INVESTIGAȚIE

Interviu Florin Stoican

30/10/2019

“Avem presiune exact pe acele păduri care trebuie protejate”

Florin Stoican, Ashoka Fellow, președintele Asociației Parcul Național Văcărești și fondatorul  Parcului Național Buila Vânturarița, a acordat un interviu RISE Project, în contextul descoperirilor alarmante la care au ajuns specialiștii IFN.

Florin Stoican. Foto: Facebook

Florin Stoican. Foto: Facebook

Rezultatele Inventarului Forestier (ciclul al II-lea) au fost anunțate în decembrie 2018. Creșteri spectaculoase la hectar, o acumulare incredibilă de masă lemnoasă în păduri etc. Dar, în esență, nu s-au făcut comparații exacte și metodice pe diferențele dintre cifre. Cum crezi că au gestionat situația autoritățile statului?

A fost o catastrofă. Rezultatele IFN (ciclul II) s-au lăsat așteptate și e pentru prima dată când avem niște date care pot fi comparate cu ceva, să facem o diferență. Acum ar fi ieșit în evidență poate neadevărurile vehiculate cu cele 8,8 milioane tăiate ilegal, pe care și ministerul mediului le-a acceptat în 2015, sau denigrarea pe care o vehiculează cei din sector față de ONG-uri, cum că ar veni cu date umflate. În sfârșit puteam să facem diferența între cele două cicluri. Autoritățile s-au ascuns însă în spatele unor chichițe tehnice și, sub influență politică, au spus mai nimic. 

Volumul dispărut între cele două cicluri de verificare nici măcar nu a mai fost făcut public.

Exact. În 2018, nici nu au mai venit cu volumele dispărute. În ciclul II, au venit doar cu suprafețele și cu cifrele care arată volumele de lemn fără să compare cu rezultatele din prima fază. Și dacă le-a comparat, atunci a făcut cine cum a vrut, nu a fost o chestiune metodică

Care au fost raționamentele din spatele politicii de publicare numai a anumitor date din IFN, ciclul II?

Trebuie să nu uităm că ciclul II a fost întârziat un an. Rezultatele trebuiau să apară în 2017, nu în decembrie 2018. Nu au fost pregătite din timp sau cineva a vrut să le cosmetizeze, e greu de spus. Cert e că nu a fost făcută niciun fel de promovare a datelor în mod transparent. Să fi făcut niște conferințe de presă. Ei au făcut doar niște întâlniri sectoriale. A fost o întâlnire unde au fost invitați doar oameni din sector și ministrul apelor și pădurilor.

Te referi la Forumul Pădurilor din 7 decembrie.

Exact. ONG-urile nu au fost invitate acolo. Multe din ONG-uri au aflat despre eveniment după, în condițiile în care vorbim despre informații de interes public. Iar după acea întâlnire nu a mai fost alt eveniment. Eu n-am mai auzit de ceva organizat de minister, de ICAS, sau altcineva, care să explice datele, să le detalieze, să le interpreteze.

Nu au fost  publicate însă niște cifre. Cele 38,6 milioane metri cubi. Crezi că ascunderea acestui volum a fost o greșeală? Există o explicație?

Nepublicând datele, au alimentat niște speculații. Unele ONG-uri spun că se taie mult mai mult. Autoritățile sunt puse într-o situație foarte dificilă pe de altă parte. Dacă discutăm de lemn ilegal găsit pe piață de autorității, ne referim doar la 0.2 milioane metri cubi. Cu tot ce s-a investit în radarul pădurii, în tot ce înseamnă law enforcement. Nu au publicat acest volum, dar au dat cifrele privind o creștere fantastică la hectar și în păduri. Mi se pare total greșit, atât din partea industriei, cât și a societății civile și a administratorilor de păduri, faptul că nu a fost făcută o împărțire pe categorii a acestei creșteri, pe vârste, pe sortimente de calitate. Noi avem o problemă uriașă de peste 500.000 de hectare cu vârste peste 120 de ani. Grosul sunt păduri în care nu prea ai voie să intri și să tai, cel puțin 20-30 de ani de acum încolo.

Înseamnă că trebuie să avem o perioadă de liniște în pădure, pentru că arborii nu au ajuns la vârsta exploatabilității, cel puțin când vorbim despre tăierile încadrate la categoria principală, de unde se obține mare parte din profitul agenților comerciali.

O liniște în pădure, dar și în piața de exploatare. Pădurile care nu au ajuns la vârsta exploatabilității nu pot fi tăiate, iar cele unde se fac tăieri secundare nu duc la profituri mari. Și cu siguranță vom vedea cum industria va pune presiune pe scăderea vârstei pentru produsele principale, vor cere intensificarea răriturilor sau alte astfel de lucruri. Acesta e marele risc.

Ceea ce spui contrazice asigurările date de autorități odată cu publicarea datelor IFN din decembrie.

Dacă luăm discursul lor și faptul că s-au raportat la cantitățile globale, da, avem creștere, au dreptate. Dar dacă analizezi cifrele și le defalchezi pe clase de vârstă, ai să realizezi că vom avea pădure de exploatat, dar peste 30 de ani. Și istoric vorbind, dacă analizezi, am avut prin anii 60 un vârf de exploatare, când comuniștii au scos 30-32 de milioane de metri cubi pe an. Oficial, pe vremea aceea nu se vorbea de lemn ilegal, nu aveai cum. După aceea lucrurile au luat-o în jos. Iar a fost un vârf, asta e. Există niște cicluri.

De ce crezi că autoritățile au ascuns volumul de lemn dispărut?

Răspunsul este simplu – politica. Eu aș depolitiza complet sistemul acesta. Silvicultura nu ar trebui să aibă nicio legătură cu cantitatea de lemn acumulată în pădure. Aceea e treaba exploatărilor forestiere. Silvicultura ar trebui să se îngrijească de buna gospodărire a pădurii, fără influențe politice, fără presiuni economice. Să lase piața să primească ce i se oferă. Romsilva, de exemplu, ar trebui să fie ruptă în două. Partea de administrare să fie o entitate distinctă și o alta să se ocupe de exploatările forestiere ale pădurilor statului. Ar trebui externalizată partea de exploatare.

Care ar fi cea mai bună soluție pentru a reduce tăierile ilegale?

Licitație și vânzare lemn fasonat din rampa primară. Asta va fi o soluție care va rezolva nu numai problema lemnului ilegal, dar și problemele de costuri, va crește eficiența și profesionalizarea sectorului. Va trebui să renunțăm la exploatarea lemnului pe picior. Peste tot în lume se licitează fasonat. Să trecem la exploatare prin prestare de servicii. Lemnul este pus la dispoziție de niște firme într-o zonă accesibilă, aflată la dispoziția proprietarului, fie că e stat sau privat, pe sortimente de calitate. Proprietarul decide cum și cui îl vinde. În așa fel încât să-și maximizeze profiturile și să fie eficient. Noi acum băgăm lemn de furnir în foc în anumite zone și avem fabrici care nu au lemn de lucru.

Care sunt diferențele dintre estimările pe picior din amenajamente și realitatea din teren?

Eu cred ca sunt și de 50%, adică avem în pădure mult mai mult decât apare în amenajamente și e licitat. Arborii și coroanele au atât de multe variații, încât e aproape imposibil să găsești o formulă aproape de adevăr. Că dacă mergem în extrem, facem ce a făcut Arhimede, scufundăm buștenii în lichid, avem exact volumul și atunci da, o rezolvăm. În alte țări, nu se estimează lemnul, el se vinde măsurat în rampă.

Noi facem o serie de măsurători și tot ne alegem cu lemn tăiat ilegal în pădure și intrat pe poarta fabricilor.

O dată la zece ani estimăm volumul când facem amenajamentele, apoi îl inventariem, facem măsurători când ducem lemnul în rampă, facem măsurători când îl încărcăm, îl mai măsoară odată și agentul economic când îl primește pe poartă. Noi măsurăm de cinci, șase ori lemnul, cheltuim enorm resurse și ne birocratizam excesiv. Aici este cheia înțelegerii fenomenului care se petrece în păduri și secretul volumului dispărut. Cu cât ai un sistem mai birocratizat, cu atât ai mai mult spațiu de joc pentru aranjamente. Cu cât e mai simplu, cu atât e mai ușor de controlat.

Cine nu vrea să simplifice sistemul? Cine nu vrea curățenie în pădure, lemn fasonat și licitații din rampă, în locul estimărilor pe picior?

Istoria ne dă acest răspuns. A fost o inițiativă în trecut, când era Lucia Varga ministru. Se discuta atunci despre o tranziție treptată, de la anul jumătate se vinde fasonat și jumătate estimat pe picior. Și a sărit toată lumea în sus. Sectorul de exploatare, administratorii, ocoalele silvice. Toți au spus în cor – <nu avem infrastructură, nu avem rampe, nu avem depozite, nu ne comparăm noi cu Germania sau cu Austria, la noi nu merge>. Și s-a terminat. Cel mai mare interes ca această simplificare să nu fie făcută vine din partea celor care fură. Lemnul în plus pleacă din pădure cumva și cineva profită și face mulți bani din asta. Cum? Hoții știu cel mai bine. Noi în loc să vedem ce se întâmplă în pădure, alergăm după camioane pe șosele și după cioate. Dar pădurea suferă pentru că lemnul nu se mai lipește înapoi.

Tu ai făcut o analiză a cifrelor publicate de IFN și minister și ai ajuns la propriul volum dispărut din pădure între cele două cicluri. Care sunt rezultatele?

Am calculat din două perspective. Prima dată am comparat datele din IFN I cu cele din IFN II.Grosier a ieșit o diferență de 80 de milioane de metri cubi, care nu se regăsec în pădure în ultimii cinci ani. Concomitent, am luat-o invers, de la necesarul de consum. Din strategia energetică națională reiese că avem 3,5 milioane de case care se încălzesc cu lemn de foc, acolo sunt date și detalii foarte tehnice, dar nu am insistat și am calculat că lucrurile sunt mai apropiate de cifra vehiculată pe surse, decât de datele publicate de minister. Înseamnă că industria consumă 10-12 milioane de metri cubi, acolo să zicem e cât de cât mai ușor de contabilizat, știm cât exploatăm oficial, aproximativ 18 milioane. Dar mai știm că pe calculele din strategia națională, care este un document public, încă 20 de milioane se duc pe încălzire. 

Și cu toate acestea diferențele sunt foarte mari între ce s-a raportat oficial și cifra de 38 de milioane calculată de IFN.

Cu certitudine. Poate că nu sunt 38 de milioane și că există erori, dar mie pe calculul cifrelor oficiale publicate acum mi-a ieșit 32 de milioane mc volum dispărut. De la 18 la 32 e o diferență uriașă care nu poate fi justificată doar cu lemnul de foc. Și aici mă întorc la amenajamente. Eu asta cred: pe piață există lemn subevaluat prin amenajamente. De aici, această cifră de care fug toți.

Care arată imaginea de ansamblu a modului în care s-a administrat pădurea!

Imaginația hoțului, ca să scoată lemnul acesta din pădure, este nelimitată. Principalele metode sunt cantitățile în plus trecute pe aviz, mai multe transporturi pe același aviz, cu distanțe scurte și lemn ajuns în depozite. Pleacă în mașini acoperite și nu știe nimeni ce transportă. Apoi mai este tocătura, care nu are nevoie de aviz. Și în containerele acelea cine știe ce se transportă. Și mai sunt și alte căi, probabil. Salvarea noastră este că pădurile stau bine nu pentru că avem noi grijă de ele, dar pentru că natura a fost mult mai abilă în a se auto-administra. Are o capacitate foarte bună de regenerare. Există o tendință de împădurire și asta se vede în zona montană. Dacă vorbim de calitate lucrurile nu stau chiar atât de bine, lemnul nu este foarte bun, pădurile sunt secundare, nu e o afacere. Sunt păduri care vor genera lemn de foc, carpen, mesteacăn, dar puțini lemn de lucru. Este urât că s-a ajuns în situația în care, pentru că nu mai avem suprafețe mari de unde să facem producție consistentă, ne ducem către ultimele păduri care ar merita să fie protejate. Avem o presiune imensă tocmai pe ele. E o problemă de voință politică și lipsă de viziune și strategie pe termen lung. Nu contează că e pădurea statului sau privatului. Avem reguli intangibile.  Față de alte țări stăm mult mai bine, tocmai datorită ciclurilor lungi și a perioadelor de liniște, care au asigurat diversitate genetică, stabilitate și rezistență la boli. Ar trebui să ținem cu dinții de aceste principii. 

Un interviu de Andrei CIURCANU

Comenteaza acest articol

Folosim cookie-uri

Rise Project utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastra pe site-ul nostru. Va rugam sa cititi modul in care riseproject.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform politicii de prelucrare a datelor.