Povestea unei investigatii

„-Bună ziua! Vă spun încă de la început că și românii au încercat după căderea lui Ceaușescu să descopere banii pe care acesta i-ar fi ascuns în conturi din bănci străine. Stiți ce sumă a fost recuperată?

-Un miliard….

-Mai multe miliarde….

-O sută de milioane…

-….

-Nu. Zero.”

Acesta a fost începutul discuției mele cu un grup de jurnaliști egipteni de investigație în mai 2011 pe malul Nilului, în Cairo.

Fusesem invitat la Cairo să țin cursuri care să-i ajute pe jurnaliștii egipteni să dea de urma miliardelor de dolari pe care Hosni Mubarak, dictatorul detronat cu doar câteva luni mai devreme, i-ar fi ascuns in afara țării și nu vroiam să le dau false speranțe. Dictatori precum Hosni Mubarak, tunisianul Ben Ali și alții au la dispoziția lor cohorte de avocați specializați în ascunderea banilor în conturi secrete, în companii anonime din paradisuri fiscale sau pe numele unor intermediari.  Ceea ce speram însă era că voi reuși să găsesc câțiva jurnaliști egipteni interesați în jurnalism transfrontalier, câțiva jurnaliști care să poată colabora cu rețelele de investigație din Europa de Est. Sunt multe subiecte comune între, de exemplu, Egipt și România, care nu sunt însă prezentate publicului fiindcă nu există colaborare și schimb de informații între cele două țări.

Nu am mers la Cairo cu mâna goală tocmai pentru a arăta valoarea schimbului transfrontalier de informații. Am compilat și le-am dat jurnaliștilor egipteni o bază de date cu toate firmele deținute de către cetățeni egipteni în Elveția și Marea Britanie. Am ales aceste două țări fiindcă dictatori, politicieni corupți și membrii ai crimei organizate din toată lumea preferă să-și ascundă aici averile.        Motivele? Printre altele: mediu economic stabil, sisteme bancare secretizate în cazul Elveției și posibilitatea de a folosi directori nominali în firme din ambele țări.

Aparent, numele din baza de date nu aveau mare noimă. Erau doar o înșiruire de persoane, de companii și de adrese ce aveau puncte de convergență în Egipt, în Cairo sau alte orașe rânduite la dreapta sau stânga Nilului.

Lucrurile s-au schimbat însă atunci când egiptenii au început să cerceteze lista. Ei au recunoscut imediat nume din fostul guvern Mubarak și au început investigații amănunțite după ce le-am arătat și că există sute de baze de date de unde pot să afle informații despre firme din întreaga lume.

Unul dintre numele care a ieșit atunci în evidență a fost cel al lui Hussein Salem, un fost ofițer de informații egiptean și creierul financiar al regimului Mubarak. Salem deținea două firme din lista cu firme elvețiene. La o lună după cursurile de la Cairo, Hussein Salem a și fost arestat în Spania pentru spălare de bani și fraudă, la cererea guvernului egiptean.

Training-ul din Cairo a durat doar câteva zile însă a devenit punctul de plecare al unei anchete jurnalistice transfrontaliere care a descoperit unde se află o parte din banii furați de către oligarhia egipteană.

Jurnaliștii egipteni, Ali Zalat și Abdel Rahman Chalabi, au publicat în ziarul egiptean Al-Masry Al-youm, la scurt timp după training, mai multe articole despre Hussein Salem și firmele sale. Informațiile obținute de ei au ajuns și în paginile publicațiilor elvețiene fiindcă un avocat elvețian despre care puteți citi și în materialul prezentat astăzi de către RISE Project a pus la punct structurile de afaceri ale lui Salem.

Investigația foarte bună a celor doi egipteni a fost mai apoi prezentată la mai multe conferințe pe tema jurnalismului de anchetă. La una dintre aceste conferințe, mai precis la conferința jurnaliștilor de investigație arabi, ce a avut loc la Amman, în Iordania, în decembrie 2011, am fost invitat să vorbesc, împreună cu Ali și Abdel, despre cooperare transfrontalieră, urmînd sa prezentăm cazul Hussein Salem. Mai aveam vreun sfert de oră până la începerea prezentării când egiptenii mi-au spus că au auzit că Salem ar avea niște investiții și în România. Am verificat imediat în baza de date a registrului companiilor din România, am descoperit firmele și am transmis informația în țară colegilor de la RISE Project. Așa s-a născut, în mai puțin de două săptămâni, ancheta RISE Project pe subiectul investițiilor lui Hussein Salem în România. Apoi, am căutat împreună și în alte baze de date, găsind și investițiile lui Salem din Panama și Azerbaijan.

În fapt, ancheta de astăzi a RISE Project este rezultatul schimbului de informații între jurnaliști din Egipt, România și Azerbaijan. Este un exemplu de jurnalism transfrontalier care poate înclina balanța în favoarea omului de rând și care poate face ca funcționarii corupți să nu mai poată fura fără griji.

E o metodă prin care acel „zero” menționat în dialogul de la început se poate transforma într-un număr consistent.

Paul Radu