Rafo: amanetată la ruși, sechestrată de stat

UPDATE.

8 iunie 2015. Ovidiu Tender și Marian Iancu, oamenii de afaceri care au controlat în trecut companiile Rafo și Carom Onești, au fost condamnați definitiv de Curtea de Apel București pentru spolierea celor două foste societăți de stat. Tender a fost condamnat, în total, la 12 ani și 7 luni de închisoare, iar Iancu a primit 14 ani. Instanța a mai dispus confiscarea mai multor bunuri pentru recuperarea prejudiciilor de zeci de milioane de euro provocate de către cei doi și de complicii lor. Judecătorii nu au mai aplicat sechestru și pe bunurile actualilor acționari ai Rafo, rușii de la Petrochemicals Holdgins,  așa cum hotărâseră în urmă cu o lună, pe 11 mai, alți judecători, recuzați ulterior de avocații lui Ovidiu Tender. RISE Project a descoperit însă că un alt sechestru pe bunurile Rafo a fost pus încă dinainte de octombrie 2014, într-un alt dosar în care Marian Iancu  a primit o condamnare definitivă de 12 ani pentru alte afaceri ilegale cu produse petroliere. (DETALII, AICI)  Sechestrul inițial a fost menținut pe 14 octombrie 2014, potrivit extrasului din închierea judecătorilor.

Curtea de Apel București a pus luni sechestru pe toate bunurile acționarilor Rafo, blocând practic dezmembrarea rafinăriei și vânzarea ei la preț de fier vechi. O bună parte din rafinărie e amanetată deja în contul unor datorii ale acționarilor ruși către o bancă a Kremlinului, sancționată de Comisia Europeană pentru agresiunea Rusiei în Ucraina.

CONFISCARE SPECIALĂ. Sechestrul pe bunurile acționarilor Rafo a fost aplicat în dosarul penal în care foștii patroni ai companiei,  Marian Iancu și Ovidiu Tender, sunt acuzați că i-au provocat pierderi de zeci de milioane de euro.

În prima instanță, în decembrie 2014, cei doi afaceriști români au fost condamnați pentru înșelăciune, complicitate la abuz în serviciu și spălare de bani. Fiecare a primit peste 11 ani de închisoare. Decizia nu este definitivă, iar în prezent se judecă apelul. Până acum, judecătorii au aprobat confiscarea a peste 60 de milioane de euro de la gruparea Tender-Iancu pentru pierderile provocate în trecut la Rafo și Carom Onești.

Curtea de Apel București a aplicat luni, 11 mai 2015,  măsuri suplimentare pentru recuperarea banilor. Judecătorii au extins astfel sechestrul și pe bunurile firmei austriece Petrochemical Holding – care deține, în prezent, 96,5 la sută din Rafo.

Firma Petrochemical Holding, controlată de oligarhul rus Iakov Goldovskiy, deține peste 20 de companii în România, Polonia și în Rusia. Rafo este compania fanion din grupul Petrochemical, dar acționarii ruși au decis  în februarie să-i vândă instalațiile la preț de fier vechi. Hotărârea a fost luată brusc, într-o ședință convocată inițial pentru mutarea rafinăriei la o altă bursă, după desființarea pieței Rasdaq. Acționarii au blocat însă listarea, aprobând, în schimb, lichidarea rafinăriei.

Avocații consultați de RISE Project susțin că decizia judecătorilor blochează practic dezmembrarea rafinăriei. Mai mult, unul dintre experții din dosar susține că patronii Rafo trebuie să oprească tăierea instalațiilor, ca să nu fie afectată valoarea companiei, altfel riscă sancțiuni penale pentru nesocotirea unei decizii judecătorești. Magistrații nu au detaliat motivele sechestrului suplimentar, iar reprezentanții Rafo nu au putut fi contactați până la publicarea materialului.

O altă cerere care poate bloca dezmembrarea Rafo a fost făcută de o firmă a lui Ovidiu Tender, ale cărui proprietăți din Senegal, Guineea Bissau și Sierra Leone au fost puse de asemenea sub sechestru.

Tender, la una dintre proprietățile lui din Senegal, vizate acum de statul român pentru confiscare. Foto: Mihai Dină

În martie, compania Prospecțiuni, controlată de Tender, a cerut Tribunalului Bacău anularea deciziei acționarilor Rafo, motivând că blocarea listării pe o altă bursă încalcă normele locale ale pieței de capital. Prospecțiuni deține încă 2,7 la sută din Rafo și are de recuperat 15 milioane de euro de la firma austriacă Petrochemicals Holding, care deține pachetul majoritar la rafinărie.

PREJUDICIUL. Investigația penală a început în anul 2005, însă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) nu a țintit în mod direct activitatea firmei austriece, ci operațiunile grupării Tender-Iancu la combinatele din Onești.

Cei doi au acaparat, în 2002 și 2003, distribuția exclusivă a produselor de la Rafo și, respectiv, Carom, iar apoi au preluat și controlul asupra celor două companii.

Practic, firmele lui Iancu au păgubit Rafo distribuindu-i carburanții fără să-i mai și plătească, iar rafinăria a contabilizat, în schimb, taxe pe care nu le-a mai achitat la stat.

Marian Iancu, fostul proprietar al Rafo, a fost întemnițat în octombrie 2014 pentru alte afaceri ilegale cu produse petroliere/MediafaxFoto/Alin Matei

Rafo a acumulat astfel restanțe la bugetele publice de peste 150 de milioane de euro, în 2003, după ce cu un an mai înainte scăpase de o altă datorie la stat în valoare de 100 de milioane de euro. (DETALII AICI).

Schema s-a repetat și la Carom: Iancu, cu ajutorul lui Tender, a obținut dreptul să distribuie exclusiv produsele companiei de stat.

Tender era unul dintre principalii creditori ai Carom, iar compania devenise dependentă de contractele de distribuție cu Iancu. Afaceristul a reușit astfel să negocieze de pe poziții de forță preluarea Carom de la stat, susțin procurorii. Apoi, cu sprijinul lui Iancu, Tender a pus la punct un mecanism financiar prin care investiițiile în Carom, la care el se angajase la privatizare, să fie realizate cu banii sifonați de la Carom.

GARANȚII DE STAT. Producția rafinăriei a rămas închisă în ultimii cinci ani, deși Rafo putea accesa garanții de stat pentru împrumuturi bancare de până la 330 de milioane de euro, bani cu care să-și modernizeze instalațiile și să producă motorină de cea mai bună calitate. În lipsa investițiilor, aproape 2000 de oameni și-au pierdut slujbele, rafinăria mai având  acum puțin peste 400 de angajați.

În 2009, compania petrolieră se afla încă în insolvență, dar Guvernul României i-a acordat garanții de stat ca să se poată finanța la bănci. Una dintre instituțiile financiare interesate să împrumute rafinăria era VTB Bank, a doua ca mărime din Rusia. Filiala băncii, VTB Capital, a oferit, în 2012, o finanțare de 60 de milioane de euro pentru Rafo, cu garanția statului. Alți 10 milioane de euro urmau să fie împrumutați de Petrochemicals Holding, acționarul majoritar al Rafo.

Eximbank România a acceptat să garanteze, în numele statului, cele două împrumuturi cu 50 de milioane de euro, dar a pus condiția să poată bloca o eventuală lichidare a rafinăriei.

Curtea de Apel a pus sechestru atât pe bunurile firmei austriece, cât și pe cele ale acționarului ei majoritar, Petrochemical Verwaltungs AG, controlată de Goldovskiy

Acționarii Rafo nu au fost de acord, astfel că au respins oferta Eximbank și, implicit, împrumutul de la filiala băncii ruse. Aceeași bancă împrumutase deja, în decembrie 2011, compania austriacă cu 157 de milioane de euro. Ca garanție, banca din Rusia a primit atunci 20 la sută din acțiunile Rafo.

Confiscarea extinsă cerută de procurori poate anula însă gajul pus de acționarii ruși la banca Kremlinului, chiar dacă operațiunea a fost anterioară sechestrului dispus de judecători, susțin avocații consultați de RISE Project

SANCȚIUNI INTERNAȚIONALE. VTB Bank a fost inclusă, în iulie 2014, pe lista scurtă a instituțiilor financiare sancționate de Comisia Europeană pentru ofensiva Kremlinului în Ucraina. Practic, băncii i-a fost interzis să se mai finanțeze pe piețele externe de capital.

Măsura nu a rămas fără reacții la cel mai înalt nivel. Vladimir Putin, președintele Rusiei, a declarat la o conferință a VTB Capital din octombrie 2014, că sancțiunile europene încalcă principiile Organizației Mondiale a Comerțului și că vor provoca daune economiei globale pe termen lung.

Trei săptămâni mai târziu, pe 24 octombrie 2014, VTB Bank a contestat la Tribunalul european sancțiunile, motivând: “Consiliul a săvârșit o eroare vădită atunci când a considerat că reclamanta îndeplinește criteriile pentru includerea pe listele din actele atacate. Reclamanta nu este administrată de statul rus și nu are vreo împuternicire specială pentru promovarea competitivității economiei rusești și a diversificării acesteia pentru favorizarea investițiilor”.

Comisia Europeană susține că statul rus controlează peste 50 la sută din VTB Bank, dar banca spune că are o conducere independentă și că nu i-a fost respectat dreptul la apărare.

Ioana Șerbu, Daniel Bojin, Cristi Ciupercă

Grafică: Sergiu Brega

CITITI ȘI DRUMUL RAFO SPRE FIER VECHI: POLITICIENI CORUPȚI ȘI OLIGARHI RUȘI