Dezastrul din munții Maramureș: 12 ani de jaf ascuns

• În 2008, primul control la Ocolul Silvic de stat Poieni din județul Maramureș a scos la iveală peste 140.000 de mc de lemn dispăruți fără acte. Aproximativ 3500 de camioane. Și aia a fost tot.
• Echipa de inspectori de la acea vreme a fost supusă presiunilor venite de la conducerea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.
• Șeful direcției silvice Baia Mare a făcut plângeri penale unora dintre anchetatori, invocând abuzuri și comenzi politice. Dosarul a fost clasat ulterior.
• Pădurarii simpli de la Poieni au declarat că furtul de lemn s-a comis cu sprijinul șefilor din ocol.
• Printre firmele descoperite cu nereguli atunci se găsesc și furnizori ai corporației Holzindustrie Schweighofer. Ei apar, la rândul lor, într-o anchetă a procurorilor anti-mafia.

Studiu de caz

Ocolul Silvic Poieni din Maramureș, controlat acum două săptămâni de Ministerul Mediului și de prefectura locală, ascunde mușamalizări vechi.

Ocolul a mai fost călcat de corpurile de control din București și-n trecut, când mare parte a pădurii era încă în picioare.

Abuzurile de atunci au fost descoperite, denunțate și trimise la parchet. Dar degeaba. Practicile au rămas aceleași după 10 ani. 

RISE a descoperit că unul dintre primele controale mari în zonă datează de acum 12 ani, din primăvara lui 2008, fiind comandat și coordonat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, instituția care avea atunci și pădurile în portofoliu. Controlul a fost demarat în urma unor sesizări locale privind tăieri ilegale masive.

Raportul complet a fost înaintat mai multor instituții și a ajuns inclusiv la sediul central al RNP Romsilva din București.

“Concluziile au fost pe măsura haosului descoperit în teren – mulți pădurari apăreau cu sute de metri de lemn tăiat ilegal de care erau responsabili, unii dintre ei au denunțat presiunile venite pe linie ierarhică și din zona de afaceri ca să închidă ochii la nereguli. Peste 140.000 de metri cubi au ieșit diferență între planurile de amenajament decenale, adică nu erau de găsit în acte și nici în teren. Magistrații tratau cu dezinteres anchetele inspectorilor forestieri, companii conectate la austriecii de la Holzindustrie erau acuzate și ele de tranzacții ilegale cu lemn” – povestește angajatul Romsilva care ne-a arătat raportul.

Echipa care s-a deplasat pe teren în primăvara lui 2008 era formată din oameni de la Direcția Silvică Baia Mare, Ministerul Agriculturii, Direcția de Control Silvic și inspectori ITRSV (actualele Gărzi Forestiere).

După câteva zile cu amenajamentele în mână, inspectorii au descoperit că există diferențe notabile în mai multe parcele din Ocolul Silvic Poieni. În total, paguba se ridică la 140.000 de mc de lemn. 

Calculat la 50 de euro, prețul unui metru cub de lemn de foc din acea perioadă – adică cea mai mică valoare de piață – înseamnă aproape 7 milioane de euro. 

Inspectorii au comparat planurile decenale și cantitățile extrase din acte în perioada 1996-2005 cu volumele care apăreau în planurile 2006-2015. Așa au descoperit practic “craterele” din pădure, lemnul fiind dispărut fără acte.

Inspectorii au identificat și un mod de operare: pădurarii ocolului nu inventariau corect toți arborii, pentru ca apoi să fie tăiați la negru, fără nicio evidență. Erau și copaci de aproape un metru în diametru. 

Într-o singură parcelă, echipa de control a reușit chiar să identifice peste 3000 de arbori care urmau să fie exploatați prin această metodă.

„Am fost amenințat că voi fi dat afară dacă îi opresc” 

Încă de la primele interogatorii, pădurarii au început să denunțe abuzuri exercitate de șefii ocolului și firmele de exploatare.

Din declarațiile lor reiese că unii agenți economici tăiaseră arbori fără să dețină contract de furnizare de masă lemnoasă și fără vreo autorizație de exploatare. Conducerea ocolului știa și nu lua nicio măsură. Inspectorii au găsit, de pildă, sute de metri cubi de lemn exploatați astfel numai în cazul unei singure firme (Novaartis SRL).

Mărturiile pădurarilor consemnate în procesul-verbal din 2008 reflectă situații dramatice și metehne de sistem perpetuate până în prezent.

Iată un fragment:

,,Nu am anunţat ocolul silvic de frică că voi fi dat afară, dar brigadierul (n.r. G… T…) a ştiut căci el era în teren cu patronul în fiecare zi (patronul B… D…), plus că am întrebat pe brigadier dacă au autorizaţie de exploatare, a spus că au. (….) În luna decembrie 2007 au intrat şi au tăiat în ua 175B firma Novaartis, dar pe mine nu m-a întrebat nimic. În plus am fost ameninţat că voi fi dat afară din silvicultură căci patronul are pile, dacă îi opresc să taie pe lângă parchet cum tăiau în altă parte”.

Echipa de control s-a deplasat la sediul companiei respective și a constatat tăieri ilegale: „din această partidă nu sunt înregistrate intrări de masă lemnoasă, deci nu au fost eliberate documente de însoţire”. 

Firma Novaartis a fost și furnizor al austriecilor de la Schweighofer.

Partenerii Schweighofer, activi la Poieni 

Compania Holzindustrie Schweighofer apare și ea menționată în raportul de control din 2008. 

Austriecii erau atunci beneficiarii contractului multianual cu RNP Romsilva, care includea și pădurile de pe raza Direcției Silvice Baia Maramureș.

Schweighofer mai lucra în zonă cu o companie al cărei administrator a fost ulterior cercetat de DIICOT pentru că a vândut lemn tăiat ilegal, inclusiv celor de la Schweighofer. E vorba despre Gheorghe Usciuc.

Pentru anumite păduri din zona Poieni, investigate de inspectori în 2008, corporația Schweighofer a împuternicit firma lui Usciuc (Usciuc Prod Com) să exploateze. Anchetatorii au descoperit acolo peste 800 de metri cubi de lemn tăiați fără documente legale.

Austriecii mai fuseseră semnalați însă și în alte rapoarte de control de la vremea aceea. Inspectorii au solicitat chiar rezilierea contractelor multianuale ale Schweighofer cu mai multe direcții silvice din țară, inclusiv Baia Mare. 

Hoții de lemne, scăpați de magistrați

Concluziile controlului din 2008 merg mai departe: procurorii au minimizat sistematic impactul tăierilor ilegale și au tratat hoții de lemne ca pe niște traficanți de panseluțe.

În cazul Poieni, la nivelul lui 2008, din opt persoane cu dosare penale, patru au primit rezoluție de scoatere de sub urmărire penală. În alte cazuri, au fost înregistrate și instrumentate dosare cu autori necunoscuți.  

“În urma identificării autorilor şi cercetărilor efectuate, au fost înregistrate o serie de dosare penale în care procurorul, prin rezoluţie, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestora, mai mult în unele cazuri afirmându-se că în cauză intervine răspunderea materială a pădurarului, cu toate că pădurarii titulari nu aveau în pază şi gestiune suprafeţele respective de fond forestier” – se mai arată în raportul din 2008.

În timp ce inspectorii din corpul de control descopereau neregulile din Poieni, Pavel Horj, directorul de atunci al Direcției Silvice Baia Mare, și șeful pădurarilor prinși cu lemn ilegal, a acuzat presiuni politice în spatele verificărilor și a notificat Romsilva solicitând îndepărtarea anchetatorilor din teren și sancționarea lor. 

Contactat telefonic acum, Horj nu și-a mai amintit însă de plângere. Cât despre cei 140.000 de metri cubi dispăruți sub conducerea lui, Horj ne-a declarat: 

“Nu au fost atâția. Sunt chestiuni de statistică și de erori ale unor indicatori statistici vizavi de curbele de regres din silvicultură”.

Rugat să estimeze nivelul tăierilor ilegale din zonă, Horj zice că nu are un răspuns, dar că dezastrul nu-i așa grav, cum îl vedem noi din satelit:

“Natura și Doamne Doamne au refăcut tot ce s-a distrus. Natura este cea care reglează mult mai bine decât omul și de cele mai multe ori vindecă măgăriile pe care le face factorul antropic. În anumite etape istorice și politice se întâmplă aceste lucruri pe care le acoperă praful istoriei, cum se va întâmpla și cu majoritatea tăierilor din România după 1989. Nu au reușit instanțele sa stabilească vinovații de la Revoluție, credeți că va reuși cineva din instanță să găsească cine se face vinovat de nu știu câte sute de mii de hectare de teren forestier distrus?” – susține Horj.

Fostul secretar de stat din acea vreme, Istvan Toke, spune că dacă au existat presiuni pe corpul de control, ele nu s-au resimțit la centru: 

“Știu sigur că eu am semnat raportul acela. Au mai fost și înainte de 2008 controale, dar nu la acel nivel. Atunci când a explodat problema acolo, îmi aduc aminte că lumea din minister spunea – << A, păi acolo au mai fost lucruri descoperite>> După cum se și vede acum, problema persistă în zonă. Eu nu pot să-mi explic situația. La vremea respectivă dacă se utilizau rezultatele acelui control altfel trebuiau sa stea lucrurile acum.”

Raportul din 2008 a fost înaintat Ministerului Pădurilor, Romsilva, Gărzii Financiare și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 

Aceleași autorități se arată surprinse azi în fața dezastrului de la Poieni, deși erau informate de 12 ani despre prăpăd.

La fel, știau și despre taierile ilegale din Parcul Național Munții Maramureșului, unde au dispărut 480.000 mc fără acte in perioada 2012 – 2019. RISE a scris despre asta AICI.

Statul de carton

Depășite acum de fenomen, autoritățile din domeniu ar fi trebuit să conlucreze toți acești ani pentru prevenție. Cadrul formal exista printr-un protocol din 2017, semnat de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și, respectiv, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La vremea respectivă ministru la Păduri era Adriana Petcu, iar procuror general era Augustin Lazăr.

Principalul scop al protocolului era lupta împotriva tăierilor ilegale și schimbul de informații pentru a preveni și descoperi acest fenomen. 

În același timp, documentul reprezenta și baza unui schimb de experiențe tehnice între silvicultori și anchetatori, în așa fel încât cei din urmă să înțeleagă mecanismele infracționale, importanța și dimensiunea fenomenului tăierilor ilegale. 

Efectele protocolului din 2017 și cooperarea cu Ministerul Mediului au fost însă extrem de slabe, este de părere fostul procuror general al României, Augustin Lazăr. Iar rezultatele acestea modeste ar fi fost determinate de factorul politic, ostil colaborării cu Ministerul Public.

“Acest context a generat adesea teama funcționarilor de a coopera cu organele judiciare. Activitatea judiciară este, însă, doar un instrument de apărare prin mijloace de drept penal. Acest instrument nu poate înlocui managementul și activitatea preventivă pe care ar trebui să o desfășoare funcționarii statului plătiți pentru aceasta. Oricâți infractori vor fi prinși, alții le vor lua locul dacă mediul și pădurile rămân nepăzite, fraudulos administrate de funcționari publici corupți” – ne-a explicat Augustin Lazăr.

Fostul procuror general susține că sistemul judiciar din România are magistrați și polițiști pregătiți, dar ne lipsesc politici coerente în lupta împotriva tăierilor. Motivul e sistemic, crede Lazăr:

“Sintetizând, putem spune: corupție, hoție, interese politice, lipsa statului, lipsa managementului, prostie considerabilă și linșajul celor care vor să facă ceva. Acestea sunt cuvintele cheie. O nouă generatie X trebuie să facă pasul în față cu soluții practice!”

În 2015, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a catalogat tăierile ilegale de masă lemnoasă drept un “fenomen la scară naţională, care poate aduce atingere intereselor naţionale de securitate”.

Andrei CIURCANU

---