Cortina din Caraibi

Un sfert de veac, un arhipelag din Caraibi și mai bine de 175 de mii de firme offshore. Sunt datele pe scurt ale celei mai recente scurgeri de informații dintr-un paradis fiscal. De data aceasta, documentele vin din Bahamas, insulele din Caraibi cunoscute la nivel global pentru facilitățile de tip offshore pe care le oferă.

Arhipelagul, o constelație cu peste 700 de insule, multe cu suprafețe mai mici decât un kilometru pătrat, se află de aproape un secol pe radarul funcționarilor fiscali din întreaga lume. Legile sale privind confidențialitatea afacerilor și refuzul de a face schimb de informații cu alte guverne i-au adus renumele de „Cortina din Caraibi”. Ea a căzut astăzi.

International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), Süddeutsche Zeitung și ceilalți parteneri din presă, printre care și RISE Project, fac publice informațiile din această arhivă, în care, la nivel global, figurează politicieni de top și infractori ce au apelat de-a lungul anilor la industria offshore din arhipelag.

Insulele Bahamas. Wikimedia Commons (CC BY-SA 3.0)

Noile informații au fost combinate cu documentele din #PanamaPapers și alte baze de date scurse în ultimii ani pentru a crea cel mai mare registru public online cu entități offshore din lume.

Pe lista celor care au avut conturi offshore în Bahamas figurează un fost comisar european, dar și premieri, miniștri, prinți, oameni de afaceri și infractori condamnați de pe mai toate continentele.

În insule și-au făcut loc, în ultimele două decenii, și importante companii sau afaceriști de anvergură din România. Astfel, în baza de date apar Rompetrol, Exxon-corporația globală care deține drept de exploatare a hidrocarburilor din Marea Neagră, firme din conglomeratul din industria medicală Medicarom, oameni de afaceri precum Dinu Patriciu, Sorin Marin sau rudele lui Mircea Geoană. Puteți consulta lista românilor cu interese de afaceri în Bahamas aici. Din păcate, baza de date este incompletă astfel că firme precum Petroklav Inc. care a jucat un rol important în vânzarea flotei maritime a României în anii ‘90, afacere pentru care a fost investigat fostul președinte Traian Băsescu, apare fără documentele care conțin numele directorilor sau acționarilor.

Interesele nedeclarate ale unui fost comisar european

Neelie Kroes a călătorit ani la rând în Europa în calitate de înalt oficial, făcându-și un obicei din a avertiza marile corporații că nu pot să fugă de regulile Uniunii Europene.

Kroes, 75 de ani, politician olandez, a empatizat constant cu cetățenii obișnuiți care se temeau că ei vor rămâne cu nota de plată, iar cei care ocoleau regulile „vor lua caimacul și profiturile”.  A urcat apoi până la funcția de comisar european pentru concurență, poziție pe care a deținut-o din 2004 până în 2010. În acei ani, Forbes a plasat-o pe Neelie Kroes de cinci ori în topul celor mai puternice 100 de femei din lume.

Neelie Kroes a fost și directorul companiei Mint Holdings Ltd din Bahamas în perioada 2000 – 2009, potrivit documentelor studiate de International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ).  Ea nu și- a dezvăluit legătura cu această companie nici în declarațiile de avere și interese depuse până în 2010, când i-a încetat mandatul de comisar european pentru concurență, nici, ulterior, când a fost numită comisar european pentru piața digitală, demnitate pe care a deținut-o până în 2014.

Neelie Kroes, fost comisar european. Foto: Mediafax Foto / Ștefan Micsik

Kroes a declarat pentru ICIJ, prin intermediul avocatului său, că nu și-a declarat funcția din Mint Holdings pentru că această companie nu a derulat niciodată operațiuni efective.

Normele UE impun comisarilor europeni să-și declare toate interesele financiare din ultimii 10 ani înainte de preluarea funcțiilor publice, inclusiv funcțiile de conducere, supraveghere și consultanță în societăți care derulează activități comerciale și economice.

Kroes a respins orice critică la adresa activităților sale de afaceri. Avocatul ei a transmis că ea neagă că „a fost vreodată în conflict din cauza legăturilor sale cu sectorul privat.”

Potrivit avocatului său, offshore-ul Mint Holdings fusese înființat ca să cumpere active de la Enron Corp, gigantul energetic american. Afacerea nu s-a concretizat niciodată, iar Enron a intrat apoi în faliment declanșând unul dintre cele mai mari scandaluri financiare din istorie, în urma căruia s-a prăbușit și compania internațională de audit Arthur Andersen.

Dacă afacerea s-ar fi materializat,  Mint Holdings ar fi devenit „cea mai mare companie de gaze din lume, conducând industria dinspre petrol și cărbune” și reducând dependența Europei de monopolul energetic rusesc, a adăugat avocatul lui  Badr-El-Din.

„Doamna Kroes îl va informa pe președintele Comisiei Europene cu privire la această omisiune și își va asuma întreaga responsabilitate”, a mai declarat avocatul lui Kroes.

Emily O`Reilly, Ombudsmanul European (funcție care îi dă dreptul să pornească anchete cu privire la eventuale încălcări ale normelor UE) nu a dorit să comenteze cazul fostului comisar Kroes. În schimb, O`Reilly a declarat pentru ICIJ că „atunci când regulile sunt încălcate, accidental sau voit, impresia negativă pe care o lasă publicului are tendința de a rezona mai puternic decât orice acțiune compensatorie pozitivă întreprinsă ulterior”.

Printre ceilalți directori ai Mint Holdings se numără și omul de afaceri iordanian Amin Badr-El-Din, fondatorul UAE Offsets Group, o companie care a avut în trecut contracte cu producătorul american de arme Lockheed Martin Corp. Până să fie comisar european pentru concurență, Kroes a lucrat ca lobby-ist pentru corporația Lockheed Martin.

Fostul ei coleg din board, Badr-El-Din a declarat: „Mint Holdings a fost înființată ca un vehicul cu destinație specială pentru a gestiona achiziția de active energetice internaționale, în principal, de la Enron. Afacerea a căzut la sfârșitul verii anului 2000”.

Vicky Cann, cercetător și membru al organizației Corporate Europe Observatory, spune că declararea funcțiilor anterioare în cadrul companiilor este importantă tocmai ca măsură de evitare a unor potențiale conflicte de interese:

„Din postura de comisar european cu responsabilități ce privesc mediul de afaceri, ar fi fost esențială evaluarea tuturor intereselor de afaceri ale comisarului pentru potențiale conflicte”. Astfel de omisiuni – „chiar dacă neintenționate” – pot „eroda încrederea publicului în instituții europene per ansamblu”, continuă Cann.

Elveția din Caraibi

Detaliile cu privire la legătura dintre Kroes și firma offshore sunt cuprinse într-o nouă tranșă de documente primite de cotidianul german Süddeutsche Zeitung și analizate alături de ICIJ. Arhiva de documente scursă din registrul comerțului din Bahamas include numele directorilor și acționarilor din spatele a mai bine de 175.000 de companii înregistrate în arhipelag între 1990 și începutul anului 2016.

În Nassau, capitala Insulelor Bahamas, documentele pot fi consultate fizic, în persoană. Un registru online are, teoretic, același scop. Cu toate acestea, informațiile încărcate de autorități în registrul online sunt deseori incomplete, iar actele unei companii costă minim 10 dolari, în pofida recomandărilor internaționale pentru eliminarea acestor taxe.

Autoritățile din Bahamas au declarat pentru ICIJ că își onorează obigațiile internaționale și cooperează cu structurile fiscale internaționale. Bahamas „nu tolerează banii murdari”, au precizat oficialii de la Nassau, adăugând că arhipelagul „a fost marcat în multe privințe drept aliniat cu standardele internaționale”.

„Taxele pentru căutările online în registrul comerțului acoperă cheltuielile statului și modernizarea sistemului electronic”, potrivit autorităților. În ceea ce privește cooperarea și împărtășirea informațiilor fiscale cu alte autorități, oficialii de la Nassau spun că „Bahamas negociază cu bună credință cu toți partenerii adecvați din cadrul Forumului Mondial în numele transparenței și schimbă informații în scop fiscal, respectând totodată standardele internaționale privind confidențialitatea și securitatea datelor”.

Informațiile publicate astăzi includ scheletul de bază al companiilor offshore: numele firmei, data înființării, adresa fizică și cea de corespondență din Bahamas și, în unele cazuri, numele directorilor companiei. La un nivel de bază, aceste informații sunt cruciale pentru tranzacții comerciale obișnuite. În alte cazuri, poliția, detectivii și anchetatorii antifraudă folosesc registrele ca punct de plecare în investigarea infracțiunilor.

„Registrele de corporații sunt incredibil de importante”, explică Debra LaPrevotte, fost agent special al Biroului Federal de Investigații (FBI) din Statele Unite ale Americii. Munca lui LaPrevotte a inclus urmărirea a miliarde de dolari – mite și bani obținuți din corupție – ascunse în paradisuri fiscale pentru politicieni din Ucraina, Nigeria și Bangladesh. LaPrevotte mai susține:

„Companiile offshore sunt folosite deseori ca intermediari pentru a facilita spălarea de bani și, frecvent, companiile sunt folosite doar pentru a deschide conturi bancare. Astfel, documentele de la registrul comerțului, care ar putea duce la identificarea beneficiarilor reali, fac parte din dovezi.”

În 1930, fiscul american a investigat cetățenii americani care au evitat taxe datorită Elveției și Insulelor Bahamas, care odată se promovau drept „Elveția din Caraibi”. Atenția s-a intensificat în anii 1960, când anchetatorii americani au observat o tendință crescătoare în utilizarea entităților din Bahamas de către capi ai crimei organizate. Activele bancare americane din Bahamas au crescut de opt ori între 1973 și 1979.

Până la sfârșitul anilor 1970, un studiu arăta că „fluxul de bani iliciți și evaziune fiscală” spre Bahamas a fost de 20 de miliarde de dolari pe an.

Națiunea din Caraibe nu a fost însă ușor de penetrat.

Pentru a arunca o privire în spatele „cortinei”, SUA au demarat un proiect clandestin, numit „Operațiunea Vânturi Tropicale”. Au folosit agenți ai Fiscului care au plătit un informator pentru a intra în dormitorul unui bancher din Bahamas în timp ce acesta se afla într-o vizită la Miami și a-i lua servieta, în timp ce un alt agent îl ținea ocupat. Servieta conținea o adevărată „mină de aur” – informații de la o bancă din Bahamas privind 308 titulari de conturi, toți cetățeni americani, inclusiv capi ai mafiei, celebrități și magnați. Aceștia ar fi deținut în Bahamas un sfert de miliard de dolari.

Operațiunea a dus la urmăriri penale și amenzi fiscale în valoare de 100 de milioane de dolari, dar a fost respinsă în 1975, după protestele și opoziția Congresului față de modul în care Fiscul folosea informatori. O instanță din SUA a respins ulterior și folosirea documentelor din servietă, motivând că au fost obținute ilegal.

În anul 2000, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), forul de referință la nivel mondial pentru politică fiscală, a plasat Bahamas pe o listă neagră a statelor care facilitează operațiunile de evaziune fiscală. Dupa ce guvernul de la Nassau a introdus în grabă nouă legi pentru reglementarea sectorului, OCDE a scos Insulele Bahamas de pe lista neagră în 2001.

În 2009, însă, OCDE a pus Bahamas pe „lista gri” a organizației – o clasificare mai puțin severă, dar care semnalează totuși eșecul țării de a se alinia  standardelor internaționale în materie de transparență fiscală.

Perspective proaspete

Spre deosebire de #PanamaPapars, documentele scurse din Bahamas sunt mai simple în conținut. Noile date nu menționează în mod clar, de exemplu, dacă directorii numiți în legătură cu o firmă din Bahamas controlează cu adevărat societatea sau acționează în calitate de persoane interpuse, angajați-de-închiriat, care servesc drept paravan pentru companie, dar nu au nici o implicare în operațiunile sale .

Atunci când sunt corelate cu documentele din arhiva Mossack Fonseca, firma de avocatură din scandalul #PanamaPapers, informațiile din Bahamas oferă perspective noi în afacerile offshore ale politicienilor, infractorilor și directorilor de companii, precum și despre bancherii și avocații care îi ajută să-și mute banii.

Nu este ilegal să deții sau să conduci o companie offshore și în multe cazuri există interese legitime de afaceri pentru înființarea unor structuri offshore, dar experții în transparență susțin că este important ca oficialii publici să-și declare legăturile cu entități offshore.

Printre personajele politice și guvernamentale numite în documentele scurse se numără ministrul columbian pentru minerit și energie din perioada 1999-2001, Carlos Caballero Argáez. Acesta apare în calitate de președinte și secretar al unei companii din Bahamas, Pavc Properties Inc., între 1997 și 2008. De asemenea, Caballero Argáez a fost, între 1990 și 2015, director al Norway Inc, o altă companie înregistrată în Bahamas.

Argáez a declarat pentru ICIJ că Norway Inc. a avut un cont bancar în Miami, deținut de tatăl său. La moartea tatălui, activele contului au fost distribuite fiilor, a mai spus Argáez. Celălalt offshore, Pavc Properties Inc, a deținut de un apartament in Miami, explică Argáez, adăugând că relația sa cu compania s-a încheiat în 2008, când și-a vândut toate acțiunile. Argáez a spus că, la fel ca alții, a ales să-și înregistreze firma în Bahamas la sfatul avocaților. El a negat orice conflict de interese, susținând că firma a fost înființată în Bahamas pentru „scopuri fiscale”.

CITIȚI ȘI

ROMÂNIA DIN BAHAMAS

Aceasta este o varianta abreviată și adaptată a materialului original publicat de International Consortium of Investigative Journalism (organizație din care fac parte și doi dintre reporterii RISE Project) pe care îl puteți accesa, în engleză, AICI

Documentele #BahamasLeaks au fost obținute de către Süddeutsche Zeitung de la o sursă anonimă. Publicația germană a oferit datele organizației International Consortium for Investigative Journalists care a cooptat RISE Project în acest proiect.