Bani din promisiuni

Ca să obțină terenuri publice în România, un parlamentar maghiar a promis investiții masive, de zeci de milioane de euro, dar a lăsat în urmă numai datorii la stat.

Erik Banki, demnitar ungur de cursă lungă, a ales un moment strategic ca să facă afaceri în România.

A venit în august 2006, înainte de criză, și a înregistrat prima companie. În anul următor, Primăria Salonta scotea la vânzare terenuri într-o fostă zonă industrială ca să atragă investiții pentru comunitate.

În schimbul terenului, Banki a promis atunci câteva zeci de locuri de muncă și o investiție de 70 de milioane de euro. Urma să construiască o fabrică de bioetanol – adică să producă un tip de combustibil alternativ din cereale.

În aceeași perioadă, o companie deținută în comun de statul maghiar și de cel austriac plănuia să construiască alte două fabrici în zonă. Duna Development Ltd, compania în care erau implicate cele două state, dezvoltase deja proiecte similare de energie alternativă în Ungaria. La noi, Duna Development își propusese să ridice o fabrică de bioetanol în Salonta (Bihor) și o alta în Carei (Satu Mare). Rolul companiei era să pregătească proiecte, să obțină avize, să ofere expertiză tehnică și să găsească investitori, după cum își amintește acum Tibor Ersek, fost director al Duna Development.

Unul dintre potențialii investitori de atunci a fost chiar parlamentarul Erik Banki, care alesese exact aceleași localități pentru investițiile sale. Banki și-a amintit într-un interviu acordat publicației maghiare Direckt 36, cu care RISE Project a colaborat la acest subiect, că i-a întâlnit pe reprezentanții Duna Development la o conferință, dar nu mai știe dacă a semnat vreun contract cu ei. Și Tibor Ersek, fostul director al Duna Development, și-a amintit că au existat negocieri cu politicianul maghiar pentru o colaborare, dar nu ne-a oferit prea multe detalii: “Fabricile de bioetanol păreau cele mai promițătoare la acel moment”.

VĂRUL ȘI TERENUL

Demnitarul maghiar n-a participat singur în cursa pentru terenurile din România. L-a concurat chiar vărul său.

În 2007, Primăria Salonta a scos la vânzare terenurile din fosta zonă industrială prin licitație, dar erau necesare minim două oferte. Politicianul maghiar susține că s-a trezit peste noapte cu vărul său, Peter Jozsef Madar, care participa și el la aceeași licitație.

Au fost doar ei doi, iar politicianul a câștigat.

“A fost o competiție deschisă. Am aflat doar în timpul licitației că vărul meu participa și el. A fost o surpriză pentru mine”, spune acum Banki.

Vărul susține că nici el nu știuse. Aflase, potrivit spuselor sale, de licitație de la un partener de afaceri și că în niciun caz nu se coordonase cu ruda lui.

Erik Banki a participat cu firma HP Investment cu sediul în Salonta, iar vărul său cu MSB Invest, înregistrată într-un sat din județul Mureș.

Politicianul a plusat masiv la capitolul investiții, punând pe masă o sumă de șapte ori mai mare decât cea a vărului său. Compania acestuia se angajase la maxim 10 milioane de euro pentru deschiderea unei fabrici similare. Și la capitolul preț, Banki a oferit un pic mai mult decât vărul său: cu 25 de cenți/mp în plus.

Exact în ziua în care Primăria Salonta i-a vândut un teren de 8,7 ha pentru 205.000 de euro, Banki a mai semnat un precontract pentru alte două hectare pe care le câștigase la licitația organizată de aceeași primărie, plătind puțin peste 7100 de euro, adică doar 15% din prețul total.

Achizițiile lui Banki au continuat în zonă. În același an, a mai cumpărat, tot prin HP Investment, la preț dublu față de prețul achitat primăriei, un teren în aceeași zonă, de la o fostă firmă de stat privatizată. A achitat  75.000 euro.

Un an mai târziu, în 2008, Primăria Salonta a scos din nou la vânzare un teren în zonă.

Au participat aceleași două firme înrudite și a câștigat tot Erik Banki. Politicianul oferise cu 0.05 cenți/mp mai mult ca vărul său și plusase la numărul locurilor de muncă. Terenul de 1,8 ha l-a costat pe Banki alți 105.000 euro, iar fabrica de bioetanol promisă primăriei Salonta urma să înceapă producția la finalul lui 2009.

În caz contrar, penalitățile se ridicau la 7000 euro/zi până la finalizarea proiectului.

“CRIZA E DE VINĂ”

Fabrica lui Erik Banki n-a mai fost construită niciodată.

În septembrie 2010, când depășise termenul-limită cu aproape un an, politicianul a încercat să explice în scris Primăriei Salonta că proiectul e în întârziere din cauza crizei financiare globale: “După cum știți, 2008 a adus schimbări negative în economia mondială (…) Ca o consecință, participanții de pe piață s-au retras și nu am putut găsi parteneri pentru fabrica de bioetanol.”

Când participase la licitația pentru teren, Banki nu pomenise nimic despre alți investitori în proiectul său. Acum, în scrisoare, spunea că nu are cum să găsească investitori până nu trece criza financiară, dând vina pe împrumuturile luate de România și Ungaria de la Fondul Monetar Internațional.

Dar Banki plusa din nou. Le promitea autorităților locale că va crește investiția la peste 90 de milioane de euro, aducând o nouă tehnologie. Propunea să înceapă producția în 2014 și promitea că va produce pe lângă biocombustibil din cereale și energie electrică din gunoi menajer.

Autoritățile locale i-au mai dat o șansă și l-au iertat de penalități. Au fixat alte termene, deși compania lui nu avea încă niciun angajat. În schimb, au păstrat clauza de penalizare în caz că proiectul nu se realizează nici la noul termen-limită.

Conform noilor condiții, compania lui Banki trebuia să înceapă lucrările în martie 2012. N-a respectat nici acest angajament, iar Primăria din Salonta a restabilit termenii inițiali ai contractului. În 2012, datoriile companiei deținute de politician ajunseseră la 2,33 milioane de euro, reprezentând penalități pentru nerespectarea contractului de investiții, dar și alți 43.000 de euro impozite pentru terenuri și clădiri.

Municipalitatea a cerut banii în instanță. “Nu avem nicio garanție că putem recupera banii”, și-a motivat primarul orașului cererea prin care intenționa ca HP Investment, compania lui Banki, să fie executată silit. Firma a intrat în insolvență, iar doi ani mai târziu, judecătorii au decis să o radieze. Terenurile au fost preluate de orașul Salonta, în contul datoriilor acumulate.

Laszlo Torok, primarul orașului și cel care a semnat contractele cu Erik Banki, nu a putut fi contactat pe marginea acestui subiect.

Erik Banki susține că proiectul cu biocombustibil era finanțat de mai multe companii străine, în timp ce firma lui avea ca sarcină doar coordonarea proiectului. Spune că unul dintre investitori era de peste ocean: “Firma mea nu a pus niciun ban în acest proiect, am investit doar muncă și energie. O companie din Elveția, deținută de un fond de investiții din SUA, era interesată de proiect și l-a prefinanțat, incluzând și achizițiile de terenuri”.

Banki n-a putut să dovedească cele spuse și ne-a precizat că nu-și mai amintește numele companiei elvețiene.

 

În 2010, când negocia noi termeni cu Primăria Salonta, politicianul maghiar s-a orientat spre o altă zonă industrială din Carei. Aici nu a semnat niciun contract cu autoritățile locale, dar planul era să construiască tot o fabrică .

După ce expirase primul termen de finalizare al fabricii din Salonta, HP Investment a cumpărat toate părțile sociale din firma Cobochim SRL, care avea în capitalul social 10,8 ha de teren la ieșirea din Carei. Toată afacerea l-a costat teoretic pe Banki 532.000 de euro, conform documentelor oficiale.

Schema imobiliară a politicianului a totalizat achiziții de peste 110 de hectare în perioada în care nu-și mai putea onora angajamentele în Salonta. Între 2007 și 2010, Banki a cheltuit aproape un milion de euro pentru aceste suprafețe folosindu-se de mai multe companii înființate în România.

Legea nu permitea atunci ca un cetățean străin să poată achiziționa direct terenuri în România, ci doar prin intermediul unor companii locale.

AFACERI CU EL ÎNSUȘI

O altă companie a demnitarului maghiar a avut probleme din cauza unor datorii de doar 3600 de euro. Compania se numea HP Agro și cumpărase 90 de hectare de teren în Salonta și în satele învecinate.

Când compania a intrat în incapacitate de plată, în 2012, nemaiputând să-și achite datoriile la stat, parlamentarul a încercat să-i  preia rapid terenurile. A folosit atunci o altă companie, Agro Future Salro SRL, în care îl avea ca asociat pe Laszlo Sandor Szathmary, un angajat al Primăriei Salonta care ne-a transmis niște documente solicitate chiar de pe adresa lui personală de email.

Într-o primă fază, Banki a preluat cele 90 ha cu doar 29,545 euro, dar nu le-a putut înregistra pe noua firmă, așa că afacerea a picat.

În iulie 2018, terenurile firmei au fost vândute din nou. Prețul a fost atunci de aproape zece ori mai mare – 309.000 de euro. Le-a cumpărat Artimplet SRL, deținută de Robert Erdei din Salonta, cu afaceri în agricultură.

Erdei ne-a confirmat tranzacția, dar a adăugat că s-a făcut prin intermediari, astfel că nu s-a văzut cu politicianul maghiar niciodată.

Banki a încasat banii, iar compania lui a fost radiată.

DE UNDE VIN BANII

Erik Banki este deputat de douăzeci de ani. Are ștate vechi în Fidesz – partidul naționalist condus de premierul Viktor Orban, care guvernează cu mână de fier Ungaria.

Legislația maghiară nu-l obligă să declare bunurile cumpărate prin companii, ci doar pe cele cumpărate în nume personal. Dar, în timp ce unii deputați unguri au declarat și proprietățile deținute indirect, Erik Banki a declarat doar firmele înregistrate în România.

Tranzacțiile făcute de el ridică însă semne de întrebare legate de proveniența banilor pe care i-a investit la noi și felul în care a cumpărat zeci de hectare de teren.

De la începutul anilor 2000 și până-n prezent, salariul lui anual a oscilat între 20.900 și 39.000 de euro, iar firmele lui din România nu au avut suficient profit cât să acopere achizițiile de terenuri.

În timp ce în România dădea vina pe criza financiară pentru întârzierea proiectului din Salonta, Banki cumpăra proprietăți în statul vecin.

Împreună cu soția, a achiziționat în 2009 o companie din Ungaria, pentru aproape 360 de mii de euro. Firma deținea un apartament de 133 mp într-un complex imobiliar din nordul Budapestei, cu vedere la Dunăre și cu mai multe facilități de lux. Soția lui deține în același cartier rezidențial alte două apartamente prin intermediul unei companii.

Reporteri: Blanka Zoldi (Direkt36), Ana Poenariu

Video: Sergiu Brega

Hartă: Edin Pasovic (OCCRP)

Editor: Daniel Bojin