Milo Djukanović, primul ministru din Muntenegru, a fost desemnat de către Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) omul anului, în „câmpul” promovării crimei organizate și a corupției.
Premiul acesta, decernat anual de organizația media OCCRP, recunoaște „meritele” celor care promovează o „societate necivilă”.
Timp de 30 de ani, Milo Djukanović a fost ori președinte ori premier al Muntenegrului.
Dacă ar fi lăsat să se descrie singur, Djukanović ar spune că este un lider pro-european, care a contribuit esențial la intrarea în NATO a țării sale și care acum se pregătește să integreze micul stat balcanic în Uniunea Europeană.
În realitate, Djukanović a construit un sistem administrativ bazat pe cleptocrație, un adevărat paradis pentru crima organizată.
OCCRP i-a conferit actuala „distincție” pentru „meritul” de a fi creat o atmosferă politică opresivă și o economie întemeiată pe corupție și spălare de bani.
„Este un premiu acordat pentru <<întreaga activitate>>”, a explicat Drew Sullivan, editorul OCCRP, adăugând că „în afara lui Vladimir Putin, nimeni altcineva nu a mai a reușit să conducă un stat bazându-se atât de mult pe corupție și pe crimă orgranizată, cum a făcut Djukanović”.
Djukanović a fost nominalizat pentru acest „premiu” de Vanja Calovic, directorul Network for Affirmation of NGO Sector, un ONG din Muntenegru, afiliat OCCRP.
„Ultimul dictator al Europei”
„Djukanović, ultimul dictator al Europei, a transformat țara noastră într-un stat captiv intereselor sale personale, într-un rai pentru criminali. În timp ce familia sa se îmbogățește, oamenii simpli suferă din cauza sărăciei, a nedreptății și a fărădelegii, iar cei care îndrăznesc să vorbească despre corupție devin țintele sale”, a spus Vanja Calovic.
În fiecare an, reporterii OCCRP și cei din 19 centre de jurnalism de investigații afiliate OCCRP acordă acest titlul unei persoane sau unei instituții.
Anul acesta, în urma votului a peste 50 de jurnaliști, premierul muntenegrean s-a clasat pe primul loc în top.
În 2013, premiul a mers la Parlamentul României, pentru amendamentele pe care le-a făcut la Codul Penal în celebra „marțe neagră”.
Dacă ar fi trecut de președinție și de Curtea Constituțională, aceste amendamente le-ar fi oferit parlamentarilor o imunitate totală în achetele anticorupție.
Spicuind din „realizările” lui Milo Djukanović:
– El și partenerii săi au făcut trafic de țigări, împreună cu mafia italiană, mai precis cu grupările Sacra Corona Unita și Camorra. A fost pus sub acuzare în Bari (Italia), ocazie cu care a și recunoscut rolul său în traficul de țigări, susținând însă că a facut-o pentru că țara sa avea nevoie bani. Pentru a scăpa de acuzații, a făcut uz de imunitatea diplomatică.
– În timp ce susținea că a renunțat la traficul cu țigări, OCCRP a descoperit o insulă deținută de amicul său Stanko Subotic, un om de afaceri controversat care a fost pus de trei ori sub acuzare pentru trafic de țigări, fără să fie vreodată condamnat. Traficul cu țigări de pe această insulă era coordonat chiar de șeful serviciului de pază și protecție al premierului.
– A transformat Muntenegru într-un loc de azil pentru capii lumii interlope din țările fostei Iugoslavii: Darko Saric, Stanko Subotic, Naser Kelmendi, Safet Kalic, Brano Micunovic și alții.
– A capitalizat cu mari sume de bani publici o bancă de stat care, ulterior, a fost privatizată și a ajuns la membrii familiei sale. Aceștia au folosit-o pentru a spăla banii mafiei și a-i finanța activitatea. Când banca familiei sale a intrat în incapacitate de plată, din cauza creditelor neplătite de acești debitori, Djukanović a forțat parlamentul să adopte o lege specială prin care banca a fost salvată de la faliment.
– Este acuzat că procurorii pe care îi numește realizează anchete la comanda sa expresă. Jurnaliștii sunt anchetați pentru informațiile pe care le publică, dar cazurile de corupție prezentate de jurnaliști sunt anchetate numai dacă servesc intereselor sale.
– Din 2006, Djukanović a folosit bani publici (aproape 300 milioane dolari) pentru garantarea unor împrumuturi făcute de companiile private. Mai mult de jumătate din aceste împrumuturi (184 milioane dolari) nu au mai fost plătite înapoi de companii, astfel încât au rămas în sarcina cetățenilor țării. Cel mai mare beneficiar al acestei scheme financiare (cu împrumuturi de 130 milioane dolari) a fost magnatul rus Oleg Deripaska, unul dintre cei mai bogați oameni din lume.
Unde au mers „argintul” și „bronzul” în 2015
În 2015, în topul OCCRP, pe locul doi s-au clasat membrii familiei președintelui Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, iar pe locul trei, premierul Macedoniei, Nikola Gruevski.
Familia lui Aliyev deține o bună parte din economia statului azer și, în lumina anchetelor publicate de OCCRP, este autoarea unui jaf de proporții naționale.
Nikola Gruevski, premierul macedonean, este acuzat, între altele, că a dispus interceptarea telefoanelor membrilor opoziției și ale unor jurnaliști; că a comandat anchete penale împotriva adversarilor săi politici și că le-a mușamalizat pe altele.
Despre OCCRP
OCCRP – entitatea media l-a „premiat” pe Djukanović – este un consorțiu de 19 centre de investigație din Europa și Asia Centrala. Fondat în 2006, OCCRP desfășoară proiecte transfrontaliere dezvăluind cazuri de crimă organizată și corupție din întreaga lume. În acest an, OCCRP a fost desemnat câștigător și finalist la cinci prestigioase premii internaționale, inclusiv Global Shining Light Award și Daniel Pearl.
Organizația RISE Project este membră a rețelei OCCRP.