Cum ascunde Ministerul de Finanțe datele publice

Ministerul de Finanțe a redus perioada pentru care oferă, gratuit, informații din bilanțul persoanelor juridice din România. Până acum, site-ul instituției, mfinante.ro, prezenta sintetic datele economice anuale ale tuturor persoanelor juridice, începând cu anul 1999.

Despre ce date este vorba? Valoarea activelor, a creanțelor și a lichidităților, cifra de afaceri, profitul sau pierderea, datoriile, capitalul social, numărul de salariați etc. din fiecare an în parte, pentru fiecare entitate înregistrată la Ministerul Finanțelor.

Cu câteva luni în urmă, perioada pentru care datele acestea au devenit disponibile s-a redus la șase ani. Mai exact, la ultimii șase ani în raport cu anul curent. Astfel, în vara lui 2014, atunci când, pe mfinante.ro, se vor publica datele de bilanț ale anului 2013, informațiile pe care le vom mai putea verifica pe acest site vor cele din intervalul 2008-2013.

Atât pentru jurnaliști, cât și pentru membrii societății civile – cei care vor să facă, pe cont propriu, investigații economice – pentru analiștii financiari sau pentru orice persoană particulară interesată de traiectoria economică a unei societăți comerciale, această limitare a accesului la informațiile publice echivalează cu o baricadă ridicată de stat în calea celor care vor să afle date despre trecut.

Să luăm câteva exemple!

Dacă dorim astăzi să vedem care erau profitabilitatea SNP Petrom și valoarea contabilă a activelor acestei companii în 2004, atunci când ea a fost vândută către OMV, nu vom mai avea cum. Cel puțin, nu prin intermediul paginii web a Ministerului de Finanțe. La fel, în cazul oricărei companii de stat privatizate în perioada 1999-2006.
Iar acesta este un exercițiu elementar, la care simplul cetățean ar trebui să fie îndreptățit doar prin calitatea lui de plătitor de taxe.

În urmă cu un an, pe mfinate.ro, încă erau disponibile date din perioada 1999 – prezent. Astăzi, același site publică informații doar începând cu anul 2007.

Dacă cineva ar vrea să facă astăzi un profil al firmelor cu care Societatea Națională a Căilor Ferate Române (SNCFR) a încheiat contracte în „era” Mihai Necolaiciuc, din nou nu ar mai avea cum. Iar contractele încheiate de SNCFR în „era” Necolaiciuc pot fi și subiecte de film, nu doar subiecte de presă.

În prezent, la Tribunalul București, sunt judecați oamenii de afaceri Dumitru Creștin și Adrian-Viorel Gașpar pentru o fraudă de 1,6 milioane de USD pe care ar fi provocat-o, la începutul anilor 2000, în „era” Necolaiciuc, SNCFR.

Potrivit procurorilor DNA, în 2001, aceștia au participat la o licitație organizată de SNCFR, cu trei firme distincte, pe care le controlau deopotrivă, direct sau indirect. Câștigătoarea licitației a fost desemnată firma Rom Tehno Invent SA – o firmă paravan, de carton, fără niciun angajat, susțin anchetatorii – înființată cu doar cinci luni înainte de organizarea licitației.

Deși, potrivit contractului, Rom Tehno Invent SA trebuia să execute lucrări în valoare de 65.000 de USD – instalații de monitorizare a 100 de km de cale ferată – în cele din urmă, a încasat de la SNCFR de 25 de ori mai mult: 1,6 milioane de USD. A încasat acești bani fără să facă nimic. Emitea facturi pentru servicii fictive către SNCFR, iar SNCFR le achita cu promptitudine. Cel puțin, asta susțin procurorii.

Încercați să aflați, pe cont propriu, informații despre situațiile financiare ale firmei Rom Tehno Invent SA, firmă pe care DNA o cataloghează a fi fost de carton! Până acum câteva luni, acest lucru era posibil. Astăzi, nu veți avea cum. Rom Tehno Invent SA a funcționat doar între 2001 și 2004, ani pentru care Ministerul de Finanțe tocmai a sistat publicarea bilanțurilor contabile.

La solicitarea RISE Project, Ministerul de Finanțe a explicat măsura limitării accesului la informațiile din bilanț în felul următor: „În ultimii ani, volumul de informaţii publicate pe site-ul nostru a crescut exponenţial. De asemenea în luna octombrie 2013 a fost lansat şi site-ul www.mbuget.ro care conţine informaţii cu privire la politica bugetară şi managementul datoriei publice. Astfel, având în vedere resursele informatice existente în prezent şi pentru a putea menţine operabilitatea acestor site-uri, afişarea datelor referitoare la indicatorii financiar economici ai persoanelor juridice şi instituţii publice este posibilă pentru ultimii 6 ani”.

Cosmin Nițu, programator la Quick Data – firmă de IT, parteneră a RISE Project – comentează răspunsul celor de la Ministerul de Finanțe: „Informațiile din bilanțul anual al unei firme însumează, cu indulgență, un spațiu de arhivare de 1 kilobyte. În realitate, mai puțin de 1 kilobyte. Dacă s-a renunțat la afișarea bilanțurilor anuale din perioada 1999 – 2006, adică din opt ani, asta înseamnă că, pentru fiecare firmă, s-a făcut o economie a spațiului de stocare de circa 8 kilobytes. La o mie de firme, asta înseamnă 8 Mb. La un milion de firme, 8 Gb. Iar la un miliard de firme, 8 Tb. O nimica toată. (…) În plus, e de presupus că Ministerul de Finanțe nu a șters din evidența sa electronică aceste date. Tot ceea ce face este să nu le mai afișeze”.

Ionuț Stănescu