Pensiile speciale, paradisul ridicat din bani publici și apărat printr-un război al dezinformării :Rise Project

3/11/2020

Ludovic Orban s-a făcut că taie pensiile speciale de două ori în ultimul an. FOTO: INQUAM PHOTOS/LIVIU CHIRICA.

7 dintre principalele 8 tipuri de pensii speciale pe care statul român le plătește în momentul de față au fost eliminate în urmă cu zece ani de Guvernul Boc și reintroduse, în 2015 și în 2016, de PSD-ul condus de Ponta și Dragnea. 

Curtea Constituțională a acceptat, în urmă cu zece ani, suprimarea acestora; și există chiar și hotărâri pronunțate de CEDO care au spus că tăierea lor a fost legitimă.

Așadar, pentru a elimina majoritatea pensiilor speciale, așa cum s-a angajat în fața electoratului, Partidul Național Liberal nu trebuia decât să se inspire după legea lui Boc de acum zece ani. Ar fi fost o soluție care – dată fiind precedenta ei validare de către CCR – nu avea cum să nu treacă, o dată în plus, de filtrul judecătorilor constituționali.   

Liberalii au ales însă să scrie un text de lege original, pus în pagină de actualul ministru de finanțe, Florin Cîțu.

Acesta a fost adoptat de Parlament în ianuarie și respins de Curtea Constituțională, patru luni mai târziu, pentru vicii de formă. 

În loc să remedieze respectivele vicii și să mai voteze încă o dată legea, PNL s-a comportat ca și cum actul normativ ar fi fost respins pe fond și l-a abandonat definitiv. 

Mai apoi – în iunie – a îmbrățișat o altă soluție legislativă: un proiect de supraimpozitare a pensiilor speciale. 

Proiectul supraimpozitării așteaptă, mâine, o decizie de validare sau de invalidare din partea CCR, după ce a fost contestat de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului. 

Acest al doilea proiect – aflat pe masa Curții Constituționale – este însă departe de a elimina sistemul pensiilor speciale. Dimpotrivă, le menține în vigoare, sub alibiul că cele mai flagrante inegalități pe care le presupune ar fi înlăturate prin supraimpozitare.

În realitate, proiectul doar ajustează, cu puțin, pensiile mari și foarte mari și „retrogradează” pensiile din categoria celor enorme în categoria celor foarte mari. 

În consecință, marea majoritate a pensiilor speciale – de „doar” trei, patru sau cinci ori mai mari decât pensia medie din România – vor continua să fie plătite, la aproape aceeași valoare ca și până acum. 

Trăgând linie, Partidul Național Liberal a lansat o temă de campanie, a exploatat-o, până la saturație, dar nu a rezolvat nimic în legătură cu acest subiect.

La nivelul percepției publice, a reușit chiar contrariul:

– A creat impresia, foarte răspândită, în momentul de față, în societate, cum că ar fi făcut tot posibilul ca să elimine pensiile speciale, dar a fost împiedicat de judecătorii de la CCR, „beneficiari ei înșiși de pensii speciale”. 

– A indus, la nivel de masă, convingerea că pensiile speciale sunt – prin voința CCR – niște privilegii inalienabile. 

Ambele opinii – care sugerează neajutorarea legislativului și a executivului în fața Curții Constituționale – sunt false. 

Orice discurs public, ținut pe marginea pensiilor speciale, care pune în circulație aceste două opinii este, în mod voluntar sau involuntar, un discurs de manipulare.

În realitate, 7 din 8 tipuri de pensii speciale pot fi tăiate oricând, în ciuda eșecului de fațadă al „tentativei” făcute de PNL-ul lui Ludovic Orban, anul acesta. 

E vorba de pensiile speciale acordate militarilor (MApN, MAI, SRI, SIE, SPP, STS), parlamentarilor, funcționarilor parlamentari, angajaților de la Curtea de Conturi, diplomaților, grefierilor și celor din aviația civilă. CCR a judecat cu 10 ani în urmă tăierea lor și a declarat-o constituțională. 

Singura pensie specială pe care deciziile CCR din anii anteriori au menținut-o în vigoare este cea a magistraților și a consilierilor de la Curtea de Conturi (îngemănată, prin lege, cu cea a magistraților). 

Avocatul Augustin Zegrean, președinte al Curții Constituționale la momentul la care instanța a adoptat aceste decizii, spune că CCR nu ar avea cum să respingă astăzi o lege de eliminare a pensiilor speciale, în caz că ea ar fi similară cu cea pe care a acceptat-o cu zece ani în urmă. 


„ELIMINAREA” PENSIILOR SPECIALE, ÎN VARIANTELE PNL și USR


În ceea ce privește pseudo-campania de tăiere a pensiilor, orchestrată de tandemul Ludovic Orban – Florin Cîțu, trebuie ținut minte un amănunt esențial. Prima lege votată de liberali – respinsă, în mai, la CCR, pentru vicii de formă – cruța în totalitate pensiile speciale militare (MApN, MAI, SRI, SIE, SPP și STS). 

Or, procentual vorbind, acestea reprezintă 95 la sută din totalul pensiilor speciale aflate în plată!

USR, celălalt partid care a exploatat, ani de zile, tema pensiilor speciale, a avut, în tot acest timp, un proiect legislativ propriu pentru eliminarea pensiilor speciale. 

Proiectul USR ocrotea, de asemenea, toate pensiile militare, cu singura diferență că propunea plafonarea lor la nivelul a 100% din salariul brut. Adică plafonarea lor la o valoare care reprezintă – în majoritatea scenariilor – mai mult decât banii pe care militarii îi primesc în perioada activă. 

Așadar, deși au făcut din acest mesaj electoral unul dintre principalii lor cai de bătaie, nici PNL, nici USR nu au vrut nicio clipă să taie 95 la sută din pensiile speciale – pensii pentru eliminarea cărora există o jurisprudență favorabilă și la CCR, și la CEDO! 


Găsiți în articolul de mai jos:

– o perspectivă asupra pensiilor speciale din țările Uniunii Europene, creată cu date ale Comisiei Europene; 

– o reconstituire a felului în care pensiile speciale au fost introduse în România; 

– un tablou explicativ al beneficiilor pe care pensiile speciale le oferă astăzi; 

– o demontare a uriașei campanii de manipulare, întreținută de toate partidele – PNL, PSD, USR – cu scopul de a bloca înțelegerea de către cetățeanul obișnuit a acestei teme. 


Citești acest articol fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

În accepțiunea Comisiei Europene, orice pensie plătită de stat, care presupune cel puțin o discriminare pozitivă față de sistemul general de pensii, este o pensie specială. 

Definiția aceasta trebuie ținută minte, fiindcă – în ciuda percepției generale – o pensie specială nu este doar o pensie mare, fără legătură cu contribuțiile plătite la asigurările sociale de beneficiarul ei. 

Este, în majoritatea cazurilor, și o pensie lungă, adică una care intră în plată foarte devreme. Și este și o pensie obținută facil, printr-un stagiu de cotizare scurt.


Pensiile speciale există în multe țări din Uniunea Europeană, însă nu sunt acordate, peste tot, acelorași categorii profesionale. 

De exemplu, în Bulgaria – spune un raport al Comisiei Europene – magistrații nu au pensii speciale, dar au profesorii și militarii. În Germania, au doar funcționarii publici, fermierii și minerii. 

În Olanda, au doar doar cei care fac munci fizice dure. 

În Suedia, nicio categorie profesională nu încasează pensii speciale.  

E important de știut și că, atunci când pensiile speciale există și într-o țară și în alta, pentru aceeași categorie profesională, ele nu sunt identice între ele. 

De exemplu, judecătorii lituanieni, beneficiari de pensie specială, pot ieși la pensie doar la aceeași vârstă la care se pensionează și restul populației, adică la 65 de ani. 

Spre deosebire de ei, judecătorii români se pot pensiona chiar și înainte de a împlini 50 de ani, cu circa 13, respectiv, 15 ani mai devreme decât ceilalți cetățeni ai țării. 

De asemenea, formula de calcul a pensiei speciale din magistratura românească este mult mai avantajoasă decât cea a pensiilor judecătorilor lituanieni. 

Nu în ultimul rând, în Lituania doar judecătorii au pensii speciale. În România, au și judecătorii, și procurorii. 


Sintetizând, atât categoriile profesionale care beneficiază de pensii speciale în țările Uniunii Europene cât și paleta avantajelor oferite de pensiile lor speciale țin de arbitrariul politicii naționale a fiecărui stat membru. 

Nu există niciun tratat internațional și nicio convenție la care România să fie parte astfel încât să trebuiască să acorde pensii speciale vreunuia dintre sectoarele profesionale pentru care, astăzi, oferă acest privilegiu. 

Toți acești bani sunt plătiți, eminamente, datorită voinței politice de la București. Și, într-o mai mică măsură, datorită voinței unor judecători ai Curții Constituționale din țara noastră. 


În România, primele pensii speciale – în înțelesul lor de astăzi – au fost instituite în 1997. 

Le-a introdus Guvernul Ciorbea, sub coordonarea ministrului Justiției de atunci, avocatul Valeriu Stoica. Beneficiarii lor au fost magistrații.

În lege, pensiile au primit numele de „pensii de serviciu”.

Principala inovație a „pensiei de serviciu” era că în loc să fie calculată după principiul contributivității, adică luând în calcul întregul istoric de muncă al magistratului, ea era calculată ca procent din indemnizația pe care acesta o avea în momentul pensionării. 

Astfel, cuantumul „pensiei de serviciu” era egal cu 80% până la 100% din ultimul salariu net al judecătorului sau al procurorului. 

Nu toți magistrații erau îndreptățiți la această pensie, ci doar cei de cursă lungă, care lucrau cel puțin 25 de ani în instanțe și în parchete. 

În ceea ce privește vârsta lor de ieșire la pensie, ea era aceeași cu a restului populației, de la vremea aceea: 57 de ani pentru femei și 62 de ani pentru bărbați. 


Aceste beneficii – instituite cu titlu de recompensă pentru carierele îndelungate din sistemul judiciar, într-un moment de fragilitate a magistraturii române – s-au multiplicat, după doar câțiva ani, și, ușor-ușor, au ajuns să capete valențele unor adevărate privilegii. 

În paralel, s-au extins și spre alte profesii, transformând – prin revărsarea lor de avantaje financiare – tot felul de ocupații din bresle în caste.


Cea mai grosieră piruetă pe care „pensiile de serviciu” au cunoscut-o i se datorează administrației Adrian Năstase, care a înlocuit formula lor inițială de calcul, de 80%-100% din salariul net, cu 80%-100% din venitul brut! 

Atenție, din venitul brut, nu din salariul brut, adică din salariu, plus sporuri, plus alte sume de bani care ar fi aterizat pe fluturașul de plată în ultima lună de activitate a nou declaratului pensionar.

Practic, în felul ăsta, „pensiile de serviciu” au devenit mai mari decât salariile celor care își încetau activitatea. 

În loc să aibă caracterul unei compensații, pensia s-a transformat, peste noapte, în scop în sine. Răsplata financiară, mai mult decât să stimuleze longevitatea carierei magistraților, stimula gestul de a o abandona.


După modelul pensiilor din magistratură, în perioada 2003-2008, fie că a fost vorba de regimul Năstase, fie că a fost vorba de regimul Tăriceanu-Băsescu, guvernele și parlamentele au inventat noi și noi pensii speciale. 

Mai întâi, pentru diplomați și pentru lucrătorii de la birourile de comerț exterior (2003). 

Apoi, pentru grefieri și pentru arhivarii și informaticienii de la instanțe și de la parchete (2004). 

Apoi, pentru funcționarii parlamentari și pentru parlamentari (2006). 

Apoi, pentru aviatori, mecanici de zbor și stewardese (2007). 

Și, într-un ultim act, pentru angajații de la Curtea de Conturi (2008).

Lăsând deoparte câteva elemente specifice – care lipsesc de la anumite pensii de serviciu, dar se regăsesc la altele – avantajul de bază pe care acestea îl presupun e cel al formulei lor de calcul, deja menționată. 


Trebuie spus că pensia unui beneficiar de pensie specială este plătită din două surse: de la Casa de Pensii (pentru partea rezultată din contribuțiile lui la asigurările sociale) și de la bugetul de stat (pentru diferența rămasă până la cuantumul cu care statul s-a îndatorat față de el, prin aplicarea formulei de 80%-100% din veniturile brute).

Matricea aceasta de calcul – instituită acum 16 ani – este, grosso modo, valabilă și astăzi. 


Cazul pensiilor speciale din MApN, MAI și din structurile serviciilor secrete e un pic diferit față de cel al pensiilor speciale civile.

Acestea au fost calculate, în toată perioada de după 1990, după o metodă aplicată pe vremea lui Ceaușescu: ca procent din media unor solde brute și nu după criteriul contributivității. Procentul acesta este azi între 65 și 85%.

Deși virate prin intermediul unor case de pensii sectoriale – a Armatei, a Poliției și a SRI – pensiile militarilor au fost plătite mereu, exclusiv, de la bugetul de stat. 


În 2010, în plină criză economică, administrația Emil Boc a eliminat toate pensiile speciale introduse de majoritățile parlamentare anterioare. Și pe cele la introducerea cărora contribuise propriul partid, și pe cele care erau opera altor partide. 

Boc a redus pensiile civile la fracțiunea plătită prin Casa de Pensii (rezultată din contribuțiile la asigurările sociale). 

Iar pe cele militare le-a recalculat după criteriul contributivității. 

Emil Boc, singurul șef de partid, până la ora aceasta, care și-a asumat costurile politice ale eliminării pensiilor speciale. FOTO: DAN HORIA TĂUȚAN/MEDIAFAX.

Reforma lui Boc a fost contestată la Curtea Constituțională, imediat după adoptare. 

Suprimarea pensiei speciale din magistratură a fost contestată de magistrați înșiși, prin intermediul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Iar suprimarea celorlalte pensii speciale a fost contestată de un grup de 37 de parlamentari PSD, printre care Mircea Geoană, Titus Corlățean, Miron Mitrea, Petre Daea, Olguța Vasilescu etc.


Deși a respins majoritatea argumentelor invocate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională a acceptat, pe fond, contestația ÎCCJ și a statuat că pensiile de serviciu ale magistraților se circumscriu independenței lor profesionale – garantată de Constituție – astfel încât nu pot fi eliminate.

Atenție, CCR nu a spus că pensia magistraților trebuie să aibă un anumit cuantum! Și în niciun caz că acest cuantm trebuie să fie mai mare decât cuantumul salariului net. A spus doar că pensia specială – ca principiu – e parte integrantă din independența celor care alcătuiesc a treia putere în stat.

În privința contestației parlamentarilor PSD, CCR a respins-o în întregime, dând, astfel, undă verde pentru suprimarea tuturor celorlalte pensii speciale.


Cu ocazia deliberării asupra cererii demnitarilor PSD, Curtea Constituțională a consacrat un principiu foarte util în lupta – purtată astăzi – contra pensiilor speciale. 

CCR a spus că pensiile speciale nu sunt un drept pentru totdeauna câștigat de beneficiari. Și că doar pensiile bazate pe contributivitate – nu și cele speciale – reprezintă un astfel de drept. 

Mai în detaliu, CCR a afirmat că, pe timp de criză, atunci când vrea să reechilibreze și să reformeze sistemul de pensii, Parlamentul poate să elimine pensiile speciale.  


Perdanții pensiilor speciale nu s-au mulțumit însă cu explicațiile judecătorilor constituționali. 

Un grup de 300 de militari a dat în judecată statul român la CEDO, cerând curții de la Strasbourg să ateste că, prin micșorarea pensiei lor, le-a fost atins un drept de proprietate – violându-se, astfel, Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România este semnatară.

Cererea lor nu a avut câștig de cauză. 

Judecătorii europeni le-au respins acțiunea spunând că dreptul la pensie, a cărui afectare militarii o acuzaseră, nu garantează și un cuantum anume al respectivei pensii. Ci doar pensia ca atare. Și au statuat că stabilirea nivelului pensiei ține de politica socială pe care guvernele naționale au libertatea să o modeleze după cum consideră oportun. 

Nu doar cei 300 de militari au făcut plângere la CEDO, cu acest tip de solicitare. Odată cu ei, s-au adresat curții de la Strasbourg și cinci grefiere, care, de asemenea, rămăseseră fără pensiile lor speciale. Și și lor li s-a respins cererea. 

Argumentele judecătorilor CEDO au fost aceleași cu cele din procesul în care militarilor le-a fost refuzată acțiunea.

În concluzie, astăzi, în 2020, există atât o jurisprudență a CCR, cât și una a CEDO care permit suprimarea tuturor pensiilor speciale, civile și militare, cu excepția celor din magistratură. 

Pentru rigoare, nu doar a celor din magistratură, ci și a celor acordate celor 18 demnitari denumiți „consilieri”, care formează plenul Curții de Conturi. Pensiile lor au fost reintroduse la plată în 2012, după ce CCR a stabilit că sunt asimilabile pensiilor din magistratură, deci intangibile, ca și ele.


Toate pensiile speciale eliminate de Boc și confirmate ca fiind tăiate, în mod legitim, de către CCR și CEDO, au fost reintroduse în perioada 2015-2016, de către PSD-ul condus de Victor Ponta, respectiv, Liviu Dragnea.

Opera lui Ponta a fost continuată, peste timp, de Viorica Dăncilă care, în 2019, a introdus o serie nouă de pensii speciale, pentru primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene. Acestea nu se află încă în plată, dar vor intra în plată pe 1 ianuarie 2021. 

Ținând cont că au fost gândite să recompenseze toți aleșii locali votați începând cu 1992 și că România are circa 3.000 de unități administrative, numărul pensiilor emanate din legea Vioricăi Dăncilă va fi de ordinul zecilor de mii. 

Printre moștenirile mandatului de premier al Vioricăi Dăncilă se numără și instituirea pensiilor speciale pentru aleșii locali. FOTO: ANDREEA ALEXANDRU/MEDIAFAX. 

Ca fapt divers, întreaga sarabandă de legi prin care pensiile speciale au fost reintroduse, în 2015-2016, l-au avut ca inițiator, în anturaje mai largi sau mai restrânse, pe deputatul Florin Iordache – „hitman”-ul PSD în materie de inițiative legislative controversate. 

Tot ca notă aparte, proiectul de reintroducere a pensiilor speciale pentru parlamentari a fost inițiat prin semnătura a circa 200 de deputați și senatori PSD, inclusiv a președintelui de azi al partidului, Marcel Ciolacu.


Important de menționat este însă faptul că președintele de acum al PNL, Ludovic Orban, care avea, în 2015-2016, calitatea de deputat, fie a votat pentru reinstituirea pensiilor speciale, fie s-a abținut de la vot.

Orban a votat explicit în favoarea reintroducerii pensiilor speciale pentru diplomați și pentru personalul de la birourile de comerț exterior, pentru piloți, pentru mecanici de zbor și pentru stewardese și pentru toate cadrele MApN, MAI, SRI, SIE, STS și SPP. 

Altfel spus, pentru reintroducerea a circa 96 la sută dintre pensiile speciale aflate azi în plată!

Pe aceeași linie cu votul lui Orban a fost și votul Partidului Național Liberal. 

De altfel, fosta președintă a PNL Alina Gorghiu s-a numărat printre inițiatorii legii pensiilor speciale pentru piloți, mecanici de zbor și stewardese. 

Prin urmare – atunci când îi aud pe Ludovic Orban și pe colegii săi că se luptă să abroge pensiile speciale – contribuabilii români trebuie să știe că, într-o mare măsură, Orban & Co. se luptă să desfacă ceea ce ei înșiși au făcut. 

PSD-ul lui Victor Ponta a restaurat întregul sistem de pensii speciale din România, cu excepția celui al magistraților și al consilierilor Curții de Conturi, pe care le-a restaurat CCR. FOTO: ANDREEA ALEXANDRU/MEDIAFAX

Trebuie spus că – deși a rearuncat România în brațele acestor cheltuieli, în perioada 2015-2016 – PSD a apăsat pe pedala de frână un an mai târziu, în 2017.

Astfel, premierul Mihai Tudose și ministrul Muncii Olguța Vasilescu au dat o ordonanță de urgență prin care au blocat actualizarea – altminteri, automată – a pensiilor speciale în funcție de creșterile salariilor brute, pe care ele le au ca reper.

Drept rezultat, pensiile calculate începând cu 2017 nu mai pot crește dacă deja au depășit valoarea netă a salariului pe care pensionarul special l-a avut în perioada activă. 


Frâna aceasta nu s-a simțit însă și pe Olimpul financiar pe care – în România – este așezată magistratura. 

Pensiile de judecători și de procurori au continuat să se majoreze în paralel cu veniturile lor brute, astfel încât pensia medie a acestui sector – deja uriașă – a făcut, de atunci până astăzi, saltul de la 10.400 de lei la 19.600 de lei! 


Mai jos, un tabel cu nivelul actual al fiecăreia dintre aceste pensii și cu numărul lor de beneficiari, în oglindă cu pensia românului mediu statistic. O descriere, în detaliu, a pachetului de beneficii pe care fiecare pensie specială îl presupune puteți găsi AICI.

Beneficiari Pensie medie Număr de pensii
CETĂȚEANUL OBIȘNUIT 1,586 lei 4,675,000
MAGISTRAȚI 19,640 lei 4,121
AVIATORI 11,366 lei 1,423
CURTEA DE CONTURI 8,190 lei 599
DIPLOMAȚIE & COMERȚ EXTERIOR 5,776 lei 825
FUNCȚIONARI PARLAMENTARI 4,834 lei 785
GREFIERI & CRIMINALIȘTI DIN PARCHETE 4,756 lei 1,789
DEPUTAȚI 5,374 lei 544
SENATORI 5,821 lei 230
MILITARI MAPN 3,708 lei 89,460
MILITARI MAI 4,412 lei 80,177
MILITARI SRI, SIE, STS, SPP 5,064 lei 11,865

Observații:
>>>Pensiile sunt consemnate cu valoarea lor brută, nu cu cea care le intră pe card beneficiarilor. Statul oprește 10% din suma cu care ele depășesc valoarea de 2.000 de lei. Toate pensiile din România sunt supuse acestei impozitări. 

>>>În cazul pensiilor speciale ale parlamentarilor, impozitul acesta se aplică la toată suma. 

>>>Într-un sistem de referință în care pensiile medii din magistratură ating nivelul gigantic de 19.600 de lei pe lună, pensia medie din MApN, de 3.700 de lei, poate părea mică. Trebuie ținut însă cont că două treimi dintre cadrele Apărării Naționale sunt persoane fără studii superioare. Iar o pensie de 3.700 de lei este mai mare atât decât pensia majorității profesorilor din ciclurile preuniversitare, cât și decât pensia multor medici – potrivit sindicatelor din învățământ și din sănătate.


FARSA ELIMINĂRII PENSIILOR SPECIALE DIN 2020, ÎN VARIANTELE PNL și USR


În ianuarie 2020, atunci când Guvernul Orban amenința cu o procedură parlamentară de forță pentru a elimina pensiile speciale, în circuitul legislativ erau înregistrate cel puțin două proiecte de lege cu un astfel de text. 

Cel mai vechi dintre ele, înregistrat încă din martie 2018, aparținea USR și îl avea ca autor principal pe deputatul Claudiu Năsui.

Proiectul USR nu se atingea de niciuna dintre pensiile militare (MApN, MAI, SRI, SIE, SPP, STS), deși președintele acestui partid, Dan Barna, vorbise, ani la rând, despre suprimarea lor, cu excepția câtorva din MApN (ale combatanților cu stagii pe front).

Or, acestea sunt în număr de 181.500 și reprezintă 95% din totalul pensiilor speciale aflate în plată. 

Tot ce făcea proiectul lui Năsui era să stabilească un plafon maxim, de 100% din ultimul salariu brut (!), pe care pensiile militare nu ar mai fi avut voie să îl depășească.

„Plafonul” de 100% din ultimul salariu brut este aproape o ironie la adresa ideii de plafonare. 

O pensie egală cu 100% din salariul brut este – în majoritatea cazurilor – mai mare decât salariul primit în perioada activă!

Iar până să plafoneze USR, în 2018, pensiile militare la 100% din brut, le plafonase Guvernul Tudose – încă din 2017 – la 100% din venitul net. 

De asemenea, proiectul USR nu se atingea nici de pensiile-gigant din magistratură. Pensii despre care – să ne amintim – CCR nu a spus niciodată că nu pot fi micșorate, ci doar că nu pot fi eliminate. 

Propunerea USR pentru diminuarea acestui tip de pensii era aceeași cu cea care viza pensiile militare: „plafonarea” lor la nivelul a 100% din ultima indemnizație brută!

Rugat să explice blândețea proiectului USR față de pensiilor speciale ale militarilor și ale magistraților, adică față de majoritatea covârșitoare a pensiilor speciale, Claudiu Năsui afirmă: 

„Am propus o variantă pe care ar fi acceptat-o și sindicatele militare. Și și așa a fost mult iureș! (n.r. – opoziție vehementă a sindicatelor). Plafonarea la 100% din salariul brut însemna că în pensiile lor nu mai puteau fi incluse și sporurile. (…) Proiectul nostru se voia doar un pas în direcția bună”.

Claudiu Năsui, un deputat foarte agresiv cu pensiile speciale, însă doar la televizor și pe Facebook, nu și când redactează proiecte de lege. FOTO: ANDREEA ALEXANDRU/MEDIAFAX

Celălalt proiect aflat la ora aceea în circuitul legislativ era scris de PNL și datat februarie 2019. Principalul lui autor era Florin Cîțu, actualul ministru de Finanțe.

Proiectul lui Cîțu menaja, de asemenea, pensiile militare, însă elimina, în mod radical, pensiile speciale din magistratură – măsură contrară jurisprundenței, vechi de zece ani, a Curții Constituționale.


Acest al doilea proiect de lege – promovat cu insistență de PNL – a fost votat pe 28 ianuarie 2020, de o largă majoritate parlamentară.

După doar două zile, proiectul a fost contestat la CCR atât de magistrați, prin intermediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și de Avocatul Poporului. 

În luna mai, CCR l-a declarat neconstituțional, însă nu din motive de fond, ci de formă. Printre aceste motive s-a numărat însăși nerespectarea jurisprudenței menționate mai sus. 

După ani de zile în care și-a construit un soclu de opozant al pensiilor speciale, Florin Cîțu a făcut un proiect de abrogare a lor a cărui neconstituționalitate era vizibilă de pe Lună. FOTO: ALEXANDRU DOBRE/MEDIAFAX

Ca reacție la această decizie, Ludovic Orban a declarat că va aștepta motivarea Curții Constituționale și, în funcție de ea, va ajusta proiectul și îl va mai supune o dată la vot. 

În iunie, motivarea Curții Constituționale a devenit publică, numai că premierul liberal s-a răzgândit. 

În loc să pună în acord proiectul de lege cu observațiile CCR, PNL – împreună cu PSD și USR – a votat o altă lege, care, la nivel declarativ, „supraimpozita” pensiile speciale. 


„SUPRAIMPOZITAREA”


Legea aceasta, scrisă de Orlando Teodorovici (PSD), propune impozitarea pensiilor speciale care depășesc 7.000 de lei cu 85% și a celor din intervalul 2.000 de lei – 7.000 de lei, cu 10%. 

Deși procentul de 85% este foarte drastic, iar impozitarea astfel propusă dă impresia că, în sfârșit, va rezolva problema inechității pensiilor speciale, el nu se aplică decât unei minorități dintre beneficiarii acestor privilegii.

Luând în considerare mediile statistice ale pensiilor fiecărei categorii profesionale în parte, doar magistrații, care și-ar vedea pensiile scăzând cu mai mult de o jumătate, și aviatorii, ale căror pensii s-ar micșora cu circa o treime, ar fi afectați, în mod sensibil, de această „supraimpozitare”.

Astfel, pensia medie din magistratură – în cuantum net – ar coborî de la 17.860 de lei, cât este acum, la 8.200 de lei.

Iar pensia medie din aviația civilă – de asemenea, în cuantum net – ar coborî de la 10.430 de lei la 7.090 de lei.

Însă deputații, senatorii, grefierii, diplomații, funcționarii din Parlament, militarii, polițiștii, ofițerii de informații, salariații Curții de Conturi etc. ar pierde mai puțin de o zecime din pensiile lor speciale. 

De exemplu, o pensie medie netă de fost lucrător în diplomație sau în comerțul exterior ar scădea de la 5.390 de lei la 5.052 de lei. 

Iar o pensie de senator s-ar diminua de la 5.239 de lei la 4.916 lei. 

Mai mult decât atât, toate celelalte avantaje incluse în pachetul de privilegii al fiecărei pensii speciale în parte – vârstă de pensionare scăzută, stagiu de cotizare mult diminuat – ar rămâne, mai departe, în vigoare. 

De exemplu, funcționarii parlamentari și auditorii Curții de Conturi ar continua să primească pensii speciale după doar 4 ani de activitate în serviciu (sic!). Și nu orice pensii, ci egale cu 70% din venitul mediu brut al ultimului an de activitate. Adică – după OUG-ul Guvernului Tudose – pensii mai mari sau cel puțin egale cu lefurile pe care le-aveau în momentul retragerii de la locul de muncă!

De asemenea, o stewardesă va continua să primească pensie specială după doar 10 ani de activitate în aviația civilă. O pensie egală cu 60% din media ultimelor trei venituri brute – deci, și în acest caz, cel puțin egală cu salariul pe care l-ar avea dacă încă ar mai fi însoțitoare de zbor. 

Și exemplele pot continua.

Cu alte cuvinte, cu excepția magistraților și a aviatorilor, care – strict financiar – ar fi sever afectați, dar și cu excepția unor exponenți ai celorlalte categorii profesionale, care au pensii de același nivel cu ale magistraților sau ale aviatorilor (consilieri de la Curtea de Conturi, generali MApN, MAI, SRI etc.), toți ceilalți – adică marea masă a pensionarilor speciali – vor fi, doar într-un grad infim, afectați. 

Ajutorul social acordat tuturor acestor categorii profesionale – mascat sub forma „pensiei de serviciu” – va continua să le fie plătit cu o ajustare de doar 10%.

Recapitulând, proiectul lui Orlando Teodorovici, votat, unanim, de PSD, PNL și USR, lovește în circa 4.600 de pensionari speciali și mângâie aproximativ alți 186.000. 

Iar la aceștia 186.000, vor trebui adăugați curând toți primarii, viceprimarii, președinții și vicepreședinții de consilii județene ale căror pensii așteaptă să intre la plată în 2021. 

Acesta este proiectul în privința căruia Curtea Constituțională este așteptată să se pronunțe mâine. 


Interesantă este însă atmosfera cu care partidul Uniunea Salvați România întâmpină decizia CCR din ziua care vine.

Săptămâna trecută, deputatul Claudiu Năsui a publicat pe pagina sa de Facebook, graficul de mai jos. 


Risipa de bani continuă, în timp ce clasa politică își acordă noi privilegii.

Nu trece săptămâna fără să mai auzim de…

Publicată de Claudiu Nasui pe Duminică, 25 octombrie 2020


Ilustrația sugerează că decizia Avocatului Poporului, Renate Weber, de a fi atacat la CCR legea „supraimpozitării” pensiilor speciale ar fi costat bugetul statului, între iunie și septembrie, 3,36 de miliarde de lei. 

Mai exact, acestea ar fi fost sumele de bani pe care românii nu le-ar mai fi plătit pensionarilor speciali, dacă legea „supraimpozitării” ar fi intrat în vigoare încă din momentul adoptării ei de către Parlament, în luna iunie.  

Postarea lui Claudiu Năsui, care incită la revoltă împotriva Renatei Weber, ar putea să stea în vitrina unui muzeu al manipulării. Este neadevărată de la un capăt la altul. 

Sumele pe care Năsui le-a menționat în acest tabel nu au nicio legătură cu eventualul efect obținut prin aplicarea legii „supraimpozitării” pensiilor speciale.

În cazul pensiilor din Armată, Poliție, Jandarmerie și servicii secrete (rândurile 1, 2 și 4), banii menționați de Năsui reprezintă fondul integral de pensii al acestor categorii militare. 

Practic, statul ar economisi banii menționați de Năsui doar dacă ar desființa, cu totul, pensiile cadrelor militare!  

În cazul pensiilor speciale ale civililor (celelalte rânduri ale tabelului) banii menționați în graficul deputatului USR reprezintă fondul integral al acestor pensii necontributive

„Supraimpozitarea” acestor sume ar avea drept rezultat reducerea lor, grosso-modo, cu 10%, nicidecum suprimarea lor, cum sugerează autorul „demonstrației” de mai sus. 

În ceea ce privește pensiile din magistratură și din aviație, incluse și ele în tabel, acestea ar suferi reduceri substanțiale, e-adevărat, însă nu ar dispărea, așa cum creează impresia graficul lui Claudiu Năsui.


CÂT S-AR ECONOMISI PRIN ELIMINAREA PENSIILOR SPECIALE?


Lăsând la o parte discursul propagandistic al parlamentarului USR, câți bani s-ar economisi de la buget, prin eliminarea, nu prin „supraimpozitarea” pensiilor speciale?

Oricât ar suna de neverosimil, ținând cont de vacarmul politic creat în jurul acestui subiect, trebuie spus că nu se poate afla, cu exactitate, care ar fi economia bugetară obținută prin suprimarea acestor cheltuieli! 

Propriu-zis, nimeni nu cunoaște răspunsul la întrebarea de mai sus!

>>>Principalul obstacol în această direcție ține de felul în care sunt gestionate pensiile militare. Spre deosebire de cele ale civililor – plătite și de la bugetul asigurărilor sociale (partea contributivă), și de la bugetul de stat (partea „specială”) – pensiile militare sunt plătite, integral, de la bugetul de stat. 

La stabilirea cuantumului lor, nu se face și un calcul pe baza criteriului contributivității, prin urmare nu avem de unde să știm cât din ceea ce militarii primesc astăzi depășește pensia care li s-ar cuveni, dacă ar fi plătiți doar după criteriul contributiv.

Ca să aflăm lucrul ăsta, pensiile tuturor celor 181.500 de pensionari MApN, MAI, SRI, SIE, SPP, STS ar trebui – una câte una – recalculate după regulile contributivității.

Emil Boc a început acest proces în 2011, însă el a fost anulat de PSD și de PNL în 2015, când pensiile militare au fost întoarse la formula de calcul „necontributivă”. 

Tot ce știm este că, anual, cetățeanul român achită 1,76 miliarde de euro pentru pensiile întregului personal retras din structurile de ordine publică și de siguranță națională.

>>>O altă necunoscută vine din suma cu care CCR ar accepta reducerea pensiilor din magistratură, în ipoteza în care un partid chiar ar veni cu o propunere legislativă de diminuare a lor. În prezent, cheltuiala anuală netă pe care statul o face cu pensiile speciale ale magistraților este de 166 de milioane de euro. 

>>>Singurul lucru clar în toată această ecuație este că suprimarea pensiilor speciale ale civililor – exceptându-i pe magistrați – ar duce la o economie de 61,5 milioane de euro pe an. 


ÎN ÎNCHEIERE, O RECAPITULARE A IDEILOR PRINCIPALE DIN ARTICOL


>>>Există jurisprudență și de la CCR, și de la CEDO care permite tăierea tuturor pensiilor speciale, cu excepția celor din magistratură și a celor de la vârful Curții de Conturi;

>>>Proiectul PNL, scris de Florin Cîțu și adoptat de Parlament în ianuarie, încălca flagrant această jurisprundență pentru că propunea eliminarea pensiilor din magistratură, motiv pentru care a și fost respins de CCR în luna mai;

>>>Răspunsul corect la decizia CCR din mai – pe linia eliminării pensiilor speciale – ar fi fost integrarea observațiilor Curții Constituționale în proiectul de lege făcut de Cîțu și votarea lui din nou de către Parlament;

>>>În loc să facă acest lucru, Ludovic Orban a adoptat o „soluție” de „supraimpozitare” a pensiilor speciale, care lasă neatinsă majoritatea covârșitoare a privilegiilor pe care acest sistem le presupune.

>>>Decizia așteptată mâine de la Curtea Constituțională este un fals punct de cotitură în lupta contra pensiilor speciale. Chiar dacă CCR ar decide în favoarea „supraimpozitării”, pensiile speciale tot ar rămâne în vigoare, cu modificări nesemnificative pentru majoritatea beneficiarilor lor.

>>>Singurul câștig bugetar notabil ar veni din amputarea pensiilor-mamut ale magistraților, despre care CCR a stabilit că nu pot fi eliminate. Economia astfel obținută ar fi – atât cât se poate estima – de 100 de milioane de euro pe an. 

>>>Eventuala economie bugetară realizată prin „supraimpozitarea” tuturor celorlalte pensii nu ar putea fi considerată drept o victorie politică, în caz că proiectul de lege va trece de CCR. Din moment ce Parlamentul are la dispoziție un bulevard de jurisprundență prin care poate elimina respectivele pensii, nu există motive obiective pentru a recurge – în proiectul eradicării lor – la soluții mediocre de tipul „supraimpozitării”. 


Victor Ponta, Florin Cîțu și Ludovic Orban nu au răspuns la apelurile telefonice și la mesajele pe care li le-a trimis RISE Project.

Ionuț Stănescu

 CITIȚI ȘI: România, oaza de bani a magistraților din Uniunea Europeană

Ai citit acest articol fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!
Comenteaza acest articol

Folosim cookie-uri

Rise Project utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastra pe site-ul nostru. Va rugam sa cititi modul in care riseproject.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform politicii de prelucrare a datelor.