Criminali fără frontiere

Crima organizată nu ține cont de granițe, religii sau naționalități. Crima organizată este, din păcate, una dintre primele structuri globale care funcționează cu adevărat. Funcționează fiindcă a crescut organic, pe o bază solidă construită din corupție, conflicte, lăcomie, nevoi, dar și foarte multă creativitate.

Crima organizată de orice fel, de la sângeroasele carteluri mexicane ale drogurilor la rețelele care fac trafic de persoane în estul Europei, se mulează perfect pe sistemele de afaceri globale și speculează foarte bine lacunele legilor locale sau corupția. Grupările de criminalitate globală sunt asemenea unor armate de cameleoni ale căror culori oscilează în permanență între verzuiul dolarului, rozaliul lirei sterline de 20, roșiaticul yuanului sau nuanța oricărei alte bancnote a lumii. Cameleoni care se așează, fără să fie observați, în politică, în entertainment sau, în fapt, pe orice palier al vieții de zi cu zi.
E nevoie de cocaină în cluburile din Ibiza? No problem, narcoticul va ajunge în Spania din Columbia via Africa de Vest. Sunt dificultăți care ar pune în pericol transportul via Sierra Leone fiindcă poliția locală are o acțiune împotriva drogurilor? Nu-i nimic, drogurile vor fi descărcate în Liberia unde polițiști au fost deja mituiți.
Grupările de crimă organizată sunt flexibile. Își calculează întotdeauna pierderile și riscurile. De multe ori chiar își provoacă singure pierderi pentru a induce în eroare autoritățile mulțumite să captureze câteva kilograme de cocaină sau un mic transport de arme în timp ce volume mult mai mari de produse ilegale le trec pe sub nas.

Poliția și serviciile secrete țin cont de granițe, religie și naționalitate. Interpolul, structura globală, la nivelul căreia se schimbă informații transfrontaliere este infestată de birocrație și interese naționale. E o instituție creată artificial care nu pune mari piedici în calea crimei organizate. Ba uneori chiar o ajută. La sfârșitul lui 2011, fostul președinte al Interpol, Jacob Sello Selebi, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru acte de corupție săvârșite în timp ce conducea instituția.
Ancheta de astăzi a RISE Project arată tocmai această capacitate a criminalității organizate de a exploata un sistem rigid și corupt . Ani în șir, o organizație teroristă s-a jucat cu sistemul românesc de acordare de vize pentru a aduce în țară migranți ilegali între care și militanți Al Qaeda. Gruparea a rezolvat, dintr-o singură lovitură, nevoile a două categorii de oameni.

Pe de o parte, au fost satisfăcute nevoile cetățenilor irakieni care doreau să scape de haosul din țara lor decimată de război sau care, pur și simplu, vroiau să se ascundă fiindcă erau urmăriți pentru terorism. Ei au primit vize de afaceri românești și ne-au tranzitat țara în drumul lor spre vestul Europei.

De cealaltă parte, afaceriști români au pus în cârca acelorași irakieni datoriile înregistrate de firmele lor și au continuat, nestingheriți, să facă bani. În același timp, cei care au organizat rețeaua au încasat bani atât de la irakienii care au plătit pentru o viață mai bună în vest, cât și de la afaceriștii români care s-au lepădat de propriile firme. Toată operațiunea este un „model de business” transfrontalier care nu  e aplicat doar în România, ci peste tot în lume. Va funcționa atât timp cât vor exista frontiere.

Paul Radu