Nicușor Dan: „Nu am știut că șeful meu de campanie apare în #PanamaPapers”

Nicușor Dan, matematician care vrea să facă istorie. FOTO: Răzvan Lupică/Mediafax.

Nicușor Dan, un matematician care vrea să facă istorie. FOTO: Răzvan Lupică/Mediafax.

Făcând naveta între dezbaterile de la televizor și reuniunile din cartiere și străduindu-se să bifeze tot programul de întâlniri al unei zile, Nicușor Dan a intrat adânc în costumul de politician a cărui etichetă o refuză.

Își impune singur teme tabu, de frica prejudecăților ascunse în mintea alegătorilor, alunecă spre generalizări și ocolește subiectele pe care publicul le privește prin sita unor șabloane.

E tuns și îmbrăcat de designeri care și-au propus să-i domesticească ținuta de student perpetuu și se înfățișează, la a doua sa candidatură la Primăria Capitalei, alături de 120 de cvasinecunoscuți – candidați la consiliile și primăriile de sector – pentru care cere, de asemenea, votul.

Se află la capătul a opt ani de procese în care s-a judecat cu toate administrațiile locale din București, obținând victorii de etapă, succese depline sau contabilizând înfrângeri care nu au reușit să-l demoralizeze.

Vrea să aibă puterea, pe care, până astăzi, doar a hărțuit-o prin tribunale.

Fostul medaliat cu aur la olimpiada internațională de matematică – doctor în matematică la Paris, la vârsta de 28 de ani – a coborât din lumea cu puține echivocuri a științelor exacte și, acum, mai dă o dată piept cu neprevăzutul întreprinderii lui sociale.

Candidatul Uniunii Salvați Bucureștiul (USB) a acordat un interviu pentru RISE Project, în care a povestit că politica, înainte de toate, l-a tuns și în care și-a exprimat convingerea că un grup de oameni harnici, testați la strângerea de semnături pentru înscrierea în alegeri, va fi eficient în guvernarea unui oraș.  

Cumva, pe parcursul acestui interviu, Nicușor Dan a devenit tată. 

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

RISE Project: Aveți din ce trăi?

Nicușor Dan: Eu nu sunt un om sărac. Am avut o firmă de calculatoare pe care am vândut-o cu vreo 200.000 de euro, chiar înainte de criză, parcă prin 2006. (N.r. – potrivit datelor din Monitorului Oficial, candidatul USB a fost asociat în două firme, ProCa Romania și Atlas Computer Comimprodex, ale căror părți sociale le-a vândut în august 2008).

Ce făcea firma asta?

A fost o firmă de apartament. Eu am investit bani în ea. M-am asociat cu două persoane, aveam 50 la sută. Am finanțat-o cu banii pe care îi aveam din bursa mea din Franța. 500-1200 de euro/lună, în banii de azi.

În loc să cheltuiți bursa pentru studiu, strângeați banii la ciorap?

Îi strângeam la ciorap, dar mai și împrumutam oameni din România. Oameni din industria asta de vânzări de calculatoare, care a trecut printr-un boom în anii 1990. Aveam prieteni care aveau firme în zona asta, iar eu le dădeam împrumuturi cu dobândă. Nu știu dacă era legal… La un moment dat, parcă prin 1997, am pus niște bani într-o firmă proprie. Importam componente de la Philips și le vindeam în țară. Eu nu mă implicam, mă întâlneam cu asociații mei cam de două ori pe an. Când nu ne-am mai ajuns cu banii, ni s-a alăturat Radu Octavian de la RTC. El a mai cumpărat și alte firme, pe care le-am reunit. Apoi, prin 2006, am vândut tot, și Octavian Radu, și noi. Eu am luat 200.000 de euro pentru partea mea. (N.r. – vânzarea a fost făcută în 2008).

Din declarația de avere, reiese că aveți o datorie de 27.000 de euro scadentă peste doi ani, pe lângă o altă datorie de circa 90.000 de euro, scadentă în 2032. În condițiile în care veniturile dumneavoastră anuale sunt de circa 10.000 de euro. Nici dacă ați sta nemâncat, nu ați avea cum să plătiți 27.000 de euro până în 2018.

Creditul de 27.000 de euro este făcut la o foarte bună prietenă. L-am făcut în campania din 2012. Cred că dacă nu o să pot să i-l plătesc până în 2018, o să mă mai păsuiască. Din creditul de 90.000 de euro, mai am de plată, dacă nu mă înșel, vreo 76.000 de euro. Plătesc o rată de 540 de euro/lună la el.

V-ați pus amanet economiile personale în campania din 2012?

Nu poți să controlezi tot ce se întâmplă într-o campanie. Se strâng niște cheltuieli pe care, în cele din urmă, candidatul trebuie să le plătească. Am însă un teren la Predeal care valorează cam 200.000 de euro. A valorat și 500.000 de euro în perioada de boom, dar m-am lăcomit și nu am vrut să-l vând, am zis să mai aștept. Dacă vând acest teren, scap de datorii și îmi mai rămân și bani.

Locuiți cu chirie în Militari. Vă plac aglomerația, zgomotul, cum de stați acolo?

Cu excepția unui adolescent care dă muzica mai tare, o dată la trei luni, blocul în care locuiesc e foarte liniștit. Am stat până acum în Cotroceni, până când proprietara, care era în vârstă, ne-a anunțat că vrea să vândă casa, pentru că se muta la rudele ei de la Mangalia. Și a trebuit să eliberez repede și să găsesc ceva de urgență, așa am ajuns în Militari, la Gorjului. Din 1998, de când stau cu chirie în București, am locuit până acum, cu chirie, și în zona Berzei, pe Calea Plevnei, și pe lângă Cișmigiu, într-un bloc cu bulină roșie. Aici, în Berzei și la Cișmigiu, mi s-a părut cel mai interesant.

Vă place viața asta de nomad, cu valiza la ușă?

Nu, deloc!

Și nu v-a tentat să vă luați măcar o garsonieră, să nu vă mai dea nimeni afară din casă?
Ba da. Până am vândut firma asta de calculatoare, toți banii mei s-au dus aici. După asta, am avut tot felul de urgențe personale și nu mi-am cumpărat locuință.

Hala Matache a fost apărată în zadar de Nicușor Dan, pentru că nu a reușit să o salveze, și dărânată în van de Sorin Oprescu, pentru că nu a folosit, decât în mică parte, spațiul creat  prin demolarea ei. FOTO: Daniel Mihăilescu/Mediafax.

Hala Matache a fost apărată în zadar de Nicușor Dan, pentru că nu a reușit să o salveze, și dărâmată degeaba de Sorin Oprescu, pentru că nu a folosit, decât în mică măsură, spațiul creat prin demolarea ei. FOTO: Daniel Mihăilescu/Mediafax.

În cluburi mergeți?

La sala de forță? Nu!

Nu la sală. La club, la discotecă.

În ultimii șapte-opt ani, nu cred că am fost de zece ori în cluburi. Nu mai am timp fizic. În vremea în care făceam matematică, atunci când locuiam în Berzei, lucram câte 10-12 ore pe zi, continuu. Nu aveam foarte multe obligații sociale. Când mă așezam la birou, îmi puneam ceasul să sune peste zece ore. Lucram până la epuizare, până nu îmi mai funcționa creierul. Mi se întâmpla să lucrez și până la 3 noaptea. Alături, în vecini, era un club care se chema Stuf Vama Veche. Mai ajungeam pe-acolo, o oră sau două. După aceea, mă întorceam acasă, îmi puneam iar ceasul să sune peste alte zece ore și mă culcam.

La „Colectiv” ați fost vreodată?

Niciodată.

Ce o să facă un om obișnuit să se gândească la calcule abstracte toată ziua, când o să ajungă la primărie, într-un mediu atât de neabstract?

Nu e deloc așa! E o diferență… Cred că primul care a făcut această diferență a fost Pascal. Grosier vorbind, există două tipuri de matematici și două tipuri de matematicieni. Geometri și algebriști. Eu sunt un geometru. Toate realitățile matematice eu le transform în imagini. Bineînțeles că am o anumită capacitate de a jongla și cu abstractul, dar acolo unde sunt eu puternic în matematică este capacitatea de a vizualiza niște realități. Munca administrativă cere să pui ordine într-o realitate complicată – exact ceea ce eu am făcut și în matematică.

Sunteți o persoană solitară? Vă vedeți stând de vorbă cu oamenii, cu mulțimile?

Eu relaționez foarte ușor cu oamenii. Nu mă pasionează relațiile sociale, să o spun drept. De la un anumit nivel de maturitate, în opinia mea, dintr-o discuție cu un om înveți mai puțin decât studiind pe cont propriu.

Ați postat pe Facebook, în precampanie, poze alături de niște băbuțe din Piața Rahovei? Ce vorbeați cu ele?

Mai degrabă, ele aveau o curiozitate legată de noi. Când au aflat ce facem acolo, au devenit foarte curioase. Pozele pe care le-ați văzut n-au fost făcute la cererea noastră, ci la cererea lor.

Erau bucureștence?

Nu, mai degrabă din afara Bucureștiului, de undeva de pe lângă Târgoviște. Ne-au vorbit despre prețul de închiriere a tarabelor, mafia piețelor, asta le interesa pe ele.

Ați cumpărat și dumneavoastră ceva de la ele?

Eu am cumpărat urzici. Le-am luat să le fac mâncare, nu de formă.

Percepția este că Sorin Oprescu a fost votat pentru că a făcut lucruri de dimensiuni mari, cu care a convins electoratul că e un bun manager. Dacă ați apela la aceeași tactică de impresionare a oamenilor, cu ce le-ați scoate ochii?

Șoseaua de centură mi se pare ceva suficient de concret ca să fie pe înțelesul tuturor. Apoi, schimbarea întregului sistem de încălzire centralizată a Bucureștiului. Dar asta, am spus-o deja, nu se poate face în patru ani, ci poate că în șase ani pentru tot orașul.

Cineva scria pe Facebook că se teme de eventuala dumneavoastră ratare în funcția de primar: „Nu vreau să pierd un activist excepțional, ca să câștig un primar mediocru”. Dumneavoastră aveți teama asta?

Nu mi-e frică de faptul că nu voi avea succes ca primar. Sunt foarte încrezător în mine. Sunt ferm convins că sunt mult mai competent decât Piedone sau Olguța Vasilescu sau oameni din aceștia care au gestionat, într-un fel sau altul, orașe. Eu nu vreau să îmi trec în CV că am fost primar al Bucureștiului. Nu de asta fac tot ceea ce fac. Nu am niciun orgoliu în asta, orgoliul meu a rămas în matematică. Imediat ce vor apărea alții care să îmi ia locul, voi fi fericit să mă întorc la matematică.

Dar acești „alții” tot nu apar…

Este un mic progres, dar nu așa de rapid precum îl dorim noi. Sunt niște oameni acum în Asociația „Salvați Bucureștiul”, care, într-un an-doi, pot să o preia. Au venit în timp. Unii au mai și plecat, dar în cei care au rămas am încredere.

Nicușor Dan, în campania din 2012, la finalul căreia a obținut un scor de 8,48%, adică 66.000 de voturi dintr-un total de  785.000 voturi valabil exprimate. FOTO: Eduard Enea/Adevărul.

Nicușor Dan, în campania din 2012, la finalul căreia a obținut un scor de 8,48%, adică 66.000 de voturi dintr-un total de 785.000 de voturi valabil exprimate. Prezența la urne a fost de 45% acum patru ani. FOTO: Eduard Enea/Adevărul.

La o emisiune de pe B1TV, ați fost întrebat dacă sunteți de dreapta sau de stânga și ați spus că nu veți face această mărturisire, ca să nu vă atrageți antipatii de la unii sau de la alții. Tipul ăsta de prudență nu e o renunțare la statutul dvs. de om liber? De ce să vă temeți să spuneți ce gândiți?

Dacă aloci niște ani din viață pentru ceva, evident că faci și tipul ăsta de compromis. Dacă ne uităm la nivel global, vedem că în societatea noastră există o mare criză. Noi suntem actori într-o mare criză. Dacă privim din perspectiva acestei uriașe probleme a României, faptul că alegi să nu îți exprimi orientarea ideologică este o chestiune minoră. Nu avem voie să ne lăsăm dezbinați de orientările noastre politice. Nu avem voie să ne împărțim între noi pe chestiunea stânga-dreapta. Îmi mențin poziția. Și faptul că mă îmbrac regulamentar, la costum, și faptul că mă tund sunt parte din același compromis.

Vă temeți de lipsa de nuanțe a publicului?

Mă tem de fragmentarea societății civile care nu a atins încă nivelul unei mase critice. Or, din moment ce suntem atât de puțini, nu avem voie să ne mai și împărțim în două. În mod deliberat, în programul nostru politic, pe care l-am depus la Tribunal, nu am făcut o împărțire ideologică, pentru ca publicul din ambele tabere să se poată regăsi, indiferent de afinitățile lui doctrinare.

Funcția de primar nu e una strict administrativă? Ce loc au „stânga” și „dreapta” în guvernarea unui oraș?

Pentru administrație, și eu cred că nu ai nevoie de o definire ideologică. Dar lumea este preocupată și de acest tip de discuții. Una dintre caracteristicile politicii este și distincția aceasta ideologică.

De ce spuneți că tunsul e un compromis? Când v-ați tuns?

Cred că în 2012, când mi-am anunțat candidatura la alegerile locale. Pe 7 ianuarie 2012, a fost o gală a ligii studenților din străinătate și în ziua aia m-am dus cu o fată designer care m-a îmbrăcat și m-a tuns.

Unde?

La Mall Vitan. Acum două luni, am avut o întâlnire cu oameni de afaceri și nu mai aveam un costum potrivit și m-am dus iar în Mall Vitan. E în mare suferință acest magazin. În 2012, era încă bine aprovizionat.

Ce haine v-a cumpărat de acolo domnișoara designer?

Tot. Vreo două costume, opt cămăși, ciorapi.

Ciorapii, de firmă?

Da, da, ea a ales. A mers inclusiv cu mine la frizer și a spus cum să mă tundă.

Și v-a plăcut ce-a ieșit?

M-am obișnuit repede.

Nicușor Dan, pe vremea în care părul, barba și vestimentația nu îi erau persecutate de ambițiile politice. FOTO: Andreea Alexandru/Mediafax.

Nicușor Dan, în anii în care nu întâlnise încă rigiditatea consilierilor de imagine și nu își persecuta părul, barba și vestimentația de dragul ambițiilor politice. FOTO: Andreea Alexandru/Mediafax.

Aveți și o pălărie foarte interesantă. E tot de la Mall Vitan?

Nu, e de mai demult, dinainte de 2012. Cred că pe la 30 de ani, am cumpărat-o. Am luat-o fiindcă îmi era frig la cap. Dintre celelalte variante – căciulă cu urechi, bască etc. – pălăria mi s-a părut cea mai potrivită. Probabil, corespundea cu genul de personaj boem care eram atunci.

Cum vă alegeți pălăriile? Aveți un pălărier personal?

Am avut o pălărie pentru mult timp, pe care i-am făcut-o cadou prietenei mele. Acum am alta. Sunt doar la a doua mea pălărie.

Ca și în cazul mașinilor…

Da, un Citroen și o Dacia 1100. (N.r. – Dacia 1100, deținută în coproprietate de Nicușor Dan, imediat după Revoluție, a fost dată ciubuc de mama celuilalt proprietar pentru privilegiul unei adrese de e-mail, la mijlocul anilor 1990. Amânunte, AICI, într-un interviu de acum patru ani, despre nonconformismul din tinerețea candidatului USB).

De condus, cum conduceți? Ați avut evenimente rutiere?

O singură dată, în Franța, când eram la doctorat. Mă duceam cu un prieten la o conferință de matematică. Eu eram la volan, iar el îmi prezenta o teorie foarte complicată. Cel din fața noastră a frânat brusc, n-am avut timp să încetinesc și am intrat în el. N-a fost grav. Ne-am dus și ne-am întors de la conferință cu mașina lovită. Nu ne-a oprit poliția.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Ați fi eliberat autorizație de construire pentru Catedrala Mântuirii Neamului?

Nu-mi aduc aminte ce prevedea Planul Urbanistic General pentru terenul respectiv. Nu mi se pare cel mai fericit amplasament. Și probabil că aș fi făcut o dezbatere publică.

O autorizație pentru o clădire care va marca orașul pentru sute de ani trebuie judecată inginerește, în baza PUG-ului? Nu există și o judecată estetică?

E o problemă generală. Legea Construcțiilor nu prevede, dar nimic nu îl împiedică pe arhitectul-șef să aibă o comise pe partea estetică, așa cum are o comisie de urbanism.

Cum poate, legal, un primar să își apere orașul de o aberație arhitectonică susținută de liderii unei confesiuni religioase?

În primul rând, amplasarea unei construcții monumentale nu se potriviește cu PUG-ul. Trebuie făcută în baza unui Plan Urbanistic Zonal, care presupune o dezbatere publică. Tu, ca primar, ești suficient de vizibil ca să faci o dezbatere publică reală, în care cetățenii să-și exprime opiniile.

Catedrala de la dumnevoastră de-acasă, din Făgăraș, vă place?

Nu! Fiindcă oamenii din Făgăraș nu mă votează, îmi pot permite să fiu tranșant, în cazul ăsta… (Râde). Dacă nu era lipită de Cetatea Medievală, construcția aceea putea fi rezonabilă. Eu nici nu știu dacă au avut aviz de la Comisia Națională a Monumentelor să construiască acolo, lângă un monument istoric de clasa A.

În anii din urmă, în orășelul Făgăraș, preoții au ridicat o catedrală în are se simt ecourile ambiției care a produs în București Catedrala Mântuirii Neamului. FOTO: Silvana Armat.

În Făgăraș, localitatea natală a candidatului USB, BOR a construit o catedrală mult prea mare și pentru străzile la a căror răscruce e așezată, și pentru comunitatea modestă, aflată într-o continuă depopulare, pe care ar trebui s-o slujească. FOTO: Silvana Armat.

Câți candidați ați strâns pentru listele USB?

Cu totul, la sectoare și la primăria mare, cred că avem vreo 120.

Adică mai puțini decât toate funcțiile pentru care se fac alegeri.

Da, nu avem liste complete.

De ce?

Mulți dintre oamenii noștri lucrează în multinaționale și fie ei, fie soţii lor au contracte de confidențialitate în privința salariilor. Or, legea te obligă să declari veniturile întregii familii, atunci când candidezi.

Și ce faceți dacă nu o să puteți acoperi cu oameni locurile din consilii câștigate?

Avem suficienți candidați pentru a deține majoritatea de 50 la sută din toate consiliile. Doar dacă o să câștigăm cu 100 la sută, vom avea probleme. Dar nu cred că va fi cazul. Suntem ca o echipă de fotbal fără rezerve.

Cum i-ați găsit pe cei 120?

Sunt oameni care au venit alături de noi din 2012 și acum s-au înscris în partid. Alții au venit mai recent, după 2012. Sunt oameni care nu aveau nevoie de politică în viața lor, de fapt. Dar fac asta ca un sacrificiu personal pentru binele comun, pentru că și-au dat seama că nu se mai poate.

USB este construit în jurul imaginii dumneavoastră. Care credeți că e riscul să vă asociați numele cu niște oameni pe care, în fond, nu îi puteți cunoaște decât la un nivel superficial?

Am ajuns să îi cunosc pe oamenii ăștia și am mare încredere în ei. Eu am o notorietate pe care nu mi-am construit-o singur. Dacă rămâneam liderul Asociației „Salvați Bucureștiul” și n-aș fi participat la alegerile din 2012, aș fi rămas la o notorietate de 2 la sută. Dacă acum am o notorietate de 60 la sută, este meritul lor.

Ei au contribuit la popularizarea imaginii dumneavoastră, nu la activitatea care v-a făcut pe dumneavoastră să dobândiți aceată imagine.

Eu văd lucrurile altfel. Societatea e într-o mare criză. Clasa politică a eșuat. E nevoie de alți oameni, iar în 2012 eu am fost singura persoană care s-a potrivit acestor aspirații. Dar nu sunt eu singura persoană care să răspundă acestor aspirații. Oamenii ăștia, 120 – sper că într-un an vor fi o mie, răspund și ei acestor așteptări. Eu sper că, într-un an sau doi, ei vor arăta că au ceva de spus. Nu poți să schimbi o societate cu un singur om, ci cu mai mulți, care contează și care se legitimează unii pe alți. Vorbesc serios, nu e exces de modestie.

Au fost trecuți printr-un filtru, cum i-ați ales?

Au fost și respinși. E o fișă de două pagini în care îți scrii CV-ul, dacă ai colaborat cu Securitatea, dacă ai trecut și prin alte partide etc. După ce răspunzi la toate întrebările, un grup de oameni te evaluează și ești primit sau respins.

Aveți o formulă care spune „Noi, echipa USB…”. Nu credeți că greșiți creând impresia unei identități comune pentru un grup ai cărui membri nu aveți cum să-i cunoașteți foarte bine?

Oamenii ăștia sunt foarte serioși, noi îi propunem pentru guvernarea Bucureștiul, cel puțin din poziția de consilier local.

Nu aveți cum să stabiliți gradul lor de seriozitate.

Am văzut oamenii din partid strângând semnături. Șase săptămâni. I-am detectat și pe cei mai leneși, i-am văzut și în relațiile umane, i-am văzut și la ora 1 noaptea, pe mese, adunând semnături. Am o evidență a lor. În plus, nu construim o operă de artă. Construim o organizație care să funcționeze și să aducă niște răspunsuri în societate… Ce-ar fi trebuit să scriem pe aceste bannere, că „ne îndoim de noi înșine”?

Vi se pare că ar suna rău?

„Nici noi nu suntem siguri că vom putea să guvernăm…”. (Râde).

O parte din dosarele deasupra cărora Nicușor Dan și-a tocit coatele în ultimii ani, încercând să pună frână proiectelor edilitare pe care le-a considerat ilegale sau inoportune. FOTO: Andreea Alexandru/ Mediafax.

O parte din dosarele deasupra cărora Nicușor Dan și-a tocit coatele în ultimii ani, încercând să pună frână proiectelor edilitare pe care le-a considerat ilegale sau inoportune. FOTO: Andreea Alexandru/ Mediafax.

Matei Păun, șeful dumneavoastră de campanie, apare în #Panama_Papers. Cum l-ați cooptat?

Informația asta e o noutate pentru mine.

(Pe ecranul unui laptop, Nicușor Dan studiază documentul prin care Păun a fost numit director al firmei din Seychelles. Apoi, întreabă): Ce spune hârtia asta?

Spune că, în 2001, împreună cu alți trei asociați, cu care avea afaceri și în România, conducea o societate offshore în Seychelles. Cum l-ați cooptat?

Este un prieten. L-am cunoscut prin alți prieteni, în 2012. Ne-a ajutat în campanie. Ne-am mai întâlnit de atunci și acum s-a oferit să facă această muncă.

Ce presupune această muncă?

Coordonează logistic întreaga campanie.

Au mai venit oameni în această campanie pe filiera lui?

Oameni pe care el îi cunoștea, da.

Și sunt și pe listele USB?

Nu, sunt doar două persoane în echipa de comunicare.

Păun e și membru de partid?

S-ar putea să fie, la sectorul 1.

Lăsând cazul lui Păun la o parte, cineva de la USB a apelat la presă pentru verificarea uneia dintre persoanele care urmau să fie puse pe lista de consilieri de la un sector. Ca dovadă că nu îi cunoașteți bine pe candidați.

Cel care a apelat la presă putea să verifice singur acea persoană… Dar, poate din criză de timp, a preferat să externalizeze această sarcină… Dacă insistați, putem să ducem discuția asta și la acest nivel și să filosofăm la nesfârșit. Dar noi suntem în poziția de a încerca să punem capăt unei politici total rupte de realitate, care a făcut ca o floare să coste 300 de lei, care a dat șase primari din șapte cu dosare penale. Sunt lucruri concrete de făcut într-o campanie: până pe 26 aprilie, trebuie să strângi 18.000 de semnături, apoi trebuie să mergi să-ți aperi candidatura în instanță… Dacă sunt oameni care au intrat aici din interese personale, la un moment dat, vom vedea asta și îi vom înlătura.

Ce o să faceți dacă Gabriela Firea vă acuză, în campanie, că nu aveți copii, cum l-a acuzat pe Iohannis? Aveți un răspuns pregătit?

Am un răspuns. O să i-l dau ei direct.

(Interviul a avut loc în prima parte a lunii mai. În ziua și la ora la care programaserăm o altă întâlnire cu Nicușor Dan, ca să continuăm interviul – adică pe 26 mai, la ora 14:30 – candidatul USB a devenit tată. Vestea, atât de neașteptată încât a părut mai întâi o poantă, a fost întâmpinată de toată lumea cu uimire și râsete. Aproape nimeni dintre cei de la sediul USB nu avea idee că Nicușor Dan aștepta un copil. Ermetic din fire, fondatorul Asociației „Salvați Bucureștiul” ținuse totul secret. În jurul orei 15:00, confirmând ceea ce colegii lui încă mai priveau cu circumspecție, a publicat pe Facebook o fotografie întunecată, făcută pe holurile maternității, și a scris câteva rânduri în care a povestit ceea ce tocmai i se întâmplase).

„Cațavencii”: „Momente esențiale din viața lui Nicușor Dan”, de Dan Panaet (fragment)
1974Primele vacanțe pe malul mării. În timp ce copiii de vârsta lui construiau castele de nisip, Nicușor Dan avea grijă ca nici un turist să nu le demoleze, amintind că sunt castele de nisip de patrimoniu, care trebuie protejate. 

1977Bucureștiul e zguduit de un cutremur devastator. Nicușor Dan se întreabă dacă seismul a avut aprobare ca să dărâme toate clădirile pe care le-a demolat. Bănuiește că la mijloc sunt interese imobiliare.

2014Cere să se redeschidă dosarul revoluției, ca să aflăm și noi cine a tras în clădirile de patrimoniu.


Există niște glume foarte bune în „Cațavencii” despre dumneavoastră. 
Faptul că ați devenit un calapod atât de bun pentru ironie nu vă sperie? Vă e frică de ridicol?

Cum am mai spus, n-am pic de orgoliu în întreprindere asta electorală. E o bătălie și asta presupune rezistență psihică. Glumele astea îmi plac și mie. Evident că cu cât sunt mai bune, cu atât îmi plac mai mult. Cu excepția faptului că ele merg pe un șablon care nu e real. Nu ne-am ocupat doar de monumente, ne-am ocupat de tot ce înseamnă dezvoltarea urbană a Bucureștiului. Ce mă deranjează mai tare sunt înjurăturile fără motiv: intru obosit pe Facebook și văd că mă înjură niște oameni, nu postaci, oameni reali, identificabili. În momentul ăla, intervine un dubiu. Am pierdut zece ani de viață și ăștia mă înjură. Intervine așa o deziluzie, o tristețe uriașă. Ăsta e, la nivel personal, lucrul care mă întristează cel mai tare în campanie, nicidecum glumele pe seama mea.

Ați declarat, la HotNews.ro, că n-ați citit nicio carte în ultimii zece ani. Ce impact credeți că a avut mărturisirea asta la publicul elitist pe care îl aveți?

Asta e realitatatea. N-am putut să spun altceva. Știu în continuare să citesc… Vin acasă extenuat. Sunt un om care se concentrează pe lucrurile pe care le face. Deja în viața mea de activist am fost la limită cu timpul. Chiar și a menține financiar o asociație care nu produce nimic e foarte solicitant.

Și ați mai zis că, imediat ce o să aveți timp, o să citiți toată opera lui Jung. De la nici o carte, săriți direct la psihanaliză?

Am citit cartea  „Amintiri, vise, reflecții”, care mi se pare remarcabilă. M-a fascinat tenacitatea lui Jung și a rezonat cu niște intuiții de direcții de cunoaște către care aș vrea să merg, când o să ajung la pensie.

Ce tip de personalitate aveți în matricea lui Jung?

Nu știu… Mi-au făcut testul cei din echipa de comunicare, dar nu mai țin minte. Cred că sunt „Cavaler” sau cam așa ceva. (N.r. – nu există un tip de personalitate cu acest nume în matricea invocată).  

Și se potrivește cu funcțiile executive tipologia dumnevoastră?

Da, sigur că da! Nu vedeți că am răbdat, fără să urlu, să îmi puneți toate întrebările astea?

Firma pe care Matei Păun (44 ani), șeful de campanie al candidatului USB, a înființat-o în Republica Seychelles (Oceanul Indian) se numea International Solutions. A fost înregistrată în 2001, de Păun și alți trei afaceriști, alături de care acesta deținea deja firme în România. Întrebat de RISE Project de ce a avut nevoie să creeze o firmă de carton în Seychelles, Păun a spus că nu își mai amintește de ea și că nu e un delict să ai o companie offshore. Consultant financiar cu cetățenie germană și domiciliu în SUA, Păun a făcut afaceri în România încă din 1997.

Decizia prin care Păun a fost numit director al firmei din Seychelles – redactată de avocații panamezi de la Mossack Fonseca – poate fi descărcată AICI. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma lui Păun din Oceanul Indian nu a deținut niciodată societăți comericale în România. 

ACTUALIZARE (01.06.2016): Nicușor Dan a oferit următoarea explicație, în cazul Păun-PanamaPapers, astăzi, la o emisiune Gândul live: „Matei Păun, activând în domeniul financiar, a înființat o firmă prin anul 2000 (n.r. – în anul 2001), într-un stat cu taxe foarte mici. Această firmă n-a făcut niciodată afaceri cu România. De fapt, n-a făcut niciodată afaceri cu nimic. Este o firmă pe care a înființat-o, dar n-a folosit-o! (…) Nu e o crimă să faci o firmă. (…) [Ar fi o slăbiciune pentru USB], dacă din această firmă s-ar fi plătit salarii din România. O astfel de firmă este un instrument pe piața financiară globală. Pentru oamenii care înțeleg ce am spus eu aici, sunt convins că [publicarea acestei informații] nu mă dezavantajează. (…) Pentru oamenii care nu intră în adâncul informației, probabil că da”.

Înregistrarea, AICI, de la minutul 19:50.

Ionuț Stănescu

Ai citit această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!