Industria farmaciilor-fantomă

Ministerul Sănătății – în concurs cu un număr nedeterminat de primării din țară și cu filialele din teritoriu ale Colegiului Farmaciștilor – a eliberat mii de autorizații pentru farmacii înființate, în mod fraudulos, în orașe de pe tot cuprinsul României.  

Frauda a constat fie în nerespectarea regulii proporționalității demografice stabilită de lege: de cel mult o farmacie la 5.000 de locuitori, până în 2004, și de cel mult una la 3.000-3.500 de locuitori, după aceea.

Fie în descrierea, în mod fals, a spațiilor în care urmau să funcționeze viitoarele farmacii drept „centre comerciale cu suprafețe de vânzare de peste 1.000 de mp”. 

(O perioadă, legea a permis înființarea câte unei farmacii în centrele comerciale de aceste dimensiuni, creând posibilitatea ocolirii criteriului demografic, care oricum era aplicat cu laxitate). 

Cu câteva excepții – de autorizații anulate, între timp, în justiție – miile de autorizații de funcționare eliberate fraudulos de Ministerul Sănătății sunt active și astăzi. 

Lanțurile Catena, Belladonna, Dona, Help Net, Sensiblu, dar și rețele mai mici, exclusiv cu acoperire județeană, sunt beneficiare ale acestor „autorizații-fantomă” și vând și acum medicamente folosindu-se de paravanul lor.

RISE Project a analizat o parte din miile de date care creează conturul acestui fenomen național: un fenomen ale cărui dimensiuni frizează irealitatea și care dă măsura lejerității cu care legea este încălcată, la nivel de masă, în România. 

---

MENȚIUNE: Barierele legale care există în România pentru înființarea unei farmacii – de tipul „maximum o farmacie la N locuitori” – sunt o specificitate a acestei piețe și se regăsesc în mai multe state din Uniunea Europeană. 

Rolul lor este să împiedice transformarea acestei nișe a comerțului sanitar într-un mediu economic ultra-concurențial.

Se încearcă astfel încurajarea conștiinței profesionale a farmaciștilor în detrimentul conștiinței lor de oameni de afaceri; și menținerea bolnavului la statutul de pacient, nu retrogradarea lui în poziția de client, care trebuie convins să cumpere cât mai multe medicamente. 

În Franța, de exemplu, nu se poate înființa mai mult de o farmacie la 4.500 de persoane, iar în Austria, mai mult de una la 5.500 de persoane. 

De asemenea, în Franța și în Austria, dar și în Germania, doar farmaciștii pot fi proprietari de farmacii. 

Numărul de farmacii pe care un farmacist le poate deține este, la rândul lui, limitat: în Germania, la patru, în Franța, la trei, iar în Austria, la una singură.

Lanțurile farmaceutice sunt interzise, de facto, în aceste trei țări. 

Motivul acestei prohibiții este dorința de a bloca tendința de concentrare a vânzărilor de medicamente în câteva mâini. 

Apariția unei situații de oligopol afectează atât interesele producătorilor, cât și pe cele ale pacienților, prin prețurile de la raft pe care oligopolul ajunge să le impună; dar afectează și interesele farmaciștilor.

O piață controlată de câteva lanțuri cu o uriașă forță economică erodează, încet-încet, statutul de profesie liberală al acestora, farmaciștii fiind transformați în simpli angajați ai unor întreprinderi comerciale. 

În felul acesta, societatea se vede, în final, epurată de profesioniștii independenți dintr-un domeniu cheie al sistemului sanitar. 

---

Rezumând și întorcându-ne la România, statul s-a aliniat, încă din anii 1990, la acest tip de practici protecționiste, specifice mai multor țări europene, le-a integrat în propria politică de sănătate, iar, mai apoi, prin funcționarii săi, le-a călcat în picioare.

Compromiterea propriei strategii medicale este atât de stridentă încât, astăzi, România a ajuns să aibă mai multe farmacii pe cap de locuitor chiar și decât țări prospere, precum Marea Britanie și Norvegia, care fie nu au aplicat niciodată sistemul protecționist franco-german (rezumat mai sus), fie au renunțat, de mult timp, la el.

---

Doi dintre foștii miniștri ai Sănătății, cu care RISE Project a reușit să ia legătura, responsabili pentru peisajul actual al sistemului de desfacere a medicamentelor din România:

Daniela Bartoș: „Când eram ministru, mapa mea zilnică avea o jumătate de metru. Sunteți rupt de realitate dacă credeți că un ministru știe tot ce semnează”. (n.r. – fiecare autorizație de funcționare farmaceutică este semnată de ministrul Sănătății).

Eugen Nicolăescu: „S-a aplicat legea. Altă interpretare nu accept!”.

Un al treilea, Cseke Attila, a refuzat să continue discuția cu noi, după ce i-am comunicat, printr-un SMS, subiectul în legătură cu care voiam să stăm de vorbă.

ÎNAINTE DE ÎNCEPUT, O PRECIZARE:

Articolul de astăzi se bazează pe datele Ministerului Sănătății referitoare la autorizațiile de funcționare eliberate în România, din 1991 și până în prezent – date publicate, în condiții precare, pe site-urile old.ms.ro și ms.ro. 

O autorizație eliberată de Ministerul Sănătății nu înseamnă, automat, și o farmacie care există, fizic, pe piață, ci doar una care a primit acest drept. 

Nu cunoaștem inventarul tuturor farmaciilor care funcționează efectiv în România, la ora actuală, ci doar pe cel al farmaciilor cărora statul, dezicându-se, în numeroase cazuri, de propriile legi, le-a dat voie să își deschidă ghișeele.

---

Mai jos, un articol care privește, retrospectiv, la perioada ultimilor cincisprezece – douăzeci de ani, urmărind felul în care incompetența și corupția au desfigurat, cu lentoare, piața farmaceutică din România, aducând-o la proporțiile hipertrofiate de astăzi.

RISE va publica mai multe articole cu această temă.

Târgoviște se află la doar o oră de mers cu mașina de București, dar pauperitatea vestimentară a oamenilor, vitrinele prăfuite ale magazinelor, pesimismul general, intrat și în pietre, îl fac să pară încremenit în timpul unui alt secol. 

Totul arată ca și cum locuitorii acestui oraș ar fi rămas blocați într-un sens giratoriu al istoriei și, în ultimii treizeci de ani, nu ar fi făcut altceva decât să se învârtească în loc.

---

Într-o anumită privință însă Târgoviște a reușit să țină pasul cu zonele mai dezvoltate ale României. 

Și chiar să o apuce înaintea lor. 

E vorba de numărul de farmacii care și-au deschis ghișee pe străzile și pe micile lui bulevarde. 

Dacă am lua ca reper acest indicator, Târgoviște ar putea concura chiar la titlul de capitală a României. Și poate și la cel de capitală a Europei. 

Sunt 61 de farmacii la o populație la 79.000 de locuitori. Adică una la fiecare 1.300 de persoane! 

Pentru comparație, în Esbjerg, un oraș din Danemarca de dimensiuni similare, sunt doar 7! 

În Avignon, Dunkerque, Potiers sau Nanterre – localități franceze un pic mai mari – sunt între 25 și 39 de farmacii. 

Iar în Darlington și Harrogate – orășele britanice din aceeași clasă demografică – între 18 și 24. 

---

Inflația de farmacii din Târgoviște trădează anomaliile pieței de medicamente autohtone: cu distribuitori care dețin afaceri întinse în sectorul de retail, cu un mediu audio-vizual înțesat de reclame la medicamente, cu doctori cointeresați să prescrie pastilele produse de anumite corporații etc. 

Dar este și fotografia, în cifre, a felului în care instituțiile statului român calcă în picioare legile aceluiași stat român. 

---

În 1999, când Guvernul a instituit criteriul demografic pentru numărul maxim de farmacii admise într-un oraș – una la 5.000 de locuitori – în Târgoviște erau deja 24 și depășeau cu șapte plafonul tocmai stabilit. 

În 2004, la momentul la care ministrul Sănătății a relaxat acest criteriu – coborând plafonul la 3.500 de locuitori – în Târgoviște tot erau mai multe- cu două – decât ar fi avut voie să existe.

De atunci, populația orașului a coborât pe o pantă neîntreruptă, dar numărul farmaciilor a continuat să crească. 

În 2012, reședința județului Dâmbovița își împuținase cetățenii cu mai bine de o zecime față de sfârșitul anilor 1990, însă farmaciile i se înmulțiseră cu peste sută la sută! 

Pe parcursul acelor ani, între 1999 și 2012, Ministerul Sănătății emisese autorizații de funcționare pentru 37 de noi farmacii în Târgoviște! 

Toate sunt active și astăzi. 

---

Una dintre acestea a fost eliberată pentru Hyperici Farm, o societate patronată de două membre ale Partidului Social Democrat: deputata Carmen Holban (51 de ani) și consiliera locală Doina Boboacă (48 de ani). 

Această autorizație a permis apariția unei farmacii la parterul unui mic imobil, ridicat recent, chiar în spatele clădirii istorice a Primăriei Târgoviște, pe Strada Grigore Alexandrescu, nr. 11A. 

Deși amenajată la primul nivel al unei clădiri de dimensiuni reduse, în autorizație scrie că farmacia funcționează într-un „centru comercial” cu suprafața de vânzare de peste 1.000 de mp!

Adresa este menționată corect – Strada Grigore Alexandrescu, nr. 11A – însă descrierea localului, ca fiind în incinta unui „centru comercial”, este una ostentativ-fantasmagorică.

Și tocmai descrierea aceasta, care întoarce realitatea pe dos, le-a permis celor două membre ale PSD să își înființeze aici o farmacie. 

În februarie 2011, când Hyperici Farm a primit dreptul de a-și deschide un punct de lucru la respectiva adresă, orașul Târgoviște era deja plin de farmacii, luând în considerare grila de cel mult una la 3.500 de locuitori. 

Ajunseseră să fie cu 15 mai multe decât prevedea legea!

Teoretic, nu se mai puteau înființa altele noi. 

În jargonul economiștilor, „piața era închisă”.

Legea permitea însă ca, prin excepție de la regula proporționalității demografice, în centrele comerciale cu suprafețe de vânzare mai mari de 1.000 de mp, să poată fi deschise farmacii suplimentare, peste numărul celor care saturau deja localitatea. 

Altfel spus, chiar dacă orașele erau ticsite de farmacii, în mall-uri, hipermarket-uri sau în fostele centre comerciale ridicate pe vremea lui Ceaușescu încă se mai puteau amenaja noi farmacii. 

Și nu doar în tipul acesta de magazine colective, ci oriunde altundeva, atâta vreme cât solicitantul susținea, în mod neadevărat, că farmacia lui se va găsi într-o astfel de structură negustorească.

Pur și simplu, cei care spuneau că își deschid farmacii în „centre comerciale” reușeau, ca bătând din palme, să pătrundă pe o piață, altfel, „închisă”!

---

„Metoda” aceasta a fost un patent utilizat pe scară industrială.

În aceeași zi în care farmacia Hyperici a primit autorizația de funcționare de pe Strada Grigore Alexandrescu, cu tot cu falsul pe care actul îl presupune, alte patru farmacii au mai fost înființate în Târgoviște, prin aceeași tehnică: invocând faptul că urmau să fie amplasate în niște „centre comerciale”. E vorba de două farmacii Catena, una din lanțul Help Net și alta din rețeaua Dona. 

În cazul a toate patru, alibiul acesta a fost unul fictiv. Fie au fost create la niște banale partere de blocuri, fie într-un mic spațiu dintr-o piață de legume și fructe. 

---

Așadar, comportându-se precum plastograful de serviciu al unor grupări de afaceri, ministrul Sănătății de la acea vreme, Cseke Attila, a semnat cinci autorizații de funcționare, care subîntindeau niște motivații inventate. 

De-a lungul mandatului lui, a semnat mult mai multe – exponențial mai multe – însă, în perimetrul strâmt al exemplului nostru, doar cinci!

Între 2004 și 2011 – anii în care portița legislativă a „centrelor comerciale” a fost disponibilă – 18 farmacii au fost autorizate în Târgoviște, invocând amenajarea lor în tipul acesta de infrastructură. 

În cazul a circa o treime dintre ele, justificarea a fost corectă. Însă în cazul celorlalte două treimi, a fost una fantasmagorică – potrivit analizei RISE.

La acestea se adaugă alte 22 de farmacii, create, în aproape același interval de timp, fără ca măcar cineva să se mai obosească să invoce această justificare. 

Pur și simplu, au fost autorizate fără să se țină cont de limita demografică impusă de lege. Limită care – să ne aducem aminte – fusese depășită încă din momentul instituirii ei, în 1999.

Oricât ar părea de neverosimil, din cele 61 de farmacii care ar permite orașului Târgoviște să aspire la titlul de „capitală europeană a farmaciilor”, aproximativ 30 au la bază autorizații-fantomă. 

Autorizații emise prin încălcarea legii.  

Excepționalismul orașului Târgoviște în privința farmaciilor care i-au inundat străzile vine doar din numărul lor record pe cap de locuitor și din contrastul existent între alienarea economică a acestei reședințe de județ și „boom”-ul pieței de retail a medicamentelor, care pare să își fi găsit aici paradisul. 

Târgoviște e însă doar o miniatură a României urbane, o localitate de dimensiuni mijlocii, pe care se pot face, mai ușor, disecții. 

Situația autorizațiilor de funcționare „fantomă”, prin care operează circa 30 de farmacii din Târgoviște e reprodusă, la aproape aceeași scară, în toate orașele României. 

---

MICĂ GALERIE FOTO CU IMPOSTURA INSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI

---

Autorizațiile-fantomă sunt un fenomen endemic la nivel național și dau măsura uniformității cu care corupția și incompetența sunt răspândite pe tot teritoriul României.

În perioada 2009 – 2011, legea a pus în sarcina primăriilor obligația de a elibera adeverințe care să ateste că localul în care o farmacie sau alta dorea să își deschidă obloanele reprezenta un „centru comercial”.

Exercitându-și această atribuție, administrații locale din Ardeal până în Dobrogea și din Oltenia până în Bucovina au ajuns să elibereze adeverințe care descriau, în mod nereal, spațiile de funcționare ale viitoarelor farmacii drept „centre comerciale”, facilitând autorizarea respectivelor localuri de către Ministerul Sănătății.

Inventarul exemplelor care oglindesc acest fenomen este atât de bogat încât trece în zona unei contabilități sisifice. 

---

În momentul de față, în România există circa 9.000 de autorizații de funcționare.

Cifra aceasta are precizia pe care o au, în general, datele stocate de instituțiile românești – dar e singura cu care putem lucra. 

Asta înseamnă că, în țara noastră, există câte o farmacie la fiecare 2.000 de locuitori: dublu față de câte sunt în Franța, Marea Britanie sau Germania, de trei ori mai multe decât sunt în Norvegia și de șapte ori mai multe față de câte există în Danemarca. 

Dintre cele 9.000 de autorizații, 5.450 au fost emise pentru mediul urban. 

Iar dintre acestea, aproape o cincime, 1.039, în București.  

Raportat la numărul de locuitori, capitala României are de două ori mai multe farmacii decât Praga, de trei ori mai multe decât Viena, de zece ori mai multe decât Amsterdam și de aproape treizeci de ori mai multe decât Copenhaga. 

Dacă legea ar fi fost respectată, în București nu ar fi fost emise 1.039 de autorizații, ci cu aproape 300 mai puține. (Vezi cronologia explicativă de la finalul articolului). 

---

Din cele aproape o mie de farmacii care și-au făcut loc în Capitală, circa 13 la sută au apărut pe piață invocând excepția „centrelor comerciale”. 

Unele au fost înființate, în mod corect, în mall-uri precum AFI, în hipermarketuri precum Kaufland și Carrefour sau în magazine precum „Unirea”. 

Altele, însă, au fost create după aceeași metodă întrebuințată în Târgoviște: plantarea lor la parterul a te-miri-ce clădiri și declararea, în acte, că se găsesc în interiorul unor centre comerciale. 

---

La un astfel de parter de bloc, aflat pe Bulevardul Timișoara nr. 73, într-un interval de câteva luni, în 2011, au fost autorizate să funcționeze două farmacii!

Ambele sub același albi: cum că s-ar fi găsit în interiorul unui centru comercial cu o suprafață de vânzare de peste 1.000 de mp. 

Chiar dacă cineva ar fi avut inventivitatea necesară ca să asimileze respectivul parter de bloc unui „centru comercial”, trebuie spus că, la aceeași adresă, funcționa deja o farmacie, deschisă încă din 2005. 

Or, regula acestei portițe legislative stipula că, într-un „centru comercial”, prin excepție, putea fi înființată câte o farmacie. Așadar, una singură! Care, în cazul nostru, deja exista. 

Una din cele două autorizații menționate mai sus a fost semnată, în martie 2011, de ministrul Cseke Attila, în beneficiul firmei Pharma Life Concept. Iar a doua, în beneficiul farmaciilor Belladona.

Interesant e că doar farmacia Belladonna a funcționat în locul respectiv. 

Cealaltă farmacie, Pharma Life Concept, a fost mutată, după aproape un an, pe Șoseaua Alexandriei. Iar după alți trei ani – autorizația de sine stătătoare, ca un cupon valoric – a fost vândută, cu 80.000 de euro, tot farmaciilor Belladonna. 

O autorizație inventată, așadar, de Ministerul Sănătății la parterul unui bloc comunist de pe Bulevardul Timișoara, mutată, mai apoi, la fel de obscur, într-un colț opus al orașului, este vândută, în cele din urmă, cu 80.000 de euro!

Beneficiarul acestui hocus-pocus financiar a fost Oscar Lihu (41 de ani), reprezentant, la vremea aceea, al firmei Pharma Life Concept. 

Personaj imperceptibil pe piața vânzărilor farmaceutice din România, Lihu are conexiuni bine împlântate în sistemul asigurărilor medicale. 

O perioadă, a fost asociat într-o firmă cu tatăl directoarei executive a Casei de Sănătate a Municipiului București, Andreea Nicoleta Safta. 

În aceeași perioadă, la o altă firmă pe care o controla, l-a avut ca angajat pe fiul Elisabetei Eva Birău – directorul general adjunct economic al Casei Naționale de Sănătate. 

Lihu nu a dorit să stea de vorbă cu noi, spunând că e de „principiul” că lucrurile de felul ăsta nu pot fi discutate prin telefon.  

Autorizațiile de tipul celor emise la parterul blocului de pe Bulevardul Timișoara sunt atât de multe încât se camuflează una pe alta, relativizând, prin numărul lor foarte mare, anomalia pe care o reprezintă. 

Oricât ar părea de incredibil, piața de retail a medicamentelor din România – prin ale cărei conturi se scurg, anual, 3,2 miliarde de euro – e un castel cu multe etaje zidite din tipul acesta de hârtii, lipsite de orice fel de acoperire. 

---

Mai jos, puteți citi o cronologie a felului în care a evoluat numărul farmaciilor din București, în paralel cu succesiunea de mandate a celor care au condus Ministerul Sănătății și cu modificările legislației care ar fi trebuit să încorseteze această piață. 

Cronologia s-ar putea să vă plictisească prin volumul mare de cifre pe care îl conține, dar reconstituirea pe care și-o propune este, în primul rând, numerică, așa că a fost imposibil să evităm bombardamentul de date care urmează să vă pună atenția la încercare.

---

Deși informațiile încearcă să fie cât mai exacte, sursa lor primară – „cearșafurile” Excel cu mii de înregistrări, publicate de Ministerul Sănătății – face ca deplina lor acuratețe să fie aproape o utopie.

De altfel, pe lângă neglijența de sine stătătoare cu care sunt consemnate aceste informații pe site-urile old.ms.ro și ms.ro, posibilitatea de reemitere a unei autorizații sau de re-reemitere a ei, cu alt număr și altă dată de eliberare decât cele originare, fac ca localizarea în timp a momentului inițial al apariției lor să fie o misiune cvasi-imposibilă.

Asta dacă ne bizuim doar pe fișierele Excel, puse la dispoziția publicului larg, pe pagina web a Ministerului Sănătății.

Și suntem constrâși să o facem, pentru că, dincolo de aceste fișiere, nici publicul larg, nici ziariștii nu au acces.

RISE a cerut fotocopii de pe mai multe autorizații emise de Ministerul Sănătății și – după ce a trecut o lună – ni s-a răspuns că autorizațiile sunt protejate de normele referitoare la respectarea informațiilor cu caracter personal!

---

LEGISLAȚIA FARMACIILOR, MINIȘTRII SĂNĂTĂȚII ȘI BUCUREȘTIUL

17 Iunie 1999

Ministrul Sănătății, Hajdu Gabor, dă un ordin prin care impune plafonarea numărului de farmacii care pot fi înființate în mediul urban în funcție de numărul populației din localitatea respectivă. Plafonul stabilit este de maximum o farmacie la 5.000 de locuitori. 

Ordinul lui Hajdu Gabor conține și următoarea dispensă: în zonele cu mari aglomerări urbane – piețe sau gări – în mod excepțional, se pot înființa farmacii fără să se țină seama de numărul de locuitori.

La data la care Hajdu Gabor dă acest ordin, în București sunt deja 387 de farmacii, cât pentru 2 milioane de oameni, ținând cont de grila abia introdusă. 

Fără să se împiedice de propria reglementare, până să îi înceteze mandatul, Hajdu Gabor eliberează 79 de autorizații de funcționare în București – echivalentul unei populații de 2,33 milioane de locuitori. 

Fiecare autorizație nou emisă e însoțită de avizul de oportunitate al Colegiului Farmaciștilor din București. 

8 Octombrie 2001

Ministrul Sănătății, Daniela Bartoș, dă un ordin prin care reconfirmă plafonul de o farmacie la 5.000 de locuitori instituit de Hajdu Gabor. 

Ordinul lui Bartoș elimină însă dispensa acordată farmaciilor deschise în piețe și în gări. 

Daniela Bartoș își încalcă și ea propriul ordin și, până la sfârșitul mandatului, în iunie 2003, emite 138 de autorizații de funcționare „în baza” criteriului demografic. 

Toate, cu aviz de la Colegiul Farmaciștilor București. 

În București sunt acum 604 de farmacii, cât pentru un oraș cu 3 milioane de locuitori. 

Lui Bartoș i se succed – pentru perioade scurte – Mircea Beuran, care emite alte 15 autorizații, și Ionel Blănculescu, care emite încă 5. 

În urma lor, la minister, se instalează Ovidiu Brânzan, care emite, la rândul lui, alte 26. 

Este septembrie 2004 și, privită prin prisma ordinelor lui Hajdu Gabor și Daniela Bartoș, populația virtuală a Bucureștiului ajunge la 3,25 milioane locuitori. 

În mandatul Danielei Bartoș, este emisă prima autorizație prin excepție de la criteriul demografic – în piețe sau în gări. 

Autorizația este semnată până ca Bartoș însăși să suprime posibilitatea acestei exceptări. 

Daniela Bartoș, în dialog cu RISE, despre autorizațiile pe care și-a pus semnătura: „Dvs. credeți că un ministru merge și numără el [n.r. – farmaciile din București]. Nu e șefa Direcției Farmaceutice, care semnează șapte hârtii în spate. (…) Mapa mea, în fiecare zi, avea jumătate de metru. Dumneavoastră credeți că, la jumătate de metru, stăteam eu să număr și să calculez”. 

5 Octombrie 2004

Cu puțin timp înainte ca PSD să plece de la guvernare, ministrul Ovidiu Brânzan dă un ordin prin care relaxează cu mult criteriul demografic instituit de Hajdu Gabor în 1999 și confirmat de Daniela Bartoș în 2001. 

Noul ordin spune că, în București, se va putea înființa maximum o farmacie la 3.000 de locuitori, în loc de una la 5.000 de locuitori. 

Efectul imediat al ordinului lui Brânzan este că toate autorizațiile emise ilegal în București devin, peste noapte, legale. 

Cele 650 de autorizații existente în acest moment în capitală sunt, dintr-o dată, legitime.

După noua grilă de calcul, populația virtuală a Bucureștiului coboară la nivelul celei reale: 1,95 de milioane de locuitori.

Pe lângă relaxarea tocmai impusă, ministrul PSD introduce și o dispensă în lege, inspirându-se de la cea introdusă, în 1999, de Hajdu Gabor: prin excepție de la criteriul demografic, în orașe se va mai putea înființa câte o farmacie în gări și în „complexurile comerciale de mare suprafață”.

Încurajată de ordinul lui Brânzan, tipografia de autorizații de la Ministerul Sănătății își reia imediat ritmul. 

Succesorul lui în funcție, PNL-istul Mircea Cinteză, eliberează 48 de autorizații, iar urmașul acestuia, Eugen Nicolăescu, de la același partid, încă 81. 

Toate, cu concursul Colegiului Farmaciștilor București.

Populația virtuală a orașului urcă iarăși, de la 1,95 la 2,33 milioane de locuitori. 

Pe lângă autorizațiile eliberate „respectând” criteriul demografic, miniștrii Brânzan, Cinteză și Nicolăescu emit și autorizații pentru farmacii deschise în gări și „complexuri comerciale”: Brânzan – 1, Cinteză – 9,  Nicolăescu – 45. 

Eugen Nicolăescu, în dialog cu RISE, despre autorizațiile pe care le-a semnat: „S-a aplicat legea. Altă interpretare nu accept! Știu precis că la fiecare autorizație în parte se verifica prevederea legală. Era o procedură de lucru care se respecta. Nu vreau să accept interpretări care nu sunt corecte”.

Întrebat cum s-a respectat legea, dacă au existat autorizații care au fost anulate, în final, în justiție, Nicolăescu spune că nu a auzit niciodată de existența acestor procese. Procesele însă – în care Ministerul Sănătății a fost parte – s-au desfășurat inclusiv în timpul celui de-al doilea mandat al său: Dec 2012 – Feb 2014. (Un astfel de proces poate fi găsit AICI). 

13 Ianuarie 2009

Intră în vigoare Legea Farmaciei, o lege inițiată, cu trei ani mai devreme, de majoritatea parlamentară de la acea vreme, PNL-PD. Legea păstrează grila laxă a criteriului demografic instituită de Brânzan în 2004 (o farmacie la 3.000 de persoane), dar restricționează definiția „complexurile comerciale”, pe care le numește, de acum înainte, „centre comerciale”. 

Astfel, legea impune ca suprafața de vânzare minimă a centrelor comerciale în care se pot deschide farmacii să fie de 3.000 de mp, în loc de 1.000 de mp, ca până atunci. Și – important – precizează că „centrul comercial” este format dintr-un singur imobil.

O altă revoluție produsă de lege e că mută atributul de eliberare a avizului de oportunitate de la Colegiul Farmaciștilor, unde a fost până atunci, la Direcțiile de Sănătate Publică teritoriale. Începând din acest moment, complicitatea eliberării autorizațiilor de funcționare prin încălcarea legii se mută, cu totul, în interiorul  aparatului de stat. 

Este ianuarie 2009, iar la Sănătate ajunge pentru prima oară un ministru care respectă Legea Farmaciei: PSD-istul Ion Bazac. Pe durata celor nouă luni de mandat, decembrie 2008 – octombrie 2009, Bazac nu emite nicio autorizație în baza criteriului demografic. 

Emite doar două în „centre comerciale” – ambele eliberate corect.

15 Iunie 2009

După doar șase luni de la intrarea în vigoare a Legii Farmaciei, la inițiativa Guvernului „Boc 1”, noua majoritate parlamentară, PDL – PSD, se hotărăște să relaxeze parametrii tocmai înăspriți ai definiției „centrului comercial”, în care poate fi înființată, prin excepție, câte o farmacie în mediul urban. 

Suprafața minimă acceptată a „centrului” revine la vechea limită, în vigoare până în urmă cu șase luni, 1.000 de mp. 

Odată cu această schimbare, în textul legii apare și obligativitatea ca datele demografice sau urbanistice care fac posibilă înființarea unei noi farmacii să fie atestate printr-o adeverință emisă de administrațiile locale. 

După ieșirea de la guvernare a PSD, Ministerul Sănătății are parte de un scurt interimat al lui Adriean Videanu. Cinci autorizații sunt emise în acest timp, „în baza” criteriului demografic. 

Și trei prin excepție de la criteriul demografic, în „centre comerciale”. 

Lui Videanu i se succede UDMR-istul Cseke Attila în funcția de ministru al Sănătății.  

Până la sfârșitul mandatului, în iunie 2011, Cseke eliberează 46 de autorizații, „în baza” criteriului demografic, și 57 în „centre comerciale”. 

În București sunt deja 830 de farmacii, cât pentru o populație de 2,5 milioane de locuitori, plus alte 118, deschise în „centre comerciale”.  

28 Decembrie 2010

Guvernul „Boc 2” elimină definitiv posibilitatea de a înființa farmacii, prin excepție de la regula proporționalității demografice. 

Cererile de autorizare deja depuse la Ministerul Sănătății, în baza excepției „centrului comercial”, continuă să fie procesate până pe 1 Mai 2011. 

Lui Cseke Attila îi urmează, în fotoliul de ministru, UDMR-istul Ladislau Ritli (10 autorizații), PSD-istul Vasile Cepoi (7), interimarul Victor Ponta (1), tehnocratul Raed Arafat (1) și PNL-istul Eugen Nicolăescu (8).

Pe lângă autorizațiile menționate mai sus, Ritli și Nicolăescu reautorizează și câteva farmacii în „centre comerciale”, autorizații despre care nu știm, cu precizie, când au fost autorizate inițial: UDMR-istul, 10, iar liberalul, 1.  

Se face februarie 2014, iar ministrul Sănătății este numit Nicolae Bănicioiu, care, într-un an și nouă luni, emite alte 44 de autorizații de funcționare. O parte dintre ele apar însă a fi autorizații emise în anii de dinaintea lui și reînnoite sub semnătura sa. 

Bănicioiu semnează și patru autorizații pentru „centre comerciale”. 

Lui Bănicioiu îi urmează Patriciu Achimaș, care semnează, la rândul lui, alte 5 (4+1) autorizații.

---

Aici se încheie înregistrările publicate în cea mai puțin inexactă bază de date dintre cele în care Ministerul Sănătății stochează tipul acesta informații.  

Sunt, în total, 134 de autorizații eliberate prin excepția „centrelor comerciale” și 905 de autorizații eliberate „pe criteriul demografic”.

905, adică câte pentru un oraș cu 2,7 milioane de locuitori.

---

Pe parcursul acestei documentări am încercat să luăm legătura cu președintele Colegiului Farmaciștilor din România, Dumitru Lupuliasa.  Acesta e unul dintre cei mai longevivi șefi ai vreunui for profesional din România. A condus această structură 26 de ani din cei 30, scurși de la Revoluție.

Lupuliasa nu ne-a răspuns însă nici la telefon, nici la sms. 

RISE a cerut opinia grupului Catena despre câteva dintre farmaciile pentru care a primit autorizații de funcționare, prevalându-se de excepția „centrelor comerciale”. E-mail-ul nostru a rămas fără răspuns.

Ionuț Stănescu