Prietenia dintre Vladimir Putin și Serghei Roldugin a început în tinerețe. Putin a devenit liderul suprem al Rusiei, Roldugin și-a făcut un nume ca violoncelist și dirijor, dar cei doi au rămas apropiați. Roldugin a cântat pentru Putin și oaspeții săi de rang înalt la reședința oficială a președintelui și a dat interviuri în mass-media încercând să îmblânzească imaginea dură pe care o are Putin. Documente secrete dezvăluie, însă, partea ascunsă a prieteniei lor.
O investigație a International Consortium of Investigative Journalists, a publicației germane Süddeutsche Zeitung și altor partneri media scoate la iveală cum Roldugin este jucătorul din umbră al unei reţele clandestine operate de asociații lui Putin, care a făcut să dispară peste două miliarde de dolari prin bănci şi companii offshore.
Este posibil ca Roldugin, care a susţinut public că nu este un om de afaceri, să nu fie adevăratul beneficiar al acestor bogăţii. Conform documentelor, Roldugin acţionează ca o interfață pentru reţeaua loială lui Putin – şi, probabil, pentru Putin însuşi. Violoncelistul nu a dorit să comenteze. Reporterii Organized Crime and Corruption Reporting Project s-au întâlnit cu Roldugin la finalul unui concert care a avut loc săptămâna trecută la Moscova. Acesta le-a declarat că are nevoie de mai mult timp pentru a studia întrebările și a se decide asupra a ceea ce va răspunde.
Aproximativ o sută de tranzacții legate de această rețea sunt descrise în documentele interne ale Mossack Fonseca. Acestea sunt deosebit de complexe. Plăţile sunt camuflate în diverse moduri. Pe hârtie, acționarii companiilor se schimbă constant. Documentele sunt antedatate. Drepturile pentru credite de milioane de dolari sunt vândute între companii offshore pentru un dolar. Rezultatul e mereu același: banii și puterea merg către apropiații lui Putin.
Mossack Fonseca a înregistrat o parte dintre companiile deținute de Roldugin și a administrat holdingurile rețelei din Insulele Virgine Britanice și alte paradisuri fiscale.
Ani de zile s-au vehiculat informații despre averea secretă a lui Putin. S-a spus că deține câteva offshore-uri, un palat și un iaht de lux. Numeroase instituții de presă au observat cum persoanele din jurul lui Putin se îmbogățesc. Imaginea de ansamblu a afacerilor secrete a lui Putin a rămas însă un mister.
#PanamaPapers confirmă ceea ce până acum au fost doar zvonuri. Documentele arată cum o rețea de interpuși a dezvoltat un mecanism complex de entități prin care a circulat această avere ascunsă. Documentele includ email-uri, formulare bancare, împrumuturi, tranzacții și pașapoarte scanate.
Rețeaua e, practic, tagma oamenilor de încredere a lui Putin, majoritatea fiind prieteni ai președintelui încă dinainte de căderea Uniunii Sovietice. Roldugin este nașul de botez al fetei celei mari a lui Putin. Alți apropiați sunt Yury Kovalchuk, un bancher care l-a cunoscut pe Putin pe când acesta era funcţionar municipal, și Arkady Rotenberg, un prieten din copilărie care a devenit miliardar prin proiectele imobiliare finanțate de stat, conducte de petrol şi altele.
Majoritatea partenerilor și Putin însuși apar conectați la Banca Rossiya din Sankt-Petersburg, pe care guvernul SUA a identificat-o drept pușculița personală a lui Putin. Din documente rezultă că Banca Rossiya a construit întreaga rețea de companii offshore înscrise pe numele lui Roldugin sau a asociaților săi și a inițiat tranzacții prin bănci din Rusia, Cipru și Elveția.
Numele lui Putin nu apare direct în documentele Mossack Fonseca. Înregistrări audio și alte mărturii arată că nici cei mai apropiați oameni ai lui Putin, când discută despre afacerile lui, nu-i pronunță direct numele, folosind mereu un pseudonim.
„Este de neconceput ca această rețea să fi existat fără știrea sau susținerea lui Putin”, a declarat Karen Dawisha, analist politic american care a scris masiv despre regimul lui Putin. „El ia tot ceea ce își dorește„, a mai spus Dawisha, adăugând „Când ești preşedintele Rusiei, nu trebuie să ai un contract scris. Tu ești legea.”
După ce a primit întrebări detaliate din partea ICIJ şi a partenerilor săi media, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov, a denunțat într-o conferinţă de presă articolele viitoare drept „un atac” şi „o serie de născociri” , după cum au relatat serviciile ruse de ştiri. Peskov a mai declarat că întrebările respective priveau companii offshore și „un număr mare de oameni de afaceri pe care Putin nu i-a văzut în viaţa lui.”
Legături de prietenie
Arkady Rotenberg, fost instructor de judo, și fratele său Boris Rotenberg sunt printre cei mai vechi prieteni ai lui Putin. Se cunosc încă din 1960, când mergeau împreună la același club de arte marțiale.
Uniunea Europeană și Guvernul Statelor Unite au emis sancțiuni împotriva celor doi frați în 2014, în contextul invaziei din Ucraina.
Oficialii americani au explicat că cei doi au strâns o avere enormă în timpul conducerii lui Putin, din contracte cu guvernul rus, din care șapte miliarde de dolari numai din afaceri ce au ținut de jocurile olimpice de la Sochi.
În 2013, cu un an inaintea aplicării sancțiunilor, una dintre companiile lui Arkady Rotenberg a primit un contract guvernamental pentru construcția unei viitoare conducte de gaze naturale între Rusia și Europa, cu o valoare de 40 miliarde de dolari. Cam în aceeași perioadă, trei societăți anonime au făcut plăţi substanțiale în reţeaua lui Putin, arată documentele Mossack Fonseca. Două din companiile din umbră erau controlate de Arkady Rotenberg, potrivit Panama Papers.
Împrumuturile, de aproape 231 milioane de dolari au mers către o companie din Insulele Virgine Britanice, numită Sunbarn Limited, deschisă de un manager al băncii Rossiya. Împrumuturile nu au avut nici un program de rambursare. Arkady Rotenberg a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor.
În cazul lui Sergey Roldugin, Mossack Fonseca a stabilit în mod eronat că el nu ar fi conectat politic, minimalizând rolul muzicianului în această schemă. Nu există însă vreo îndoială cu privire la relația apropiată dintre el și Putin, multe publicații numindu-l drept cel mai bun prieten al lui Putin.
Mossack Fonseca şi bancheri din Elveţia par să fi ignorat relațiile apropiate dintre Putin şi Roldugin. În Elveţia, bancile sunt obligate prin lege să verifice dacă titularii de cont sunt conectați politic, cu scopul de a împiedica utilizarea necorespunzătoare a contului. Sintagma folosită în acest sens este „persoane expuse politic”, sau PEP.
Arhiva Mossack Fonseca conţine o cerere din 2014 prin care se solicită deschiderea un cont bancar pentru o companie în numele lui Roldugin. Întrebați dacă acționarul companiei a avut „orice relație PEP sau VIP-uri”. Răspunsul a fost „nu.” Gazprombank Elveția, banca în cauză, avea obligația de a verifica acest răspuns. Reprezentanții săi au refuzat să facă comentarii.
Un lac cu bani
Yury Kovalchuk şi Putin și-au îndreptat atenţia către banca Rossiya în 1991, când acționarul principal era încă Partidul Comunist din Leningrad. La acea vreme, Putin era viceprimar şi persoana responsabilă pentru atragerea investitorilor străini în parteneriate public-private.
După căderea Uniunii Sovietice, în decembrie 1991, Putin a semnat o serie de documente, dăruind banca unui consorțiu creat de Kovalchuk şi alţii, conform analistei Dawisha. „Rolul lui Putin a fost să legalizeze ceea ce altfel ar fi fost ilegal”.
Kovalchuk a devenit atunci acţionar majoritar al noii bănci Rossiya. Când guvernul SUA l-a sancţionat în 2014, l-a descris pe Kovalchuk ca fiind unul dintre „casierii” lui Putin.
La mijlocul anilor 1990, Kovalchuk şi câtiva alți acţionari ai Rossiya deţineau case de vacanță, la câteva ore de mers în afara Sankt Petersburg, pe malul estic al lacului Komsomolskoye. Putin a cumpărat și el o proprietate aici. Acestă comunitate închisă a fost numită Ozero, cuvântul rusesc pentru „lac”.
Fişierele Mossack Fonseca arată că aceiași oameni care făceau parte din grupul Ozero au apărut, un deceniu mai târziu, în banca Rossiya.
Război și pace
La începutul lunii august 2008, trupele ruse au intrat în Georgia pentru ceea ce avea să fie un război de cinci zile. Trupele au sosit în camioane Kamaz. Putin a fost mult timp un susținător al companiei Kamaz, vizitând fabricile sale şi chiar conducând un camion Kamaz pentru o demonstrație, ce a beneficiat de expunere media.
Cu cinci luni înainte de invazie, documentele arată că violoncelistul Serghei Roldugin făcuse demersuri pentru a pune mâna pe o parte din acțiunile Kamaz, o companie ce avusese în 2007 venituri de 3.51 miliarde de dolari.
În martie 2008, documentele Mossack Fonseca arată cum uneia din companiile lui Roldugin i-a fost acordată o oportunitate secretă de a cumpăra o participație minoritară în Kamaz, prin intermediu unei alte companii, numită Avtoinvest.
Consilierul lui Putin, Ruben Vardanyan făcea parte din board şi era principalul proprietar al băncii care conducea Avtoinvest, la rândul său acţionar semnificativ în Kamaz. În 2008, Vardanyan a vrut să câștige o majoritate în acționariatul Kamaz, potrivit presei, dar avea nevoie de ajutor pentru acest obiectiv.
Guvernul din Republica rusă Tatarstan deținea o parte semnificativă din acţiunile societăţii și trebuia să fie convins să vândă.
Conform acordului descoperit de jurnaliști în fișierele Mossack Fonseca, Roldugin se angajase să facă lobby pentru obținerea majorității dorite de Avtoinvest. La schimb, compania lui Roldugin ar fi avut un cuvânt de spus în aprobarea bugetului și afacerilor Kamaz, inclusiv acela de a selecta viitorii investitori străini.
Roldugin a plătit 1,5 milioane dolari cu această ocazie.
Până la sfârşitul lunii aprilie 2008, Tatarstanul a încheiat un acord ca să-și vândă acțiunile de la Avtoinvest, sub preţul pieţei, potrivit relatărilor preseid de la acea vreme.
Imediat după, Putin a cedat preşedinţia Rusiei premierului Dmitry Medvedev, un alt apropiat al său, dar afacerile nu au avut de suferit. În perioada 2008-2012, afacerea Rossya a crescut de la 4 miliarde de dolari la peste 8 miliarde. Kamaz a fost, de asemenea, în plină expansiune. Compania anunţa că va pompa 1,5 miliarde dolari până în 2012 ca să-și modernizeze producția și să o dubleze. În paralel, conducerea Kamaz începuse să caute deja un cumpărător străin, care să achiziționeze un procent de 42 la sută din acțiuni. Criza globală le-a stricat planurile. Colapsul financiar global a lovit și sectorul auto din Rusia, Kamaz a redus producţia iar Roldugin nu și-a mai exercitat opțiunea de cumpărare a acţiunilor. În decembrie 2008, producatorul auto german Daimler a cumpărat 10 la sută din companie, pentru care a plătit 250 milioane dolari bancii de investitii a lui Vardanyan, cea prin care acesta deţinea Avtoinvest.
Înțelegeri ascunse
În septembrie 2009, un angajat al Mossack Fonseca a alarmat conducerea companiei cu privire la o tranzacţie de 103 milioane de dolari, în legătură cu o companie numită Sandalwood Continental Limited. Managerul băncii Rossiya, care intermedia tranzacţia, dorea ca Mossack Fonseca să o aprobe, însă suma era îngrijorător de mare.
Sandalwood a fost pilonul întregii reţele legate de Putin. Unul dintre rolurile sale părea a fi acela de a împrumuta bani din Banca Comercială Rusească (RCB) din Cipru, susținută de grupul bancar de stat VTB, controlat de Kremlin. Cele 103 milioane de dolari reprezentau inițial un împrumut pe care Sandalwood îl contractase de la RCB Cipru.
Proprietarul pe hârtie al Sandalwood a fost Oleg Gordin, un om de afaceri mărunt, care avea o procură pentru mai multe conturi bancare ale lui Roldugin.
În perioada 2009 – 2012, Sandalwood a avut acces la linii de creditare RCB în valoare de aproximativ 800 milioane dolari.
Împrumuturile erau neobişnuite pentru o bancă. Debitorul nu avea afaceri vizibile, iar creditele se aprobau fără nicio garanție și, aproape întotdeauna, fără stabilirea unui calendar de rambursare.
„Ipoteza că RCB Bank Ltd ar fi un aşa-numit «buzunar» pentru oficialii ruși de rang înalt este cu totul nefondată” a răspuns Michael Maratheftis, șeful de comunicare al RCB, jurnaliștilor ICIJ.
Sandalwood a funcţionat, deasemenea, ca o verigă într-un lanţ de împrumuturi între companii fantomă. Astfel, una dintre companiile lui Roldugin a plătit un dolar pentru a primi opt milioane dolari în dobânzi.
Potrivit unei analize a datelor Mossack Fonseca, aproximativ două miliarde de dolari au trecut prin acestă rețea între 2008 și 2013, mare parte din bani traversând conturile Sandalwood Continental.
În cazul împrumutului de 103 milioane dolari, Sandalwood Continental luase creditul de la RCB şi dorea să-l investească mai departe într-o companie cipriotă numită Horwich Trading.
Managerul băncii Rossiya care se ocupa de tranzacţie a dorit ca directorii Mossack Fonseca din Panama să semneze rapid, în numele Sandalwood Continental, un acord de împrumut cu Horwich Trading.
Jurgen Mossack, co-fondator al companiei Mossack Fonseca, scria într-un e-mail cu privire la această tranzacție: „Cred că această problemă este una delicată”, arătându-și îngrijorarea cu privire la faptul că „am putea fi martorii unei plăţi de origine îndoielnică”.
Dar managerul de banca Rossiya le-a explicat că împrumutul a fost gândit pentru a beneficia de avantajele unui tratat fiscal între Cipru şi Rusia. Pentru a obţine aprobarea, el a furnizat o scrisoare de garanție şi a creat un program regulat de rambursare pentru împrumut. De altfel, acesta este singurul împrumut luat de la RCB de Sandalwood care a avut un program de rambursare. Este, de asemenea, singura dată când Mossack Fonseca și-a pus semne de întrebare cu privire la o tranzacție din această amplă rețea.
Aceasta este o variantă abreviată și adaptată a materialului original publicat de International Consortium of Investigative Journalism (organizație din care fac parte și doi dintre reporterii RISE Project), pe care îl puteți accesa, în engleză, AICI
Autorii acestei investigații sunt: Jake Bernstein, Petra Blum, Oliver Zihlmann, David Thompson, Frederik Obermaier and Bastian Obermayer. Au contribuit și Olesya Shmagun și Roman Anin de la Organized Crime and Corruption Reporting Project, organizație la care este afiliată și RISE Project.
Documentele #PanamaPapers au fost obținute de către Süddeutsche Zeitung de la o sursă anonimă. Publicația germană a oferit datele organizației International Consortium for Investigative Journalism care a cooptat RISE Project în acest proiect.