ENERGIA UNUI FUGAR

• Căutat prin rețeaua Interpol de 14 ani, un afacerist moldovean a început să vâneze companii strategice în România. 

• L-am găsit la București cu o altă identitate. A făcut promisiuni de investiții și de sute de milioane de euro în ofertele de preluare ale unor centrale termoelectrice (Mintia, Galați și Arad), controlate de statul român la acel moment. 

• Susține că derulează acum parteneriate cu afaceriști ruși și israelieni pentru o investiție de amploare în Zona Liberă Giurgiu. 

• Deși era urmărit internațional, afaceristul a mers nestingherit la o recepție organizată de Ambasada Federației Rusiei de la București, fiind flancat în fotografiile oficiale chiar de ambasador și de atașatul militar al Kremlinului –  expulzat între timp din România.

Investiții strategice

Un coș de flori pe care scrie „Home” completează cadrul de un alb imaculat de la intrarea în apartamentul din cartierul Militari, unde fugarul moldovean Anatolie Tripăduș (69 de ani) și-a declarat oficial domiciliul în București.

Nu l-am găsit acolo, deși noul proprietar spune că încă primește corespondența lui în cutia poștală, iar firmele lui se mută de la o adresă la alta. 

De 14 ani, Tripăduș reușește să fenteze Interpolul și să tatoneze preluarea unor companii strategice în România: de la colosul energetic Termocentrala Mintia la CET Arad și CET Galați. 

Promisiunile lui de investiții au fost și de sute de milioane de euro, însă firmele pe care le-a înființat în România nu depun bilanțuri, astfel că nu e clar de unde vin banii. 

Declară că este ofițer în rezervă și a fost condamnat în Republica Moldova pentru multiple fraude. A primit în final o sentință de 16 ani de închisoare pentru nu mai puțin de 10 capete de acuzare – de la escrocherii, privatizări frauduloase, delapidări și până la spălare de bani.Are acum triplă cetățenie: moldovenească, rusă și română.  

„Până în prezent, nu au fost recepționate din partea statelor membre INTERPOL comunicări privind localizarea sau depistarea (n.r. lui). Astfel, măsura de căutare internațională se menține în continuare”, ne-a răspuns luna trecută Inspectoratul General de Poliție (IGP) de la Chișinău.

Am întrebat și biroul Interpol din Chișinău, care funcționează în cadrul IGP,  iar răspunsul ne-a venit tot de la Poliție: încă din mai 2012, Tripăduș a fost „anunțat pe canalele OIPC Interpol în căutare internațională cu arest și extrădare”.

Baza de date Interpol nu-l listează ca persoană căutată, astfel că am revenit la IGP să ne spună ce fel de solicitare a trimis organizației internaționale și dacă România, Bulgaria sau Rusia, țări unde el a deschis afaceri, au fost excluse din lista statelor în care ar fi urmat să fie căutat.

„La 25.05.2012, persoana menționată în solicitare a fost anunțată pe canalele OIPC Interpol în căutare internațională în scop de arest și extrădare, prin emiterea difuziunii roșie, valabilă în toate statele membre ale OIPC Interpol”, ne-a menționat ulterior IGP.

Avocatul Vadim Vieru, specializat în drept penal, spune că autoritățile de la Chișinău ar fi trebuit să facă mai mult pentru capturarea lui: 

„Pentru un condamnat fugar, legea moldovenească cere mai mult decât o notă Interpol. Căutarea persoanelor care se eschivează de la executarea pedepsei e o sarcină expresă a activității speciale de investigații. Poliția ține un dosar de căutare, în care trebuie să documenteze măsurile operative luate.

Căutarea activă înseamnă să urmărești legăturile de familie și de afaceri ale fugarului. Din ce îmi spui, pe aceeași cale l-ați găsit și voi. Când află noul nume, poliția trebuie să actualizeze datele din sistemul Interpol și să ceară direct statelor unde are afaceri localizarea și arestarea lui provizorie”.

Tripăduș s-a recăsătorit în 2012 în Danemarca, apoi s-a stabilit în România, în 2013, când a înființat și primele firme cu numele său.
De atunci, fugarul a făcut multe: și-a schimbat identitatea la București, a înființat mai multe afaceri în țări diferite (Rusia, România și Bulgaria) și a participat la cel puțin o recepție organizată de Ambasada Rusiei la București. 

Am întrebat și Poliția Română ce demersuri a făcut în cei 14 ani pentru capturarea afaceristului și cum poate o persoană să-și schimbe numele atunci când este căutată prin rețeaua Interpol, dar nu ne-a răspuns până la publicarea articolului.

Recepția din ambasadă. L-am găsit pe afaceristul moldovean la o recepție organizată de Ambasada Rusiei de la București în urmă cu trei ani și jumătate.

Era alături chiar de ambasadorul rus V.I. Kuzmin într-o fotografie postată public de corpul diplomatic, la pachet cu comunicatul oficial: 

„Pe 9 februarie 2023, la Ambasada Rusiei din București a avut loc o recepție cu ocazia Zilei lucrătorului diplomatic, la care au participat reprezentanți ai corpului diplomatic, ai Parlamentului României, ai unor instituții de stat, ai mediului de afaceri, ai presei românești și ai ONG-urilor, oameni de știință și de cultură, precum și compatrioți.”

Cadrul era mai larg. 

Lângă Tripăduș s-a așezat și atașatul militar al ambasadei Rusiei la București expulzat  între timp din România. 

Tripăduș avea deja o altă identitate. Se numea Anatolie Vitușinscaia, după ce își schimbase numele la București în 2017.

Când l-am întrebat de ce și-a schimbat numele în România și dacă poliția l-a căutat până acum, Anatolie Tripăduș a închis brusc conversația.

„Nu mă interesează nimic mai mult, nu mai vreau să discut”, ne spusese Tripăduș inițial la telefon când îl întrebasem despre ofertele și investițiile lui din România. 

I-am trimis apoi mai multe întrebări pe WhatsApp, unde la profil a pus sigla companiei bulgare. L-am întrebat și despre statutul său de ofițer în rezervă, așa cum se declară, precum și despre relația cu ambasada rusă. Pe canalul Telegram, are o fotografie chiar cu o uzină termoelectrică. Nu ne-a mai răspuns.

Nici ambasada nu a dorit să comunice detalii despre modul în care Tripăduș, sub noul său nume, a ajuns să fie invitat la recepțiile oficiale:

După ce am examinat cu atenție întrebările dumneavoastră, am ajuns la concluzia că subiectul în cauză nu prezintă interes public și, din acest motiv, nu necesită dezbatere sau comentarii. Totodată, am fi deschiși să cooperăm cu publicația dumneavoastră pe teme cu adevărat actuale și de interes public.

Ambasada Federației Ruse

Imaginile îl plasează pe Tripăduș în prim-plan la discursul ambasadorului rus și în diferite grupuri în sala festivă cu zeci de invitați: de la diplomați, politicieni locali sau oameni de afaceri.

La Chișinău, Tripăduș și-a păstrat vechea identitate. 

Agenția Servicii Publice (ASP) ne-a confirmat că în registrul de stat al populației nu există nicio informație despre noua lui identitate – Vitușinscaia.

Pașaportul său moldovenesc a expirat, iar din 2013, când s-a stabilit în România, n-a mai cerut niciun act de identitate la Chișinău.

„În Registrul de stat al populației (RSP) figurează o singură persoană cu date personale: Anatolie Tripaduș […]. Totodată, comunicăm că în RSP nu se atestă informații privind schimbarea numelui a persoanei vizate din Tripaduș în Vitusinscaia, ne-au spus reprezentanții ASP.

Când a mers la ambasada rusă, Tripăduș era de un an și jumătate distribuitorul exclusiv al unei companii rusești de cherestea atât în România, cât și Germania, unde l-am găsit că participa la un târg internațional de mobilă. 

Centrul logistic al afacerii cu lemn funcționa în portul Varna, Bulgaria, iar la sud de Dunăre Tripăduș avea și o altă divizie de afaceri prin care încercase să cumpere uzine termoelectrice în România. 

El are acum și cetățenie rusă. Acest detaliu apare într-o companie din Moscova,pe care o prezintă ca fiind o filială a „liderului mondial în tehnologii automatizate pentru biorafinării” .

La Moscova, Tripăduș a continuat mult timp să facă afaceri sub vechiul nume. 

Abia în 2025 apare și în Rusia cu noua identitate, în varianta rusească: Anatolii Vitușinski, cetățean al Federației Ruse.

Nicolae Zidu , născut la Chișinău și partener în firma bulgară care a tatonat preluarea CET Galați, susține că nu a știut că asociatul lui este fugar.

---

RISE: Când ați intrat în afaceri cu el știați că este căutat de Interpol și că are, de fapt, un alt nume?

Nicolae Zidu: Nu… Tripăduș era numele lui de familie, apoi a luat numele soției sale. Noi acum nu avem afaceri cu el, dar avem proiecte pe care nu le putem realiza…

RISE: Am observat că sunteți interesați de multe proiecte mari. De unde aveți bani?

Nicolae Zidu: Care bani? Eu sunt doar în firma din Bulgaria, care ne-a trebuit pentru un proiect investițional, dar din păcate s-a închis. Compania bulgărească nu activează de mult timp. Și compania rusească despre care ați spus (unde figurează Tripăduș și soția lui Nicolae Zidu, Tatiana) la fel nu are activitate de doi ani. 

RISE: Sunteți rude sau apropiați cu familia Tripăduș?

Nicolae Zidu: Nu. Doar am intrat în afaceri și nu s-a reușit… 

RISE: V-am contactat deoarece el este în căutare și vrem să aflăm mai multe detalii despre afacerile lui în mai multe țări și despre partenerii lui…

Nicolae Zidu: Asta e foarte straniu, el stă la București, toți știu unde el domiciliază și el este căutat de Interpol? Ceva nu se leagă. El circulă prin toată lumea, trece vama în Turcia… 

---

Tripăduș a anunțat recent investiții majore lângă Dunăre.

Zona Liberă Giurgiu. Pe un teren de aproape 18 hectare de pe malul fluviului, compania lui Tripăduș, ISCO DSM Pectin, planifică acum „construirea în România a unei fabrici moderne, de înaltă tehnologie, destinată procesării avansate a boabelor de soia, în vederea obținerii de izolat proteic din soia și a altor produse cu valoare adăugată ridicată”. 

Capacitatea proiectată, potrivit companiei lui Tripăduș, este de 180.000 de tone de boabe de soia pe an, iar proiectul, susține el, este dezvoltat de un consorțiu internațional conectat la afaceriști din Rusia și Israel. 

Deși firma lui susține pe site-ul propriu că investiția va fi pe terenul din zona liberă (aproape 18 hectare), suprafața nu-i aparține. Nu există deocamdată nicio mențiune că fugarul sau firmele cu care susține că este partener în consorțiu ar deține terenuri acolo. 

Centralele termoelectrice. Până la finalul anului trecut, compania cu investiția de la Giurgiu s-a numit altfel, Optimus – Rredac, și a fost SRL-ul cu care fugarul moldovean a țintit preluarea a două centrale termoelectrice din România, făcând promisiuni masive de investiții. 

Pe rând, Tripăduș a făcut oferte pentru colosul energetic Termocentrala Mintia, dar și pentru CET Arad și, respectiv, CET Galați. Toate trei erau uzine ale statului atunci, aflate în insolvență, fiind copleșite de datorii.

Tripăduș a trimis prima ofertă pentru CET Arad în septembrie 2020, având alături o companie americană fără un profil public.  

După ce au semnat un acord de confidențialitate, anunțând că sunt interesate de „achiziționare a întregului activ (platformei) CET Arad sens în care s-au solicitat o serie de informaţii”, Tripăduș și firma americană n-au mai revenit cu o ofertă finală, potrivit raportărilor făcute de administratorul judiciar. 

Apoi, firma lui a depus, în mai 2021, o altă ofertă de preluare a Termocentralei Mintia, aflată lângă orașul Deva și deținută de stat la acel moment. Nici aici Tripăduș n-a revenit cu o ofertă finală.

Pentru unitatea termoelectrică din curtea combinatului siderurgic Galați, Tripăduș a avansat peste 12 milioane de euro prin intermediul firmei bulgare:

„În data 23.11.2023, prin email, a fost înregistrată o ofertă de achiziționare a activului funcțional CET Galați, ofertant fiind Optimus Rredac Group LTD, societate înmatriculată în Bulgaria (…) Prețul ofertat de Optimus Rredac Group LTD a fost de 12.000.000 euro la care se adaugă TVA, cu plata prețului astfel: 70% la data adjudecării, iar diferența de preț în 12 rate lunare, cu plata dobânzii prevăzută de lege”, potrivit unui raport al lichidatorilor care au gestionat valorificarea activelor. 

Tripăduș a susținut atunci că reprezintă un consorțiu de companii din SUA și Marea Britanie, fără să le nominalizeze însă, și că intenționa să invească masiv într-o nouă centrală la Galați, potrivit documentelor obținute de reporterii RISE:

„Ofertantul Optimus Rredac Group Ltd., împreună cu partenerii din SUA și Marea Britanie (consorțiul) intenționează să repornească uzina CET Galați și, în paralel, să construiască o centrală de ultimă generație de 850Mw, suma investiției fiind de 800.000.000 euro”.

Soția lui Tripăduș gestionase cu câțiva ani înainte operațiunile unei firme din Londra, înființată de două companii din Belize, cu proprietari necunoscuți, implicate pe lanțul de proprietate a sute de companii britanice.

În oferta depusă, Tripăduș menționează și două numere de contact, unul din Marea Britanie (care nu este asociat public cu nicio companie) și un altul din SUA (afișat de o agenție imobiliară din Miami).

În final, uzina din Galați a fost cumpărată de alți investitori.

Dosare în familie

Deși Tripăduș a reușit să scape de brațul poliției, una dintre fiicelelui a fost totuși capturată în România, în 2015, dar judecătorii au respins arestarea din motive procedurale. Fusese condamnată la 11 ani de închisoare într-un dosar legat de o firmă a familiei, însă ulterior a fost achitată. 

În dosarul lui Tripăduș din Moldova, în care acesta a fost condamnat la 16 ani de închisoare, apare și Bălți-Gaz, una dintre cele 12 companii de distribuție controlate de Moldovagaz, în care gigantul rus Gazprom deține jumătate din acțiuni. 

Relația lui Tripăduș cu Bălți-Gaz începuse încă din 2000, când compania a cumpărat de la firma lui o casă în satul Răuțel, localitatea unde s-a născut.

La câteva luni după vânzare, primăria i-a eliberat lui Tripăduș un nou titlu de proprietate pe același teren. Cu acest act, firma a vândut ulterior casa a doua oară fiicei sale. În final, Bălți-Gaz și-a recuperat sediul după un proces lung, încheiat la instanța supremă.

Apoi, în 2003, Tripăduș a scos din depozitul Bălți-Gaz și a vândut patru rezervoare de gaz lichefiat, folosind facturi falsificate. Complice i-a fost Ion Antonovici, șef de serviciu la Bălți-Gaz, condamnat la 3 ani de închisoare.

Doi ani mai târziu, în 2005, la Bălți-Gaz s-a angajat actuala soție a lui Tripăduș, potrivit datelor consultate de RISE. Ea a lucrat acolo ca tehnician, inclusiv în anii în care procesul era judecat la Chișinău, cu Antonovici printre inculpați.

În 2016, Curtea Supremă de Justiție i-a respins lui Antonovici recursul, constatând că vinovăția lui „a fost pe deplin dovedită”, iar între timp, el a fost amnistiat.

Contactat de RISE, Ion Antonovici a confirmat că și acum lucrează la Bălți-Gaz, însă a evitat să discute detalii despre dosarul Tripăduș, în care a fost acuzat  și ulterior amnistiat:

 „Nu prea aș dori să discutăm. Nu vreau să-mi aduc aminte de chestiunile astea de cândva. Eu nu țin legătura cu Tripăduș acum și nici atunci nu țineam (…) Nu vreau să discut despre acest caz”.

De partea cealaltă, dosarul lui Tripăduș a ajuns în instanță în 2009 și a durat aproape șapte ani. 

---

• În septembrie 2012, Judecătoria Buiucani l-a condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare pentru escrocherie, spălare de bani, abuz de serviciu și folosirea documentelor false. În decembrie 2015, Curtea de Apel Chișinău i-a majorat pedeapsa la 16 ani de închisoare și i-a interzis pentru cinci ani să conducă firme.

• N-a mai făcut-o în Chișinău, dar a condus afaceri în București, Sofia și Moscova. Prin aceeași decizie, unul dintre fiii săi, precum și ginerele său au primit câte 9 ani de închisoare. 

• În 2016, Curtea Supremă de Justiție a respins și ultimul recurs și a menținut pedepsele de la apel. 

---

Potrivit deciziilor judecătorești, între 2000 și 2008 Tripăduș a cerut în instanță o datorie inventată de peste un milion de dolari, a falsificat actele de investiție pentru fabrica de blănuri „Mioara” din Bălți, privatizată și cumpărată de firma lui, a vândut bunuri aflate în litigiu cu statul și a încercat să încaseze o asigurare de 50 de mii de dolari pentru un Mercedes.

Pedeapsa de 16 ani nu se stinge, însă, odată cu trecerea timpului, susține avocatul Vadim Vieru, expert în drept penal . 

„După legea moldovenească, fuga nu duce la prescrierea pedepsei, oricât ar dura”.

Codul penal fixează termenele după care o sentință neexecutată nu mai poate fi pusă în executare. Pentru infracțiunile deosebit de grave, cum sunt escrocheria și delapidarea în proporții deosebit de mari, termenul este de 15 ani. Socotit de la decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 2 decembrie 2015, el s-ar fi împlinit la sfârșitul lui 2030. Același articol prevede însă că prescripția se întrerupe dacă persoana se sustrage de la executarea pedepsei.”

Vadim Vieru menționează că termenul de prescriere reîncepe de la zero abia în momentul în care condamnatul se prezintă sau este reținut: „(…) adică exact când pedeapsa intră oricum în executare. Cum Tripăduș era deja fugar când condamnarea a rămas definitivă, anii petrecuți în ascundere nu contează.” 

Iurie Sanduța, Daniel Bojin

A contribuit: Atanas Tchobanov (Bird Bulgaria)

Fact checking: Departamentul de Fact-checking al RISE Moldova

(Articol realizat în colaborare cu RISE Moldova)

CITEȘTE ȘI

AVEREA LUI PLAHOTNIUC, FELIATĂ DE UN FUGAR ROMÂN
FUGARUL PRIPLATA, AFACERI DIN UMBRĂ ÎN ROMÂNIA