Intermediarii secreți din afacerea cărnii

Draap Trading este înființată în Cipru și deținută în totalitate de o firmă din Insulele Virgine Britanice

UPDATE: RISE Project a cooperat cu The Guardian în deslușirea ițelor din spatele afacerii cu carne de cal (AICI) iar ziarul britanic a publicat și informația că, potrivit radioului olandez NOS, reprezentantul firmei cipriote care a intermediat vânzarea cărnii de cal din România  afost condamnat la începutul lui 2012 pentru că a vândut carne de cal din America de Sud drept carne de vită.

O firmă offshore cipriotă este veriga lipsă din lanțul comercial care leagă abatoarele românești de rafturile magazinelor britanice, ­ afacere  care a inflamat Europa după ce autoritățile britanice au acuzat o amplă fraudă alimentară derulată pe o filieră transnațională.

Tradițional, caii nu sunt sacrificați în scopuri alimentare în Anglia, fiind de neconceput să figureze ca ingredient în rețetele culinare, ceea ce a amplificat subiectul fraudei la nivelul opiniei publice.

Autoritățile britanice susțin astfel că populația a fost înșelată pentru că i­-a fost vândută lasagna preparată cu carne de cal, deși, oficial, eticheta produselor menționa doar carnea de vită ( ­ care, de altfel, este și mai scumpă, rezultând și un profit suplimentar pentru cei care au comercializat­-o) . Deocamdată nu este clar unde s­-a produs frauda și nici cine a beneficiat de banii suplimentari din această afacere.

RISE Project a aflat numele firmei cipriote care a intermediat exportul de carne din România și a obținut și documentele acesteia. Acționariatul companiei se ascunde în Insulele Virgine Britanice ­ o jurisdicție offshore extrem de opacă, considerată teritoriu britanic. Dacă e să ne luăm doar după hârtii, britanicii și-au vândut lor înșiși carnea de cal. Dincolo de documente se distinge însă un sistem financiar secretos și foarte complicat din spatele căruia se profilează afaceri de milarde de dolari care au în spate și oligarhi ruși (AICI).

Traseul cărnii

În urma acuzațiilor, ancheta s-­a extins rapid în mai multe țări, după ce companiile implicate au pasat vina mai departe pe furnizori. Lasagna ­ distribuită în supermarketurile din Marea Britanie de către grupul suedez Findus ­ a fost preparată într­-o uzină din Luxemburg controlată de firma Tavola, parte a grupului francez Comigel.

În Luxemburg, carnea a ajuns de la o altă companie franceză, Spanghero, ­ parte a holdingului Poujol /Lur Berri (AICI) .

Suedezii spun că vor da în judecată firma Spanghero, iar francezii susțin, la rândul lor, că se vor îndrepta împotriva producătorilor români de carne, fără să îi și nominalizeze oficial.

Compania Spanghero susține că, până la uzina de preparare din Luxemburg, carnea nu a suferit nicio modificare. Numai că francezii nu au achiziționat direct carnea de la producătorii români, ci printr­-un circuit comercial mai complex, în care a fost interpusă o firmă cipriotă care a livrat marfa printr-un depozit frigorific din Olanda. Carnea nu a ajuns deloc în Cipru, ci doar hârtiile afacerii au fost plimbate prin insulă, mai precis prin Limasol, din motive de optimizare fiscală, adică pentru plata unor taxe mai mici.

Deși au trecut mai multe zile, iar anchete oficiale au fost demarate în mai multe state, nicio  autoritate sau companie implicată în afacere nu a rostit oficial numele firmei offshore interpuse pe lanțul commercial dintre producătorii românii și firma franceză.

Filiera britanică

Firma cipriotă care apare în ancheta românească că a cumpărat carne de cal de la abatoarele românești se numește Draap Trading Limited și a fost înființată acum cinci ani în  Limasol.

Surse oficiale din Ministerul Agriculturii susțin că Draap Trading ar fi o firmă olandeză, în timp ce patronul unuia din cele abatoare românești o indică ca având jurisdicție cipriotă.

Conexiunile acționarului firmei cipriote

Documentele obținute RISE Project din Cipru arată că Draap Trading Ltd. a fost înființată în 2008 la Limasol, iar confuzia provine din faptul că offshore­-ul  are birouri și în Anvers (Belgia) și, respectiv, în Breda (Olanda). Oficial, firma cipriotă este controlată, la rândul ei, de Hermes Guardian Limited din Insulele Virgine Britanice ­ un alt vehicul offshore cu afaceri în Cipru, Panama și, respectiv, Rusia.

În Cipru, firma Hermes Guardian Ltd. este implicată în peste douăzeci de afaceri.

Jurisdicția offshore din Insulele Virgine este una dintre cele mai netransparente din lume. Firmele își ascund aici adevărații beneficiarii ai banilor prin acțiuni la purtător, ceea ce îi face aproape imposibil de identificat (n.a.-acționarii se pot schimba în orice moment prin simpla înmânare a titlurilor către o altă persoană). Documentele firmei cipriote nu menționează nicio persoană fizică ca director, acționar sau reprezentant, ci doar un agent registratar cipriot, acolo unde Draap Trading își are și adresa de corepondență.

Andreas Mercuri, un reprezentant al Draap Trading din Cipru ne-a declarat că nu poate să ne spună cine este proprietarul acestei companii. Reporterii RISE l-au contactat telefonic pe Mercuri la sediul firmei Trident Trust, firmă care înființează companii de tip offshore în insula mediteraneană. Trident Trust susține pe site-ul propriu că: „informațiile despre beneficiarii reali ai companiilor pe care le înființează nu sunt dezvăluite nici măcar autorităților.”

 Abatoarele românești

Luni, autoritățile de la București au anunțat oficial, după verificările la cei doi producători români, că nu există nici un indiciu care să arate că de aici carnea ar fi plecat la export greșit etichetată. Cele două firme verificate sunt situate în Botoșani, și, respectiv, în Brașov. Ambele au livrat carne firmei cipriote cu acționariat în BVI.

Botoșani. Iulian Căzăcuț (45de ani) este patronul abatorului din Botoșani, verificat luni de autoritățile române, ca urmare a scandalului izbucnit în Marea Britanie. Iulian Căzăcuț ne confirmă relația comercială cu firma cipriotă, dar spune că i­-a livrat, cu acte în regulă, verificabile, carne neprocesată de cal și vită: “Din corespondența cu ei din ultimele zile, reprezentanții firmei cipriote susțin că și ei au livrat carnea mai departe, în aceleași condiții”. Ancheta ar trebui să se mute între Olanda și Franța, crede antreprenorul român.

Brașov. Aceeași firmă cipriotă a cumpărat carne de cal și de la abatorul companiei Carmolimp Brașov, după cum susțin sursele noastre din Ministerul Agriculurii.

Firma Carmolimp este controlată de familia secretarului de stat din Ministerul Agriculturii, Valentin Olimpiu Soneriu, care a fost directorul general al firmei, în 2012, când au fost derulate contractele cu firma cipriotă. Reprezentanții companiei brașovene  au confirmat pentru RISE Project relația contractuală cu firma cipriotă.

Ambele companii românești sunt reticente însă să dea detalii despre traderul cipriot, de teama unui proces.

RISE Project a aflat că persoana care a reprezentat firma cipriotă în relația cu abatoarele românești este un belgian, Jan Fasen, care este directorul biroului  din Anvers al Draap Trading Limited.

 CE SPUN OFICIALII ROMÂNI.

Daniel Constantin, ministrul agriculturii, ­ a declarat marti pentru RISE Project: „Ancheta noastră a fost numai la abatoarele din România pentru a vedea daca există posibilitatea de a pleca etichetarea diferit. Carmolimp a ieșit din calcul pentru că anul trecut a exportat numai carne de cal, nu și de vită. Nu putea pe eticheta de vită să fie carne de cal. La Doly Com am verificat tot ce a ieșit anul trecut. Și aici lucrurile par în regulă. Încă nu avem datele din Marea Britanie ca să urmarim trasabilitatea exactă a produsului respectiv.

Am cerut si eu sa văd care sunt toate firmele cu care lucrează aceste doua societăți și o să mergem în sens invers. E mai ușor să pornim din Marea Britanie și Franța .(…). România a exportat și unei firme olandeze care avea sediul în Cipru. Marfa nu ajungea deloc în Cipru, doar actele. Marfa asta din România ajungea în Olanda și de acolo nu mai e responsabilitatea unitățiilor din Romania. Noi am cerut autorităților franceze de sâmbătă, chiar și ieri (n.r. luni) am cerut, într-o scrisoare oficială toate datele pe care le au iei ca să mergem pe lotul respectiv în sens invers, așa cum se face când se urmărește trasabilitatea. Nu ne-au venit aceste date deocamdată. (…) În Franța, la Comigel si la Spanghero lucrurile au rămas blocate. Pe eticheta din Marea Britanie este indicat Comigel și Spanghero. Aceste societăți nu au spus mai departe ce  lot este vorba . Deci noi nu putem ști dacă ei au afirmat cu buna credință acest lucru. Pentru că am cerut numărul lotului, datele lui de identificare”.

Romana Puiuleț, Daniel Bojin

CITIȚI ȘI

ÎN MIJLOCUL OLIGARHILOR