exemplul Kazahstanului, unde se aplică aceleași proceduri și ne menționează că prin transfer de tehnologie trebuie să înțelegem și „echipamente, calculatoare etc.”
În documentul semnat de Ianăș nu figurează nici calculatoare, nici alte echipamente. Doar programe de instruire, în țară și în străinătătate, pentru funcționarii ANRM și pentru oameni din Guvern.
Articolul din normele de aplicare ale legii minelor în baza căruia a fost semnat documentul confidențial prevede doar: „Transferul de tehnologie obţinut de la parteneri străini se reglementează prin licența de concesiune”.
Prin urmare, legea ne trimite înapoi la Ianăș – tot el a semnat licența de concesiune pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană. Și, același document ne trimite și mai înapoi la Vasile Frank Timiș care, într-un CV înmânat personal unui reporter RISE, se laudă cu faptul că a contribuit la crearea legii minelor din 1998.

Frank Timiș se laudă că a contribuit la legea minelor din România


Iată însă ce are de spus Mihail Ianăș despre sponsorizările specificate în actul adițional:

Reporter: Domnule Ianăș, dumneavoastră, personal, ca președinte al agenției statului, ați participat la astfel de programe de instruire pe banii RMGC?

Mihail Ianăș: Nu, niciodată! Niciodată!

Reporter: Alți factori de decizie din ANRM, în perioada în care dvs. ați condus agenția, au participat la astfel de vizite externe decontate de compania privată?

Mihail Ianăș: Nu mai țin minte, pentru ca erau foarte multe plecări. E posibil să fi fost astfel de persoane.

Reporter: Vi se pare pare normal ca un director din ANRM să participe la un proces de instruire plătit de o companie privată pe care o supravegheză?

Mihail Ianăș: Legea nu interzice, dacă vreți ca o părere personală. Eu nu am acceptat niciodată să fac parte dintr-o delegație sponsorizată de companie…

Reporter: De ce nu ați participat?

Mihail Ianăș: Eu am o anumită morală…

Reporter: Poftim?

Mihail Ianăș: Pentru că eu am o anumită morală…

Reporter: Asta înseamnă că nici dumneavoastră nu credeți că sunt în regulă astfel de sponsorizări…

Mihail Ianăș: E legal, dar mă rog e discutabil. Eu nu am participat, niciodată. Este exact ca și cum la ora actuală un primar sau mai știu eu ce oficial ar fi membru în consiliul de administrație la diverse companii…Poate nu e atât de grav, dar e o anumită incompatibilitate.


 

Alexandru Pătruți, fost președinte ANRM între octombrie 2009 și mai 2012, ne-a declarat: „În perioada mandatului meu nu a plecat nimeni în deplasări pe banii RMGC-ului. Din cauză că formulările legislative pentru utilizarea acestor bani nu sunt explicite am preferat să nu utilizăm acești bani”.
De cealaltă parte, Dragoș Tănase, directorul general al RMGC, ne-a spus: „Nu știu despre ce este vorba. Reveniți în scris și vă răspund în scris”. Biroul de presă al companiei RMGC nu a răspuns nici după trei săptămâni întrebărilor trimise de către RISE Project.

Las Vegas și Rio

ANRM confirmă faptul că mai mulți funcționari ai agenției statului au participat la o expoziție minieră la Las Vegas pe banii companiei private Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), într-un răspuns oficial către RISE Project. Trei membri din conducerea agenției au petrecut opt zile în toamna anului 2000 în capitala mondială a jocurilor de noroc : Sorin Horia Rădulescu, vicepreședintele ANRM, Gicu Boroși și Laurențiu Bogatu, ambii directori generali în ANRM.


Contactat telefonic, Laurențiu Bogatu ne-a spus: “Nu-mi aduc aminte. Cine v-a dat această informație? ANRM? Dacă spun ei așa să fie sănătoși. (…) Îmi amintesc că am fost acolo la o expoziție mondială de echipamente pentru minerit. Nu-mi amintesc exact ce am făcut acolo, dar a fost un ordin al președintelui cu ce trebuia făcut, cu participarea la expoziție”. Întrebat despre programul ”transfer de tehnologie”, Bogatu a declarat: “Asta este lege. Este în lege asta. În lege scrie de program. Nu numai RMGC, toată lumea”.
După care Bogatu ne-a închis telefonul și nu a mai răspuns până la ora publicării materialului.
Numele lui Laurențiu Bogatu și al altor funcționari ANRM figurează și într-o lucrare penală de la începutul deceniului trecut privind modul în care Vasile Frank Timiș și RMGC au obținut dreptul de exploatare a zăcământului.
Mihail Ianăș susține și el că toate companiile care au licență de exploatare în minerit sau petrol contribuie cu bani la acest program.
Potrivit agenției, RMGC a plătit transportul, cazarea și diurna pentru cei trei oficiali ai ANRM. În același an, o altă persoană, Marian Munteanu, căreia ANRM nu-i divulgă funcția, a mers la Congresul Mondial de Minerit din Rio de Janeiro, timp de 11 zile, iar RMGC a suportat, la fel, costurile cu cazarea, transportul și diurna. În total, conducerea ANRM susține că RMGC a decontat 5000 de dolari pentru vizitele externe ale celor patru funcționari ai statului. Adică suma minimă pe care RMGC trebuia să o suporte într-un singur an. Răspunsul ANRM arată că doar vizitele celor patru funcționari au fost sponsorizate de către RMGC în cei treisprezece ani de la angajamentul semnat de Mihail Ianăș – aganjament aflat în vigoare și astăzi.
Conform documentului confidențial, compania privată are ultimul cuvânt în selectarea funcționarilor care plecau în deplasări pe banii ei. Mihai Ianăș afirmă că în document este o exprimare nefericită și că președintele ANRM aprobă cine pleacă în astfel de vizite.

Mihail Ianăș

Mihail Ianăș/AGERPRES

Ianăș mai susține că banii necheltuiți într-un an nu se pierd: „Ce nu se cheltuia într-un an se raporta automat pentru anul următor. Au fost și 5000 de dolari într-un an și 15.000 de dolari cred. Oricum, după 2003, când a fost promulgată noua lege a minelor, banii erau virați într-un cont special în cadrul programului de transfer de tehnologie”.
Ianăș susține că au fost multe plecări în timpul mandatului său și că nu-și mai amintește numele celor care au participat la astfel de vizite externe.
Ceilalți funcționari ai ANRM care au fost în deplasările externe pe banii RMGC nu au putut fi contactați.
Pe lângă vizitele celor patru funcționari, ANRM mai susține că RMGC a mai plătit încă 4.498 de dolari pentru ca agenția să cumpere „servicii pentru denominarea monetară a bazei de date existente”.

„Este un caz de corupție”

Ștefan Marincea, directorul general al Institutului Geologic al României, tot o instituție cheie a statului pe piața resurselor naturale, are o poziție tranșantă: „Este evident că suntem în situația unui conflict de interese, fiindcă ANRM are rol direct în acordarea licențelor și a unor avize necesare RMGC, neputând sa aibă nici un tip de relație contractuală directă cu RMGC pe perioada în care este implicată în acordarea licențelor și avizelor. Transferul tehnologic este prevăzut în multe acte de licență, dar se referă la momentul când, de exemplu, o companie transferă statului o parte dintre suporturile electronice si mediile de redare (ex.: servere pentru bazele de date stocate), sau aparatura specifică care a fost folosită si pe care compania o donează statului printr-un organism al sau (ANRM) la retragerea dintr-un perimetru. În mod cu totul eronat și ilegal în toata Europa și probabil și la noi (nu sunt jurist) transferul tehnologic a fost cuantificat și extins la deplasări controlate de RMGC ale staff-ului ANRM și din Guvern. Cred sincer că această problemă este de competența Parchetului, fiindcă în multe state ale lumii, chiar și de prin America de Sud, este considerată act de corupție.”

Avocatul Gheorghe Piperea are o opinie similară: „Cred că este vorba de mai mult decât un simplu conflict de interese sau de o incompabilitate. E un caz de corupție. De regulă, astfel de „sponsorizări” se fac de societățile din producția de medicamente, cu doctorii care fac studii clinice sau cu funcționarii care trebuie să asiste sau verifice procesele de producție si studiile clinice, dar și aceste sponsorizari sunt calificate ca fiind ilegale, chiar penale în ultima vreme”.

Ancheta penală

Laurențiu Bogatu figurează într-o anchetă penală privind modul în care afaceristul Frank Timiș a obținut drepturile de explorare asupra zăcământului de la Roșia Montană. RISE Project a obținut o notă a Parchetului privind dosarele penale în care Frank Timiș era acuzat de fapte grave: lezarea siguranței naționale prin coruperea mai multor oficiali ai statului român în scopul obținerii dreptului de a exploata zăcământul de la Roșia Montană și din alte perimetre aurifere.
Conform documentului, a existat un dosar cu numărul 3/P/2002, întocmit de procurori pe baza unor sesizări ale SRI privind modul în care a fost încheiat primul acord între Regia statului din Deva și firma lui Frank Timiș. Documentul confirmă ceea ce a publicat RISE Project recent că asocierea s-a făcut fără licitație, iar scopul ei inițial a fost deturnat nelegal prin mai multe acte adiționale secrete.

(MAI MULTE AICI – DOCUMENTELE CONFIDENȚIALE ALE AFACERII ROȘIA MONTANĂ)

Într-un răspuns transmis RISE Project, Parchetul General arată traseul sinuos pe care l-a parcurs acest dosar penal în ultimii zece ani: „Menţionăm că dosarul nr. 3/P/2002 al fostei Secţii de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţiei a fost declinat în anul 2004 la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar la data de 10 iulie 2009, cauza a fost declinată în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie”.

Romana Puiuleț, Daniel Bojin, Paul Radu

Comenteaza acest articol