“FUGIȚI! MURIM AICI”

Trei mineri au rămas captivi în măruntaiele pământului timp de 13 ore, după o surpare produsă în mina Lupeni din Valea Jiului. Supraviețuitorul spune că de vină au fost și stâlpii de susținere din subteran. Ce nu știe el, este că au fost livrați de o companie cu proprietari secreți.  

Acest interviu e parte din proiectul  “The Faces of the victims of corruption”, realizat de OCCRP împreună cu RISE Project și lansat de ziua internațională anti-corupție. Seria arată cum ne afectează acest flagel în mod direct și în timp real. 

Când și-a revenit, nu simțea nicio durere. Se gândea doar cum să scape.

Raoul Cizmașiu, 40 de ani, a stat 13 ore îngropat la jumătate de kilometru sub pământ, după ce unul dintre abatajele minei Lupeni din județul Hunedoara, s-a prăbușit peste el și ortacii lui pe 5 octombrie a.c.

S-a dezmeticit în spațiu și la câțiva metri distanță l-a văzut pe Iulian. S-a târât până l-a el, dar a realizat că prietenul său e mort și că șobolanii se strânseseră în jurul cadavrului. A aprins lampa ca să-i sperie.

L-a auzit apoi pe Ioan. N-avea șanse să ajungă acolo, îl vedea doar printr-o gaură de 30 de cm: era jumătate îngropat în cărbune și avea capul prins între doi stâlpi.

“Vino și ia-mă de aici! Ajută-mă, Raoul, că nu mai pot! Raoul, vino la mine și scapă-mă că am fetiță acasă!”. Aude încă vorbele astea, la două luni după accidentul minier.

Stâlpi de susținere în subteranul minei Lupeni din Valea Jiului în anul 2014 Captură video: Digi24

În timpul acela, Raoul s-a gândit chiar să pună capăt:  “După patru cinci ore, văzând că șobolanii ne dădeau târcoale, (…) ajunsesem până la gândul că cu ajutorul briceagului pe care-l aveam, am spus că nu are rost să mor aici de viu. Mai bine mă înțep în picior în femurală și știu că într-un minut două am murit.”

Salvatorii au ajuns după 13 ore.

Ioan Florin Suciu a murit la spital. Avea 44 de ani. Celălalt ortac, Iulian Codlean,  a fost îngropat în ziua în care ar fi împlinit 40 de ani.

Raoul a scăpat, dar se află sub terapie, cu sufletul distrus. Minerii se simt ca frații, pierderea e grea. Ne spune că stâlpii care susțineau tavanul minei sunt și ei de vină. Nu trebuiau să cedeze.

Aurelian Serafinceanu, fost prefect al județului Hunedoara (2002). Foto: Remus Suciu/Mediafax

Stâlpii aceia au fost furnizați de Gerom International SA, o companie cu acțiuni la purtător – deci cu beneficiari secreți. Vezi AICI ce înseamnă.

Extrasul din Monitorul Oficial al României, Nr. 2257/20.VII.2006, arată cum Gerom a devenit societate cu acționari secreți.

De la fondare, din 1994, și până-n 2006, printre acționari s-a aflat și Aurelian Serafinceanu, adică prefectul de Hunedoara al guvernării Năstase.

Complexul Energetic Hunedoara, societatea de stat care gestionează minele din Valea Jiului, a avut de-a lungul timpului nenumărate contracte cu Gerom.  

Numai anul trecut, de exemplu, a plătit firmei private o jumătate de milion de euro pentru stâlpi noi de susținere plus alte echipamente de protecție.

Dar cu toate acestea, Gerom s-a prăbușit financiar, intrând în incapacitate de plată cu datorii restante la furnizori.

La câteva luni înainte de accidentul de la Lupeni, complexul de stat a organizat altă licitație pentru stâlpi de susținere. De data asta a câștigat firma Gamiatricos Com, care urma să livreze peste 1000 de stâlpi pentru aproape jumătate de milion de euro. Au început să sosească în septembrie 2017. Când minerii au ridicat un stâlp din grămadă să-l testeze, pur și simplu s-a dezmembrat. Actele de livrare arătau că au fost importați din Polonia, spune Ramona Roșulescu, jurnalist local la Gazeta de Dimineață, dar un mic detaliu gravat pe stălpi îi demasca: erau, de fapt, produși undeva prin Valea Jiului.

Problema stâlpilor de susținere și a echipamentelor de protecție, nu reprezintă o noutate în regiunea minieră. În septembrie 2014, mai mulți mineri dezvăluiau la Digi 24 că în trecut descoperiseră stâlpi uzați din subteran revopsiți și revânduți ca noi.

Rau Cizmașiu lucrează de la 18 ani în subteran și a simțit pe pielea lui efectele lipsei de echipamente. Înainte de accident, a observat mai întâi cum curgea cărbunele din tavan de parcă trecea printr-o sită. Apoi a văzut că unul dintre stâlpii de susținere a cedat. L-a tensionat din nou, dar au început și alții să cedeze. Și-a dat seama ce urmează și a apucat să strige: “Fugiți!, că se culcă tot abatajul pe noi și murim aici”. O parte dintre ortaci au izbutut să scape, dar Raoul a rămas blocat împreună cu alți doi. Ei erau cei mai departe.

Un comunicat al Complexului Energetic Hunedoara SA stă acum lipit pe intrarea în mina Lupeni. Anunță că siguranța minerilor e o prioritate.

Comunicatul emis de conducerea companiei de stat care gestionează minele din Valea Jiului

În urma accidentului, Cizmașiu a primit 10.000 de lei ajutor de stat și-un bilet de tratament în valoare de 1600  lei.

Ministrul Energiei a venit în zonă și le-a promis stâlpi noi. În paralel, procurorii investighează tragedia.

“Cu toate ajutoarele, lipsește ceva din peisaj pentru totdeauna”, spune Raul.

În ultimele două luni, după ce mina Lupeni s-a prăbușit, în Valea Jiului au mai avut loc încă trei accidente miniere. Doi morți și patru răniți. Ultimul s-a întâmplat chiar astăzi.

Ana POENARIU, Jonathan WRATE

*Proiect jurnalistic derulat sub egida Global Anti-Corruption Consortium