Violența domestică duce la trafic de persoane

RISE Project este parte a unui proiect despre violența domestică și traficul de persoane, împreună cu publicațiile Adevărul și Metropotam. Rezultatul: o platforma online, Notre Dame de Companie, care centralizează statistici despre cele două fenomene, povești ale victimelor traficului de persoane, dar și portretele unor proxeneți.

Grafică de Victor Firan

Trăim într-o țară în care mulți bărbați își bat sau și-au bătut măcar o iubită. De zeci de ani. Măcar o palmă. Pare un obicei al locului. Desigur, ne batem și copiii. O bună parte dintre femeile, copiii noștri și din ce în ce mai des și bărbații din România iau bătaie de la diverși membri ai familiei din te miri ce motive.

O parte dintre victimele acestor violențe sunt segretate de sistem pentru că se tem să vorbească. Inhibarea e ultima lor formă de protecție în fața unei societăți cu simț critic foarte dezvoltat când vine vorba de aceste victime. Doar niște ONG-uri au grijă de cei loviți de palma familiei pentru că statul, prin legile lui, nu e foarte ferm.

Sintagma „violență domestică” a fost rostită pentru prima dată de la tribuna Parlamentului în 2012. Și tot abia în 2012 legiuitorii s-au hotărât să adopte un act normativ prin care să lupte alături de victime cu hărțuitorii.

Ruptă din Rai cum e, bătaia oferă astfel o ipoteză favorabilă pentru exploatarea sexuală sau prin muncă. Așa s-a ajuns ca, în urmă cu câțiva ani, într-un sondaj european, 12% dintre lucrătoarele sexuale de pe străzile Europei să fie românce. Pe locul doi în acest top al rușinii stătea Rusia, cu 9% – care nu e cu puțin mai mare decât țara noastră.

RISE Project, Adevărul și Metropotam încearcă să vă arate legătura dintre violența domestică și proxenetism. Proiectul își propune să analizeze cum efectele psihologice asupra copilului, imprimate în „cei șapte ani de acasă”, îl pot transforma pe acesta, la rândul lui, în agresor sau proxenet. 

Tudor Viola (Sursa: Facebook)

Vă invităm să le cunoașteți pe femeile care la întrebarea „cât e ora?” nu răspund cu „și un sfert”, ci cu prețuri pentru o noapte. Textele sunt publicate pe platforma Notre Dame de Companie.

Pe site îi puteți găsi pe Tudor Viola, un traficant de persoane care pretinde că a ajutat niște prostituate din Beiuș să vadă Coasta de Azur, pe Alexandra, o victimă a traficului, care astăzi și-a refăcut viața personală după ce a fost scoasă dintr-un salon de masaj erotic de polițiștii antimafia sub acoperire, pe Bianca, o victimă care, de frica proxeneților, a sărit de la etajul trei. Veți găsi acolo și alte povești documentate de reporterii noștri, iar acesta este doar începutul. 

Notre Dame de Companie centralizează și o statistică națională pe cazurile de violență domestică transformate de procurori în dosare penale.

În plus, datele sunt însoțite de o analiză sociologică care a demonstrat că bătăile părinților pot duce la situații de trafic de persoane. Analiza se bazează pe mai multe studii de caz descoperite de reporterii noștri de reintegrare a victimelor traficului de persoane din Pitești, București și Timișoara.

Victor ILIE, Iulia ROȘU (Adevărul), Ana TEPȘANU (Metropotam)