25/07/2012

Sile Camataru/foto:România Libera

Sile Cămătaru (44 de ani), fratele mai mic al lui Nuţu Cămătaru (48 de ani), a fost adus, pe 24 iulie 2012, în ţară, la capătul a două luni de detenţie petrecute în Germania. El are de ispăşit un rest de pedeapsă de cinci ani şi şase luni, dictat printr-o sentinţă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în această primăvară, pe 11 mai 2012.

Aceasta este a şasea condamnare penală primită de Sile Cămătaru – potrivit inventarului pe care RISE Project a reuşit să-l întocmească. Un inventar care consemnează prima sentinţă penală dată împotriva lui Sile în martie 1989. Totuşi, un inventar care ar putea fi incomplet, din moment ce, la ora aceea, în martie 1989, documentele judiciare deja îl numeau pe Sile Cămătaru „recidivist”.

RISE Project a încercat să refacă istoria infracţională a lui Sile Cămătaru, pe numele lui adevărat Vasile Balint. Potrivit calculelor RISE Project, dacă în România s-ar fi aplicat sistemul penal din America, cel care adună aritmetic pedepsele aferente fiecărei culpe, Sile Cămătaru ar fi trebuit să petreacă 279 de ani şi şase luni în penitenciare pentru delictele pentru care instanţele l-au găsit vinovat. Sistemul penal românesc prevede însă contopirea pedepselor dispuse pentru infracţiuni comise sau ispăşite simultan. Astfel, infractorii petrec după gratii doar timpul aferent celei mai mari pedepse din şirul celor pentru care sunt condamnaţi.

Potrivit documentelor judiciare obţinute de RISE, Sile Cămătaru şi fratele lui, Nuţu, au ispăşit primele pedepse cu închisoarea înainte de 1990. La vremea aceea, abia împliniseră 20 de ani, iar clanul pe care aveau să-l patroneze mai târziu încă îşi făcea ucenicia spărgînd apartamente şi furînd butelii de gaze. Două decrete prezidenţiale, primul semnat de Ceauşescu, iar cel de-al doilea de Iliescu, i-au eliberat pe străzile Bucureştiului.

Aşa a arătat debutul unei cariere infracţionale extrem de prolifice, care, peste un deceniu, avea să-i consacre drept doi dintre cei mai temuţi lideri ai crimei organizate din România. Aventurile infracţionale ale fraţilor Cămătaru spun povestea unei Românii blânde cu infractorii, o ţară cu un regim judiciar slab, care le-a îngăduit să-şi dezvolte şi să-şi diversifice activităţile ilegale.

O sentinţă penală din martie 1989 îl condamnă pe Sile la opt ani de închisoare. Sentinţa este cel mai vechi verdict cunoscut din arhivele judecătoreşti referitor la cariera infracţională a lui Sile. Ea vizează nouă spargeri de locuinţe petrecute în prima parte a anului 1988, spargeri orchestrate de Sile Cămătaru. Alte 41 de spargeri de apartamente, petrecute în aceeaşi perioadă, au fost judecate într-un dosar paralel – dosar în care Sile a fost, de asemenea, condamnat la opt ani închisoare. De data aceasta, împreună cu Nuţu – condamnat doar la cinci ani.

Vizualizarea firmelor si dosarelor clanului Camataru

Amnistiile festive ale dictatorului Ceauşescu

Potrivit sentinţei din martie 1989, cei mai mulţi dintre spărgătorii de case pe care Sile Cămătaru i-a condus pe străzile Bucureştiului tocmai ieşiseră din puşcărie. Nu se ştie, însă, pentru ce fapte fuseseră condamnaţi şi nici ce pedeapsă avea de ispăşit fiecare dintre ei. Cert e că o amnistie decretată de Ceauşescu îi pusese în libertate, chiar pe 26 ianuarie 1988 – ziua de naştere a dictatorului, dată la care Secretarul General al Partidului Comunist Român împlinea 70 de ani. Istoricul Stelian Tănase comentează: „Acest tip de decrete erau un obicei pe care Ceauşescu l-a cultivat tot timpul în care a fost preşedinte. Le dădea fie de 23 August, fie de ziua lui de naştere. Mai frecvent, totuşi, de ziua lui de naştere, ca să se pună pe sine însuşi în evidenţă”.

Frații Cămătaru/foto:România Libera

În doar şase luni, de la sfârşitul lui ianuarie 1988 – când au fost graţiaţi de Ceauşescu – şi până în iulie 1988, când au fost din nou arestaţi de poliţie, hoţii conduşi de Sile şi Nuţu Cămătaru au trecut ca un uragan prin Bucureşti. Au dat 50 de spargeri. Se documentau înainte să dea lovitura, escaladau balcoane, deschideau uşi cu levierul şi, odată ajunşi în locuinţe, furau tot ce putea fi vândut pe piaţa neagră a Capitalei: cuverturi, covoare, lămpi, ceasuri, pachete de cafea, săpunuri, butelii de gaz, aparate video, casetofoane, căşti, blitzuri fotografice, lănţişoare de aur, jachete de piele, căciuli de blană etc.

În primăvara lui 1988, Nuţu Cămătaru avea 24 de ani. Fratele său mai mic Sile împlinise 20 de ani. Potrivit fişelor poliţiei, Sile nu era căsătorit, dar era tată a doi copii. Abandonase şcoala în clasa a patra. Nuţu, mai perseverent, absolvise opt clase şi avea calificarea de şofer.

Graţierea pronunţată de Iliescu

În dosarul care a vizat cele nouă spargeri, Sile Cămătaru – lider de lot, alături de alţi 13 complici – a primit opt ani de închisoare. Delictele lui, însă, au însumat pedepse de 34 de ani de închisoare. În celălalt dosar, referitor la restul de 41 de spargeri, infracţiunile lui Sile Cămătaru au totalizat pedepse de 169 de ani şi şase luni de închisoare.

Membrii clanului Cămătaru şi-au recăpătat, însă, repede libertatea. N-au stat după gratii decât până pe 16 ianuarie 1990. Atunci, un alt decret prezidenţial, semnat de Ion Iliescu, le-a dat drumul pe străzile Bucureştiului. Motivul graţierii: sărbătoarea prăbuşirii Comunismului şi a trecerii la democraţie.

Scurt popas în închisoare

Scăpaţi din puşcărie în ianuarie 1990, Nuţu şi Sile Cămătaru au mai intrat în închisoare abia patru ani mai târziu. Doar pentru trei luni: din septembrie 1994 până în decembrie 1994. Acţionînd ca „recuperatori”, în vara lui 1994, terorizaseră şi tâlhăriseră două familii – lăsîndu-le fără maşini, bani şi bijuterii. Pe o a treia o bătuseră în plină stradă cu săbii şi bâte. Au fost trimişi în judecată în septembrie 1994. Doi ani mai târziu, după ce fuseseră condamnaţi de Judecătoria Sector 2, dosarul de instanţă şi dosarul de urmărire penală au fost furate din arhiva acestei instanţe. Drept urmare, faza de apel a procesului s-a reluat abia după alți şase ani, în 2002, după reconstituirea rechizitoriului. Între timp, unele dintre victime, speriate de agresori, şi-au retras mărturiile, declarînd că nu-i cunoşteau pe cei care îi bătuseră cu opt ani în urmă. Cazul a fost soluţionat abia în 2004, când fraţii Balint au fost condamnaţi definitiv la câte şase ani de închisoare. Delictele de care Sile a fost găsit vinovat în acest dosar au totalizat pedepse de 16 ani de închisoare.

Eliberat pentru bună purtare

Până în 2004, însă, clanul a avut şi alte griji. În 1995, Sile Cămătaru a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 5 la doi ani de închisoare pentru folosirea unui paşaport fals, pe numele „Cristian Neacşu”. În 1992, încercase să intre în Rusia şi în Polonia cu acest document contrafăcut. Faza de recurs a procesului a trenat până în 1998. Atunci, Nuţu Cămătaru a vrut să cumpere libertatea fratelui său mituind mai mulţi magistraţi – prin intermediul unui alt interlop, Dănuţ Udilă. Era dispus să-i plătească lui Udilă 100.000 de USD pentru amânarea sau chiar anularea condamnării lui Sile. I-a plătit, însă, doar 50.000 de USD, pentru că, destul de repede, şi-a dat seama că Udilă voia să-l tragă pe sfoară. În declaraţia pe care a dat-o mai târziu procurorilor, a spus: „Am crezut că Dănuţ Udilă are cunoştinţe mai multe şi mai mari decât mine şi am apelat la acesta crezînd că îmi va rezolva problema”. „Problema” nu a fost însă rezolvată, iar Sile Cămătaru a intrat în închisoare în septembrie 2001. A ieşit însă din penitenciar nu doi ani mai târziu– cât era termenul sentinţei – ci după doar un an şi trei luni, în decembrie 2002, pentru bună purtare.

Dosarul celor 30 de inculpaţi

În anul 2003, cei doi fraţi Cămătaru au avut mâinile complet libere. Şi-au desfăşurat în tihnă afacerile cu prostituate şi industria taxelor de protecţie, coordonînd, prin intermediul rudelor şi a diverşi asociaţi din lumea interlopă, un grup infracţional a cărui întindere procurorii au estimat-o la 200 de persoane. Activităţile lor din acest an aveau să facă obiectul celui mai mare dosar penal în care a fost investigat vreodată sistemul piramidal de infracţionalitate pe care Cămătarii îl aveau în subordine: un dosar prin care, în 2004, au fost trimişi în judecată aproximativ 30 de inculpaţi.

Nuțu Cămătaru îşi face ieşirea triumfală din închisoare/foto:Evenimentul Zilei

În 2004, însă, alte infracţiuni au ajuns la scadenţă. Cele din 1994, pe care interlopii încercaseră să le facă uitate furînd dosarele din instanţă. Astfel, în iulie 2004, Sile şi Nuţu au fost încarceraţi, pe termen de şase ani, pentru nişte fapte ce se petrecuseră cu un deceniu înainte.

Judecarea dosarului în care au fost inculpate cele 30 de persoane a durat până în 2008. La capătul procesului, Sile a fost condamnat la 13 ani de închisoare – deşi delictele pentru care a fost găsit vinovat însumau pedepse de 45 de ani de închisoare care însă s-au contopit, rămânîndu-i de executat doar pedeapsa cea mai mare. Ar fi trebuit să iasă din penitenciar tocmai în 2017, dar în decembrie 2011 a fost, din nou, eliberat pentru bună purtare.

Traiul de voie a durat puţin. Un alt dosar penal, construit în jurul aceloraşi fapte, din perioada 2001-2004, a ajuns la scadenţă în luna mai 2012. Instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus o pedeapsă de încă 13 ani de închisoare pentru Sile Cămătaru, iar interlopul a fost dat în urmărire generală. A fost reţinut în Germania şi, după două luni, a fost în arestul Poliţiei Capitalei înainte de a fi transferat la Rahova.

Mai jos, în ordine cronologică inversă, sentinţele penale dictate împotriva lui Sile Cămătaru de-a lungul timpului:

11 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl condamnă la 13 ani de închisoare pentru fapte de proxenetism, şantaj, constituire de grup de crimă organizată. Pedeapsa se referă la fapte petrecute în perioada 2001 – 2004, motiv pentru care este contopită cu cea precedentă, rezultînd un rest de executare de 5 ani şi 6 luni. (Vezi aici sentinţa Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în ianuarie 2011, în dosarul 7307/2/2009, sentinţă parţial menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în mai 2012)

4 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl condamnă la 13 ani de închisoare pentru fapte de proxenetism, sechestrare de persoane şi constituire de grup de crimă organizată, fapte petrecute în perioada 2001 – 2004. (Vezi aici sentinţa nr. 769/ 04.03.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie)

29 iulie 2004, Curtea de Apel Bucureşti îl condamnă la şase ani de închisoare pentru fapte de tâlhărie, şantaj şi ultraj contra bunelor moravuri, fapte petrecute în august-septembrie 1994. (Vezi aici sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nr. 1444/29.07.2004)

24 iulie 1995, Judecătoria Sectorului 5 îl condamnă la 2 ani de închisoare pentru fals şi uz de fals – utilizarea unui paşaport contrafăcut – fapte petrecute în perioada 1991 -1992; (Vezi aici sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 nr. 2089/24.07.1995).

2 iunie 1989, Judecătoria Sectorului 5 îl condamnă la opt ani de închisoare pentru participarea la 32 de spargeri de locuinţe, fapte petrecute în perioada februarie – iulie 1988 (Vezi aici sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 nr. 487/ 02.06.1989);

29 martie 1989, Judecătoria Sectorului 5 îl condamnă la opt ani de închisoare pentru participarea la nouă spargeri de locuinţe, fapte petrecute în perioada februarie – iulie 1988 (Vezi aici sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 nr.282/29.03.1989);

Condamnări cunoscute: 279 de ani şi 6 luni

Fapte: spargeri de locuinţe, furturi, tâlhărie în formă continuată, lipsire de libertate, ultraj contra bunelor moravuri, şantaj, proxenetism, trafic de carne vie, răpire, constituire grup de crimă organizată.

Perioade de detenţie:

? – 26 ian 1988

19 iul 1988 – 16 ian 1990

29 sept 1994 – 8 dec 1994

21 sept 2001 – 17 dec 2002

2 mai 2004 -19 dec 2011

12 mai 2012 – ?

Timp petrecut în închisoare cunoscut: 10 ani şi 8 luni

Ionuț Stănescu

Comenteaza acest articol