Cum este ucis jurnalismul în Azerbaidjan

O represiune neîncetată în Azerbaidjan a eradicat orice urmă de presă independentă din această țară autoritară. În timp ce președintele Ilham Aliyev prezintă jurnaliștii critici ca dușmani ai statului, aceștia continuă să tragă puterea la răspundere – din exil sau chiar din spatele gratiilor.

Timp de luni de zile, Fatima Movlamli, o tânără activistă devenită jurnalistă în Azerbaidjan, documentase situația dificilă a colegilor ei, în timp ce aceștia erau defăimați de presa pro-guvernamentală, reținuți și aduși în fața instanței sub acuzații de „contrabandă cu valută”.

Așa că Fatima s-a pregătit. Tânăra de 24 de ani a dat unor prieteni din străinătate acces la contul ei de Facebook și a înregistrat un videoclip de un minut care urma să fie încărcat dacă ceva urma să se întâmple cu ea. Inevitabilul s-a întâmplat.

Videoclipul a fost publicat pe 28 februarie 2025, ziua în care Fatima a fost arestată și a devenit a 26-a victimă a unei epurări care durează de 18 luni și este împotriva presei independente din Azerbaidjan.

Fatima — care mai fusese vizată de autorități după ce a devenit faimoasă ca adolescentă activistă pentru protestele ei solitare împotriva președintelui Aliyev — s-a uitat direct în cameră și i-a vorbit acestuia sfidător.

„Dacă aș fi știut că locul unde voi ajunge este închisoarea, că toți jurnaliștii independenți vor fi etichetați drept contrabandiști, nimic din ce am făcut până acum nu aș fi schimbat,” a spus ea, promițând să revină la jurnalism „din prima zi în care ies afară.” Apoi, cu un zâmbet, a trimis un salut către cameră: „Aveți grijă de voi — ne vedem peste câțiva ani!”

Din ziua în care videclipul a fost publicat, alți doi jurnaliști au fost arestați, ridicând totalul la 28.

Reprimarea fără precedent din această țară a eliminat efectiv jurnalismul local independent. Arestările au avut loc și în campusurile universitare. Figuri importante din două școli de jurnalism se numără, de asemenea, printre cei reținuți.

Media independentă din Azerbaidjan și grupurile internaționale pentru drepturile omului au acuzat guvernul local că i-a reținut pe jurnaliști din cauza activității lor și că a creat un mediu de reglementare care face aproape imposibilă funcționarea lor legală.

Rachel Denber, director adjunct al Diviziei pentru Europa și Asia Centrală din cadrul Human Rights Watch, a descris „viteza și amploarea” represiunii actuale împotriva jurnaliștilor din Azerbaidjan drept cea mai mare de la independența țării față de Uniunea Sovietică, în 1991.

Cel mai recent Index Mondial al Libertății Presei al Reporters Without Borders, publicat în mai 2025, a clasat Azerbaidjanul pe locul 167 din 180 de țări, menționând „noul val de represiune dură împotriva ultimilor jurnaliști rămași în țară.”

Presa pro-guvernamentală a preluat mesajul autorităților și a difuzat acuzații că jurnaliștii au primit finanțare ilegală, publicând în mod regulat date personale despre ei, inclusiv mesaje telefonice, documente personale și imagini de pe camerele de supraveghere.

Este o tactică pe care Fatima o cunoaște deja. În aprilie 2019, fotografii și videoclipuri intime cu ea au fost scurse online. Ea credea că au fost preluate din telefonul ei atunci când a fost reținută, bătută și forțată să-și divulge parola. De asemenea, fusese selectată ca țintă a unui program de spionaj, potrivit unui unei investigații OCCRP .

Înainte de arestarea ei din februarie, Fatima fusese colaboratoare pentru mai multe instituții de presă, inclusiv pentru Meydan TV — centrul membru al OCCRP din Azerbaidjan.

Relatările incisive ale publicației online despre corupție și drepturile omului în Azerbaidjan au făcut-o de mult timp o țintă a hărțuirii oficiale. Site-ul său este blocat acolo, dar are un număr uriaș de urmăritori pe rețelele sociale, inclusiv aproape 1 milion pe Instagram și 640.000 de abonați pe YouTube. (Azerbaidjanul are o populație de 10 milioane). Deși cu sediul în străinătate de ani de zile, publicația reușise să mențină o echipă de jurnaliști în Azerbaidjan până acum câteva luni, inclusiv redactorul-șef Aynur Elgunash și el reținut.

Într-o scrisoare recentă scrisă din închisoare, publicată de Meydan TV, Aynur a descris Azerbaidjanul ca „transformându-se treptat într-o mlaștină, iar această mlaștină este ocupată să înghită oameni.”

Conducerea publicației (care se află în exil) a declarat pentru OCCRP că, pentru prima dată în istoria sa de 12 ani, nu mai are niciun angajat care să lucreze în țară.

Meydan TV este cunoscut pentru publicul său local foarte implicat; multe dintre articolele sale au pornit de la informații venite de la cititori. Acum, deși publicația continuă să publice din exil, nu mai poate interacționa pe deplin cu cititorii pentru a scoate în evidență problemele sociale care îi preocupă. Conducerea publicației a adăugat că în lipsa reporterilor pe teren, verificarea faptelor a devenit aproape imposibilă, agravată și de lipsa de cooperare din partea agențiilor de stat, .

Cu câteva săptămâni înainte să fie reținută, Fatima a distribuit pe Facebook o fotografie zâmbitoare cu ea și colegul ei de la Meydan TV, Nurlan Gahramanli, cunoscut și sub numele de Nurlan Libre. Cei doi erau așezați lângă un monument dedicat lui Mahammad Amin Rasulzade, o figură fondatoare a democrației azere din începutul secolului XX.

„Distribui această fotografie ca, dacă voi fi arestată, Nurlan să poată veni și să comenteze dedesubt,” scria postarea Fatimei.

Nurlan nu a avut niciodată șansa să posteze un comentariu. A fost și el reținut sub acuzația de contrabandă cu valută, chiar înainte de arestarea Fatimei. Acum Nurlan așteaptă începerea procesului.

Jurnaliștii reținuți ar putea face până la 12 ani de închisoare

Azerbaidjanul a fost de mult timp unul dintre cele mai dificile locuri din lume pentru presa independentă, iar guvernul a închis anterior jurnaliști pe baza unor acuzații pe care apărătorii drepturilor omului le-au descris ca fiind false și motivate politic.

Dar reducerea la tăcere a presei s-a intensificat rapid de la sfârșitul anului 2023.

Epurarea a început în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din februarie 2024, alegeri pe care Aliyev le-a câștigat cu peste 92 la sută din voturi.

Pe măsură ce Aliyev s-a instalat în al cincilea său mandat consecutiv, țintirea jurnaliștilor s-a accelerat.

Platformele critice regimului de la Baku, Meydan TV, Toplum TV, Abzas Media și Kanal 13, operează acum în întregime din exil, fără personal care să fie activ în Azerbaidjan. Cea mai influentă instituție de presă independentă a țării, Agenția de Știri Turan, a ales să se închidă complet în februarie.

Toate aceste instituții publicaseră materiale care expuneau corupția și abuzurile legate de regimul președintelui Aliyev.

Alte instituții de presă independentă mai mici fie au încetat să mai funcționeze, fie și-au redus drastic activitatea de când personalul lor a fost reținut de autorități.

Cei care încă lucrează pentru publicații din străinătate aleg să rămână anonimi, temându-se de represalii ale guvernului împotriva membrilor familiei rămași în țară.

Dintre cei 28 de jurnaliști și alți lucrători din mass-media — cum ar fi personal administrativ — arestați în ultimele 18 luni, doi au fost condamnați și închiși, 15 sunt în prezent judecați, iar restul așteaptă procesele.

Acuzațiile aduse împotriva lor se referă adesea la presupuneri că au introdus valută străină în țară fără a o declara, fie sub formă de bani lichizi, fie sub formă de granturi din străinătate. Astfel de acuzații pot duce la până la opt ani de închisoare. Unii dintre cei reținuți se confruntă cu acuzații suplimentare, inclusiv evaziune fiscală și spălare de bani, care pot atrage pedepse de până la 12 ani. Toți au negat acuzațiile aduse împotriva lor.

Condițiile din închisorile din Azerbaidjan sunt cunoscute ca fiind deosebit de dure. În iulie 2024, Abzas Media a publicat o scrisoare semnată de directorul său, Ulvi Hasanli, în care acesta acuza „tortura sistematică” în închisoarea în care este deținut în timp ce este judecat în capitala țării, Baku. „Tortura continuă în fiecare săptămână, uneori în fiecare zi. Uneori, o persoană, alteori 10–15 persoane sunt bătute deodată,” a scris el.

În aceeași lună, Comitetul pentru Prevenirea Torturii al Consiliului Europei a criticat „lipsa continuă de acțiune” a autorităților azere pentru a opri tortura din sistemul penitenciar.

„În spatele acestor acuzații, acești jurnaliști au fost arestați pentru activitatea lor jurnalistică,” a declarat Jeanne Cavalier, șefa departamentului pentru Europa de Est și Asia Centrală al Reporters Without Borders.

Administrația Prezidențială a Azerbaidjanului nu a vrut să răspundă solicitărilor de presă.

Aliyev, Trump și „Noua Ordine Mondială”

Din 2014, Azerbaidjanul a înăsprit restricțiile legale pentru donatorii străini care își direcționează fondurile către ONG-urilor locale, ceea ce a dus la introducerea unor noi niveluri de birocrație și proceduri de aprobare pentru granturile venite din afara țării. Instituțiile de presă independente au avut de suferit deoarece multe dintre ele sunt înregistrate ca ONG-uri care primesc finanțare din străinătate.

Rachel, de la organizația Human Rights Watch, a susținut că legislația a făcut „practic imposibilă” funcționarea legală a presei independente. Legislația „lasă multe oportunități autorităților să refuze în mod arbitrar aprobarea [nr pentru granturi],” a spus ea.

Pentru președintele Aliyev, astfel de ONG-uri fac parte dintr-o rețea de „contrabandă cu bani” susținută din străinătate și menită să submineze statul. La un forum internațional recent din Baku, Aliyev a lăudat succesul Azerbaidjanului în reprimarea acestora.

„Așa-numitele granturi oferite așa-numitelor ONG-uri locale — de fapt ramuri ale opoziției — acum trebuie înregistrate, și este foarte dificil să se mai facă contrabandă cu bani aici,” le-a spus Aliyev participanților, deși s-a plâns de cum este percepută din exterior această țintire a ‘contrabandiștilor’.

„Când instituțiile noastre de aplicare a legii aduc acești contrabandiști de bani în fața justiției, ei încep să ne acuze că facem lucruri nedemocratice,” a spus el.

În videoclipul de pe Facebook postat cu ocazia arestării sale, Fatima Movlamli a subliniat ironia faptului că jurnaliștii erau etichetați ca fiind contrabandiști de către Aliyev, al cărui regim a fost în mod constant expus de reportajele de investigație ca deturnând bani în secret de la stat și redirecționându-i în buzunarele cercului său apropiat. El era, spunea ea, „protectorul contrabandiștilor.”

La forumul de la Baku din aprilie, intitulat „În fața unei noi ordini mondiale” și care a reunit reprezentanți din peste 44 de țări, Ilham Aliyev a lăudat decizia președintelui american Donald Trump de a îngheța finanțarea pentru presa care a denunțat regimuri represive precum al său — și l-a încurajat să meargă mai departe.

„Ceea ce a început să facă președintele Trump este foarte promițător, dar cred că nu ar trebui să se oprească,” le-a spus Aliyev celor prezenți.

„Trebuie să mergeți mai profund. Human Rights Watch, Freedom House, Amnesty International, Transparency International — toată această infrastructură a dușmanilor lui politici trebuie să fie complet distrusă,” a adăugat el.

În primele sale 100 de zile în funcție, Trump a desființat principala agenție de ajutor extern a guvernului SUA, USAID – pe care a spus că este condusă de „nebuni radicali” – înghețând miliarde de dolari în proiecte de ajutor global, inclusiv o sumă estimată la 268 de milioane de dolari pentru sprijinirea presei independente din întreaga lume.

Trump a forțat, de asemenea, închiderea serviciilor internaționale de știri, inclusiv Voice of America, prin retragerea finanțării. VoA și alte instituții media finanțate de SUA, vizate de Trump, cum ar fi Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, ofereau adesea singurele alternative la rețelele media de stat în regimurile nedemocratice.

Jurnaliștii critici, victimele supravegherii și a defăimării

În paralel cu reprimarea jurnaliștilor independenți din Azerbaidjan, mass-media pro-guvernamentală a dus o campanie care întărește acuzațiile de finanțare ilegală, publicând uneori ceea ce pretind a fi comunicări private legate de cei acuzați.

Jurnaliștii vizați au declarat că, deși unele dintre comunicările și înregistrările private prezentate în rapoarte ar putea fi fabricate, unele păreau a fi autentice, ceea ce ridică întrebări despre cum au fost obținute.

Relatările de la Baku TV, un important canal pro-guvernamental, au inclus ceea ce susțineau a fi capturi de ecran ale mesajelor text și audio între jurnaliști de la Meydan TV pe platformele de comunicare Signal și Slack.

O altă instituție media pro-guvernamentală, Qafqazinfo.az, a prezentat un montaj cu ceea ce se susținea că ar fi documente, inclusiv propuneri de proiecte pentru granturi și un contract de colaborare, în principal legate de Toplum TV și unul dintre jurnaliștii săi.

Azeri-Press Agency (APA) a publicat capturi de ecran despre care afirma că arată apeluri și mesaje private între un jurnalist din Azerbaidjan și jurnaliști Meydan TV din străinătate, precum și informații personale care ar aparține colaboratorului Meydan TV, Nurlan Gahramanli. La scurt timp după acel material, Nurlan a fost arestat.

Conducerea Meydan TV a declarat pentru OCCRP că materialele autentice folosite în campaniile media pro-guvernamentale împotriva jurnaliștilor instituției ar fi putut fi obținute „sub constrângere”.

„Jurnaliștii noștri au fost supuși brutalității poliției și amenințărilor pentru a se obține acces la dispozitivele lor electronice,” au afirmat ei.

Un reprezentant al Abzas Media a declarat pentru OCCRP că forțele de ordine locale au furnizat material mass-mediei pro-guvernamentale pentru a „defăima jurnaliștii” și a „le discredita imaginea în ochii publicului.”

Apărătorii libertății presei și-au exprimat și ei îngrijorarea privind modul în care autoritățile și presa pro-guvernamentală ar fi putut obține asemenea informații private.

OCCRP a relatat în 2021 despre cum zeci de jurnaliști azeri au fost monitorizați prin intermediul spyware-ului Pegasus. ONG-ul Media Defence, cu sediul la Londra, care oferă asistență juridică mai multor jurnaliști azeri reținuți, a depus între timp cereri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numele mai multor victime, acuzând statul de încălcarea dreptului la viață privată.

„Indiferent dacă [nr autoritățile] au obținut aceste informații prin hackuirea telefoanelor, prin monitorizare sau prin alte metode de supraveghere, cred că, în combinație, toate acestea au un impact foarte serios asupra modului în care jurnaliștii își desfășoară activitatea,” a declarat Pádraig Hughes, director juridic al Media Defence.

Platformele media Baku TV, APA și Qafqaz nu au răspuns solicitărilor de păresă din partea OCCRP.

Cine controlează mass-media din Azerbaidjan?

În cel mai recent raport al său, organizația Reporteri Fără Frontiere a declarat că în Azerbaidjan „aproape întregul sector media este sub control oficial”.

„Nicio televiziune sau post de radio independent nu este transmis din interiorul țării, iar toate ziarele tipărite cu o poziție critică au fost închise,” se arată în raport.

Guvernul deține trei posturi de televiziune, inclusiv AzTV, și o agenție de știri numită Azertag.

Dar există și zeci de instituții media pro-guvernamentale deținute în mod privat — iar lipsa cerințelor de transparență înseamnă că detaliile cu privire la adevărații proprietari nu sunt înregistrate public. Guvernul Azerbaidjanului a interzis accesul public la informațiile despre proprietatea companiilor încă din 2012.

Baku TV, de exemplu, face parte dintr-un holding numit Global Media Group (GMG), care controlează și alte instituții media pro-guvernamentale din Azerbaidjan — inclusiv Report News Agency și site-ul de știri Oxu.Az — precum și postul de televiziune Haber Global din Turcia vecină.

Dar registrele publice nu arată cine deține GMG.

Potrivit unor documente disponibile public și înregistrate la autoritățile fiscale din Azerbaidjan, reprezentantul legal și președintele consiliului de administrație al GMG este un fost oficial al Ministerului Transporturilor, pe numele lui Elnur Abdullayev.

Pagina lui de Facebook îl arată alături de președintele Aliyev în două ocazii. Aliyev i-a acordat în 2020 o diplomă de onoare pentru „servicii aduse dezvoltării mass-mediei în Republica Azerbaidjan.”

În mai 2024, GMG a devenit semnatar al Pactului Global al ONU, o inițiativă voluntară în care companiile se angajează să respecte principii de durabilitate, inclusiv drepturile omului. Angajamentul a fost semnat de Abdullayev.

Am solicitat un punct de vedere lui Abdullayev prin GMG, dar nuOCCRP nu a primit niciun răspuns.

Azeri-Press Agency (APA) face parte, de asemenea, dintr-un holding, APA Group, care controlează o serie de site-uri de știri din Azerbaidjan, iar proprietatea sa finală este la fel necunoscută.

Într-un interviu din 2016 despre libertatea presei, CEO-ul APA Group, Vusala Mahirgizi, a declarat pentru BBC News Azerbaidjan că APA putea scrie despre orice subiect dorea, iar jurnaliștii săi nu aveau nicio problemă în obținerea documentelor oficiale.

„Avem acces la declarații de anchetă, mărturii din ședințe de judecată închise și informații prezentate în timpul anchetelor preliminare, toate acestea le publicăm,” a spus Mahirgizi. „Nu ne confruntăm cu nicio presiune sau obstacol în acest sens.”

Pentru presa forțată acum în exil, povestea este foarte diferită. Meydan TV și Abzas Media au declarat ambele că se bazează acum pe curajul jurnaliștilor cetățeni pentru a le furniza informații pentru materialele lor.

Reținuți, dar nu reduși la tăcere

Deși redacțiile locale sunt acum goale, publicațiile din exil se asigură că angajații lor reținuți au în continuare o voce, publicând declarațiile acestora, mărturiile din instanță și scrisori din închisoare.

„Știam că ne vom atrage furia lui Ilham Aliyev din cauza muncii noastre,” a spus directorul și fondatorul platformei Abzas Media, Ulvi Hasanli, la o audiere în ianuarie. „Totuși, asta nu ne-a descurajat.”

Într-o declarație din închisoare, în mai, echipa Meydan TV a spus și ea că este hotărâtă să nu fie redusă la tăcere.

„Cei care cred că ne-au redus la tăcere aruncându-ne în spatele gratiilor nu cunosc puterea eliberatoare a închisorii. Nu mai avem nimic de pierdut — am fost arestați, iar de aici vocile noastre se vor auzi mai puternic, mai departe,” au spus ei.

Scrisorile jurnaliștilor din închisoare reflectă această sfidare – combinată cu umor negru și amintiri dureroase ale vieții de afară.

„Când am ajuns la intrarea în bloc în ziua arestării mele, lumina roșie a mașinii negre a aruncat o umbră frumoasă pe ploaia de pe jos. Am făcut chiar o fotografie, apoi am ridicat privirea și omul care avea să mă aresteze s-a apropiat și mi-a cerut telefonul. Nu știam că aceea va fi ultima fotografie pe care o voi face în libertate,” a scris Ulviyya Ali, fosta jurnalistă VoA despre ultimele sale clipe de libertate. Scrisoarea ei a fost publicată în mai de Meydan TV.

Dar instinctul ei de a documenta și investiga povești nu a fost suprimat în închisoare. „Cel mai mult îmi lipsește jurnalismul și, desigur, muzica. Fredonez uneori pentru mine. Când se întâmplă ceva interesant în fața camerei, e păcat că nu pot să-l imortalizez cu o fotografie. Dar notez tot ce se întâmplă.”

Aynur Elgunash, redactorul-șef al Meydan TV, s-a plâns de telenovelele teribile care sunt singura ei formă de divertisment în închisoare. „După părerea mea, principala pedeapsă în închisoare este obligația de a urmări canalele locale de televiziune,” a scris ea într-o scrisoare publicată de Meydan TV în mai.

Totuși, și-a încheiat scrisoarea cu o provocare adresată autorităților. „Nu regret deloc că am ajuns în închisoare. Altfel, nu aș fi conștientă de realitățile amare pe care le-am trăit. Sunt o persoană care crede în efectul de bumerang al vieții. Sper cu adevărat că cei care au făcut țara ceea ce este astăzi vor trece și ei cândva pe acest drum și se vor îneca în mlaștina pe care au creat-o.”

---

Autor: OCCRP

---

OCCRP și RISE Project au investigat afacerile familiei președintelui Azerbaidjan în România și cum politicieni europeni au încasat milioane de euro, o parte din bani fiind direcționați și către România.

Reporterii au descoperit că, încă de la grădiniță, fiul președintelui azer a ajuns beneficiarul secret al unei fundații panameze. Îl cheamă Heydar Aliyev junior și duce mai departe numele bunicului său. Heydar senior, fost general KGB, a murit în 2003, după ce i-a netezit drumul la putere fiului său Ilham Aliyev, actualul președinte al Azerbaidjanului. Tot în 2003, anul transferului de putere, la mii de kilometri distanță se puneau bazele unui imperiu financiar la fel de solid ca dinastia Aliyev. Azerii din Panama făceau la vremea respectivă afaceri de milioane de euro și la București.

Mașina azeră de spălat bani: filiera românească

Celula azeră din București: banii dinastiei Aliyev

Rețeaua azeră și banii de la București