Ionuț Stănescu 
Bun venit pe însorita planetă pe care trăiesc magistrații români!
Aici, diurnele pot depăși suma de 30.000 de euro pe an.
Ele nu sunt plătite ocazional, în funcție de deplasările în interes de serviciu pe care magistrații le fac în afara localității în care lucrează.
Ci în toate zilele în care aceștia merg la birou.
Cheltuirea lor nu e verificată de nimeni și nu trebuie justificată nimănui. Pur și simplu, sunt niște sume forfetare enorme, oferite cu titlu de bani de buzunar.
Deocamdată, din aceste diurne se înfruptă o minoritate a breslei:
- judecătorii și procurorii care figurează ca fiind „detașați” în alte localități decât cele în care își au adresa de domiciliu;
- membrii Consiliului Superior al Magistraturii și inspectorii Inspecției Judiciare care nu au buletin de București.
În ultimul timp, însă, la această masă s-au mai invitat și alți magistrați. Iar unii dintre ei au primit permisiunea să se așeze. Altora această permisiune ar putea să li se acorde curând.
Printre cei care au forțat sau încă forțează obținerea acestui privilegiu se numără președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Corina Corbu, procurorul general al României, Alex Florența, președinta Consiliului Superior al Magistraturii, Denisa Stănișor, președinta Institutului Național al Magistraturii, Simona Marcu etc.
Lista pretendenților este în continuă actualizare. Pe ea și-au trecut numele inclusiv câțiva dintre numeroșii pensionari juvenili ai magistraturii române. Aceștia solicită respectivul privilegiu în mod retroactiv, pentru anii în care încă mai mergeau la serviciu.
Calea spre transformarea acestui premiu financiar gigantic într-un beneficiu de masă a fost cimentată în martie 2023 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
La momentul acela, mai mulți judecători ai instanței supreme au interpretat un text de lege în sensul în care le era și lor de folos și au obligat, astfel, toate instanțele din țară să accepte genul acesta de pretenții pecuniare.
Diurna care ajunge la nivelul amețitor de 30.000 de euro pe an e calculată ca 2% din indemnizația brută a celui care o încasează.
Practic, beneficiarul ei primește un plus salarial de 2% pentru fiecare zi în care își face apariția la serviciu.
Cum într-o lună calendaristică sunt aproximativ 22 de zile lucrătoare, în final, această bonificație neîntreruptă va conduce la amplificarea venitului său cu până la 44%.
Trambulina acesta financiară este atât de spectaculoasă încât a ocupa, astăzi, o poziție eligibilă pentru o astfel de diurnă echivalează cu instalarea într-una dintre cele mai profitabile cariere din sistemul judiciar.
Fără să își complice neapărat munca, ba, chiar, în anumite cazuri, simplificând-o în mod simțitor, un magistrat ajunge, matematic, să fie retribuit cu contravaloarea a 17 salarii, în loc de 12, în cursul unui an.
Pentru a înțelege cum funcționează regula acestei diurne, să zicem că un procuror domiciliat în Alba Iulia activează la un parchet din Sibiu.
Pe lângă indemnizație, statul îi acoperă cheltuielile cu chiria în orașul în care lucrează.
După un timp, însă, e detașat la un parchet din Deva, loc unde petrece trei ani.
Statul îi acoperă, de asemenea, cheltuielile de cazare în Deva, însă, suplimentar, zi de zi, vreme de trei ani, îi plătește și o diurnă de 2%.
Paradoxal, el este tot atât de departe de casă și când lucrează la Sibiu, și când lucrează la Deva.
Însă pentru simplul fapt că la Deva a ajuns să lucreze prin detașare, nu prin numire (ca la Sibiu), la salariu i se va adăuga această uriașă diurnă.
DETAȘAREA CONTINUĂ
Ca să avem o reprezentare concretă a felului în care se desfășoară această beție a cheltuirii banului public, putem lua un exemplu real.
Cel al unei judecătoare care, în cea mai mare parte a carierei, a figurat ca fiind „detașată”.
Este vorba de Andreea-Simona Uzlău.
De mai bine de 15 ani, aceasta a fost detașată dintr-o poziție de judecător al Curții de Apel București în tot felul de posturi din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Astăzi, ocupă funcția de secretar general al CSM.
Calitate în care, anul trecut, a ridicat o diurnă de 27.000 de euro.
(Adăugată unui salariu de 66.000 de euro).
Recapitulând o explicație a cărei simplitate riscă să pară neverosimilă, judecătoarea Uzlău primește acești bani pentru că îndeplinește două condiții:
1. A fost detașată. Ceea ce înseamnă că, la cerere, și-a schimbat locul de muncă dintr-o clădire din București în altă clădire din București.
2. Nu are adresa de domiciliu în localitatea în care a fost detașată (București).
Interesant e că în anii de debut ai interminabilei sale detașări, Uzlău a avut buletin de București.
Prin urmare, nu a primit diurnă.
După un timp, și-a mutat domiciliul în afara Capitalei și a început să primească diurnă.
O schimbare de buletin cu o rentabilitate fulminantă.
I-a adus câștiguri din diurne în valoare de peste 180.000 de euro.
Pentru ca suprarealismul acestei diurne să fie și mai pronunțat, în masa „detașaților” din magistratura română se regăsesc și situații de felul următor:
- Persoane care au proprietăți imobiliare în orașele în care au fost detașate, dar care nu au și adresa de domiciliu înregistrată acolo.
Prin urmare, acestea încasează diurnă pentru că merg la serviciu într-un oraș în care se găsește propria casă.
Este cazul judecătoarei Elena Roxana Popescu — proprietara unui apartament foarte spațios în București — care activează, de asemenea, ca magistrat detașat la CSM.
În ultimii doi ani, aceasta a ridicat diurne în valoare de 32.000 de euro.
DETAȘAREA POLITICĂ
Un lucru mai puțin cunoscut publicului larg e că, prin tertipul detașării, magistrații pot să încaseze aceste diurne imense chiar și atunci când părăsesc sistemul judiciar și se angajează ca funcționari la guvern.
Cariera procuroarei Oana Schmidt-Hăineală oferă un exemplu ilustrativ în acest sens.
Pe parcursul anului 2018, Hăineală a fost detașată de la un parchet din Bacău la Ministerul Justiției, unde a condus corpul de control al ministrului Tudorel Toader.
Diurna pe care a încasat-o în acel an s-a ridicat la 34.000 de euro.
(Un document al CSM arată Hăineală era considerată atât de utilă de către puterea politică din epoca Dragnea încât inclusiv Carmen Dan și-a dorit să o „detașeze” în ministerul pe care îl conducea, cel de Interne).
DETAȘAREA ELECTORALĂ
Pe lângă detașările definite expres de lege, magistraților li se oferă oportunitatea recoltării diurnei de 2% și atunci când sunt organizate alegeri.
Mai exact, când sunt înființate birourile electorale — în cadrul cărora dobândesc un controversat statut de „detașați”.
În realitate, în cazul acesta, detașarea se produce doar pe hârtie, magistrații neschimbându-și locul de muncă.
Pentru că legea nu e clară în privința celui care trebuie să suporte factura acestei diurne, judecătorii deschid, frecvent, acțiuni în instanță, luând la țintă tot felul de instituții publice.
Așa a făcut, de exemplu, judecătorul Narcis Erculescu, actual membru al CSM, care a cerut Consiliului Județean Dâmbovița plata unei diurne de 7.000 de euro pentru prezența sa în biroul electoral județean de la alegerile locale din 2020.
Așa a făcut și judecătoarea Elena Popoiag, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a cerut Autorității Electorale Permanente să-i vireze în conturi 5.200 de euro — echivalentul diurnei pentru zilele în care fusese membră a Biroului Electoral Central, la prezidențiale din 2014.
Ambele cereri au obținut câștig de cauză în instanță.
ALTE FILIERE DE ACCEDERE LA DIURNA DE 2%
„Detașarea” nu este singura poartă pe care se poate pătrunde în paradisul financiar al diurnei de 2%.
Accesul la acești munți de bani nemunciți este deschis și pentru alte cariere din sistemul judiciar.
Mai exact, pentru membrii permanenți ai Consiliului Superior al Magistraturii, în număr de 16, și pentru inspectorii de la Inspecția Judiciară — în număr de 42, potrivit organigramei actuale.
Această diurnă nu se plătește însă din oficiu.
Pentru a o încasa, beneficiarii ei trebuie să îndeplinească o condiție, iar această condiție e cea deja cunoscută: ca adresa lor din buletin să fie înregistrată în afara Bucureștiului.
Aceștia pot să aibă proprietăți imobiliare în București, pot locui, de facto, în București, însă, dacă nu au adresa legală în București, statul le varsă în conturi, an de an, această colosală diurnă.
Actuala șefă a Inspecției Judiciare, Roxana Petcu, îndeplinește cu brio această condiție.
Deține o casă spațioasă în Mogoșoaia, comună lipită de Capitală și absorbită în aglomerația urbană a acesteia.
Pentru că nu are, totuși, domiciliul în București, în ultimii doi ani, a încasat o diurnă de 40.000 de euro.
PRETENȚII LA MAI MULT. BONUSUL DE 60%
Pentru a înțelege mai bine cât de dragi îi pot deveni unui magistrat banii care se preling în conturile lui pe această filieră, ne întinde o mână de ajutor cazul judecătorului Lucian Netejoru (astăzi, pensionar).
Cât timp ocupa scaunul de șef al Inspecției Judiciare, acesta a deschis o acțiune în instanță, cerând să i se plătească diurnă și pentru weekend-uri, nu doar pentru zilele în care mergea la serviciu.
Cu alte cuvinte, a căutat să obțină o majorare a bonusului lunar al diurnei dinspre 44% spre 60%.
Dintr-un motiv necunoscut, Netejoru și-a temperat însă lăcomia pe parcursul procesului și a renunțat la litigiu.
GALERIE DE IMAGINI
Iată, mai jos, câțiva dintre foștii membri ai CSM — relativ cunoscuți publicului larg — cărora, în ultimii 15 ani, diurnele de acest fel le-au accelerat parvenirea.
Printre ei, cititorii vor putea descoperi magistrați care critică frecvent maniera de legiferare a Parlamentului. Nu însă și atunci când legiferarea le umple buzunarele.
Sau magistrați care deplâng subfinanțarea sistemului judiciar. Nu însă și risipa de resurse care le aduce căpătuirea.
Cum se poate observa, diurnele au crescut în timp. Asta pentru că sunt calculate ca procent din indemnizații, iar indemnizațiile au crescut și ele în timp.
Cristi Danileț, judecător pensionar. Membru al Consiliului Superior al Magistraturii între 2011 și 2016. Perioadă în care a încasat diurne în valoare de 85.000 de euro.
Alina Ghica, în prezent, judecătoare la Înalta Curte. Membră a CSM între 2011 și 2016. După primii doi ani de mandat, și-a schimbat domiciliul din București într-o comună alăturată, Chiajna, și a devenit, astfel, eligibilă pentru diurne. În următorii patru ani, a încasat diurne în valoare de 70.000 de euro.
Horațius Dumbravă, judecător pensionar, membru al CSM între 2011 și 2016. În această perioadă, a încasat diurne în valoare de 70.000 de euro.
După ce și-a încheiat mandatul la CSM, Dumbravă a fost detașat la Institutul Național al Magistraturii. Fiind „detașat”, diurnele s-au ținut după el și la noul loc de muncă.
Din această a doua poziție, a ridicat diurne în valoare de circa 40.000 de euro.
Gabriela Baltag, judecătoare pensionară. Membră a CSM între 2017 și 2022. În această calitate a încasat diurne în valoare de 180.000 de euro.
Căminul fostei judecătoare a fost, de altfel, victima unei avalanșe de diurne. Între 2019 și 2022, din funcția de inspector judiciar, soțul său, Vasile Baltag (astăzi pensionar) a încasat și el diurne – în valoare de 82.000 euro.
Un sfert de milion de euro, așadar, doar din diurne, în doar câțiva ani, pentru o familie de judecători, care, cu titlu de salariu, în aceeași perioadă, câștigase alți 580.000 de euro.
Andrea Chiș, judecătoare pensionară. Membră a CSM între 2017 și 2022. Calitate în care a încasat diurne în valoare de 146.000 de euro.
Bogdan Mateescu, judecător, președinte al Tribunalului Vâlcea. Membrul al CSM între 2017 și 2022. Poziție din care a încasat diurne în valoare de peste 175.000 de euro.
Victor Alistar. Membru al CSM între 2017 și 2022, în rolul de „reprezentant al societății civile” — susținut, totuși, de coaliția PSD-ALDE.
În CSM, reprezentanții societății civile au aceleași drepturi ca și magistrații, așa că Alistar – domiciliat în Ilfov – nu a fost sărit de la diurnă.
Venitul lui în ultimul an de mandat, din indemnizații și diurne, s-a ridicat la 95.000 de euro.
INTRĂ ÎN SCENĂ MINISTRUL TUDOREL TOADER
Pe fondul cronicizării acestei risipe a banului public, în 2018, guvernarea Liviu Dragnea a înființat Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ).
Celebra „Secție specială”, menită să monopolizeze cercetarea penală a magistraților.
Simțind nevoia să completeze legea acestei unități de parchet, ministrul Justiției, Tudorel Toader, a strecurat printre beneficiile financiare destinate procurorilor SIIJ unul dintre cele mai suculente daruri pe care sistemul judiciar le are de oferit: diurna de 2%.
Reformulând legea, Toader a scris că procurorii „Secției speciale” vor beneficia de „drepturile magistraților detașați”.
SIIJ a fost desființată trei ani și jumătate mai târziu și, deși nu a redus în vreun fel infracționalitatea din Justiție, a reușit, în mod paradoxal, să crească profitabilitatea carierelor din Justiție.
Până să apuce să fie lichidată, mai mulți magistrați s-au gândit că ar putea totuși câștiga niște bani de pe urma ei.
Mai exact, de pe urma felului în care Toader îi completase legea.
Respectivii magistrați au acuzat faptul că diurna oferită cadrelor SIIJ nu era, de fapt, o diurnă, din moment ce procurorii „Secției speciale” nu erau, cu adevărat, detașați.
Și că diurna oferită acestora ar fi reprezentat, în realitate, o mărire salarială mascată, de 2% pe zi.
Susținând că au fost discriminați prin excluderea lor de la această „creștere a indemnizației”, magistrații reclamagii au împânzit instanțele din România cu procese în care au cerut statului să le acorde și lor „majorarea” de 2% pe zi.
Unii au obținut câștig de cauză pe deplin: statul a fost obligat să le plătească un plus de 2% pe zi și în perioada în care a existat SIIJ și în continuare, în viitor, fără legătură cu parchetul defunct al lui Dragnea.
Alții au obținut un câștig „moderat”: un spor de 2% pe zi doar pentru perioada octombrie 2018 – martie 2022, cea în care a funcționat „Secția specială”.
Altora, instanțele le-au respins cererea.
(Metoda prin care magistrații români construiesc acțiuni judiciare împotriva unor așa-zise discriminări salariale a fost explicată de RISE Project, pe larg, în acest articol:
RECONSTITUIRE. Cum au transformat magistrații români Justiția într-o imprimerie personală de bani).
Printre cei cărora acțiunea le-a fost respinsă se numără Alex Florența, procurorul general al României. Sentința nu este însă definitivă.
Dintre cei care au obținut un succes „moderat” le putem remarca pe Denisa Stănișor, actuala președintă a Consiliului Superior al Magistraturii, și Simona Marcu, actuala președintă a Institutului Național al Magistraturii.
Un alt chip familiar al Justiției autohtone — implicat într-un astfel de litigiu — este judecătoarea Dana Gîrbovan, șefa Curții de Apel Cluj. Gîrbovan tocmai a primit o hotărâre favorabilă, definitivă.
Din galeria magistraților care încearcă să își strecoare mâna în buzunarul contribuabilului — prin această rețetă — nu lipsește nici președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Corina Corbu.
Corbu încă așteaptă pronunțarea unei hotărâri în faza de fond a procesului.
Spectaculos este însă cazul controversatei judecătoare Lia Savonea — subscrisă și ea la o acțiune de acest fel.
În perioada în care a funcționat SIIJ, Savonea a fost membră a CSM și a încasat diurna de 2%, în virtutea faptului că nu avea domiciliul în București. (Locuia într-o comună lipită de București, Chiajna).
Așadar, a încasat deja suma pe care, acum, mai vrea să o încaseze o dată. Doar că, inițial, a încasat-o cu titlul de „diurnă”. Iar acum urmează să o încaseze cu titlu de „majorare salarială”.
Mai spectaculos chiar decât cazul Liei Savonea este cel al unui grup de 12 judecători de la curtea supremă, în frunte cu vicepreședinta instanței, Gabriela Bogasiu.
Cât timp așteptau ca două complete din țară să soluționeze propriile cereri de „majorare salarială”, aceștia au judecat, în cadrul unui complet special al ÎCCJ, premisa „teoretică” de la care pornise întregul iureș al acestor procese.
Mai exact, dacă diurna oferită de Toader procurorilor SIIJ era, cu adevărat, o diurnă sau reprezenta o creștere salarială disimulată.
În martie 2023, aceștia au pronunțat o hotărâre prin care au stabilit că diurna era o majorare salarială mascată, pe care magistrații aveau îndreptățirea să o reclame și pe care instanțele aveau obligația să le-o acorde.
Folosind, apoi, în interes personal decizia pe care o pronunțaseră ei înșiși la nivelul curții supreme, aceștia fie au câștigat procesele pe care le aveau în curs (într-un caz), fie așteaptă în continuare să le câștige (în alt caz).
ORIGINILE DIURNEI DE 2 %
Diurna gigant, care înseninează viața magistraților din România, datează din anii 1990.
La începuturi, se calcula sub forma a doar 1% din indemnizația de încadrare și era acordată exclusiv personalului detașat.
În timp, însă, a crescut la 2% și a fost extinsă către membrii CSM, către inspectorii Inspecției Judiciare și, cum am văzut, chiar și către procurorii „Secției speciale”.
ALTĂ DIURNĂ DE 2%
Dacă ar fi ca acestui privilegiu economic să îi căutăm un echivalent în legislația românească, echivalentul acesta ar putea fi „diurna de deplasare” acordată deputaților și senatorilor.
Pentru fiecare participare la lucrările Parlamentului, membrii corpului legislativ românesc primesc, la rândul lor, o diurnă de 2% din indemnizația de demnitar.
Prin urmare, la o privire din avion, s-ar putea spune că echilibrul dintre puterile statului e respectat.
Ceea ce încasează puterea legislativă încasează și puterea judecătorească.
Numai că ceea ce e valabil în teorie nu e valabil și în practică.
Anul trecut, de exemplu, în timp ce etern detașata judecătoare Andreea-Simona Uzlău a încasat de la CSM o diurnă de 27.000 de euro, președintele AUR, George Simion, a primit de la Camera Deputaților o diurnă de deplasare de 7.500 de euro.
Penelistul Robert Sighiartău a primit o diurnă de 6.750 de euro. Useristul Ionuț Moșteanu, una de 7.280 de euro. Iar fostul șef al Camerei Deputaților, pesedistul Alfred Simonis, una de 6.400 de euro.
Așadar, trebuie să însumăm diurnele de deplasare a patru parlamentari ca să ajungem la diurna de detașare a unui magistrat. Iar diurna respectivului magistrat nici măcar nu e cea mai mare din sistemul judiciar.
Nu în ultimul rând, diurna de deplasare la lucrările Parlamentului nu le e atribuită deputaților și senatorilor care au domiciliul în Ilfov. În timp ce – să ne amintim! – copioasa diurnă de detașare le e plătită magistraților care, având adresa legală în Ilfov, lucrează în București. (Vezi cazurile Uzlău, Petcu, Ghica, Savonea. Dar și cazul „civilului” Alistar).
CE CREDE MINISTRUL JUSTIȚIEI DESPRE DIURNĂ
Deși prevederea diurnei de detașare e veche, ea ar putea fi oricând eliminată. Sau, cel puțin, sever modificată.
L-am întrebat pe actualul ministru al Justiției, Alina Gorghiu, care este opinia sa despre sumele aberante pe care statul le plătește magistraților cu acest titlu.
Și dacă și-a propus să schimbe ceva în această privință.
Gorghiu nu a răspuns la întrebările pe care i le-am adresat în scris.
MENȚIUNI SUPLIMENTARE:
- În mod contraintuitiv, în cazul completelor speciale, care interpretează textele de lege, nu există „instituția abținerii”. Prin urmare, cei 12 judecători de la ÎCCJ, care au făcut parte din completul care a pronunțat decizia din martie 2023, nu aveau cum să se abțină de la soluționarea dosarului respectiv, chiar dacă, în ceea ce îi privește, își judecau, indirect, propriile procese.
- Fostul ministru Tudorel Toader spune că interpretarea pe care ÎCCJ a dat-o diurnei introduse de el în legea SIIJ — recalificând-o drept creștere salarială — este greșită. Și că ar trebui atacată la Curtea Constituțională.
- Toader nu spune însă de ce a a fost necesar, întâi de toate, ca el să le acorde diurnă de detașare cadrelor SIIJ.
- E imposibil de calculat impactul financiar pe care îl va avea sarabanda de hotărâri judecătorești care le acordă magistraților bonusul salarial de 2% pe zi.
- Decizia ÎCCJ din martie 2013 spune că magistrații îndreptățiți să încaseze acest bonus sunt doar cei care se găseau la același nivel profesional cu procurorii SIIJ în perioada în care a funcționat „Secția specială”. Adică aveau o vechime de cel puțin 18 ani în sistemul judiciar și un grad profesional minim de curte de apel.
- Din totalul de 6.700 de magistrați ai României, 2.800 au acest grad. Nu știm însă câți dintre ei aveau o vechime de 18 ani, pe durata funcționării „Secției speciale”.
- Aceste amănunte s-ar putea dovedi însă lipsite de relevanță, câtă vreme există hotărâri judecătorești anterioare, care au apucat să acorde acest beneficiu fără să impună vreun filtru.
- Experiența litigiilor de acest fel arată că o majorare salarială, odată obținută, se poate răsfrânge, după alți câțiva pași judiciari, asupra întregii bresle.
- Motivul pentru care diurna de deplasare a parlamentarilor e mult mai mică decât diurna de detașare a magistraților ține de faptul că prima acoperă niște evenimente cu caracter episodic, în timp ce a doua e acordată zi de zi.
- I-am întrebat pe unii dintre magistrații menționați în acest articol dacă, în opinia lor, diurna de 2% este o cheltuială justificată din punct de vedere economic. Aceștia nu au băgat în seamă întrebarea noastră.
- Potrivit Inspecției Judiciare, în prezent, la această instituție, lucrează 19 inspectori judiciari. Dintre ei, 15 primesc diurnă de detașare.
- Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat să ne spună câți dintre membrii permanenți ai CSM încasează, în momentul de față, diurnă. CSM ne-a propus să culegem singuri aceste date din declarațiile de avere care vor fi depuse peste un an.
- În magistratură mai există o diurnă de 2%, acordată cu ocazia unor „detașări” mai scurte, de până la șase luni, numite „delegări”. Sau cu ocazia deplasărilor pe care magistrații le fac, ocazional, în interes de serviciu. Niciuna dintre ele nu ajunge însă să debalanseze veniturile magistraților la fel de radical.
Articolul face parte dintr-un proiect finanțat, în principal, de Open Society Foundation, Friedrich Naumann Foundation for Freedom – Romania, Ambasada Franței și Institutul Francez din România. Informațiile din articol aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă opiniile finanțatorilor.
Andrei Ciurcanu 
Rise Project 
