Roxana Jipa O companie care exploata două cariere de dolomită în Harghita a devenit victima unui grup de interese. Societatea a fost deposedată de licențele de exploatare, evaluate la zeci de milioane de euro, care au fost transferate pe zero lei unei școli de șoferi, conectată la zona politică.
Transferul licențelor a fost girat cu lejeritate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale care a și atestat școala de șoferi drept companie minieră.
Puterea politică din spatele acestei afaceri are amploarea necesară să dărâme guverne. A pus în încurcătură doi premieri, unul pierzându-și fotoliul după o răfuială ce viza conducerea Resurselor Minerale.
O insolvență cu surprize
Vasile Mihoc are doar opt clase primare, dar asta îl face să se simtă cu atât mai mândru de realizările sale. Mihoc a cumpărat cele două cariere de dolomită din județul Harghita (Delnița și Voșlobeni) în anii 2000 și a ajuns să dea de lucru la câteva sute de angajați. Dolomita este o rocă folosită ca piatră decorativă dar și pentru fabricarea cimentului în construcții.
Pe lângă uzuala întrebuințare, Mihoc a scos din mineralul său și un îngrășământ. În cariera de la Delnița a găsit un tip de dolomită amorfă care, datorită conținutului ridicat de magneziu și calciu, s-a dovedit foarte apreciată de agricultori. A investit în studii și brevete pentru a oferi pe piață un îngrășământ minune care face vacile să dea mai mult lapte, găinile să facă mai multe ouă și care face producția agricolă să crească cu 30%.
Exploatarea Minieră Harghita SA (EMH) firma lui Mihoc, a intrat în insolvență în 2015. Afacerea a început să șchiopăteze încă din 2012, într-o perioadă în care multe firme au picat în cap, efect al crizei economice: au dispărut beneficiari iar circuitele economice au fost gripate, uneori ireversibil. În timp, societatea s-a încărcat cu datorii, fără a-și recupera propriile creanțe, se consemnează în raportul privind cauzele insolvenței. A început procedura falimentului și odată cu ea Mihoc avea să privească neputincios cum compania sa este jefuită chiar în fața instanțelor de judecată.
Mihoc susține că pentru el calvarul a început în 2017, când firma lui primește un nou lichidator – Ramona Iliescu de la SPRL Continental 2000 iar carierele intră în atenția omului de afaceri Gheorghe Vlasie, finul fostului președinte al CJ Neamț, Ionel Arsene, condamnat de Curtea de Apel la 6 ani și 8 luni de închisoare într-un dosar de corupție.
Urmărește mai jos cum cum s-au desfășurat evenimentele și cum au fost preluate cele două cariere de dolomită
Contactat de RISE Project, fostul președinte ANRM, Aurel Gheorghe, cel care a refuzat să semneze ordinele de transfer, este de părere că venirea lui Gigi Dragomir la conducerea ANRM „a stricat un sistem” și distrus practic instituția, acționând similar unui grup infracțional organizat. „Mă forțau să fac… o grămadă de chestii. Eu le-am spus că nu fac (…) Și am intrat, cu ei într-o luptă deschisă. Eu sunt curajos, așa (…) Și m-au dat afară”, a povestit Aurel Gheorghe.
Gigi Dragomir, omul din fruntea Agenției Naționale de Resurse Minerale care a pecetluit soarta carierei de dolomită, și indirect a afacerii lui Vasile Mihoc, este un fost om de afaceri care a lăsat în urmă datorii și insolvențe. A trecut de la afaceri cu alimente și pază la afaceri cu gaz, apoi a ajuns inspector fiscal la Ilfov. Modul în care și-a condus firmele a determinat instanțele de judecată să-l pună să răspundă cu averea personală.
Un om fără CV, fără o fotografie publică și fără a avea vreun pic de experiență în domeniu, Gigi Dragomir a fost numit de Mihai Tudose în toamna anului 2017 președinte al ANRM. Nimic neobișnuit pentru o perioadă de agitație politică în care Palatul Victoria era la fel de tranzitat precum Gara de Nord.
Subiectul resurselor țării noastre, la care râvnesc străinii, era rostogolit frenetic la televizor. În culisele Guvernului se purtau bătălii aprige pe concesionarea zăcămintelor de gaz de la Marea Neagră, iar publicul urmărea cu sufletul la gură procesul statului cu RMGC, pentru exploatarea de la Roșia Montană.
Trei luni mai târziu, Dragomir avea să fie demis de același Tudose:
„În decembrie a venit în ședință de Guvern cu niște propuneri și nu a fost în stare în plen să răspundă la nicio întrebare. La tot ce îl întrebam chema pe altcineva (..) Eu am explodat (..) Parcă eram în Kafka. Am cam supărat pe niște lume că am făcut chestia asta (n.r. că l-a demis), voiam totuși să funcționăm ca și Guvern”” își amintește Mihai Tudose.
Miza prezenței anonimului personaj în fruntea instituției era, se pare, una semnificativă. Pe nepusă-masă, la Guvern avea să se înființeze în biroul lui Tudose, însuși Liviu Dragnea. Fostul lider PSD încerca să împiedice publicarea în Monitorul Oficial a deciziei de schimbare a șefului ANRM. Informația a fost confirmată la vremea respectivă de surse din interiorul partidului.
Momentul tensionat dintre cei doi a culminat cu retragerea sprijinului politic și demisia lui Tudose din poziția de premier. În ianuarie 2018, la o lună de la izgonire, Dragomir se întoarce la conducerea ANRM, propulsat de aceleași personaje din umbra PSD. A fost una dintre primele măsuri luate de premierul interimar de la acea vreme, Mihai Fifor.
Întrebat de ce l-a repus în funcție pe Dragomir, Mihai Fifor a răspuns că nu-și mai aduce aminte. „Nici nu mai știu cine e Gigi Dragomir (…) în alea două săptămâni, vă dați seama că numai lucruri mărețe nu făceam noi acolo”.
La final de ianuarie, Mihai Fifor predă mandatul Vioricăi Dăncilă și i-l lasă „zestre” și pe Gigi Dragomir.
În iunie 2019, ANRM prelungește pe furiș cu încă cinci ani licența de exploatare a RMGC chiar în toiul procesului cu statul român. Avea să o recunoască premierul Viorica Dăncilă confirmând, implicit, că demnitarul era practic scăpat de sub controlul guvernamental:
„Având în vedere importanța zăcământului de la Roșia Montana, trebuia să vină o informare către primul ministru (…) vă spun că decizia era să nu prelungesc, trebuia făcută printr-o Hotărâre de Guvern. (…) ”, a povestit fostul premier într-un interviu pentru RISE.
Dăncilă a lăsat să se înțeleagă că e frustrant pentru un premier să aibă demnitari cu rang de secretar de stat care fac ce le dictează agenda proprie. De notat că la acea vreme Palatul Victoria era condus de fapt, din umbră, de Liviu Dragnea.
„Am cerut demiterea lui, când am aflat, pentru că eu am aflat din presă”, a povestit Viorica Dăncilă, care a admis că a există totuși o mare influență politică în jurul lui Dragomir. „Eu nu am știut ce influență are domnul Dragomir, eu l-am găsit pe domnul Dragomir. (…) Presupun că dacă a fost o dată demis, dacă și-a permis să facă acest lucru e clar că a avut o susținere. Nu știu de unde a avut această susținere.”
Pe ultima sută de metri, guvernul Dăncilă avea să finanțeze prin Fondul de Dezvoltare și Investiții firma Mavgo Holding, apropiată a fostului baron PSD de Neamț, Ionel Arsene, și controlată de omul de afaceri Gheorghe Vlasie. Firma a reușit să primească numai în 2020 contracte de 100 de milioane de euro. Același Vlasie care avea să primească și licențele pentru dolomită din cele două cariere în care și-a dezvoltat afacerea Vasile Mihoc.
Abia schimbările politice aduse de alegerile din 2019 l-au smuls pe Gigi din fotoliul de la ANRM. Noua putere urma să-și pună propriul om în fruntea resurselor.
Cu toate că nu era un specialist în domeniu, Gigi Dragomir a declarat reporterilor RISE Project că a ajuns în fruntea ANRM doar din dorința premierilor care l-au numit, fără a fi propus de cineva anume din zona politică. „Am fost chemat la o comisie. Inițial nu am vrut să accept și după aia tot au insistat ca să accept să merg în continuare” își amintește Dragomir despre repunerea sa în funcție.
Întrebat despre ordinele care au transferat licențele de dolomită de la Delnița și Voșlobeni către o firmă apropiată finului lui Ionel Arsene, Gigi Dragomir nu își mai amintește: „Vă dați seama că dacă le-am semnat, nu puteam să le semnez singur fără o echipă tehnică (…) Nu semnam niciodată un document fără alte semnături . Asta e exclus” . Cât privește o eventuală implicare a lui Ionel Arsene în afacerea cu dolomită, „acestea sunt speculații, și indiferent, n-am făcut nimic ilegal niciodată”, a reacționat fostul șef al ANRM.
Un raport al Curții de Conturi care a vizat inclusiv perioada în care Gigi Dragomir a condus instituția, a scos la iveală nenumărate nereguli: acordarea de permise de exploatare fără îndeplinirea condițiilor legale, exploatarea unei cantități suplimentare față de ce era prevăzut în permisele de exploatare, nereactualizarea redevențelor miniere, dar și lipsa de implicare a ANRM în recuperarea unor sume de bani. Pe scurt, proasta gestionare a resurselor. Descoperirile Curții de Conturi sunt dublate de un raport al Corpului de Control al Primului-ministru, efectuat pe perioada 2017-2019. În urma raportului Curții de Conturi, ANRM a formulat acțiune în instanță împotriva lui Gigi Dragomir pentru recuperara a 180.000 lei, bani considerați a fi fost plătiți fără bază legală, reprezentând servicii de asistență juridică. Dosarul e pe rol și așteaptă o soluție în procesul în care ANRM a contestat raportul Curții de Conturi.
Licențe de zeci de milioane de euro date pe zero lei
Dacă prin ochii rapoartelor Curții de Conturi mandatul lui Gigi Dragomir a fost unul dezastruos în fruntea ANRM, pentru oamenii din anturajul baronului de Neamț, Ionel Arsene, efectele s-au dovedit a fi benefice. Finul lui Arsene, omul de afaceri Gheorghe Vlasie a pus mâna pe cele două mine de dolomită în Harghita pe zero lei. Afacerea de zeci de milioane de euro a fost pecetluită chiar de semnătura lui Dragomir.
Winfor Trade, școala de șoferi care a primit gratuit licențe miniere de zeci de milioane de euro, este una dintre companiile controlate de omul de afaceri Gheorghe Vlasie, zis Ginel.
Vlasie a intrat în Winfor Trade în 2017, imediat după ce societatea a primit licențele și a rămas asociat până în noiembrie 2023, când și-a cesionat acțiunile pentru numai 260 de lei. În prezent firma este deținută de fondatorul său, fost deputat UDMR, Iosif Moldovan, și de Neculae Cadare, ultimul fiind un intermediar obișnuit al afacerilor lui Vlasie.
Familia Vlasie și grupul său de apropiați dețin un imperiu de companii conectate la contracte cu statul și la balastierele Moldovei. Au lăsat în urmă insolvențe, datorii de zeci de milioane de euro către stat și mai multe dosare penale.
Întrebat despre implicarea lui Arsene în afacerea cu dolomită, Gheorghe Vlasie a negat că ar avea cunoștință despre asta: „Este cumătrul meu, dar nu vă pot răspunde la ce a făcut, dacă a făcut. Că nu pot, că nu știu!“
Gheorghe Vlasie nu a dorit să comenteze nici despre afacerile pe care le are cu familia Cadare: „Nu sunt ale mele. Sincer, cred că vă închid telefonul. Dumneavoastră faceți acuzații tendențioase. Ce vreți sa spuneți ? Vă pun și eu întrebări … Ce ați făcut dumneavoastră în familie. Nu e în regulă să-mi spuneți dumneavoastră că am afaceri cu Cadare sau cu cine am afaceri.”
Neculae Cadare nu a dorit să discute cu reporterii RISE Project despre preluarea afacerii cu dolomită.
În timp ce Winfor și-a umflat cifra de afaceri din exploatarea minelor, Fiscul, care e de altfel și principalul creditor al firmei deținute de Vasile Mihoc a rămas cu o gaură de 11 milioane de lei. Astfel, înstrăinarea licențelor pe zero lei a însemnat în primul rând un prejudiciu adus statului.
Valoarea licențelor date gratuit cu atâta lejeritate de Ramona Iliescu a fost stabilită de experți la zeci de milioane de euro. O primă expertiză a celor două cariere, licențe cu terenuri, a fost făcută la cererea unui judecător. La nivel de 2018 acestea valorau 112 milioane de euro, doar ca valoare de inventar. Valoare de piață a fost evaluată la 286 milioane de euro, prin expertiză parte făcută la cererea lui Vasile Mihoc, patronul Exploatarea Minieră Harghita SA.
Tranzacția cu licențele a determinat un efect de domino. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita găsește vinovat lichidatorul pentru că nu a putut să-și recupereze paguba și l-a acuzat că a înstrăinat licențele în secret. Mai mult decât atât, fiscul arată cum Ramona Iliescu a transformat și terenurile carierelor în bunuri „nevalorificabile”, deși valoarea acestora era estimată la 3,1 milioane RON.
Instanța recunoaște și ea furtul
Vasile Mihoc a atacat în instanță transferul licențelor. A dat în judecată ANRM, Winfor, finanțele și lichidatorul, cerându-le despăgubiri de 1 miliard RON.
În prima instanță magistrații Tribunalului Harghita i-au dat dreptate lui Mihoc. Judecătorii au remarcat că transferul licențelor s-a făcut în secret: „niciunul dintre acordurile de cedare-preluare a licențelor nu a fost depus în dosarul de faliment (…), nu a fost făcut cunoscut comitetului creditorilor, adunării creditorilor sau judecătorului – sindic și nici nu a fost publicat”.
Instanța a constatat aceeași lipsă de transparență și-n tranzacțiile cu terenurile carierelor de Dolomită, fără de care afacerea nu ar fi fost funcțională. Pentru a exploata, Winfor avea nevoie și de licențe dar și de carierele în sine.
Doar că terenurile fuseseră înstrăinate de Mihoc înainte ca firma lui să intre în insolvență. Lichidatoarea a denunțat tranzacția motivând că valoarea de vânzare a terenului ar fi fost prea mică și a cerut în instanță reîntoarcerea proprietății în patrimoniul Exploatare Miniera Harghita SA.
Pasul următor a fost să încheie contracte pe drepturi litigioase având ca miză aceste terenuri. Prețul tranzacței este fix cel cu care vânduse și Mihoc terenurile inițial. Cumpărătorul este Winfor Trade. Nici de acestă dată nu se menționează nimic în Buletinul Insolvenței. Fiscul fusese totuși notificat.
Jocul lichidatorului în favoarea Winfor este remarcat de judecătorii de la Harghita. Aceștia observă că Ramona Iliescu nu a semnat efectiv contractul pentru terenuri până când ANRM nu a aprobat transferul de licențe către Winfor, cu toate că tranzacția fusese aprobată cu luni în urmă. Terenurile fără licență n-ar fi avut aceeași valoare.
„Emiterea acordurilor de cedare a licenţelor de exploatare s-a făcut în mod nepublic, ocult (…) în scopul dobândirii perimetrului de exploatare la un preţ care să nu aibă în vedere şi existenţa licenţelor. Procedând în acest mod lichidatorul judiciar a acţionat cu intenţia de a prejudicia debitoarea pentru a-i procura un beneficiu terţului Winfor Trade S.R.L.”, este concluzia judecătorului care a judecat fondul dosarului. Winfor a apelat hotărârea.
„Eu nu mai lucrez acolo de patru ani de zile. Ca atare la revedere!“, a reacționat Ramonei Iliescu atunci când a fost contactată de reporterii RISE.
Gheorghe Vlasie a declarat că nu știe cine este Ramona Iliescu și nici faptul că Gigi Dragomir este cel care a semnat ordinele pentru transferul licențelor.
„Nu am nici cea mai mică informație despre modul în care s-a făcut transferul pentru că nu m-am ocupat eu personal. (…) Eu nu mai am nicio calitate în societatea aia ca să vă pot răspunde (…) Iosif Moldovan a fost administrator, el s-a ocupat de toate procedurile . Ceea ce vă pot spune că procedurile pe care le-am făcut noi au fost proceduri legale. Nu am făcut absolut nimic ilegal“, a spus omul de afaceri.
Iosif Moldovan, celălalt asociat al Winfor, susține că lichidatorul a ales compania sa pentru că nu ar fi avut alte oferte la momentul respectiv. Cât privește cumpărarea drepturilor litigioase pentru terenurile carierelor, acestea „reprezintă preluarea unui demers juridic presupus unui risc. Nu are nicio legătură cu transferul de licențe”.
În octombrie 2023 judecătorii de la Harghita au anulat acordurile prin care s-au transferat licențele către Winfor Trade dar a admis în parte cererea de despăgubiri a lui Mihoc, doar cu privire la terenuri, obligând lichidatorul în solidar cu Winfor la plata a 171 000 RON. Decizia nu este însă definitivă.
Din dorința de a-și recupera afacerea, în martie 2022 Vasile Mihoc a făcut inclusiv o plângere la Direcția Națională Anticorupție pentru abuz în serviciu, trafic de influență și luare de mită. Biroul de presă al DNA a confirmat pentru RISE că dosarul se află în lucru, fiind începută urmărirea penală cu privire la faptă.
În timpul procesului de insolvență, pe lângă licențe și terenuri, lichidatorul a oferit Winfor Trade și contracte plătite din conturile EMH. În aprilie 2019 le semnează un contract de 1 milion de RON, pentru ecologizarea unui iaz aflat în proprietatea EMH, care ar fi avut un risc de cedare
Profitând de situația de urgență, Winfor emite trei facturi și dublează practic valoarea contractului, ajungând la aproape 2 milioane de RON. O minciună, acuză Vasile Mihoc care susține nu doar că lucrările facturate ar fi fost fictive, dar și că Winfor Trade nu era autorizată pentru astfel de lucrări.
Declarațiile lui Mihoc sunt confirmate în parte și de concluziile expertizelor dispuse de instanță „Nu sunt identificabile pe teren (n.r. lucrările), cu excepția depunerii unui strat de roci la baza barajului … se constată un dezinteres total din partea beneficiarului lucrării – EMH prin lichidator Continental 2000 SPRL, privind urmărirea executării lucrărilor.“
Asociatul Winfor, Iosif Moldovan susține că ei au realizat toate lucrările stabilite prin contract: „Suntem în continuare în instanță pentru a obține o hotărâre privind plata acestor lucrări.”
ANRM strâns cu ușa de Fisc
În timp ce firmele private de exploatare fac profituri în carierele de dolomită Finanțele de la Harghita încă au de acoperit găurile produse de creanța de 11,5 milioane de lei pe care o au de recuperat de la Exploatare Minieră Harghita (EMH). Singurele active care ar fi putut stinge această datorie sunt carierele de dolomită și licențele de exploatare. Dacă acestea s-ar întoarce în patrimoniul EMH statul ar putea recupera prejudiciul. Aceasta este opinia noului lichidator, Ion Pătrunjel, cel care a preluat activitatea Continental 2000 după plecarea Ramonei Iliescu. Acesta cere instanței recuperarea licențelor și a terenurilor de la Winfor, avertizând că altfel, AJFP Harghita rămâne cu un singurul activ, un iaz de decantare care este un pericol pentru mediu și care presupune doar cheltuieli.
Opinia este împărtășită și de fisc. Instituția a cerut în scris lichidatorului să formuleze acțiuni pentru anularea contractelor de vânzare cumpărare pentru terenurile de la Delnița și Voșlobeni, amenințând cu sesizări penale și acțiuni în despăgubiri.
Cu acordul fiscului, Continental 2000 ar dori să vândă licența din perimetrul Voșlobeni. Prețul agreat este de 50.000.000 de RON.
Acțiunile lichidatorului au luat în vizor și Agenția Națională pentru Resurse Minerale căreia îi cere anularea ordinelor prin care s-a aprobat transferul licențelor. Cu toate că adresele au început să curgă din aprilie anul acesta, nici până în prezent ANRM nu a oferit un răspuns lichidatorului.
Contactat de RISE, fostul ministru al Apelor și Pădurilor și actual președinte al ANRM, Adriana Petcu, a invocat legea veche a minelor și condițiile de atunci și a concluzionat că ordinele prin care au fost transferate licențele „au fost emise în condiții de legalitate”.
Petcu este contrazisă chiar de ordinele semnate de Gigi Dragomir pe vremea cînd era la butoanele ANRM. Transferul licențelor s-a făcut pe legea nouă, nu pe legea veche.
Cât privește discuțiile pe care le-a avut cu lichidatorul Continental 2000, Adriana Petcu precizează că le-a promis doar că va analiza posibilitatea de a anula ordinele, nu și faptul că va introduce acțiuni în instanță.
Roxana Jipa
Fact-checking: Dumitru Lazur
Montaj video: Ștefan Buzoianu
Articolul face parte dintr-un proiect finanțat, în principal, de Open Society Foundation, Friedrich Naumann Foundation for Freedom – Romania, Ambasada Franței și Institutul Francez din România. Informațiile din articol aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă opiniile finanțatorilor.
Andrei Ciurcanu 
Daniel Dancea, Romana Puiuleț 
OCCRP