18/09/2015

Piața românească a berii este controlată aproape în totalitate de patru multinaționale în timp ce micii producători sunt cvasi inexistenți. În același timp, în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, fabricanții de bere artizanală sunt în plină ascensiune.

Instalație de îmbuteliere a berii. FOTO: Mediafax / Andrei Alex Moise

Instalație de îmbuteliere a berii. FOTO: Mediafax / Andrei Alex Moise

O investigație sectorială realizată de o instituție guvernamentală arată că piața de bere este una de tip oligopol, fiind caracterizată de un număr redus de concurenți importanți. În urmă cu 13 ani, în România existau între 50 și 60 de mici producători de bere. Astăzi mai sunt în jur de cinci.

Restaurantele și barurile sunt dependente de bonusurile oferite de marii producători, iar contractele încheiate cu distribuitori au creat o piață concentrată și închisă, care blochează în mare parte fabricanții independenți și șansa consumatorului de a bea bere produsă tradițional.

Contractele și înțelegerile tacite cu patronii de baruri

În 2013, Consiliul Concurenței a publicat un raport despre piața de bere din România pentru perioada 2007-2011. În cele 121 de pagini, raportul, centrat pe cele patru mari companii de bere – Heineken România, Ursus Breweries, Bergenbier și United Romanian Breweries Bereprod (Tuborg România) – scoate la iveală caracteristicile anti-concurențiale ale pieței de bere.  De exemplu, 95 la sută din piața conumului de bere era acoperită de acorduri exclusive. Materialul  subliniază și declinul pieței de bere independente și practicile celor patru mari fabricanți ce restricționează accesul consumatorului la berea producătorilor mici.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Investigația realizată de Consiliul Concurenței nu a avut niciun efect. În prezent, nu există nicio lege sau vreo altă formă de reglementare care să echilibreze piața berii.  Consiliul a propus niște recomandări fără caracter obligatoriu sugerând marilor fabricanți de bere să își facă o auto-evaluare pentru a vedea dacă sistemele structurale și cele de distribuție încalcă legile concurenței.

Doi ani mai târziu, după publicarea raportului, cei patru fabricanți majori de bere controlează în continuare piața. Aproape fiecare bar și restaurant din România are un contract sau un acord tacit cu un distribuitor al unuia dintre cei patru mari producători de bere. Dacă patronul unui bar stabilește ceva cu un distribuitor, atunci probabil va vinde doar mărcile de produse ale acestuia. Există posibilitatea ca un consumator să nu poată comanda, în același bar, bere produsă de  Ursus Breweries, Tuborg România, Bergenbier sau Heineken România.

Fiecare producător multinațional fabrică mai multe mărci de bere. Dacă un bar pare a avea în meniu o gamă largă de largă de beri autohtone și internaționale, este foarte probabil ca toate să vină de la același producător și toate să fie preparate în aceleași containere.

Sursa: Broșura Asociației Berarii României, anul 2015. Numărul real al tipurilor de bere este mai mare din cauză că producătorii au metode diferite de raportare. Au fost omise berile din anumite regiuni, cele din import și variațiile de mărci.

Sursa: Broșura Asociației Berarii României, anul 2015. Numărul real al tipurilor de bere este mai mare din cauză că producătorii au metode diferite de raportare. Au fost omise berile din anumite regiuni, cele din import și variațiile de mărci.

Conform patronilor de baruri, distribuitorii de bere impun un anumit target de vânzări. Cei care ating ținta primesc o reducere semnificativă sau un fel de bonus în bani. Unii proprietari de baruri din București spun că bonusurile se ridică până la 30 la sută din vânzările de bere. Prin urmare, a refuza un contract cu unul dintre marii fabricanți de bere înseamnă a renunța la până la 30 la sută din profiturile de pe urma vânzării de bere și probabil la mobilier și echipamente de mii de dolari, inscripționate cu sigla companiei respective.

Printre aceste “cadouri”, menționate adesea în contracte și oferite de fabricanți, se numără frigidere, mese, scaune, umbrele, reclame luminoase, corturi, pahare de bere, încălzitoare de terasă, garduri, baruri mobile, butoaie și chiar și meniuri personalizate. Dacă un bar rupe contractul cu distribuitorul marelui producător de bere, ar putea rămâne fără mese și scaune.

Un patron de bar din București a vorbit cu reporterii RISE Project doar cu condiția să rămână anonim, de teamă să nu piardă contractul cu Tuborg România. A spus că el nu ar face niciodată  profit fără acel contract.

A bate palma cu unul dintre cei patru fabricanți mari de bere înseamnă că un bar nu poate vinde beri îmbuteliate de producători mai mici.

Unul dintre acești fabricanți independenți a vorbit despre o întâmplare din Centrul Vechi al Bucureștiului. Un bar acceptase să-i vândă băutura. După o săptămână, când unul dintre distribuitorii marilor fabricanți a văzut berea artizanală în meniu, acesta l-a amenințat pe  patronul barului cu ruperea contractului  dacă nu scoate berea artizanală din meniu.

Și așa, berea micului producător a fost eliminată din bar.

 

Matt Sarnecki, Ana Poenariu

A contribuit Raluca Petre

Grafică Sergiu Brega

CITIȚI ȘI: INDUSTRIA SECRETĂ DIN SPATELE BERII ROMÂNEȘTI

Ai citit această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!
Comenteaza acest articol