„Un lider cu adevărat megaloman va merge atât de departe cât îi vor permite susținătorii săi”

Interviu cu Mark Juergensmeyer – Profesor Emerit în cadrul Universității din California, Santa Barbara

Mark Juergensmeyer este un sociolog de renume mondial și un pionier în domeniul studiilor globale, servind în prezent ca Profesor Emerit Distins de Sociologie și Studii Globale la Universitatea din California, Santa Barbara. FOTO: Captură foto Conferința „Dimensiunile globale ale naționalismului religios și cazul Statelor Unite”

Expert în violență religioasă și rezolvarea conflictelor, Mark Juergensmeyer a publicat peste trei sute de articole și treizeci de cărți în care a analizat subiecte precum ascensiunea globală a violenței religioase, naționalismul și transnaționalismul într-o eră globală. A devenit un pionier în domeniul studiilor globale și un sociolog recunoscut la nivel mondial.

Lucrările sale se concentrează pe motivele pentru care grupurile religioase recurg la violență, cum este cazul „războiului cosmic” — credința că cineva duce o bătălie mandatată divin —  folosit pentru a justifica radicalizarea politică și cum retorica religioasă este transformată în armă sub formă de propagandă politică pentru a mobiliza adepții și a-i demoniza pe ceilalți în căutarea puterii autocratice.

În contextul canalelor și grupurilor de social media (Facebook, Telegram, Whatsapp) unde Călin Georgescu este creionat ca fiind un personaj providențial, am discutat cu profesorul Juergensmeyer despre modelele folosite pentru instrumentalizarea religiei în politica din România și care pot fi efectele pe termen lung.

RISE: Fenomenul radicalizării religioase care prinde rădăcini în Europa și în țările est-europene precum România este ceva nou sau este doar o caracteristică a regiunilor ortodoxe?

Mark Juergensmeyer: Asocierea cvasi-globală a religiei cu politica este un fenomen politic, nu unul religios, și are legătură cu problema consolidării naționalismului într-o eră globală. Deci poate fi orice religie. În Myanmar și Sri Lanka, este budistă; în Israel este evreiască; în Iran și Arabia Saudită este musulmană; în India este hinduistă; în Statele Unite este creștin protestantă evanghelică. În Rusia este ortodoxă rusă. Internetul și rețelele sociale deschid arene complet noi pentru implicarea publicului în viața politică, dar și pentru manipularea maselor. Pentru democrația participativă este atât o binecuvântare, cât și un blestem.

Mark Juergensmeyer FOTO: Captură YouTube

RISE: În timpul documentării, am observat că, în multe situații, candidatul independent Călin Georgescu a beneficiat de o campanie online similară celei folosite de președintele Donald Trump. Credeți că mișcarea MAGA poate fi, de asemenea, motivul pentru care acest val de radicalizare religioasă este activ în estul României?

Mark Juergensmeyer: Posibil, printr-un fenomen de tip „copycat” (imitație). Mă îndoiesc că agențiile de informații americane ar încerca să perturbe viața politică românească. Dar totul este posibil. Internetul facilitează influențarea climatului politic al unei țări de către entități externe.

RISE: În aceeași măsură poate fi un copycat și de influență rusească?

Mark Juergensmeyer: Posibil. Poate fi un fenomen de imitație sau o încercare clandestină a serviciilor de informații rusești de a folosi rețelele sociale pentru a perturba politica românească. Rusia face deja acest lucru în SUA și în Europa.

RISE: Considerați că această radicalizare religioasă (vizibilă în țările din Europa de Est) are vreo legătură cu modul în care islamul a influențat celelalte religii și modul în care credincioșii acestora reacționează față de figurile divine și actorii politici?

Mark Juergensmeyer: Puțin probabil. Toate religiile funcționează la fel, în sensul că oferă modele pentru războiul divin și pentru o conducere politică inspirată divin. Există destul de mult din acest lucru în istoria creștinismului, fără influența islamului.

RISE: Care este profilul acestor adepți și cât de departe credeți că sunt dispuși să meargă pentru a-și susține liderul?

Mark Juergensmeyer: Aceasta este mai degrabă o evaluare politică decât una religioasă. Ca și în Statele Unite ale Americii, depinde de cât de alienați se simt oamenii de puterea politică și de cât de disperați sunt să aibă o conducere puternică, inspirată divin, pe care să o urmeze.

RISE: Ce credeți că acești credincioși caută și (având în vedere că politicienii rareori își îndeplinesc agenda promisă) ce credeți că se va întâmpla cu ei odată ce vor vedea că au fost păcăliți, induși în eroare?

Mark Juergensmeyer: Vremurile grele duc la alternative religioase extreme, iar imaginea strălucitoare a unui lider inspirat divin este o opțiune captivantă pentru unii. Cu timpul, mulți dintre susținătorii marginali vor renunța, dezamăgiți, dar nucleul dur al credincioșilor se va rușina să admită că a fost păcălit și va continua în aceeași paradigmă. Acest lucru se întâmplă acum cu susținătorii MAGA ai lui Trump în SUA, unde rata sa de aprobare este de 30% (ceea ce pare a fi baza sa solidă), care nu va admite niciodată că a făcut o greșeală. Există un faimos studiu sociologic despre un cult religios apocaliptic, „When Prophecy Fails” (nr Când profeția eșuează), care arată că, chiar și atunci când sfârșitul lumii profețit nu are loc, adevărații credincioși își dublează loialitatea, nedorind să admită că au fost păcăliți. Oamenilor le este greu să accepte acea umilință.

RISE: În multe cazuri, adepții navighează în discursul lor de la propovăduirea iubirii și a empatiei la demonizare și ură. O contradicție a practicii promovate de Sfânta Scriptură, pe care ei declară public că o urmează. Cum ați descrie această atitudine de disonanță cognitivă?

Mark Juergensmeyer: Oamenii folosesc Scriptura în orice mod doresc, iar aceasta este suficient de ambiguă pentru a accepta contradicții. Cultul adepților unui lider autocratic creează un cerc interior de susținători care îi detestă pe cei din afară. Este un tipar comun, deși neplăcut.

RISE: Care este profilul figurilor politice care folosesc religia pentru a-și „înarma” discursul și pentru a încerca să-și atingă obiectivele?

Mark Juergensmeyer: Nu există un singur profil al unui stil de conducere autocratic, deși acesta necesită o cantitate enormă de încredere în sine, la limita megalomaniei, care nu acceptă scuze sau regret. Astfel de lideri sunt cei care acceptă de bunăvoie mantia religiozității pentru a-și susține imaginea magnificată despre ei înșiși, fie că este vorba de Putin în Rusia, Trump în SUA sau Modi în India.

Vremurile grele duc la alternative religioase extreme, iar imaginea strălucitoare a unui lider inspirat divin este o opțiune captivantă pentru unii.

Cu timpul, mulți dintre susținătorii marginali vor renunța, dezamăgiți, dar nucleul dur al credincioșilor se va rușina să admită că a fost păcălit și va continua în aceeași paradigmă.

RISE: Cât de departe credeți că acești autocrați sunt dispuși să meargă pentru a-și atinge scopul?

Mark Juergensmeyer: Un lider cu adevărat megaloman va merge atât de departe cât îi vor permite susținătorii săi. El va continua să forțeze limitele pentru a vedea cu câtă putere extremă poate scăpa nepedepsit.

RISE: Care ar trebui să fie rolul bisericii, ca instituție, în abordarea acestui fenomen?

Mark Juergensmeyer: Biserica are cerința spirituală de a fi o voce profetică. Citiți-i pe Ieremia sau Isaia, sau despre Isus răsturnând mesele celor cu bani care făceau negoț în templu. De prea multe ori biserica este timidă când trebuie să fie îndrăzneață și complice când trebuie să provoace. Eroul meu este teologul german Dietrich Bonhoeffer, care a părăsit o poziție confortabilă de cercetător invitat la Union Seminary din New York pentru a se întoarce în Germania și a se alătura unui complot împotriva vieții lui Hitler. Au fost descoperiți, iar el a fost întemnițat și executat. Dar a murit fidel credinței sale.

RISE: Care este amenințarea supremă a radicalizării și „înarmării” religiei în politică?

Mark Juergensmeyer: Marea pierdere poate fi atât pentru religie, cât și pentru politică, dacă aceasta este cooptată suficient de liderii autocratici. Aceasta este tragedia islamului șiit din Iran și a ortodoxiei ruse de sub Putin.