„Nu-mi amintesc de un astfel de fenomen de fanatism politico-religios până în acest moment. Este unic după 1990!”

INTERVIU cu Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române

Vasile Bănescu a fost timp de zece ani (2015-2024) coordonatorul Biroului de Presă și Relații Publice al Patriarhiei Române/ Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. În aceeași perioadă a ocupat și funcția de consilier patriarhal. În prezent este membru în cadrul Consiliului Național al Audiovizualului (CNA).

Acum o lună Bănescu l-a criticat pe Marius Tucă acuzându-l că face propagandă anti-occidentală. CNA a decis eliminarea unui video de pe Youtube în care jurnalistul susținea că decizia din mai a Biroului Electoral Central (de a nu-i permite lui Călin Georgescu să candideze la alegerile prezidenţiale) a fost o lovitură de stat. Bănescu l-a acuzat pe jurnalist că nu este obiectiv și că îngroașă rândurile propagandei prin atacurile la decizia unei instituții publice. Ulterior acesta și-a retras declarațiile la adresa lui Tucă și a susținut că regretă formularea aleasă.

În contextul poziției sale în CNA, al experienței în BOR, al alegerilor pentru Cotroceni și a discursului suveranist și ultra ortodox, am vrut să aflăm de la Vasile Bănescu care sunt riscurile la care este expusă societatea din țara noastră. Ce a determinat ca o anumită categorie de români să îmbrățișeze ideile unui candidat care a amestecat religia cu misticismul și teoriile conspirației? Care este rolul Bisericii Ortodoxe și cine sunt cei care au dedicat sesiuni de rugăciune pentru succesul în alegeri al lui Călin Georgescu?

RISE: Ce credeți că s-a întâmplat în această campanie electorală în care suntem de câteva luni? Divinitatea abundă în discursul oamenilor politici. Brusc s-a apăsat pedala religiei, pedala ortodoxiei. Ce a determinat această schimbare? 

Vasile Bănescu: În aproape orice campanie electorală, oamenii politici, care nu pot fi bănuiți de inocență și naivitate, încearcă să fructifice tot ceea ce ar putea măguli, mișca, atrage o majoritate. Ei țintesc în viziunea mea omul majoritar care, în spațiu românesc, este un om religios în grade diferite, fără îndoială, și aceste grade diferite includ inclusiv registrul fanatismului religios. Unul care, sigur, în România nu se manifesta până recent într-un mod contondent, în ieșiri violente în stradă.

Dar fanatizarea unui segment social în legătură cu un anumit candidat care, în discursul lui, pomenea, în mod absolut repetitiv, compulsiv, cuvinte mari, cuvinte tari, cuvinte mișcătoare, precum popor, demnitate, Dumnezeu, glie, eroism național și așa mai departe, aceste lucruri au compus un melanj cu iz electoral din care nu lipsea, evident, zona aceasta a credinței religioase, care e o zonă întotdeauna delicată și care contează pentru omul majoritar. 

RISE: Ce efecte a avut acest discurs și ce s-a întâmplat în această perioadă?

Vasile Bănescu:  S-au întâmplat, în primul rând, niște clivaje de la rațiune, de la logică, de la realitate, pentru că, sigur, orice tip de fanatizare în jurul cuiva ignoră realitatea, o disprețuiește și chiar o respinge.

Când discursul politic e impregnat de trimiteri la religie, pentru omul, să-i spunem simplu, și asta nu e ceva peiorativ, pentru acel om simplu asta contează. Adică asta, în ochii omului simplu, îl validează pe candidatul respectiv ca pe un om onest.

Cam asta s-a întâmplat. În tabloul ăsta general, observăm așadar prezența frapantă a discursului impregnat cu termeni legați de credință și de religie, ceea ce, evident, denunță instrumentalizarea de către candidatul politic, inclusiv a vocabularului religios, a simbolurilor religioase și, bineînțeles, a unei terminologii care privilegiază cuvintele despre care pomeneam la început. 

RISE: Presupun că acel candidat despre care vorbiți este Călin Georgescu

Vasile Bănescu: Sigur, e subînțeles, pentru că domnia sa a fost, ca să spun așa, în prim-planul acestor luni de zile.

RISE: El practic a venit pe un teren care era deja fertil. Cineva l-a cultivat …

Vasile Bănescu: Personal, am descifrat în cheia prezenței masive în spațiul românesc tot ce s-a întâmplat în această perioadă a ceea ce eu numesc ortodoxism, pe care-l diferențiez radical de ortodoxie. Ortodoxismul este, în fond, o patologie creștină în spațiul ortodox pentru că ea este impregnată de politic.

În România unii clerici au ieșit în întâmpinarea unui candidat care le părea un om ancorat în zona credinței, un om care vorbește cu o aură sapiențial de probleme serioase, de problemele credinței și l-au imaginat ca pe un ctitor pictat în frescele bisericilor ortodoxe care ține în palmele lui biserica. Asta cred că a stârnit acel tip de încredere pentru acești oameni simpli din biserică, văzând în persoana respectivă un viitor ocrotitor al creștinismului, al valorilor creștine, tradiționale, ignorând că aceeași persoană declara că n-are nicio treabă cu Biblia, că Biblia este creația unei minți bolnave, cu declarații în răspăr total cu miezul creștinismului și cu miezul ortodoxiei.

Așadar vorbim de ortodoxism ca patologie religios-politică și vorbim de oameni care, din nefericire, deși se declară creștini și ortodocși, n-au acces la miezul creștinismului, la miezul ortodoxiei. Iar ignoranța lor religioasă îi blochează într-o viziune în care sunt foarte ușor de manipulat și în care confuziile sunt enorme. 

RISE: În ultimele luni am văzut inclusiv înalte fețe bisericești precum Teodosie care a spus despre Călin Georgescu că este trimisul lui Dumnezeu. 

Vasile Bănescu: Nu ne surprinde o astfel de declarație din partea cuiva care în plin război criminal, declanșat de Rusia împotriva unei țări suverane, spunea despre Vladimir Putin că nu e deloc omul rău pe care îl percepem cu toții și că este cel mai mare ctitor de biserici. Ca și cum asta ar conta când e vorba de crimă.

Deci declarațiile personajului pe care l-ați menționat nu mai surprinde pe nimeni pentru că sunt previzibile și s-a dovedit că este unul dintre propagandiștii acestui fenomen foarte grav de altfel, al derapării de la valorile stabile și curate ale creștinismului într-o zonă politizată și sordidă din punctul ăsta de vedere. El reprezintă instituția în spațiul public pentru că este încă unul dintre ierarhii bisericii ortodoxe. Asta nu înseamnă că relațiile lui cu centrul patriarhal nu sunt unele încordate. E un om care a călcat mereu în picioare directivele firești oferite de sinod și de patriarhia română.

RISE: Unde e responsabilitatea bisericii în toată această discuție? 

Vasile Bănescu: Întrebarea dumneavoastră e justificată. Unde e responsabilitatea bisericii în contextul despre care vorbim, un context în care milioane de oameni au fost smintiți, au fost derutați, au fost sabotați de la drumul lor firesc al discernământului când e vorba de a alege ceva.

Responsabilitatea Bisericii, prin asta înțelegând eu în primul rând responsabilitatea unor persoane importante care trebuie să dea tonul către preoți. Mă refer în primul rând la ierarhi, responsabilitatea Bisericii, din perspectiva asta, este legată de prezența sau de absența unor explicații clare menite să separe adevărul rostit public de minciuna abundentă din spațiul public. 

E adevărat că directiva Sinodului este aceasta: niciun cleric nu se implică în campania electorală și nu face trimiterii critice spre nimeni.  Dar, cu toate că pe hârtie lucrurile sunt foarte limpezi și directiva este clară, în realitate, foarte mulți preoți, iar prin tăcerea lor, aș spune, justificată de acest document, dar nejustificată din punct de vedere social, pentru că atunci când vezi că niște clerici, să spunem, doar preoți sau diaconi sau monahii se implică în campania electorală, tu, ca ierarh, nu ieși să denunți lucrul acesta.

Asta m-a durut și pe mine, această tăcere a unor ierarhi, care la rândul lor au ieșit în evidență prin oferirea de distincții unor lideri politici, unor lideri populiști, care, de fapt, terfelesc valorile creștine în spațiul public. Această tăcere poate fi interpretată ca o complicitate exact cu zona aceasta politică, care, repet, face rău imaginii creștinismului și conservatorismului. 

RISE: Nici noi nu putem judeca pe cei care cred că există o complicitate. 

Vasile Bănescu: Nu, fără îndoială.

RISE: Vă explicați de ce a existat această lipsă de reacție din partea patriarhului Daniel. 

Vasile Bănescu – Patriarhul Daniel e un om însă care alege să comunice diferit decât probabil și-ar dori o majoritate. Oferă interviuri rarisim, iese în spațiul public rarisim. A oferit în decembrie un comunicat în care a trimis un mesaj public legat de gravitatea implicării unor oameni din biserică în campania electorală. Dar cred eu că, sigur, se putea face mai mult. Eu personal nu-l judec pe patriarh pentru că știu ce poveri are în spate legate de interiorul și de intimitatea instituției.

Adică el este omul care încearcă să mențină în echilibru această instituție uriașă, subminată uneori din interior de personaje despre care vorbim. Eu mă refer însă la ierarhii în subordinea cărora în țară au existat astfel de clerici, oameni care s-au afișat cu persoane politice, oameni care în fața altarului au vorbit despre politică. Părintele Patriarh nu vorbește niciodată despre politică în biserică.

Eu mă refer la ierarhii care, repet, au ieșit în evidență, aș spune, într-un mod nefericit, de vreme ce au sprijinit public personaje care s-au dovedit a fi clar, și în afară a legii parțial, cu complicități dubioase, persoane care au fost oprite să candideze, și așa mai departe. Acești ierarhi au datoria să iasă, să-și explice atitudinea public și, evident, să dea o direcție logică și bazată pe discernământul creștin preoților din eparhiile lor.

RISE: De ce un ierarh nu se implică în clarificarea morală a acestor lucruri? 

Vasile Bănescu: E prima lui datorie la nivel de eparhie să clarifice moral o problemă de felul acesta. Cert este, deci, că biserica, dacă vorbim generic, deși nu e corect niciodată să vorbim generic, dar persoane reprezentative din biserică aș spune că, dincolo de faptul că n-au fost suficient de echilibrate, au tăcut când ar fi trebuit să vorbească și au vorbit când trebuiau să tacă. Cred că asta a afectat în perioada aceasta imaginea publică a bisericii. Întotdeauna sunt însă responsabile persoane și nu biserica în sine. 

RISE: În biserică ar trebui să existe o ordine, nu? Să fie respectată o ierarhie!

Vasile Bănescu: Da, nu participi la mitinguri electorale ca preot. Nu te-a trimis nimeni acolo și sunt convins că niciun ierarh despre care am vorbit nu a trimis un preot al lui în spațiul public la microfon. Refuz să cred asta. Așadar, acești oameni în sine, majoritari, sunt și au fost manipulați din păcate foarte, foarte grav, de vreme ce polarizarea societății noastre e una fără precedent. Eu personal îmi amintesc de anii 90 și de mineriade. De atunci până astăzi nu s-a mai întâmplat asta, iar polarizarea socială și ura, un bazin de ură clocotitoare, a fost amplificat de rețelele sociale până acolo încât, vă spun, e un spectacol odios. Autorii discursurilor violente, autorii discursurilor care validează ura socială, trimiterea la personaje, e adevărat, istorice, dar perfect vinovate de crime sociale, precum Zelea Codreanu și alte personaje de la care se revendică unii și astăzi. Aceste persoane, în mod normal, într-o societate democratică, ar trebui să aibă o răspundere taxată, ca să spun așa, prompt. 

RISE: Care sunt riscurile? Pentru că acest nucleu de oameni există, s-a format și se poate activa oricând.

Vasile Bănescu: Riscurile rămân încă reale pentru că ne aflăm într-o campanie electorală. Aceste riscuri sunt legate întotdeauna de cine? În context românesc, sunt legate de persoanele politice care vor să deturneze traiectoria țării, a României, de la calea firească europeană pe care suntem angajați. Marele dușman e propaganda. Iar propaganda de tip religios mi se pare mult mai sordidă decât propaganda politică, pentru că ea se folosește de valori absolut reale în sine și comite sacrilegiu, asociindu-l pe Dumnezeu în diverse materiale online, asociind expresia „Doamne ajută!” cu îndemnuri la violență, la ură, chiar la crimă. Am văzut nenumărate materiale din spațiul online care, incitând la violență, incitând la agresiuni de multe feluri și amenințări, se încheie invariabil cu cuvintele „Doamne ajută!”.

Asta arată, în fond, degradarea, fără precedent, aș spune, a mentalității religioase, a mentalității omului simplu.

RISE: Nu este vorba doar de un simplu individ, dar de o masă de oameni.

Vasile Bănescu: Da, milioanele de oameni care au crezut că s-au întâlnit cu Mesia recent. Unii sunt convinși și acum că au fost înșelați. Sigur, nici asta nu putem judeca.

Eu nu i-am judecat pe nici unul dintre oamenii care au ieșit în perioada aceasta în stradă. Omul manipulat are partea lui de vinovăție că a ajuns să fie manipulat, ceea ce nu e în ordine pentru o persoană umană cu demnitate. Dar nu oamenii care au ieșit în stradă cu nemulțumiri reale de decenii existente în viața lor, nu ei sunt vinovații, ci cei care i-au instrumentalizat, cei care i-au manipulat, cei care le-au stârnit tot ce era mai rău în ei prin discursuri publice menite să-i ațâțe, să-i instige. Aceia sunt cu adevărat vinovații. Iar aceste discursuri au putut fi auzite sub cupola Parlamentului, aceste discursuri pot fi auzite și acum pe anumite scene publice. 

Sunt exemple care arată un tip de fanatizare creată fără precedent de când suntem în spațiul nostru democratic. Nu-mi amintesc de un astfel de fenomen de fanatism politico-religios până în acest moment. Este unic după 1990.

RISE: Sunteți surprins de faptul că, după ieșirea din cursa lui Călin Georgescu, restul de candidați fac demersuri de racolare din acest electorat? Victor Ponta de exemplu, a spus public că l-a descoperit pe Dumnezeu.  

Vasile Bănescu: Nu, nu sunt surprins, pentru că acești oameni, cum spuneam și la început, sunt pescuitori în ape tulburi. Asta e așa o expresie mai veche, dar spune multe. Într-o societate tulburată, într-o societate bezmetică parțial, în care oamenii se agață cu disperare de orice, inclusiv de credință, ceea ce e firesc, evident, acești oameni pescuiesc, acești oameni aruncă momeli electorale. Una dintre momeli este cea religioasă.

Eu cred că România a fost surprinsă în aceste luni de zile în punctul ei cel mai înalt de vulnerabilitate educațională. Altfel, nu-mi explic cum milioane de oameni au putut confunda pe cineva care mințea non-stop cu un propovăduitor al adevărului. Nu pot explica cum acești oameni consideră că după luni de zile, deși avem alegeri acum, suntem în pragul unor alte alegeri, cer în continuare turul doi înapoi. A devenit un fixism verbal lucrul acesta.

Eu cred că școala românească în ultimele două decenii, mai precis în ultimul, a livrat, din păcate, din cauza unui sistem inadecvat la realitate și a unei lipse de consistențe pedagogice, mai precis, unei consistențe de cunoaștere pe care școala e obligată să o livreze, a livrat în spațiu social o generație cel puțin, dacă nu mai multe, de oameni care nu percep cu acuitate realitatea în care trăiesc. 

RISE: Asta este valabil dacă ne raportăm la generația tânără, pentru că sunt cei care sunt 50+ 

Vasile Bănescu: Lor li se adaugă nostalgicii unui regim care a făcut României cel mai înalt rău posibil, regimul comunist. Un regim reevaluat astăzi de unii dintre liderii politici actuali care spun în spațiu public că cei mai buni prim-miniștri au fost în perioada comunistă. Dar, acești oameni, evident, sau toate aceste lucruri au legătură în fond, până la urmă, cu Rusia.

Pentru că din Rusia ne-a venit comunismul. Rusia este cel mai mare inamic al României din ultimul secol și ceva. Niciodată României nu i-a fost bine când Rusiei i-a mers bine. Când omul majoritar nu mai vede lucrurile limpede și crede că ne-ar fi mai bine întorcându-ne cu spatele la Europa și mărșăluind spre zona de Est, atunci, repet, eu cred că e vorba de un handicap în educație.

RISE: În contextul educației morale și creștine, am surprins pe canalele de Telegram discuțiile dintre simpatizanții lui Călin Georgescu și al curentului suveranist. Oamenii se organizau pentru ședințe de rugăciune la ore fixe, se îndemnau la căzut în genunchi, la rostit rugăciuni și la post negru pentru izbânda acestuia. Uneori la aceste ședințe participau și minorii. Cum vedeți aceste manifestări?

Vasile Bănescu: Este un exemplu de fanatizare în jurul unui personaj politic care a hipnotizat atenția foarte multor oameni. Această hipnotizare este posibilă doar cu anumiți oameni, cu oameni creduli, cu oameni vulnerabilizați, cu oameni care nu au discernamant moral. Și exemplul dat indică eșuarea religiosului într-o zonă care îl contrazice total, zona politicului. 

Minorii aceia nu s-au alăturat benevol pentru că un copil nu are preferințe politice cu atât mai puțin pronunțate. E vorba de manipularea părintească. Nu, nu e firesc sunt exemple care arată un tip de fanatizare creată fără precedent de când suntem în spațiul nostru democratic.

Nu-mi amintesc de un astfel de fenomen de fanatism politico-religios până în acest moment. Este unic după 1990. Tot ce s-a întâmplat indică cum arătam noi societal 2024-2025 – suntem creduli inculți religios. Suntem fără un strop de cultură politică și bineînțeles din această cauză suntem ușor manipulabili.

A fost o revelație neagră pentru mine să văd câtă ură zace în măruntaiele societății noastre. Societatea unui popor despre care se spune ca e un popor creștin. Dar eu vorbesc În primul rand de poporul român creștin care ne-a precedat și nu despre cel actual.