COLONIA DIN VALEA PLÂNGERII

• În România există peste 3000 de magazine și depozite unde se comercializează textile uzate și haine second hand. În fiecare săptămână România importă între 50 și 100 de camioane care aduc așa zise produse second hand. 
• În perioada 2020-2023 în țara noastră au ajuns peste 125.000 de tone de haine uzate din Germania. Adică jumătate din totalul volumului legal importat.  
• Cel puțin trei mari companii din Valea Jiului sunt investigate de procurori pentru import ilegal de deșeuri. Firmele aveau autorizații de mediu în care se susținea că deșeurile textile sunt transformate în haine după o simplă sortare. În realitate hainele trebuiau să fie curățate și dezinfectate pentru a-și schimba statutul de deșeu.  
• Valea Jiului este sufocată de textilele care sunt aruncate în gropi ilegale. Pe kilometri întregi vegetația de pe malurile Râului Jiu este acoperită de zdrențe. Impactul asupra mediului este imposibil de cuantificat.
• Deși reprezintă un pericol pentru sănătate, oamenii din comunitățile sărace recunosc că folosesc textile și încălțăminte ca să se încălzească pe timp de iarnă. 

Zeci de saci și pungi de plastic sunt împrăștiate peste tot la marginea orașului Petroșani. Sute de bucăți de haine zac pe pământ formând o mică insulă mucegăită înconjurată de iarba verde pe care o pasc nestingherite vacile unor țărani. Printre haine găsim deșeuri municipale, broșuri, tampoane, pansamente medicale, steaguri pătate în culorile Germaniei, dar și un bilet de loterie necâștigător. Mirosul de haine umede și mucegăite amestecat cu dejecțiile animalelor care pasc în jur este înțepător. Să respiri lângă această groapă de deșeuri ilegale este un lucru aproape imposibil.

„Pantofi, haine second hand, oamenii folosesc lucrurile astea ca să facă focul. Hainele astea sunt de fapt lemn pentru noi”, explică bărbatul care se afișează în fața noastră. Înalt, tras la față și uscat ca o trestie.  

Pentru el și multe alte familii din Valea Jiului, deșeurile textile reprezintă uneori o soluție care salvează vieți. Lemnele de foc sunt scumpe și fără un venit familial stabil, bărbatul spune că două perechi de pantofi aruncați în sobă ajută familiile sărace din vale să petreacă nopțile reci de iarnă.

Cândva inima mineritului, Valea Jiului găzduiește acum mai multe companii mari care au o istorie în importul de textile din țările occidentale și de peste ocean. Mii de tone de rebuturi care ajung aici sub pretextul că sunt haine second hand. În realitate, multe dintre ele niște gunoaie. 

Acum, multe dintre aceste firme sunt cercetate  pentru transporturi ilegale de deșeuri textile care au fost disimulate drept importuri de îmbrăcăminte second hand și aduse în România.

Valea Jiului și multe alte regiuni din România sunt sufocate de depozitele de textile și haine care nu contenesc să fie aduse aici din străinătate. Un volum mare din produsele importate sunt de o calitate atât de proastă, încât nu ajung pe rafturile magazinelor second hand, dar sunt ilegal abandonate pe albiile râurilor, pe câmp unde sunt arse, afectând iremediabil mediul, apele și solul. În alte cazuri, cantități mari de deșeuri textile au fost transportate ilegal la gropile orașului. Legea interzice importul deșeurilor pentru a fi depozitate la groapa de gunoi.

După căderea comunismului, declinul economic și închiderea minelor de cărbune, zeci de mii de oameni și-au pierdut slujbele și odată cu ele au dispărut veniturile care țineau familiile unite. În cel mai scurt timp, zona a devenit una dintre cele mai sărace regiuni din România, cunoscută acum sub numele de valea plângerii.

„Fără locuri de muncă, fără ajutor social, cum poți trăi cu 300 de lei pe lună când ai familie, copii?” întreabă Vasile, un bărbat de 50 de ani, care trăiește într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Petroșani, cunoscut și sub numele de Colonie.

El și familia lui locuiesc toți îngrămădiți într-o casă mică, chiar lângă un depozit ilegal de gunoi. Acolo am găsit mii de pantofi desperecheați și zeci de saci de plastic plini cu haine și textile.

Împinși în sărăcie, cei mai mulți localnici din colonie bagă în sobe îmbrăcăminte și încălțăminte pentru a face focul în timpul iernii. Lemnul este prea scump pentru ei. Cu un umor amar, când vorbesc despre haine, mai ales despre blugi, oamenii spun că pun pe foc „lemn de fag”. Blugii sunt la mare căutare pentru că ard mai greu și oferă astfel mai multă căldură decât tricourile și cămășile.

„Nu pot să vă spun câți saci am folosit iarna trecută”, povestește Vasile în timp ce se uită la coșurile caselor. „Fumul acela negru de la coșuri este de la haine și pantofi. Mai miroase, dar asta e! Aceasta este viața noastră!” spune amărât bărbatul, în timp ce în spatele lui se ridică umbra cenușie a coloniei și a unor clădiri în ruină.

Deșeurile textile aruncate ilegal în colonia Petroșani provin de la firmele și magazinele care se ocupă cu importul și vânzarea de haine second hand. 

Efectul este unul paradoxal: multe din minele de cărbune au fost închise ca să reducă poluarea în zonă, însă norul toxic din sobe este tolerat.

Lângă curtea lui Vasile zac sute de tricouri, bluze, pantofi, lenjerie intimă, toate amestecate cu deșeurile municipale (covoare de plastic, ziare, tampoane, fașe medicale, benzi de avertizare). Majoritatea produselor poartă aceeași limbă – germana.

Printre gunoaie găsim un anunț de la o firmă care colectează deșeuri – Avem nevoie urgentă de pantofi. Colectăm și veselă din porțelan, pahare, farfurii, tacâmuri, biciclete, unelte de mână. Colectarea va fi joia viitoare). 

Este un indiciu că printre sacii cu haine care au ajuns în România se regăsesc și deșeuri nesortate.
„Respectând proporțiile, România a devenit o Africa mai mică în comerțul cu deșeuri disimulate la mâna a doua”, explică un comisar de mediu care a dorit să vorbească sub condiția anonimatului de teamă să nu-și piardă locul de muncă. Oficialul a estimat că între 15% și 50% din textilele importate nu sunt potrivite pentru a fi vândute ca îmbrăcăminte second hand și sunt aruncate sau depozitate ilegal.

Oficialul a explicat mecanismul financiar din spatele comerțului. Sunt țări în care autoritățile subvenționează transferul deșeurilor în alte state, fie pentru că nu au suficient spațiu în gropile din orașe, fie nu au instalațiile necesare procesării deșeurilor, fie au instalațiile dar procesarea este foarte costisitoare. Așadar, în timp ce comercianții de deșeuri fac profituri, țările în care ajung deșeurile sunt cele care achită costurile de mediu, a explicat comisarul care a adăugat că pentru hainele care pur și simplu nu pot fi vândute, pentru că sunt inutilizabile, traderii găsesc soluții.

Iar soluția este vânzarea hainelor în saci de culoare neagră unde sunt amestecate articole de calitate scăzută sau foarte proastă cu haine care pot fi purtate. Contractele cu firmele din România sunt semnate în așa fel încât cei care achiziționează îmbrăcămintea să nu vadă calitatea produselor pe care le cumpără și nici să aibă capacitatea de a returna produsele. 

„În momentul în care firma deschide sacii descoperă produsele. <<Oh, am luat perna, dar ce fac cu o pernă?>> o arunc. Am mărimea 70, prea mare și am aruncat-o. Am niște adidași, nu am nevoie de ei”, a explicat comisarul.

Și aici intervine populația săracă de pe Valea Jiului, pe care firmele de second hand o folosesc pentru a se descotorosi de volumele mari de resturi și rebuturi. Comunitățile fac și ele o selecție după care majoritatea produselor fie sunt arse, fie ajung la gunoi, fie pe câmp sau pe albiile râurilor. Iar în Petroșani toată comunitatea știe acest model de business ilegal.

„Oamenii din acea casă primesc haine din magazinele second-hand, pentru că nu sunt bune de vânzare. Cei din acele magazine le oferă hainele și ei le aruncă aici”, explică o bătrână care locuiește tot în Colonia din Petroșani. La fel ca și Vasile și alții din cartier, femeia recunoaște că în nopțile geroase de iarnă mai aruncă și ea câte o haină pe foc.

REGATUL LUI DUMAN

Arderea hainelor poate fi periculoasă pentru sănătatea umană, deoarece o mare parte din îmbrăcăminte este realizată din materiale plastice. Cele mai recente studii au descoperit prezența micro plasticelor în corpul uman – tractul gastrointestinal, în sânge dar și în plămâni.

Valea Jiului ar putea fi un studiu de caz. Dacă nu sunt arse, hainele de aici sunt aruncate pur și simplu pe câmp sau pe albiile apelor care curg în zonă. În aval de Petroșani, toată vegetația de pe malurile Jiului arată ca un tomberon pe kilometri întregi. Hainele parcă au crescut de sub scoarța copacilor și atârnă de ramuri ca niște fantome cenușii. 

Jiul este unul dintre cei mai mari afluenți ai Dunării, al doilea fluviu ca mărime din Europa.

Imaginile cu depozitele ilegale din Petroșani și râul Jiu, sufocat de haine, au șocat specialiștii Greenpeace, care au sugerat că problema României și a țărilor est-europene este necunoscută la nivel internațional.  

„Cred că zonele sărace din România sunt exploatate în aceeași măsură în care sunt exploatate cele din Africa sau din deșertul Atacama. Există zone bogate din Europa de Vest, care consumă foarte mult și produc foarte multe deșeuri. Nu e normal ca soluția eliminării acestor deșeuri să fie pusă în cârca altor state. Este o formă de colonialism și este șocant pentru mine văd să văd aceste imagini o constat”, a explicat Maddy Cobbing, cercetător în cadrul campaniei Overconsumption and Detox organizată de Greenpeace Germania.

Cobbing a insistat asupra pericolului de mediu și de sănătate în contextul volumelor de textile aruncate pe malurile râurilor sau depozite ilegale. Majoritatea hainelor conțin plastic și sunt foarte greu de reciclat și transformat în produse noi. În timp toate acele haine depozite pe cursul apelor se vor destrăma în mici particule de fibre de plastic care într-un final vor ajunge în lanțul alimentar, fie prin apă, fie prin mâncarea pe care o consumă oamenii.  

Exploatarea comunităților sărace din Valea Jiului pentru eliminarea deșeurilor textile este invocată și de comisarii de la Garda de Mediu, iar Valea Jiului este considerată regiunea din România cu cele mai mari probleme la nivel național. Mai ales pentru că în România produsele ajung nesortate, ceea ce determină o cantitate mare de deșeuri.

„Aceste cantități uriașe de deșeuri ajung să fie aruncate ilegal în gropi de gunoi sau pur și simplu aruncate pe albie (râul Jiu practic este sufocat cu deșeuri textile)”, apare scris într-o plângere penală împotriva unei firme care este acum cercetată de procurorii din Valea Jiului Jiului pentru import ilegal de deșeuri disimulate ca haine second hand.

Cel puțin trei mari companii din Valea Jiului sunt acum investigate de procurori. Toate au importat produse textile de la societăți care își au sediile în Germania. Emily Company SRL este una dintre ele și aparține unui om de afaceri local care administrează o rețea de firme active în comerțul second hand

Ion Duman, proprietarul imperiului la mâna a doua din Petroșani, este descris de localnici ca fiind un om de afaceri cu influență. Emily nu este singura companie conectată la familia Duman și care este suspectată de încălcarea legislației de mediu. O altă companie deținută de fratele lui Duman este acuzată de Garda Națională de Mediu pentru import ilegal de deșeuri. Probleme cu importurile are și o a treia companie – în care este asociată sora fraților Duman. 

„La depozite știu că vând saci mari, la magazine se vând la bucată. Nu vă pot conduce la depozite, pentru că nu vreau probleme, lumea mă cunoaște”, explică un cioban care recunoaște că oamenii săraci din zonă folosesc uneori îmbrăcămintea pentru a se încălzi pe timp de iarnă.

Bărbatul spune că și el a mai pus pe foc haine, dar nu în sobele din casă pentru că plasticul ars miroase foarte rău. „Le-am ars în munții unde este ferma mea de oi. Mirosul acela alungă lupii și urșii care încă mai rătăcesc iarna”, explică ciobanul.

În ultimul ani, depozitele Emily au fost verificate de cel puțin trei ori de comisarii Gărzii de Mediu. Fiecare descindere s-a încheiat cu o plângere penală și o amendă de 200.000 de RON. Ultima percheziție a autorității de stat a fost anul acesta în primăvara acestui an.

Pe lângă haine și textile uzate, transporturile din 2022 au mai conținut „încălțăminte purtată, covoare, pilote, perne, articole marochinărie uzate sau foarte uzate și bunuri de uz casnic destinate reutilizarii pe care însăși compania le consideră deșeuri”, apare scris într-una dintre plângerile penale ale Gărzii de Mediu, unde comisarii susțin că firma din Valea Jiului nu dispune de mijloacele minime de prelucrare a deșeurilor textile conform legii.

Documentele transmise procurorilor explică cea mai mare problemă a acestui comerț.

„Dacă produsele importate din Germania sau din alte țări occidentale ar fi haine Second Hand conform legii și ar putea fi vândute ca atare, cu siguranță acest gen de activitate nu ar mai fi profitabil. În Germania, eliminarea unei tone de astfel de deșeuri costă în jur de 500 de euro, iar în România, eliminarea aceleiași cantități de deșeuri, la același tip de depozit de deșeuri, costă în jur de 40 de euro”, au scris inspectorii de mediu în plângerile penale.

Opinie împărtășită și de specialistul Greenpeace, care a spus că în țările vest europene sortarea nu este realizată în profunzime. Pentru că dacă ar fi asta ar “împinge prețul hainelor până la un punct în care nu ar fi posibil să le vinzi la prețurile actuale” a explicat Cobbing.  

Am vizitat unul dintre depozitele Emily situate în orașul Uricani. Când am ajuns în incintă, clădirea cu un etaj era plină până la refuz de textile și alte produse. La etajul superior zeci de saci negri blocau ferestrele camerelor, iar în interior, la parter, câteva femei sortau și împachetau haine. În interior am fost loviți de un miros înțepător.

Am fost întâmpinați de unul dintre angajați. Am cerut să discutăm cu patronul firmei, Ion Duman, despre plângerile penale și acuzațiile de trafic de deșeuri. „Șeful nu este disponibil”, ne-a răspuns scurt angajatul, după care ne-a invitat să părăsim incinta.

Majoritatea deșeurilor textile livrate lui Emily au venit fără a fi sortate și într-un volum mai mare decât cel autorizat. Expeditorul – o firmă din Germania.

„Ne-am propus să reciclăm îmbrăcămintea și pantofii și astfel să ne aducem contribuția la protecția mediului”, apare scris pe site-ul oficial al firmei Baliz Textilwerke, firma care a livrat majoritatea deșeurilor textile pe care Emily Company le-a importat în ultimii doi ani.

Aceeași firmă din Germania a livrat textile și firmei deținută de sora lui Duman, Ideal Magic Adnana, care s-a ales și ea cu o sesizare penală din partea celor de la ANPC. 

Contactată să explice cum a fost realizată dezinfecția deșeurilor, firma de curățenie (care apare nominalizată în certificatele de dezinfecție care au însoțit textilele trimise de Baliz) a susținut că nu a dezinfectat textilele, doar containerele și cutiile în care au fost încărcați sacii. Reprezentanții companiei au adăugat că sacii cu haine nu au fost desfăcuți în timpul procesului de dezinfecție.    

Baliz Textilwerke, cea care a trimis camioanele cu textile în România, nu a răspuns întrebărilor RISE pentru a explica cum au fost curățate textilele trimise în România și dacă știa că firmele cu care colaborează sunt investigate de procurori.

În februarie anul acesta inspectorii ANPC au verificat din nou depozitele companiei Emily, care între timp și-a reînnoit autorizația de mediu și s-a înscris și în registrul companiilor care procesează deșeuri – ROAFM .  

În timpul descinderilor investigatorii au descoperit în depozitele din Lupeni și Uricani aproape 700 de tone de haine. În unele cazuri textilele erau murdare și pătate, iar inspectorii nu au identificat certificatele de curățare care să confirme că hainele și-au pierdut statutul de deșeu. 

Conform documentelor de anchetă la fața locului au fost găsite și trei mașini de spălat, despre care angajații firmei au susținut că sunt folosite pentru curățarea hainelor care urmau să fie vândute.

Semnele de întrebare au apărut în momentul în care volumul de haine din import a fost comparat cu consumul de apă, facturile de curent electric și cantitatea de detergent folosită. Concluzia a fost că pentru 1671 de tone de deșeuri venite din import au fost înregistrate în contabilitatea doar 104 kilograme de detergenți.

Având în vedere consumul derizoriu de apă în perioada mai noiembrie din anul 2023 (85 mc), achiziţiile unor cantităţi nesemnificative de detergenţi (104 kg) în anul 2023, raportat la cantitatea de deşeuri textile ce a rezultat din documente că a spălat-o (1 671 300 kg) în perioada mai – noiembrie luni 2023 demonstrează aspectele constatate la verificarea prin sondaj a sacilor cu articole textile sau îmbrăcăminte uzate.

Rezultă, fără putinţă de tăgadă, că produsele ce au fost puse pe piaţă sau cele care urmau să fie puse la dispoziţie pe piaţă, nu au fost supuse operaţiunilor de spălare. 

Proces Verbal ANPC

Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu a confirmat cele descoperite de ANPC și a explicat că pe durata controlului la Emily a fost identificată o lipsă a corelării matematice dintre ceea ce s-a declarat ca import, ce s-a declarat că s-a reciclat și ceea ce a ieșit la final din firmă. 

„Am văzut o autorizație de mediu unde dacă era să faci niște calcule matematice simple, ceea ce declara respectivul procesator că face într-un an, coroborat cu utilajele pe care le deține, ar putea face în 20 de ani”, a susținut Andrei Corlan, comisarul general al Gărzii de Mediu.

Într-un răspuns pentru Rise administratorul Emily Company a refuzat să comenteze concluziile ultimului control al ANPC. 

„Documentul întocmit cu această ocazie a fost contestat la instanța de judecată. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive, ne abținem să facem comentarii”.

Cât privește amenzile și constatările celor de la Garda de Mediu, Ion Duman a susținut că toate importurile au venit de la operatori economici specializați și autorizați din Germania și că importurile au fost însoțite de documente care atestau efectuarea operațiunilor de dezinfecție. Iar în cazul în care în loturile importate se identificau și alte tipuri de produse uzate, acestea se returnau furnizorului din Germania.

PROBLEMA DEȘEURILOR MADE IN GERMANY

Potrivit celui mai recent raport al OEC (Observatorul Complexității Economice), Germania este al patrulea cel mai mare exportator de haine second hand după Statele Unite ale Americii, China și Regatul Unit.

Un alt raport al Greenpeace estimează că anual în Germania sunt colectate aproximativ 1 milion de tone de haine uzate. Iar acest volum este într-o continuă creștere 

Autorii raportului atrag atenția asupra modului în care deșeurile textile sunt adesea „deghizate” ca îmbrăcăminte la mâna a doua. Aproape jumătate dintre aceste haine uzate exportate „sfârșesc în gropi de gunoi, râuri sau sunt arse în aer liber. Din punct de vedere economic, doar aproximativ jumătate din aceste haine mai pot fi reutilizate potențial ca îmbrăcăminte, restul ajung să fie reciclate sau aruncate (…) calitatea lor este prea slabă, sau sunt rupte sau murdare și exportul este doar o modalitate ieftină de a scăpa de ele”, se arată raportul Greenpeace.

Mecanismul este aproape similar cu cel descris de autoritățile care investighează acest fenomen în România. Conform Comtrade, una dintre cele mai mari baze de date cu tranzacții din lume,  în perioada 2020-2023 în țara noastră au ajuns peste 125.000 de tone de haine uzate din Germania. Adică jumătate din totalul volumului legal importat.  

Marea problemă cu volumul imens de textile este că în Germania, dar și în alte state europene, nu există nicio reglementare clară privind exportul și calitatea textilelor, susține Viola Wohlgemuth, expert în chimie și farmacie și fost investigator Greenpeace Germany. 

„Ceea ce știm din rapoartele unor organizații independente este că doar 11% textile sunt vândute ca haine second hand, restul ajung să fie arse sau exportate”, a explicat Wohlgemuth, care a adăugat că nu există aproape nicio responsabilitate legală a companiilor din Germania privind calitatea produselor exportate. 

„A devenit o banalitate ca Germania să trimită deșeu nesortat în Europa de Est pentru că este mult mai ieftin”, a reacționat Wohlgemuth după ce a analizat o parte dintre fotografiile cu sacii inscripționați în limba germană pe care i-am găsit la groapa de gunoi din Valea Jiului. 

„Înainte de export acele textile trebuiau să fie sortate pe categorii industriale și abia apoi fracțiile care rezultau după selecție să fie exportate, fracții care puteau fi valorificate de piața second hand”.

Valea Jiului este plină de locuri unde textilele nesortate zac aruncate, iar Colonia din Petroșani este doar un singur exemplu. Am descoperit cantități uriașe de saci și haine aruncate în depozite și halele din Aninoasa, un oraș mic de provincie, nu foarte departe de Petroșani. Clădirile, unde odinioară își desfășurau activitatea firmele care importau deșeuri textile, arată acum ca niște tomberoane ambulante. Un loc unde câinii vagabonzi  trăiesc la adăpostul sacilor de plastic, al hainelor murdare și deșeurilor.

Printre textilele și hainele mucegăite am găsit mii de saci și pungi de plastic, broșuri de supermarket și cărți. Toate în limba germană. Iar pe pereții unei camere un motto inspirațional ”Comportați-vă ca niște profesioniști. Lucrați cu profesionalism și responsabilitate. Să se simtă occidentalismul vostru”
Cei care locuiesc în apropierea clădirii abandonate explică că sute de tone au fost transportate ilegal în afara orașului și au fost duse la gropile de gunoi. Documentele obținute de RISE Project arată că mai multe companii din Valea Jiului au depozitat în gropile de gunoi aproape 100 de tone de haine din import.

În România este ilegală depozitarea la gropile de gunoi a deșeurilor din import nesortate. Țara noastră riscă deja o nouă procedură de infringement din partea Comisiei Europene din cauza gropilor ilegale Peste 54% din deșeurile din România ajung la gropile de gunoi (legale și ilegale), care sunt în general greu de controlat și adesea o sursă de profit pentru grupurile de crimă organizată.

Nu a durat mult și am identificat rapid lângă Petroșani un astfel de loc unde au fost descărcate haine aduse din Germania. Zeci de saci încărcați până la refuz zăceau abandonați într-un loc cunoscut sub numele de Golgota. O groapă de gunoi care oficial a fost închisă. Neoficial aici ajung deșeuri textile de la cei care aruncă hainele și deșeurile textile aduse din import. 

Majoritatea sacilor pe care i-am găsit la fața locului aveau un mesaj scris în limba germană – Deutsche Bundestag – Umweltzeichen – weil aus Recycling Kunststoffen – Bundestag german – etichetă ecologică – deoarece este fabricat din plastic reciclat.

Descoperim acolo saci sigilați cu sute de tricouri, bluze, cravate, păpuși, perne, perdele din plastic, încălăminte desperecheată. Dar și o bandă specială de avertizare pe care am regăsit-o și în colonia Petroșani, un detaliu care sugerează că aceste deșeuri ar putea proveni din același lot cu cel pe care l-am descoperit în colonie. 

Toate sunt învăluite în cenușă și fum, semn că nu cu mult timp înainte de sosirea noastră la fața locului o parte dintre deșeuri au fost incendiate. Așa cum s-a mai întâmplat și-n trecut cu deșeurile ilegale din groapa de gunoi de la Golgota.

Incendierea este cea mai rapidă modalitate de a ascunde deșeurile care au fost depozitate ilegal. Potrivit INTERPOL România și Cehia sunt țările cel mai puternic afectate de această metodă ilegală, unde „transporturile de deșeuri etichetate fals drept „pentru valorificare” ajung de fapt să fie eliminate sau arse”. Ard pe câmpuri dar și în fabricile de ciment.

„În România, în special, industria cimentului a fost renumită pentru arderea deșeurilor importate ilegal din Italia de companii suspectate a fi conduse de grupări mafiote”, se arată în raportul Interpol. Sub presiunea acestor acuzații, unele fabrici de ciment din România au anunțat că încetează să mai folosească textile de la importatorii de îmbrăcăminte second hand. 

În februarie 2022 Thermo Recycling, la vremea respectivă partener al HeidelbergCement, a trimis furnizorilor de haine second hand o adresă prin care anunța că toate contractele vor fi reziliate.  

„Pentru că a fost lansată o campanie de defăimare împotriva companiei noastre în presă cu privire la faptul că acceptăm să procesăm deșeuri din afara granițelor țării, suntem nevoiți să încetăm colaborarea cu toți furnizorii noștri de deșeuri second-hand. Ne pare rău pentru situația în care am ajuns, dar este singurul mod în care sperăm să avem liniște”.

Garda de Mediu a descoperit că Thermo Recycling a primit textile inclusiv de la Emily Company SRL, firma omului de afaceri Duman care a scris în documente că „toate deșeurile sunt din România, și nu din import”. A fost o informație neadevărată, reiese din plângerile penale ale Comisarilor de la Mediu. În realitate majoritatea textilelor ajunse la Emily au provenit din Germania.

Thermo Recycling SRL apare nominalizată și într-o investigație publicată de OCCRP și RISE Project – Secrete de ciment. Investigația a dezvăluit cum dealeri conectați la mafia italiană au semnat contracte de livrare de deșeuri ilegale, care urmau să ajungă în fabricile de ciment din România.

Roxana Bellei, reprezentantul firmei Thermo Recycling LTD, a confirmat că firma sa a primit textile de la majoritatea firmelor din Vale Jiului, acuzate de import ilegal de deșeuri. Bellei a spus că adresa către textiliști a venit în urma solicitărilor Heidelbergcement, după ce în mass media au apărut articole care incriminau cimentiștii că ar fi procesat gunoaiele ilegale aduse din import.

„Ni s-a cerut să semnăm că nu vom primi deșeuri din afara țării direct pentru coincinerare (…) Am explicat că eu nefiind organ de control sau vames, nu pot da acea declarație. Așa că tot reprezentanții Heidelberg mi-au dat soluția și anume sa cer acea declarație fiecărui furnizor de deșeuri.”

Conform documentelor, în perioada 2019-2021, Thermo Recycling LTD a primit de Emily Company peste 300 de tone de textile.