Liderul legionarilor, tranzacții cu prinți și prelați

Coriolan Baciu, șeful legionarilor din România, a cooptat într-o fermă privată un prinț moștenitor al unei vechi familii austriece, un parlamentar și mai multe organizații religioase. Exploatarea agricolă a fost construită pe terenurile statului, pierdute apoi în urma unor plângeri care arătau că au fost preluate cu acte frauduloase.

Legionarul Coriolan Baciu alături de portretul luptătorului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu, fost membru al mișcării. Baciu conduce și fundația I.G. Ogoranu/foto: Alexandra Mateș/Ziarul Unirea.

Personajele afacerii

Coriolan Grigore Baciu, 52 de ani. Președintele partidului Totul pentru Țară, continuatorul mișcării legionare. Fiul unui fost prefect legionar de Alba, Baciu a organizat mai multe manifestări pentru comemorarea lui Horia Sima, important  lider al mișcării din perioada interbelică. În prezent, el luptă să salveze partidul, dizolvat în primă instanță la cererea procurorilor. Baciu a fost atât fondator al firmei Eco Vert, cât și consilier și director al unei asociații caritabile a Bisericii Greco – Catolice. Asociația religioasă a preluat terenurile statului și apoi le-a dat în exploatare firmei Eco Vert.

Georg Adam Starhemberg, 53 de ani. Moștenitorul Casei Starhemberg, o veche familie de nobili austrieci, ale cărei rădăcini se pierd în evul mediu. De-a lungul istoriei, printre membrii ei s- au numărat episcopi, vice-cancelari și guvernatori militari ai Vienei. În secolul 18, un faimos înaintaș, George Adam, prinț de Starhemberg, a fost un confident apropiat al Mariei Tereza, având în grijă camera împărătesei, ca șambelan șef. Născut la Londra, în 1724, prințul de Starhemberg l-a avut ca naș de cununie pe Regele Marii Britanii. În 2004, urmașul său, Georg Adam Starhemberg a preluat 10% din SRL-ul Eco Vert de la Coriolan Baciu. Casa Starhemberg mai deține, în Austria, 6 castele și 6000 de hectare de pădure, dar și plantații în Andaluzia și o fermă de vite în Argentina.

Georg Spiegfeld-Schneeburg, 57 de ani. Descendentul unei alte familii aristocrate, Spiegfeld-Schneeburg este parlamentar, membru în partidul conservator austriac și om de afaceri. A intrat în SRL-ul românesc în aceeași zi cu Georg Adam Starhemburg, preluând tot 10% de la Coriolan Baciu. El împarte cu moștenitorul casei Starhemburg și o afacere în Austria.

Gerald Schweighofer, 56 ani. Afacerist austriac – cel mai important jucător de pe piața lemnului din România. Schweighofer a preluat 10% din afacerea Eco Vert, împreună cu cei doi aristocrați austrieci. A ieșit din firmă în 2013, cedându-și partea către Sinodul Episcopal Linz.

Cei trei austrieci nu aveau nimic în comun cu românul Coriolan Baciu până la momentul tranzacției. Ei au intrat în afacere pe o filieră bisericească – o asociație caritabilă a Bisericii Greco – Catolice, cu care Baciu colabora de mai mulți ani. Tot prin intermediul asociației bisericești, mai multe terenuri ale statului au ajuns în administrarea firmei Eco Vert, fondată de actualul președinte al partidului Totul pentru Țară.

Fermele statului

Mai multe bunuri ale statului au fost preluate, în anul 2000, de o asociație a Mitropoliei Greco – Catolice din Blaj. Terenurile statului au intrat apoi în exploatarea companiei Eco Vert SRL, înființată de Coriolan Baciu și controlată apoi de Asociația Caritas Mitropolitan Greco – Catolic Blaj.

De-a lungul anilor, Baciu a fost om de bază în asociația Bisericii: consilier juridic, director executiv, iar ulterior membru în consiliul director.

De altfel, el ne-a spus că s-a ocupat personal și de actele pentru înființarea asociației cu șaisprezece ani în urmă: “Caritas este o organizație de ajutor a Bisericii Catolice din toată lumea. Fiecare episcopie are o organizație Caritas. În 1998, părintele Nicolae Anușcă de la Blaj a preluat această asociație locală și, printr-o cunoștință comună, m-a rugat să-i ajut să facă documentele,  eu fiind proaspăt jurist”.

Ca reprezentant al asociației, Baciu a semnat în anul 2000 un contract de concesiune pe o perioadă de 49 de ani cu Agenția Domeniilor Statului (ADS) pentru 920 de hectare de teren. ONG-ul Bisericii se angaja să plătească anual 313 kg de grâu/ha. (DETALII AICI)

Coriolan Baciu susține că acel contract era singura șansă pentru Mitropolia Greco-Catolică din Blaj să-și recupereze terenurile confiscate de comuniști: “Concesionarea de către noi a acestor terenuri a fost o măsură asiguratorie. În Blaj era un IAS care intrase în faliment și exista riscul iminent ca acele terenuri care au aparținut Bisericii să fie preluate de altcineva și să nu le mai înapoieze Bisericii. Pe măsură ce terenurile au fost retrocedate ele au fost scoase din contractul de concesiune”.

RISE Project a descoperit că pe terenurile respective se aflau, de fapt, fermele Blasius SA Blaj – o întreprindere de stat care a dat faliment în iunie 2000, lăsând în urmă datorii de milioane de lei către bugetele publice.

„Contracte frauduloase”

Un raport al lichidatorului companiei Blasius din 2012 arată modul în care bunurile statului au ajuns în administrarea Bisericii, prin mai multe “acte frauduloase”, toate încheiate în anul falimentului:

aprilie 2000. Asociația Bisericii a preluat  în administrare și exploatare toate bunurile imobile ale întreprinderii statului, printr-un contract de asociere în participațiune. Compania statului nu percepea niciun leu în schimb. Chiar în acea lună, compania Blasius a trecut de la Fondul Proprietății de Stat la Ministerul Agriculturii;

august 2000. Construcțiile și terenurile din fermele statului, rămase neexecutate, au fost predate printr-un protocol Mitropoliei Greco-Catolice Blaj, fără știința judecătorului, deși compania statului se afla de două luni în lichidare;

octombrie 2000. Asociația Bisericii, reprezentată de Coriolan Baciu, preia, în concesiune, de la ADS exploatarea celor 920 de hectare: 610 ha teren arabil, 186 ha pășuni, 30 ha curți, dar și construcții, vii și păduri.

Ultimul contract era semnat doar cu o lună înainte ca lichidatorul companiei statului să fie numit de către judecător, în noiembrie 2000.

În raportul din 2012, lichidatorul  susține că a obținut anularea tuturor “actelor frauduloase”. La acel moment, lichidatorul Lidia Cândea declara că nu a “depus încă plângeri penale” împotriva fostei conduceri a companiei statului.

Extras din raportul lichidatorului

Contactată de RISE Project, Lidia Cândea susține că lucrurile au fost mai complicate: “Mie inițial mi s-a interzis accesul pe proprietățile Blasius. Am anulat în instanță protocolul de predare-primire prin care proprietățile erau trecute la Biserică. Tot în instanță am anulat contractul de concesiune, precum și contractul de asociere în participațiune”.

Procesele s-au întins până în acest an.

Lichidatorul explică cum a decurs lupta în instanță pentru recuperarea bunurilor statului: “Pe măsură ce se pronunța o hotărâre judecătorească de anulare a unor documente, ei mai scoteau câte un alt contract și mi-l opuneau. Contractul de asociere în participațiune era chiar antedatat, neregăsindu-se în registrele societății. În final, Bisericii i s-a retrocedat ce era de retrocedat. Dacă nu câștigam în civil, mergeam pe latura penală”.

Preotul Nicolae Anușcă, șeful Asociației Caritas

Preotul Nicolae Anușcă, directorul general al Asociației Caritas, susține că lucrurile nu au fost atât de grave: “Astea sunt chestiuni discutate la proces. Eu ce să vă spun acum? Să mă pun la dispoziția dumneavoastră cu timp și cu toate astea? Nu au fost ilegalități grave, ci doar s-a diminuat contractul cu niște suprafețe. Noi am cerut să suspendăm și să lichidăm contractul acela cu ADS-ul că nu ne mai interesează, dar nu ne lasă. Eco Vert nu deține nicio suprafață de la ADS și nici nu a deținut”.

Reprezentanții asociației bisericești calculează diferit suprafețele exploatate în prezent de către compania privată. Claudiu Nicușan, secretarul general al Asociației Caritas, ne-a spus : “În jur de 400 de hectare din terenurile retrocedate sunt lucrate astăzi de Eco Vert, firma Bisericii”. În schimb, Coriolan Baciu, membru în consiliul director, susține că suprafețele sunt mai mici: “Eco Vert mai are 15 hectare de la ADS, plus terenurile pe care Biserica le-a primit prin retrocedare. Adică firma mai lucrează în jur de 250 de hectare”.

“Am predat un nume…”

Asociația Caritas a preluat jumătate din firma înființată de Baciu în 2003, împărțind-o apoi frățește cu el timp de încă un an: “Pur și simplu, am predat un nume și o firmă existentă. Nici beneficii nu am avut. A fost o chestiune de suport, să se pună la punct o firmă care să exploateze acele terenuri pe care Biserica le-a dobândit în baza retrocedării”, explică Baciu.

Un an mai târziu, în 2004, Baciu și-a cedat partea către cei trei austrieci, printre care prințul moștenitor, și mai multe organizații religioase din orașul Linz: “Cred că eram director la Asociația Caritas și, apărând oportunitatea de afaceri cu niște parteneri austrieci, pur și simplu am vândut firma. Mă rog, am cesionat firma că nu am avut niciun beneficiu semnificativ din vânzarea ei. A venit un partener austriac cu alți câțiva. Au fost mai mulți parteneri bisericești din Austria, cu excepția oamenilor ca Schweighofer, dar și ei tot pentru biserică au făcut-o.  Au investit ca un suport general dat bisericii”.

Contractul de cesiune semnat de Coriolan Baciu

Baciu a ieșit din firmă, dar a rămas membru în consiliul director al asociației Caritas, care controlează și astăzi afacerea, alături de austrieci. Apoi, el a devenit și membru în Consiliul de Administrație al Agenției Domeniilor Statului – chiar instituția care a concesionat terenurile Bisericii: ”Am fost în ADS în timpul guvernului Tăriceanu”.

Preotul Nicolae Anușca, șeful Asociației Caritas, își asumă intrarea fundațiilor bisericești în afacere:” Eu am avut ideea să îi cooptez pe partenerii din Austria în firmă. Dar nu și pe Schweighofer și pe celalalte persoane fizice. Noi am avut un partener, Caritas-ul din Linz, care ne-a făcut contactele acolo”.

Un alt oficial al asociației bisericești din Blaj, Claudiu Nicușan, a reprezentat Sinodul Episcopal Linz în SRL-ul românesc, în ultimii patru ani.

Claudiu Nicușan este atât secretarul general al Caritas cât și politician local, fiind liderul liberalilor din localitate. În 2012, el a candidat, fără succes, la Primăria Blaj din partea USL, apoi a devenit consilier local.

Nicușan susține însă că a fost împuternicit de organizația austriacă doar punctual pentru o majorare de capital. Valoarea capitalului social al firmei a crescut de mai multe ori, până la 250.000 de euro. Aproape jumătate din acești bani au intrat inițial în firmă sub forma unor împrumuturi cu dobândă de la organizațiile bisericești.

“Totul pentru Țară”

Coriolan Baciu s-a luptat în ultimii ani ca să-și mențină în viață partidul, după ce procurorii i-au cerut în repetate rânduri dizolvarea. Tribunalul București a admis pentru prima dată o astfel de cerere, în mai 2014, pe motiv că partidul nu a întrunit minimul legal de voturi în mai multe alegeri consecutive. Decizia nu este definitivă. În 2012, procurorii au mai încercat o dată dizolvarea, susținând că partidul actual este urmașul unei formațiuni fasciste și xenofobe: mișcarea legionară din perioada interbelică. Atunci Tribunalul București a respins solicitarea. „Noi preluăm mai degrabă un bagaj simbolic pentru că nu mai funcționăm în același tip de societate ca în perioada interbelică”, a explicat Coriolan Baciu pentru RISE Project. El crede că atât Garda de Fier, cât și Totul pentru Țară sunt legate de personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu, fostul lider mișcării legionare: “Din punct de vedere juridic ele sunt însă diferite: Totul pentru Țară a fost un partid politic democratic, care a funcționat într-o societate democratică. De altfel, temeiul juridic de la care a pornit acțiunea împotriva lui Codreanu a fost acea scrisoare pe care i-a scris-o lui Nicolae Iorga și în care contesta restrângerea unor libertăți democratice în România”.

Conflictul dintre istoricul Nicolae Iorga și Zelea Codreanu s-a sfârșit tragic pentru amândoi. În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, liderul legionarilor a fost ucis de jandarmi în drum spre penitenciar, alături de alți 13 camarazi, acuzați că ar fi încercat să evadeze. Codreanu era condamnat pentru ultraj, după ce afirmase despre demnitarul Nicolae Iorga că este “necinstit sufletește”. Iorga îi ceruse lui Armand Călinescu – premier al României, asasinat tot de legionari – să le închidă două cantine din București. În seara zilei de  27 noiembrie 1940, istoricul Nicolae Iorga era ridicat de acasă de patru legionari și asasinat cu sânge rece, adăugându-se unei liste mai lungi de demnitari și oameni de știință asasinați de adepții mișcării.

Ce spune Baciu despre crimele legionarilor:

“Au existat niște acțiuni violente de ambele părți. Există documente în legătură cu acțiunile violente ale legionarilor și cu cele împotriva lor, iar proporția este covârșitor inversă. Că legionarii au acționat uneori cu o violență extremă este real. În mare parte însă au fost inițiative personale ale unora care nu au fost asumate de Mișcare. Dar au existat și evenimente, precum asasinarea lui Armand Călinescu, care au fost asumate ca acțiuni ale mișcării legionare.”

RISE Project și jurnaliștii maghiari de la Atlatszo.hu investighează organizațiile extremiste din regiune. Proiectul este finanțat de Open Society Foundations.