Mașina azeră de spălat bani: filiera românească

Conturile unor politicieni europeni au fost alimentate cu fonduri secrete de milioane de euro timp de doi ani. S-a întâmplat între 2012 și 2014.

Banii au venit, în principal, din Azerbaidjan, fostul stat sovietic din Caucaz aflat încă sub dinastia unui general KGB.

În timp ce încasau banii, politicienii europeni supravegheau, ca observatori, alegerile în care președintele Ilham Aliyev câștiga un nou mandat, declarându-le corecte în pofida criticilor opoziției și ale organismelor internaționale, sau promovau țara de la Marea Caspică ca un “teritoriu al toleranței”.

Documentele financiare ale unui fond de 2,5 miliarde de euro au fost obținute de publicația daneză Berlinske. Jurnaliștii danezi, în colaborare cu OCCRP, organizație din care face parte și RISE Project, și alte două instituții media au urmărit apoi traseul banilor. A rezultat o amplă mașinărie de spălat bani – “Laundromatul Azer” – denumită astfel datorită sumelor vehiculate prin companii-fantomă pentru a le pierde urma. Platforma financiară arată cum regimul de la Baku, capitala Azerbaidjanului, și-a cheltuit miliardele și cum și-a plătit prietenii, politicieni și afaceriști, din Bulgaria și până-n Germania.

Peste 1,3 milioane de euro au fost direcționate și către România. Au încasat: șeful filialei SOCAR, un arhitect italian care a apărat public regimul Aliyev, un deputat azer și clubul de fotbal Oțelul Galați.

MECANISMUL FINANCIAR

Un punct-cheie pe harta transferurilor a fost filiala unei puternice bănci europene.

Danske Bank, cea mai mare bancă daneză și una dintre cele mai mari de pe continent, a închis ochii la tranzacții suspecte de spălare de bani, deși miliardele de euro au tranzitat filiala ei din Estonia.

Aici, banii au ajuns în conturile a patru companii britanice, de unde s-au împrăștiat apoi pe tot globul. În total, peste 16 mii de tranzacții.

Baktelekom MMC, o companie controlată de familia Aliyev a fost principala finanțatoare a schemei financiare transfrontaliere. Compania a transferat peste un miliard de euro din contul ei de la Banca Internațională a Arzerbaidjanului (IBA), deținută de statul azer.

IBA – un fel de Bancorex azer – a intrat recent în colaps financiar, la doi ani după ce a pompat banii în “Laundromat”.

Alte sume consistente au fost plătite direct din bugetul Azerbaidjanului și al Rusiei, dar și de la companii-paravan implicate într-un alt mare scandal financiar “Laundromatul Rusesc”, investigat în ultimii ani de reporterii OCCRP. Proprietarii reali ai companiilor britanice s-au ascuns în spatele unor oameni de paie ca să-și mascheze implicarea în schema transfrontalieră. De exemplu, Hilux Services LP, una dintre cele patru companii-paravan, era înregistrată pe numele lui  unui azer sărac din Baku. Contactat de jurnaliștii OCCRP, azerul a declarat că n-a auzit de această companie și că habar nu avea că numele său a fost folosit pentru tranzacții de 1,2 miliarde de euro.

Două companii din “Laundromatul Rusesc” – Seabon Limited și Westburn Enterprises Limited – au investit peste 2 milioane de dolari în mașinăria azeră de spălat bani. Filiala Danske Bank a gestionat miliarde de dolari în ambele scheme de spălare de bani.

Întrebat de reporteri despre plățile din cazul banilor rusești, Flemming Pristed, șeful direcției juridice al Danske, a recunoscut, că banca “nu a monitorizat suficient tranzacțiile filialei din Estonia”, dar că au fost aplicate apoi noi proceduri pentru combaterea spălării banilor.

Noile documente arată însă că toate cele patru companii din operațiunea azeră au folosit aceeași filială a băncii din Estonia.

POLITICIENII

Printre multe alte lucruri, banii din conturile secrete au cumpărat și influența unor politicieni europeni. Când banii ajungeau în conturile lor, regimul azer întemnița activiști și jurnaliști, precum Khadija Ismayilova, jurnalist OCCRP, pentru că dezvăluiau faptele de corupție ale familiei Aliyev. (DETALII, AICI)

Eduard Lintner, un cunoscut politician german, membru al partidului bavarez Uniunea Creștin-Socială, a primit 819 de mii de euro, între 2012 și 2014, pe filiera azeră.

Litner a condus o echipă de observatori germani, în octombrie 2013, la alegerile prezidențiale din Azerbaidjan.

Ilham Aliyev a fost reales atunci a treia oară, dar oficialii azeri au făcut o gafă memorabilă: au publicat o parte din rezultat chiar înainte ca oamenii să ajungă la urne. În final, Alyiev a obținut 85 % din voturile conaționalilor săi, iar la Baku au început proteste, opoziția acuzând trucarea alegerilor. Observatorii OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa – au criticat desfășurarea scrutinului, acuzând deficiențe serioase.

În schimb, germanul Lintner a avut numai cuvinte de laudă: “Procesul electoral a fost organizat la un înalt nivel, ce atinge standarde precum cele impuse în Germania”. Contactat de OCCRP, Eduard Lintner a spus: “Banii au fost declarați și am plătit taxele aferente”.

Italianul Luca Volonte, fost șef al grupului popularilor europeni din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a fost un alt politician care a beneficiat de banii azerilor. Acesta a primit 1,9 milioane de euro prin intermediul fundației sale „Novae Terrae”. La schimb, Volonte a încercat în 2013 să influențeze o decizie în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei împotriva unui raport care condamna Azerbaidjanul pentru crime împotriva drepturilor omului.

Politicianul italian este cercetat în țara sa pentru fapte de corupție în legătură cu fondurile primite de la azeri.

 

AGENȚII CULTURALI

Bani au ajuns și în acțiuni de imagine și de promovare culturală. Un astfel de agent cultural a fost Kalin Mitrev, soțul Irinei Bokova, influent politician bulgar, care conduce acum UNESCO din poziția de director general.

În conturile soțului ei au fost virați 425 de mii de euro.

În 2013, Bokova a găzduit în sediul UNESCO din Paris o expoziție de fotografie “Azerbaidjan – Tărâmul Toleranței”. Evenimentul a fost organizat  la cererea Fundației Heydar Aliyev, condusă  de prima doamnă a Azerbaidjanului, Mehriban Aliyeva. Atunci, bulgarul Mitrev era om de afaceri. Astăzi, el este unul din directorii Băncii Europene de Dezvoltare și Reconstrucție (BERD), înființată după prăbușirea regimurilor comuniste ca să sprijine tranziția statelor estice la democrație și economia de piață.

Alte 2 milioane de euro au ajuns în 2014 în conturile lui Sager Eckart, un fost producător CNN. În prezent, Eckart figureză pe lista oamenilor care promovează viziunile guvernul azer. Banii au fost transferați în conturile din Emiratele Arabe Unite ale fostului jurnalist de către compania-paravan Hilux Services LP.

ARHITECTUL UNEI SCRISORI

Aceeași companie a mai plătit servicii pentru un arhitect italian, Mario Palmonella, cu afaceri la Baku. Palmonella s-a numărat printre semnatarii unei scrisori deschise a comunității de italieni din capitala Azerbaidjanului în care își arăta indignarea față de “campania de denigrare a presei din vest” la adresa regimului Aliyev.

El a realizat mai multe proiecte în Azerbaidjan, printre care și ansamblul rezidențial 7 Hills, finanțat parțial de aceeași Banca Internațională a Azerbaidjanului (IBA), furnizor important de fonduri în platforma azeră. Din echipa italianului au făcut parte mai mulți arhitecți români, plătiți și ei din același fond secret.

Palmonella și soția lui au încasat peste 70 de mii de euro din fondurile secrete azere în conturi deschise la bănci din România și Italia. Arhitectul a declarat pentru OCCRP că este conștient de problemele Azerbaidjanului, dar că semnarea acelei scrisori a fost prețul pe care l-a plătit ca să facă afaceri la Baku.

Nu toți banii azerilor au fost cheltuiți pentru a imagine și influență.

O parte din fonduri a fost consumată pentru mașini de lux, haine ale unor designeri italieni sau a fost investită în echipe fotbal, din Baku și până la Lens, în Franța.

MILIOANELE DIN FOTBAL

Afaceristul azer Hafiz Mammadov a devenit cunoscut la nivel internațional ca finanțator al echipei FC Baku, cu mai multe participări în cupele europene.

Acum patru ani, echipa azeră l-a transferat pe atacantul român Marius Pena de la Oțelul Galați, fosta campioană a României în 2011.

Azerii au plătit 125 de mii de dolari, în 2013,  pentru atacantul român, dar banii au venit în România, prin intermediul LCM Alliance LLP, una din cele patru companii britanice din schema azeră de plăți. În sezonul 2013-2014, Pena a jucat în prima ligă azeră, la FC Baku, pentru care a marcat șase goluri.

“E prima dată când aud de firma asta”, ne-a spus Marius Pena, adăugând: “Eu știam că Zeynal Mammadov e președintele clubului și fratele său Hafiz e patronul”.

Fotbalistul susține că, în primele luni de contract, a fost plătit cash, iar, ulterior, banii au ajuns în contul său deschis la Bank of Azerbaidjan. Jucătorul român mai spune că a fost păgubit de clubul din Baku cu 100 de mii de dolari, bani pe care încă speră să-i recupereze.

La fel au sperat în 2014 și administratorii echipe de fotbal franceze RC Lens.  Ei așteptau patru milioane de euro de la Mammadov. Banii au fost promiși printr-un contract și urmau să întregească bugetul echipei de fotbal pe care azerul o cumpărase cu un an înainte. După multe dispute, Mammadov a transferat  doar două milioane de dolari, dar nu direct, ci prin intermediul Hilux Services, aceeași companie britanică care i-a plătit și pe bulgarul Mitrev, pe fostul producător CNN și pe arhitectul italian.

Reprezentanții RC Lens au declarat pentru OCCRP/RISE Project că  Mammadov i-a anunțat că firma britanică se afla sub controlul său.

“Domnul Mammadov s-a angajat să asigure bugetul necesar funcționării clubului, dar nu și-a respectat promisiunea”, ne-a declarat Laurent Schoenstein, avocatul RC Lens. El mai susține că echipa a fost la un pas să retrogradeze în liga a doua franceză din cauza problemelor cu finanțatorul azer.

Hafiz Mammadov a devenit o figură importantă în Azerbaidjan la începutul anilor 2000, odată cu expansiunea Baghlan Group – un conglomerat de companii cu afaceri în energie, construcții și transport.

În mai puțin de zece ani, Mammadov a cumpărat FC Baku (în 2004) și RC Lens (în 2013), achiziționând, în paralel, pachete de acțiuni și la cluburile de elită FC Porto și Atletico Madrid. În aceeași perioadă, grupul său s-a asociat în Baku XXI Century, compania care a construit Trump International Hotel & Tower Baku. În 2014, actualul președinte american a încheiat un parteneriat cu oligarhul azer Anar Mammadov pentru construcția unui hotel luxos în Baku. OCCRP a relatat că Trump practic și-a închiriat numele pentru hotel, iar pentru asta a primit 2,5 milioane de dolari.

Proiectul imobiliar a fost administrat de familia fostului ministru al Transporturilor, Zya Mammadov, un apropiat al președintelui Ilham Aliyev.

Ulterior, fiii lui Hafiz Mammadov au cumpărat pachetul majoritar al Bank of Azerbaidjan de la familia fostului ministru.

MOBILA UNUI DEPUTAT

Compania britanică, asumată de  magnatul azer în discuțiile cu oficialii RC Lens, a fost implicată acum cinci ani într-o altă tranzacție în România. A folosit-o însă un deputat azer, Mahir Aslanov, unul dintre cei mai bogați politicieni din regiunea Goranboy-Naftalan, unde s-a născut și pe care o reprezintă în parlament de șapte ani.

Politicianul azer face afaceri la București de mai bine de două decenii. A început să importe mobilă de la Tehnoforestexport SA, o fostă companie de comerț exterior înființată în perioada  comunistă. Ulterior, azerul a parafat un parteneriat cu un antreprenor român, Nicolae Scerban, pentru o companie de transport.

Scerban explică: “Transportul era atunci foarte scump în Azerbaidjan și el intenționa să cumpărăm mașini aici în România”. Așa că, susține el, a înființat cu azerul în 2002 compania Niko&Kapaz la Satu Mare. Compania a rezistat doar doi ani, dar românul a continuat să livreze mobilă direct către Kapaz Group – afacerea pe care deputatul azer o deținea la el acasă.

În 2013, deputatul azer a cumpărat marfă de 230 de mii de euro, dar i-a plătit-o lui Scerban prin intermediul companiei Hilux Services.

“Marfa nu fost facturată către Hilux, ci către compania Kapaz. Contractul a fost făcut cu Kapaz nu cu Hilux”, susține afaceristul român.

Documentele bancare arată însă altceva. Banii au fost achitați de compania britanică în cinci tranșe, în perioada noiembrie-decembrie 2013.

“Eu am trimis mobila în Azerbaidjan. Nu mai știu precis dacă domnul Aslanov m-a contactat direct sau dacă a fost un director al dumnealui de la grupul Kapaz”, ne-a mai spus Secrban. Deputatul azer a declarat că din 2010 nu mai are nici o legătură cu compania Kapaz și că nu știe nimic despre Hilux Services.

Transferurile bancare erau însoțite de două mențiuni: “pentru mobilă” și “pentru țevi”. Nicolae Secereban a promis că ne va pune la dispoziție contractele cu compania din Baku, dar n-a mai răspuns apoi la telefon. Unul dintre fiii lui Aslanov a făcut parte din consiliul de administrație al Bank of Azerbaidjan, în perioada în care banca era condusă de Hafiz Mammadov, finanțatorul echipelor de fotbal.

 

FAMILIA DE LA SOCAR

Filiala SOCAR România a fost înființată în 2007. Tot de atunci este condusă de Hamza Karimov, fiul unui influent politician azer. La acea vreme avea 23 de ani, dar primise sarcina să dezvolte operațiunile locale ale gigantului petrolier azer.

La București, rudele lui Hamza Karimov s-au lansat în alte afaceri, ajungând apoi să facă tranzacții direct cu filiala SOCAR. Tural Karimov, fratele vitreg al directorului SOCAR, a fost acuzat anul trecut de procurorii români de evaziune fiscală, după ce a fraudat bugetul companiei petroliere, iar banii câștigați i-ar fi spălat, în 2014, potrivit anchetatorilor, prin interpuși și firme-fantomă. (DETALII, AICI)

Frații Karimov primiseră, cu doi ani înainte, zeci de mii de euro de la Metastar Invest LLP, o altă companie din cele patru implicate în transferul fondurilor azere.

Cei doi Karimov figurează în documentele băncii daneze cu mai multe sume încasate. Într-o singură zi din august 2012, Tural a primit 50 de mii, iar fratele său 30 de mii de euro. Hamza Karimov a mai încasat ulterior 95 de mii de euro.

El ne-a declarat că informațiile nu sunt tocmai precise, dar nu a indicat care ar fi erorile: “Personal nu-mi amintesc de acestă companie și nici de plățile de care spuneți. Uitați însă că eu și domnul Tural putem să primim în conturile noastre orice sumă de bani fără să fim nevoiți să spunem pentru ce sunt aceste plăți”. Ulterior, Hamza Karimov ne-a precizat ca banii erau ai familiei sale.

Bayram Rzazade, vărul fraților Karimov, a primit, la rândul lui, 146 mii de euro de la compania britanică, în trei tranșe. Transferurile către el au fost însoțite de mențiunea: “Ajutor financiar”.

Bayram Rzazade a fost implicat și el în frauda anchetată de procurori. Potrivit actului de acuzare era interpusul vărului său, Tural Karimov. În acte,  Rzazade reprezenta Naltrinda Ltd., o companie cipriotă care avusese rolul să mascheze prezența lui Karimov în afacerile cu filiala SOCAR.

Mai exact, offshore-ul cipriot controla două SRL-uri bucureștene care fuseseră contractate de compania petrolieră să construiască mai multe benzinării. Cele două SRL-uri au subcontractat lucrările și serviciile aferente, dar de două ori, umflând astfel artificial achizițiile, susțin procurorii. Sumele în plus au diminuat valoarea taxelor plătite la stat și au alimentat conturile unei alte firme. Mai departe, susțin procurorii, banii câștigați – aproape 1 milion de euro – au fost direcționați către firme-fantomă și au ajuns, în final, la Tural Karimov. Acesta i-a încasat, în pungi, în mai multe tranșe, potrivit anchetatorilor.

Laundromatul din Azerbaidjan a fost descoperit și documentat de jurnaliștii următoarelor publicații: Berlingske (Danemarca), OCCRP, the Guardian (UK), Süddeutsche Zeitung (Germania), Le Monde (Franța), Tages-Anzeiger / Tribune de Genève (Elveția), De Tijd (Belgia), Novaya Gazeta (Rusia), Dossier (Austria), Atlatszo.hu (Ungaria), Delo (Slovenia), RISE Project (România), Aripaev (Estonia), Czech Center for Investigative Journalism (Cehia) și Barron’s (US)

CITIȚI ȘI:

BANII NEGRI AI RUSIEI

Benzinăriile Socar: bani spălați în familie

Celula azeră din București: banii dinastiei Aliyev